SUBIECT: Strategia nationala privind incluziunea sociala a persoanelor cu dizabilitati, 2014 - 2020

Politicile sociale - de la "reabilitarea" individului la reformarea societatii



INTRODUCERE......

Sectiunea I - PREMIZE ALE PLANIFICARII POLITICILOR SOCIALE IN DOMENIUL DIZABILITATII

1.1 Contextul internaional - modele de abordare a politicilor sociale.......
1.2 Contextul national - cadrul legislativ si institutional......

Sectiunea II - DIRECTIILE STRATEGICE ALE POLITICILOR SOCIALE IN FAVOAREA PERSOANELOR CU DIZABILITATI IN PERIOADA 2014-2020

1.1 Accesibilitate ......
2.2 Participare .........
2.3 Egalitate .........
2.4 Ocuparea fortei de munca .......
2.5 Educatie si formare .........
2.6 Protectie sociala .......
2.7 Sanatate........
2.8 Actiune externa ........

RECOMANDARI FINALE
ANEXA 1 LISTA abrevierilor
ANEXA 2 LISTA documentelor legislative de referinta
ANEXA 3 GLOSAR

Introducere

In Romania, un numar de 700.736 de persoane - adica un procent de 3,71 din totalul populatiei - sunt inregistrate ca beneficiare ale sistemului de protectie sociala speciala, adica a politicilor nationale ,,de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, in vederea participarii efective a persoanelor cu handicap in viata comunitatii, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor, realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, in vederea participarii efective a persoanelor cu handicap in viata comunitatii, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor” conform art. 50 din Constitutia Romaniei, republicata in anul 2003.

Conform aceluiasi document, dispozitiile privind drepturile si libertatile cetatenilor „vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte” (art. 20, alin (1)), iar in cazul in care ”... exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile” (art. 20, alin. (2)).

In acest context, urmare a cerintelor prevazute de Carta Sociala Europeana, revizuita, Romania a promovat prin H.G. nr.1175/2005, Strategia Nationala pentru protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap in perioada 2006 – 2013 Sanse egale pentru persoanele cu handicap – catre o societate fara discriminari, instrument-cadru de planificare a politicilor si programelor sociale in favoarea persoanelor cu dizabilitati.

Strategia privind incluziunea sociala a persoanelor cu dizabilitati 2014-2020 Politicile sociale - de la „reabilitarea” individului la reformarea societatii continua si dezvolta demersul initiat de precedenta strategie nationala, in baza evaluarii rezultatelor implementarii acesteia si in acord cu obligatiile asumate prin documentele organizatiilor internationale si europene la care Romania este parte.

Grupul tinta
Conform legii, au dreptul la protectie sociala speciala "... acele persoane carora mediulsocial, neadaptat deficientelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale si/sau asociate, le impiedica total sau le limiteaza accesul cu sanse egale la viata societatii, necesitand masuri de protectie in sprijinul integrarii si incluziunii sociale....copii si adulti cu handicap, cetateni romani, cetateni ai altor state sau apatrizi, pe perioada in care au, conform legii, domiciliul ori resedinta in Romania”. (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, art. 2, alin. 1 si 2).

In ceea ce priveste denumirea grupului-tinta se impun cateva precizari preliminare, dupa cum urmeaza:

In ultimii ani, in Romania s-a manifestat o tendinta de substituire a termenului de „persoana cu handicap” cu cel de „persoana cu dizabilitati”.

Dizabilitatea reprezinta un termen preluat fortat din literatura de specialitate in limba engleza („disability”) se traduce in limba romana prin „incapacitate” (in franceza, incapacité).
„Dizabilitatea”/„incapacitatea” semnifica absenta sau diminuarea unei capacitati (abilitati). In sens larg, incapacitatea/dizabilitatea este proprie oricarei fiinte umane, odata ce nimeni nu dispune de o functionalitate maximala la toate nivelele de activitate.

Atunci insa, cand o persoana cu anumite limitari functionale (incapacitati/dizabilitati) intampina in relatia sa cu mediul dificultati majore in exercitarea rolului social, la un nivel echivalent cu al celorlalti membrii ai comunitatii, se poate vorbi despre un dezavantaj semnificativ, adica de un handicap.

Handicapul incumba existenta uneia sau mai multor dizabilitati, in timp ce dizabilitatea nu conduce cu necesitate la aparitia unui handicap. In plan practic, handicapul se manifesta prin afectarea uneia sau mai multor functii vitale - de orientare, de autonomie fizica si mobilitate, de integrare socio-profesionala si autonomie economica.

In concluzie, notiunea de „handicap” si „dizabilitate” nu defineste aceeasi realitate, iar termenul persoana cu dizabilitati se refera la o categorie mai larga de populatie decat cel de persoana cu handicap.

Legislatia romaneasca din domeniul protectiei sociale nu este unitara sub aspectul optiunii pentru unul sau altul dintre conceptele mai sus mentionate.

Daca Strategia Nationala pentru protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap in perioada 2006 – 2013, Legea nr. 292/2011 a asistentei sociale si Legea nr. 272/2004 pentru protectia copilului au in vedere dizabilitatea si persoana cu dizabilitati, alte acte normative, ca de pilda Legea nr.448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, legea - cadru a protectiei sociale speciale, contin referiri la handicap si persoane cu handicap.

In prezent, exista o preferinta marcanta a celor implicati in zona protectiei sociale speciale, pentru utilizarea terminologiei alternative la cuvantul „handicap”, si anume:
„dizabilitate”/”dizabilitati”, „cerinte speciale” „nevoi speciale” s.a. Preferinta se justifica prin conotatia mai putin categorizanta si stigmatizanta a acestora din urma, dar si prin faptul ca, in plan international, politicile publice moderne tind sa exceada zona handicapului, preluand si din problematica mai larga a dizabilitatilor, conform principiului „societatii pentru toti”.

In referirile la grupul-tinta, prezenta strategie utilizeaza termenii „dizabilitate”, respectiv
„persoana cu dizabilitati”, cu exceptia cazurilor in care se enunta titlurile unor legi sau se citeaza prevederi legale ce contin cuvantul ”handicap” (ex. „incadrare grad de handicap”, „Comisie de evaluare a persoanelor adulte cu handicap” s.a.).Ca prioritate se impune initierea unui demers de clarificare si unificare terminologica, la nivel national, cu modificarea in consecinta a legislatiei, propunere ce se regaseste intre obiectivele prezentei strategii.

Scopul strategiei.
Desi in ultimii ani, s-a manifestat in plan national o preocupare reala pentru
modernizarea si eficientizarea politicilor sociale in domeniul dizabilitatii, declinul economic in plan mondial si national a afectat drastic calitatea vietii acestei categorii de populatie.

Scopul prezentei strategii este de a contura o platforma de gandire si actiune politica menita sa determine cresterea calitatii vietii persoanelor cu dizabilitati, pe linia autonomiei, securitatii, demnitatii, deciziei si responsabilitatii personale prin:

• situarea persoanei cu dizabilitati si a drepturilor sale cetatenesti in centrul reglementarilor legislative;
• imbunatatirea organizarii si calitatii serviciilor;
• gestionarea efectiva, credibila si transparenta a resurselor.

Viziune si principii
Strategia preia, in coordonatele sale esentiale, viziunea propusa de Strategia europeana pentru persoanele cu dizabilitatii 2010 - 2020 "Un angajament reinnoit pentru o Europa fara bariere" care valorifica la randul sau potentialul combinat al prevederilor Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale Tratatului privind functionarea Uniunii Europene si al Conventiei Natiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilitati.

Punctul de pornire il constituie principiile afirmate de Conventia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilitati:

• respectarea demnitatii inalienabile, a autonomiei individuale, inclusiv a libertatii de a face propriile alegeri si a autonomiei personale;
• nediscriminarea;
• participarea si integrarea deplina si efectiva in societate;
• respectul pentru diversitate si acceptarea persoanelor cu dizabilitati ca parte a diversitatii umane si a umanitatii;
• egalitatea de sanse;
• accesibilitatea;
• egalitatea intre barbati si femei;
• respectul pentru capacitatile de dezvoltare ale copiilor cu dizabilitati si respectul pentru dreptul copiilor cu dizabilitati de a-si pastra identitatea.

Societatea are obligatia de a raspunde diversitatii umane, inclusiv in ceea ce priveste dizabilitatea, prin eliminarea tuturor barierelor care impiedica sau limiteaza integrarea si participarea efectiva si responsabila a persoanelor cu dizabilitati la viata sociala, in conditii de respect al drepturilor si libertatilor cetatenesti, in conditii de egalitate de sanse si nediscriminare in raport cu ceilalti membri ai comunitatii. Politicile sociale au sarcina de a crea conditii de „normalizare” a vietii persoanelor cu dizabilitati.

Normalizarea implica un proces de proiectare/reproiectare a sistemelor sociale, astfel incat acestea sa permita persoanelor cu dizabilitati sa duca o viata pe cat posibil autonoma, in familia proprie, in mediul obisnuit de viata al comunitatii. In practica, normalizarea se traduce prin realizarea „alegerii celei mai putin restrictive” care presupune ca prin fiecare masura de plasament si/sau asistenta a persoanei cu dizabilitati sa asigure pe cat posibil acelasi nivel de autonomie si participare sociala ca si al celorlalti membri ai comunitatii.

O prima axa a "normalizarii" vietii persoanelor cu dizabilitati este cea a dezinstitutionalizarii, eliminarea treptata a asistentei si ingrijirii in sistem rezidential, atunci cand nu exista recomandari imperative, proces sustinut de crearea unui sistem alternativ de servicii de sprijin bazate pe comunitate.

Accesibilizarea resurselor obisnuite ale comunitatii (facilitati, servicii si produse privind locuinta, sanatatea si recuperarea, cultura, educatia si formarea profesionala, munca, politica, sportul, etc.), in scopul utilizarii de catre persoanele cu dizabilitati, reprezinta cea de a doua axa a realizarii unei „societati deschise” in acord cu principiile democratice actuale.

Abordare si structura

Documentul contine:
Sectiunea 1. Premize ale planificarii politicilor sociale in domeniul dizabilitatii ofera factorilor implicati in domeniul dizabilitatii, o baza comuna de informatii elementare privind:

• abordarea moderna a politicilor de protectie sociala in favoarea persoanelor cu dizabilitati asa cum se reflecta acestea in reglementarile organizatiilor internationale si ale Uniunii Europene;
• sistemul de organizare al protectiei sociale pentru persoanele cu dizabilitati, in Romania.

Sectiunea 2. Directiile strategice ale actiunii sociale in favoarea persoanelor cu dizabilitati in perioada 2014-2020 enunta obiectivele politicilor sociale ale statului roman in domeniul dizabilitatii, pentru perioada 2014 - 2020.

Abordarea respecta formatul de prezentare al Strategiei europene pentru persoanele cu dizabilitatii 2010 - 2020 "Un angajament reinnoit pentru o Europa fara bariere" - respectiv organizarea pe opt domenii tematice - si preia principalele cerinte cuprinse in documentele din domeniu ale Organizatiei Natiunilor Unite si ale Uniunii Europene, confirmand astfel asumarea de catre statul roman a obligatiilor ce ii revin, ca membru al acestor organizatii.

Fiecare domeniu de referinta contine un obiectiv-cheie de maxima generalitate si o serie de
obiective specifice, care indica coordonatele de realizare ale obiectivului-cheie.

Recomandarile finale contureaza cateva aspecte metodologice privind implementarea obiectivelor propuse.

Anexe:
Anexa 1. Lista abrevierilor
Anexa 2. Lista documentelor legislative de referinta internationale, europene si nationale Anexa 3. Glosar cuprinzand terminologia in domeniul dizabilitatii

Strategia nationala privind incluziunea sociala a persoanelor cu dizabilitati 2014-2020 "Politicile sociale - de la „reabilitarea” individului la reformarea societatii" se inscrie in contextul mai larg al dezvoltarii durabile a Romaniei.

Documentul nu contine masuri punctuale (activitati, termene, bugete), insa prin „obiectivele specifice”, suficient de particularizate, ofera garantia asumarii principalelor cerinte ale organizatiilor internationale si europene la care Romania este parte ce obliga urmatoarele etape de planificare si decizie politica la promovarea unor actiuni bine definite, operationale, flexibile in raport cu dinamica evolutiei sociale.

• 1.1 Contextul international - modele de abordare a politicilor sociale
• 1.2 Contextul national - cadrul legislativ si institutional

1.1 Contextul international - modele de abordare a politicilor sociale

Lumea moderna, tot mai globalizata, orientata mai putin pe explorarea resurselor naturale - tot mai sarace – in favoarea cunoasterii si valorizarii capitalului uman, practic inepuizabil, a invatat sa accepte, sa respecte si sa incurajeze diversitatea omeneasca, sub toate aspectele ei. Acest lucru s-a datorat, pe de o parte presiunilor reale ale economiei, ale migratiei fortei de munca, globalizarii informatiei, dar si presiunii cetatenesti, tot mai bine reprezentate de societatea civila. In acest context, perceptia sociala a persoanei cu dizabilitati s-a schimbat radical in ultimile cateva decenii.

Modelul individual
Pana spre anii '50 dizabilitatea era considerata o „boala” sau efectul unei boli, avand un caracter invalidant, de obicei pe viata. Individului ii revenea „vina” si responsabilitatea gestionarii problemelor generate de starea de dizabilitate. Persoana cu dizabilitati avea statut de pacient al unor servicii medicale, furnizate in baza unui plan de ingrijire si tratament, cu impact imediat, intr-o institutie (in general de tip medical), aflata cel mai adesea in afara comunitatii. Planul de ingrijire si tratament avea ca prioritate asigurarea nevoilor primare ale beneficiarului si era coordonat de un singur specialist - de regula, medic. Aceasta este o viziune reductionista (se rezuma la aspectul medical) si depasita asupra conditiei dizabilitatii.

O incercare de reformare a „modelului individual” a venit odata cu asa-zisul curent al reabilitarii, aparut ca urmare a recunoasterii numeroaselor efecte negative ale institutionalizarii persoanei cu dizabilitati - stigmatizarea de catre semeni, dependenta de ingrijire, pasivitatea, lipsa sentimentului de apartenenta la comunitatea geo-sociala si lipsa relatiilor sociale normale, lipsa libertatii si a controlului asupra propriei vieti, lipsa experientei si oportunitatilor de dezvoltare individuala, deteriorarea imaginii de sine, etc).

In fapt, varianta „reabilitarii” prezuma tot boala ca factor de risc al dizabilitatii, dar considera ca persoana cu dizabilitate poate sa isi „corecteze/amelioreze” deficitul cu ajutorul unor servicii speciale de recuperare, oferite in comunitate – case de tip familial, ateliere, scoli sau clase speciale, etc. „Clientul” acestor servicii beneficiaza de un plan individual de reabilitare (recuperare) pe o perioada determinata, plan proiectat si coordonat de o echipa pluridisciplinara. Nici aceasta abordare pasiva si unilaterala (limitata tot la individ) nu a determinat schimbari majore asupra calitatii vietii persoanelor cu dizabilitati.

Modelul social
Odata cu promovarea Programului mondial de actiune privind problemele persoanelor cu handicap (Organizatia Natiunilor Unite - 1982), care considera „handicapul... un rezultat al pierderii sau limitarii sanselor de pregatire, pe picior de egalitate, cu ceilalti indivizi, la viata comunitatii” si mai ales dupa promovarea regulilor standard privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap (ONU - 1993) s-a cristalizat ideea ca dizabilitatea este o expresie a raporturilor persoanei cu mediul sau fizic si social. „Regulile Standard” afirma principiul imputernicirii in exercitarea drepturilor si libertatilor umane (Regula nr.7). Ca o consecinta, dizabilitatea poate fi imputabila societatii in masura in care aceasta impiedica sau limiteaza accesul unora dintre membrii sai in a-si exercita drepturile si libertatile cetatenesti, in conditii de echitate sociala.

Asadar, nu doar individul trebuie sa se adapteze normelor de viata socialmente acceptate ci si societatea are obligatia de a-si adapta sistemele de functionare (fizico-sociale, atitudinale) in raport cu diferentele individuale, astfel incat fiecare cetatean sa aiba sanse egale de acces la toate resursele comunitatii - locuinta, transport, sanatate, educatie, munca, cultura etc. Protectia sociala pentru persoanele cu dizabilitati are ca obiectiv asigurarea sprijinului persoanei pentru viata independenta, in si prin comunitate, conform planului propriu de viata al acesteia.

Clasificarea internationala a functionarii, dizabilitatii si sanatatii – C.I.F.D.S. (Organizatia Mondiala a Sanatatii - 2001 ), inspirata de Regulile Standard, a fost conceputa in scopul fundamentarii si unificarii viziunii, terminologiei si metodologiei (de evaluare) in domeniul dizabilitatii.

„Clasificarea” descrie patru componente ale starii de sanatate, inclusiv zonele de impact ale acestora cu alte domenii (educatie, munca etc.) renuntand la orice fel de referiri etiologice (ce tin de cauze medicale).
Aceste component sunt:

• functii si structuri ale corpului;
• activitati si participare;
• factori ambientali;
• factori personali.

Fiecare componenta se compune dintr-un numar de categorii si subcategorii, codificate conform unui algoritm, ce pot fi evaluate pe baza unor criterii denumite „calificatori”.

In fapt, prin Clasificarea Internationala a Functionarii, Dizabilitatii si Sanatatii se urmareste evaluarea starii de functionalitate bio-psiho-sociala a individului uman, sub toate aspectele relevante.

Desi s-a reprosat Clasificarii O.M.S. unele limite (focalizarea mai mult pe anomalii, pierderi, deviatii decat pe capacitati, insuficienta explorare a aspectele cotidiene ale vietii persoanei cu dizabilitati - saracie, prejudicii, abuz, lipsa securitatii, a apararii drepturilor etc.), iar metodologia de evaluare propusa este considerata prea tehnica si laborioasa pentru a putea fi utilizata.

C.I.F.D.S. a reprezentat un moment crucial in redefinirea politicilor sociale prin afirmarea catorva principii de maxima anvergura democratica:

- universalitatea - considerarea „omului”/fiintei umane in genere, indiferent de conditia sa de sanatate si functionalitate;
- paritatea - abordarea, in aceeasi masura, a tuturor aspectelor (fizice, psihice, sociale) ce contribuie la starea de sanatate si functionalitate a individului;
- neutralitatea - evitarea oricaror catalogari (pozitive sau negative) a indicatorilor starii de sanatate si functionalitate in procesul de evaluare a persoanei;
- plurifactorialitatea si implicit demedicalizarea - luarea in consideratie a tuturor factorilor - fizici si sociali - care influenteaza, ca facilitatori sau ca bariere, starea de sanatate si de functionalitate a individului.

Felul in care „Clasificarea” O.M.S. a clarificat legatura dintre dizabilitate si incluziunea sociala, a demonstrat ca e nevoie nu doar de o societate permisiva, ci de una echitabila si participativa, iar politicile sociale au menirea de a transpune in practica aceasta cerinta.

Conventia Organizatiei Natiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilitati, ratificata de Uniunea Europeana in 2010 si de Romania in 2011, a stabilit elementele-cheie ale reformarii societatii pentru a “promova, proteja si asigura exercitarea deplina si echitabila a drepturilor si libertatilor omului de catre toate persoanele cu dizabilitati”.

Recunoscand barierele de mediu ca principala cauza a dizabilitatii, documentul O.N.U. recomanda ca strategiile nationale si masurile de implementare ale acestora sa se centreze pe eliminarea oricaror inechitati si discriminari in exercitarea drepturilor si libertatilor cetatenesti. Traiul independent si incluziunea sociala reprezinta “tinta” actunii sociale iar realizarea acestui obiectiv presupune proiectarea si implementarea dezinstitutionalizarii sistemului de servicii sociale si trecerea la servicii alternative de sprijin pentru viata independenta si participativa a persoanelor cu dizabilitati in comunitate, prin accesibilizarea tuturor resurselor comunitatii.

Planul de actiune 2006-2015 pentru pentru promovarea drepturilor si a deplinei participari a persoanelor cu dizabilitati in societate ofera statelor membre ale U.E. un instrument de planificare si implementare a politicilor “privind asigurarea masurilor pentru deplina participare sociala a persoanelor cu dizabilitati”, structurat pe cinsprezece linii de actiune: 1.Informare si comunicare; 2. Mediul construit; 3.Transport; 4.Participare la viata politica si culturala; 5. Viata in comunitate; 6. Cresterea gradului de conltientizare (publica); 7. Protectie juridica; 8. Protectie contra abuzurilor si discriminarii; 9. Munca; 10. Orientare si pregatire profesionala; 11. Educatie; 12. Protectie sociala; 13. Sanatate; 14. Recuperare; 15. Cercetare si dezvoltare.

Strategia europeana pentru persoanele cu dizabilitatii 2010 - 2020 "Un angajament reinnoit pentru o Europa fara bariere" dezvolta modelul propus de Planul de Actiune privind dizabilitatea al Consiliului Europei, 2006 – 2015 pornind de la elementul fundamental care defineste o actiune viabila si democratica in domeniu - accesibilitatea.

Accesibilitatea reprezinta nu doar prima (in ordinea prezentarii) dintre cele opt domenii de referinta ale Strategiei Europene, ci si „o preconditie” de realizare a tuturor celorlalte sapte:
1. Participare; 2. Egalitate; 3. Ocuparea fortei de munca; 4. Educatie si formare; 5. Protectie sociala; 6. Sanatate; 7. Actiune externa.

Trecerea in revista a catorva dintre principalele documente legislative promovate de Organizatia Natiunilor Unite si Uniunea Europeana in domeniul dizabilitatii demonstreaza reorientarea tot mai evidenta a politicilor din domeniu, de la „reabilitarea” individuala spre responsabilizarea societatii in promovarea si asigurarea exercitarii drepturilor si libertatilor cetatenesti.

1.2 Contextul national - cadrul legislativ si institutional

Protectia sociala reprezinta ansamblul politicilor si programelor promovate la nivel de stat, in vederea evitarii sau diminuarii vulnerabilitatilor sociale. Asistenta sociala constituie acea zona a protectiei sociale destinata persoanelor cu grad ridicat de risc social, adica acelor persoane care nu-si pot asigura conditiile elementare pentru o viata decenta si demna, prin efortul personal, al familiei prin alte masuri ale sistemului asigurarilor sociale, alocatii, pensii, asigurari de sanatate ori servicii publice de suport pentru familie.

Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice (M.M.F.P.S.P.V) este organismul administratiei publice centrale care elaboreaza, coordoneaza si monitorizeaza masurile de protectie sociala speciala pentru persoanele cu dizabilitati, prin Directia Protectia Persoanelor cu Dizabilitati (D.P.P.D.).

DPPD supravegheaza aplicarea normelor juridice nationale si internationale in domeniu, avand atributii speciale privind implementarea Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite privind persoanele cu dizabilitati.

Directia pentru Protectia Copilului, din cadrul M.M.F.P.S.P.V. monitorizeaza, coordoneaza si indruma metodologic activitatea de protectie si promovare a drepturilor copilului - inclusiv a copilului cu dizabilitati - stabilite de legislatia nationala, europeana si internationala.
Organele de specialitate ale administratiei publice centrale si autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa initieze programe si sa asigure resursele necesare dezvoltarii serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu dizabilitati si ale familiilor acestora in conditii care sa le garanteze demnitatea, sa le favorizeze autonomia si sa le faciliteze participarea activa la viata comunitatii.

Directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului (D.G.A.S.P.C.) sunt institutii ale administratiei publice locale, cu personalitate juridica, care implementeaza la nivel judetean, respectiv la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti, masurile de asistenta sociala in domeniul protectiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu dizabilitati, precum si a oricaror alte categorii de persoane defavorizate. D.G.A.S.P.C. functioneaza in subordinea consiliilor judetene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.

In cadrul D.G.A.S.P.C. functioneaza Serviciul de evaluare complexa a persoanelor adulte cu handicap si Serviciul de evaluare complexa a copilului cu dizabilitati.
Evaluarea complexa a persoanelor cu dizabilitati are drept scop identificarea nevoilor persoanei si elaborarea unui program de sprijin individualizat care contine masuri si servicii sociale, de educatie, medicale, de recuperare si adaptare/readaptare necesare a fi acordate persoanei pentru facilitarea integrarii/reintegrarii sociale a acesteia.

Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, din cadrul Serviciului de evaluare complexa a persoanelor adulte cu handicap, are urmatoarele atributii:

• stabileste incadrarea in grad si tip de handicap, emite certificatul de incadrare, dupa caz efectueaza orientarea profesionala a persoanei, pe baza raportului de evaluare intocmit de Serviciul de evaluare complexa;
• stabileste masurile de protectie a adultului cu handicap, in conditiile legii;
• revoca sau inlocuieste masura de protectie stabilita, in conditiile legii, daca imprejurarile care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;
• solutioneaza cererile privind eliberarea atestatului de asistent personal profesionist;
• informeaza adultul cu handicap sau reprezentantul legal al acestuia cu privire la masurile de protectie stabilite si obligatiile ce le revin;
• promoveaza drepturile persoanelor cu handicap in toate activitatile pe care le intreprinde.

Comisia pentru protectia copilului din cadrul Serviciului de evaluare complexa a copilului cu dizabilitati are urmatoarele atributii:

• stabileste incadrarea copiilor cu dizabilitati intr-un grad de handicap si, dupa caz, orientarea scolara a acestora;
• stabileste masurile de protectie speciala a copiilor, in conditiile legii;
• reevalueaza periodic hotararile privind masurile de protectie, incadrarea in grad de handicap si orientarea scolara a copiilor, pe baza sesizarii D.G.A.S.P.C.;
• revoca sau inlocuieste masura stabilita, in conditiile legii, daca imprejurarile care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;
• solutioneaza cererile privind eliberarea atestatului de asistent maternal profesionist;
• solutioneaza plangerile adresate de copii, in masura in care solutionarea acestora nu este stabilita de lege in competenta altor institutii;
• promoveaza drepturile copilului in toate activitatile pe care le intreprinde;
• informeaza parintii cu privire la consecintele plasamentului, asupra raporturilor pe care le au cu copiii, inclusiv drepturile si obligatiile pe care le au fata de copil pe durata masurii plasamentului;
• stabileste, in conditiile legii, cuantumul contributiei lunare a parintilor la intretinerea copilului pentru care s-a decis plasamentul.

Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (C.S.E.P.A.H.), din subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, solutioneaza contestatiile formulate la certificatele de incadrare in grad si tip de handicap, eliberate de comisiile de evaluare din cadrul directiilor de asistenta sociala si protectia copilului, exercitand si activitatea de coordonare si monitorizare din punct de vedere metodologic a comisiilor de evaluare.

Agentia Nationala pentru Plati si Inspectie Sociala (A.N.P.I.S.), organ de specialitate al administratiei publice centrale din subordinea M.M.F.P.S.P.V., prin componenta sa de inspectie sociala controleaza respectarea prevederilor legale privind stabilirea si acordarea drepturilor sociale ale cetatenilor (inclusiv ale persoanelor cu dizabilitati) de catre institutiile publice sau organisme private, respectarea standardelor de calitate in acordarea serviciilor sociale, respectarea cerintelor de accesibilizare a mediului fizic si comunicational conform nevoilor persoanelor cu dizabilitati, s.a.

Strategia nationala pentru protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap in perioada 2006 – 2013 „sanse egale pentru persoanele cu handicap – catre o societate fara discriminari" este documentul care fundamenteaza si ghideaza planificarea si aplicarea masurilor de protectie sociala in domeniul dizabilitatii. Conceptul fundamental al Strategiei Nationale pentru protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap in perioada 2006 – 2013 „Sanse egale pentru persoanele cu handicap – catre o societate fara discriminari" este alegerea - recunoasterea persoanelor cu dizabilitati drept cetateni activi care au posibilitatea de a alege si de a detine controlul asupra propriei vieti. Strategia evidentiaza importanta ingrijirii in familie a persoanei cu dizabilitati, prin crearea si dezvoltarea serviciilor sociale alternative, in vederea prevenirii institutionalizarii si sprijinirii integrarii sau reintegrarii sociale a persoanei cu dizabilitati. Documentul subliniaza necesitatea trecerii de la protectia pasiva la masuri de protectie activa, pentru stimularea angajarii in munca. O atentie deosebita se acorda masurilor de egalizare a sanselor, prin accesibilizarea tuturor sistemelor sociale.

Legea nr.448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, este legea speciala destinata persoanelor cu dizabilitati “carora, datorita unor afectiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitatile de a desfasura in mod normal activitati cotidiene, necesitand masuri de protectie in sprijinul recuperarii, integrarii si incluziunii sociale". Legea promoveaza pentru prima data cerintele „modelului social” de abordare al protectiei sociale pentru persoanele cu dizabilitatii (vezi cap. 1.1 Contextul international - Modele de abordare a politicilor sociale), afirmand statutul de cetateni cu drepturi depline al acestora si punand accentul pe rolul societatii in asigurarea masurilor de protectie sociala care sa permita exercitarea acestui statut.

De prevederile Legii nr.448/2006 beneficiaza „copiii si adultii cu handicap, cetateni romani, cetateni ai altor state sau apatrizi, pe perioada in care au domiciliul ori resedinta in Romania”
In baza legii, se acorda drepturi privind:

a) ocrotirea sanatatii - prevenire, tratament siecuperare;
b) educatie si formare profesionala;
c) ocuparea si adaptarea locului de munca, orientare si reconversie profesionala;
d) asistenta sociala, respectiv servicii sociale si prestatii sociale;
e) locuinta, amenajarea mediului de viata personal ambiant, transport, acces la mediul fizic, informational si comunicational;
f) petrecerea timpului liber, acces la cultura, sport, turism;
g) asistenta juridica;
h) facilitati fiscale.

Legea nr.448/2006 stabileste, de asemenea si principiile care stau la baza politicilor de protectie sociala speciala:

a) respectarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale omului;
b) prevenirea si combaterea discriminarii;
c) egalizarea sanselor;
d) egalitatea de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca;
e) responsabilizarea comunitatii;
f) interesul persoanei cu handicap;
g) libertatea optiunii si controlul sau decizia asupra propriei vieti, a serviciilor si formelor de suport de care beneficiaza;
h) abordarea centrata pe persoana in furnizarea de servicii;
i) protectie impotriva neglijarii si abuzului;
j) alegerea alternativei celei mai putin restrictive in determinarea sprijinului si asistentei necesare;
k) integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap, cu drepturi si obligatii egale ca toti ceilalti membri ai societatii.

Aceste cerinte se inscriu in cadrul mai larg al principiilor prevazute de Legea asistentei sociale 292/2011:

a) solidaritatea sociala - intreaga comunitate participa la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesita suport si masuri de protectie sociala pentru depasirea sau limitarea unor situatii de dificultate, in scopul asigurarii incluziunii sociale a acestei categorii de populatie;

b) subsidiaritatea - in situatia in care persoana sau familia nu isi poate asigura integral nevoile sociale, intervine colectivitatea locala si structurile ei asociative, si complementar statul;

c) universalitatea - fiecare persoana are dreptul la asistenta sociala, in conditiile prevazute de lege;

d) respectarea demnitatii umane - fiecarei persoane ii este garantata dezvoltarea libera si deplina a personalitatii, ii sunt respectate statutul individual si social si dreptul la intimitate si protectie impotriva oricarui abuz fizic, psihic, intelectual, politic sau economic;

e) abordarea individuala - masurile de asistenta sociala trebuie adaptate situatiei particulare de viata a fiecarui individ; acest principiu ia in considerare caracterul si cauza unor situatii de urgenta care pot afecta abilitatile individuale, conditia fizica si mentala, precum si nivelul de integrare sociala a persoanei; suportul adresat situatiei de dificultate individuala consta inclusiv in masuri de sustinere adresate membrilor familiei beneficiarului;

f) parteneriatul - autoritatile publice centrale si locale, institutiile publice si private, organizatiile neguvernamentale, institutiile de cult recunoscute de lege, precum si membrii comunitatii stabilesc obiective comune, conlucreaza si mobilizeaza toate resursele necesare pentru asigurarea unor conditii de viata decente si demne pentru persoanele vulnerabile;

g) participarea beneficiarilor - beneficiarii participa la formularea si implementarea politicilor cu impact direct asupra lor, la realizarea programelor individualizate de suport social si se implica activ in viata comunitatii, prin intermediul formelor de asociere sau direct, prin activitati voluntare desfasurate in folosul persoanelor vulnerabile;

h) transparenta - se asigura cresterea gradului de responsabilitate a administratiei publice centrale si locale fata de cetatean, precum si stimularea participarii active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;

i) nediscriminarea - persoanele vulnerabile beneficiaza de masuri si actiuni de protectie sociala fara restrictie sau preferinta fata de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, categorie sociala, opinie, sex ori orientare sexuala, varsta, apartenenta politica, dizabilitate, boala cronica s.a;

j) eficacitatea - utilizarea resurselor publice are in vedere indeplinirea obiectivelor programate pentru fiecare dintre activitati si obtinerea celui mai bun rezultat in raport cu efectul proiectat;

k) eficienta - utilizarea resurselor publice are la baza respectarea celui mai bun raport cost-beneficiu;

l) respectarea dreptului la autodeterminare - fiecare persoana are dreptul de a face propriile alegeri, indiferent de valorile sale sociale, asigurandu-se ca aceasta nu ameninta drepturile sau interesele legitime ale celorlalti;

m) activizarea - potrivit careia masurile de asistenta sociala au ca obiectiv final incurajarea ocuparii, in scopul integrarii/reintegrarii sociale si cresterii calitatii vietii persoanei, si intarirea nucleului familial;

n) caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistenta sociala - pentru aceeasi nevoie sau situatie de risc social se poate acorda un singur beneficiu de acelasi tip;

o) proximitatea - potrivit careia serviciile sunt organizate cat mai aproape de beneficiar, pentru facilitarea accesului si mentinerea persoanei cat mai mult posibil in propriul mediu de viata;

p) complementaritatea si abordarea integrata - pentru asigurarea intregului potential de functionare sociala a persoanei ca membru deplin al familiei, comunitatii si societatii, serviciile sociale trebuie corelate cu toate nevoile beneficiarului si acordate integrat cu o gama larga de masuri si servicii din domeniul economic, educational, de sanatate, cultural etc.;

q) concurenta si competitivitatea - furnizorii de servicii sociale publici si privati trebuie sa se preocupe permanent de cresterea calitatii serviciilor acordate si sa beneficieze de tratament egal pe piata serviciilor sociale;

r) egalitatea de sanse - beneficiarii, fara niciun fel de discriminare, au acces in mod egal la oportunitatile de implinire si dezvoltare personala, dar si la masurile si actiunile de protectie sociala;

s) confidentialitatea - pentru respectarea vietii private, beneficiarii au dreptul la pastrarea confidentialitatii asupra datelor personale si informatiilor referitoare la viata privata si situatia de dificultate in care se afla;

t) echitatea - toate persoanele care dispun de resurse socio-economice similare, pentru aceleasi tipuri de nevoi, beneficiaza de drepturi sociale egale;

u) focalizarea - beneficiile de asistenta sociala si serviciile sociale se adreseaza celor mai vulnerabile categorii de persoane si se acorda in functie de veniturile si bunurile acestora;

v)dreptul la libera alegere a furnizorului de servicii - beneficiarul sau reprezentantul legal al acestuia are dreptul de a alege liber dintre furnizorii acreditati .

Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copiilor prevede explicit dreptul copilului cu dizabilitati la „ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale precum si la educatie, recuperare, compensare, reabilitare si integrare, adaptate posibilitatilor proprii, in vederea dezvoltarii personalitatii sale”. Ingrijirea speciala “trebuie sa asigure dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copiilor. Ingrijirea sociala consta „in ajutor adecvat situatiei copilului si parintilor sai ori, dupa caz, situatiei celor carora le este incredintat copilul si se acorda gratuit, ori de cate ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv si fara discriminare al copiilor la educatie, formare profesionala, servicii medicale, de recuperare, de pregatire, in vederea ocuparii unui loc de munca, la activitati recreative, precum si la orice alte activitati apte sa le permita deplina integrare sociala si dezvoltarea personalitatii lor”. Educatia copilului cu dizabilitati „se face in conditii nediscriminatorii, in cadrul invatamantului de masa”.

O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale, aprobata prin Legea nr. 515/2003 stabileste masurile de protectie sociala speciala pentru copiii, respectiv adultii cu dizabilitati:

a) facilitati sociale - (alocatii, scutiri de taxe si impozite, facilitati de transport etc.) pentru sanatate si recuperare, educatie, locuinta, cultura, sport si turism, transport, angajare in munca, plata asistentului personal;
b) servicii sociale - activitati organizate „pentru a raspunde nevoilor sociale, individuale, familiale sau de grup, in vederea prevenirii si depasirii unor situatii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenta, pentru prezervarea autonomiei si protectiei persoanei, pentru prevenirea marginalizarii si excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale si in scopul cresterii calitatii vietii".

Pot fi furnizori de servicii sociale persoane fizice sau juridice, publice sau private, dupa cum urmeaza:

a) serviciul public de asistenta sociala la nivel judetean si local;
b) alte servicii publice specializate la nivel judetean sau local;
c) unitati de asistenta medico-sociala;
d) institutii publice care dezvolta compartimente de asistenta sociala specializate;
e) asociatii si fundatii, culte religioase si orice alte forme organizate ale societatii civile;
f) persoane fizice autorizate in conditiile legii;
g) filiale si sucursale ale asociatiilor si fundatiilor internationale recunoscute in conformitate cu legislatia in vigoare;
h) organizatii internationale de profil.

Serviciile de asistenta sociala pentru persoane cu dizabilitati, copii ori adulti, se acorda in regim rezidential sau externalizat. Centrele rezidentiale sunt locatii in care beneficiarul este gazduit cel putin 24 de ore. Autorizarea, functionarea si monitorizarea sistemului de servicii de protectie sociala pentru persoane cu dizabilitati se efectueaza in baza standardelor nationale prevazute in Ordinul M.M.F.E.S. nr. 559/2008, acestea fiind standarde specifice de calitate de calitate.

Standardele nationale de calitate prevad conditii de realizare a unor nivele minimale de performanta, nivele sub care nici un furnizor de servicii nu poate opera pe piata de profil.

„Standardele” prevad seturi de reguli, transpuse in indicatori masurabili, privind resursele si activitatile implicate in procesul de furnizare a serviciilor, precum si modul de gestionare al acestora. Desi sunt proiectate in functie de misiunea fiecarui serviciu/pachet de servicii, se pot identifica o serie de domenii comune furnizorilor de servicii din domeniul protectiei sociale pentru persoane cu dizabilitati:

a) admiterea persoanei ca beneficiar de servicii (eligibilitate, proceduri);
b) evaluarea cerintelor individuale de viata si de asistenta si ingrijire ale beneficiarului;
c) planificarea serviciilor in baza evaluarii cerintelor individuale;
d) incheierea contractului/conventiei privind furnizarea serviciilor;
e) garantarea drepturilor (reclamatii, protectia contra abuzurilor si neglijarii);
f) gama activitatilor de asistenta si ingrijire;
g) resurse (umane, materiale, financiare) ;
h) managementul resurselor si activitatilor.

Prin aplicarea standardelor de calitate de catre furnizorii de servicii se garanteaza protectia drepturilor utilizatorilor si se asigura totodata continuitatea si compatibilitatea serviciilor pe teritoriul Romaniei.

Adultul cu dizabilitati beneficiaza conform O.G. nr. 86/2004 de urmatoarele tipuri de servicii:

a) recuperare si reabilitare;
b) suport si asistenta pentru persoana cu handicap si familie;
c) sprijin si asistare pentru integrarea, readaptarea si reeducarea profesionala;
d) ingrijire social-medicala;
e) mediere sociala;
f) consiliere;
g) asistent personal pentru persoana cu handicap grav
h) orice alte masuri si actiuni care au drept scop mentinerea, refacerea sau dezvoltarea capacitatilor individuale, pentru depasirea unei situatii de nevoi sociale.

Copilul cu dizabilitati si parintii acestuia, precum si persoanele carora copilul le-a fost dat in plasament sau tutela, in baza Legii asistentei sociale nr.292/2011, „beneficiaza de servicii sociale destinate facilitarii accesului efectiv si fara discriminare la educatie, formare profesionala, asistenta medicala, recuperare, pregatire in vederea ocuparii unui loc de munca, acces la activitati recreative, precum si la orice alte activitati apte sa le permita deplina integrare sociala si dezvoltare personala, de asemenea, acesta are dreptul la servicii de ingrijire personala, stabilite in baza evaluarii socio-psiho-medicale si a nevoilor individuale de ajutor pentru realizarea activitatilor uzuale ale vietii zilnice”.

Legea educatiei nationale nr.1/2011 prevede si garanteaza „drepturi egale de acces al tuturor cetatenilor Romaniei la toate nivelurile si formele de invatamant preuniversitar si superior, precum si la invatarea pe tot parcursul vietii, fara nici o forma de discriminare”.

Statul asigura persoanelor cu „cerinte educationale speciale” “invatamant special si invatamant special integrat pentru toate nivelurile de invatamant, diferentiat, in functie de tipul si gradul de deficienta”…..”. Invatamantul special se organizeaza, dupa caz, in unitati de invatamant special si in unitati de invatamant de masa. Invatamantul special si special integrat este gratuit si este organizat, de regula, ca invatamant cu frecventa. In functie de necesitatile locale, acesta se poate organiza si sub alte forme, in conformitate cu legislatia in vigoare. Invatamantul special integrat se poate organiza in clase speciale si individual sau in grupe integrate in clase de masa. Invatamantul special dispune de planuri de invatamant, de programe scolare, de programe de asistenta psihopedagogica, de manuale si de metodologii didactice alternative, adaptate tipului si gradului de dizabilitate si aprobate de Ministerul Educatiei Nationale. Continuturile invatamantului special si special integrat, demersurile didactice, precum si pregatirea si formarea personalului care isi desfasoara activitatea in domeniul educatiei copiilor cu cerinte educationale speciale sunt stabilite prin metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului. Evaluarea, asistenta psihoeducationala, orientarea scolara si orientarea profesionala a copiilor, a elevilor si a tinerilor cu cerinte educationale speciale se realizeaza de catre Centrele Judetene de Resurse si de Asistenta Educationala (CJRAE), respectiv de Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala (CMBRAE), prin serviciile de evaluare si de orientare scolara si profesionala, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei Nationale, acordandu-se prioritate integrarii in invatamantul de masa. C.J.R.A.E. cuprind si centrele logopedice interscolare. Stabilirea gradului de deficienta al elevilor cu cerinte educationale speciale se realizeaza de catre comisiile din cadrul C.J.R.A.E./C.M.B.R.A.E. in colaborare cu comisiile pentru protectia copilului din cadrul directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene/a municipiului Bucuresti. Copiii, elevii si tinerii cu cerinte educationale speciale, integrati in invatamantul de masa, beneficiaza de suport educational prin cadre didactice de sprijin si itinerante, dupa caz. Organizarea serviciilor de sprijin educational se face de catre C.J.R.A.E./C.M.B.R.A.E. si se reglementeaza prin metodologii specific elaborate de catre Ministerul Educatiei Nationale.

Adaptarea mediului fizic si comunicational la cerintele persoanelor cu dizabilitati constituie un sector distinct al reglementarilor legislative. Legea nr.448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede masuri de adaptare a mediului fizic la nevoile persoanelor cu dizabilitati (adaptari ale cladirilor de utilitate publica, cailor de acces, locuintelor construite din fonduri publice, mijloacelor de transport in comun si statiilor, taxiurilor, transportului feroviar pentru calatori, spatiilor de parcare, strazilor si drumurilor publice, s.a.), precum si masuri de accesibilizare ale mediului informational si comunicational - informatii in limbaje sau formate accesibile persoanelor cu dizabilitati senzoriale sau de invatare. Normativul nr.189/2013 pentru adaptarea cladirilor civile si spatiului urban la nevoile individuale ale persoanei cu handicap (n.p. 051/2012 revizuire n.p. 051/2000 stabileste standardele privind accesibilizarea mediului fizic construit. Prin Ordinul nr. 671/1.640/61/2007 al ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse, al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap si al ministrului educatiei, cercetarii si tineretului a fost adoptata Metodologia de autorizare a interpretilor in limbaj mimico-gestual si a interpretilor in limbajul persoanei cu surdo-cecitate.

2.1 Accesibilitate
2.2 Participare
2.3 Egalitate
2.4 Ocuparea fortei de munca
2.5 Educatie si formare
2.6 Protectie sociala
2.7 Sanatate
2.8 Actiune externa

2.1 ACCESIBILITATE

Obiectiv-cheie: asigurarea accesului, pe baza de egalitate cu ceilalti cetateni, la toate resursele comunitatii - bunuri, servicii, inclusiv servicii publice

Obiective specifice:

Mediu construit si infrastructura
1) dezvoltarea cadrului legislativ privind accesibilizarea cladirilor (locuinte, institutii publice, spatii pentru activitati ocupationale, etc.) concepte, principii, standarde standarde ale „adaptarii rezonabile”.
2) continuarea procesului de implementare a standardelor referitoare la accesibilizarea cladirilor;
3) cresterea nivelului de responsabilizare a autoritatilor publice centrale si locale sau a persoanelor juridice cu capital privat care sunt implicate in activitatile de constructii si urbanism;
4) pregatirea profesionistilor din domeniul proiectarii si planificarii arhitecturale si a altor profesionisti implicati in domeniul constructiilor – cladiri, drumuri, etc. pentru accesibilizarea, conform principiilor "design-ului universal" (inclusiv in cadrul programelor de studiu unversitar si postuniversitar);
5) promovarea competentelor si a serviciilor de consultanta si planificare in domeniul adaptarii mediului construit la cerintele persoanelor cu dizabilitati;
6) informarea persoanelor cu dizabilitati (si a familiilor, tutorilor, repzentantilor legali) cu privire la drepturile lor in domeniul accesibilizarii mediului fizic prin: mijloace mass-media, puncte de informare ("info-point") din institutiile publice s.a.;
7) informarea publicului larg cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilitati privind accesibilizarea mediului;
asigurarea unor facilitati privind amenajarea locuintei pentru persoanele cu dizabilitati (functie de tipul de dizabilitate) (adaptari arhitecturale, mobila adaptata, aparatura electrocasnica adaptata, etc.).

Transport
9) dezvoltarea cadrului legislativ privind adaptarea transportului public la cerintele persoanelor cu dizabilitati - concepte, standarde, regulamente, proceduri de monitorizare si control, inclusiv pentru transportatorii privati care presteaza servicii de transport public sau in interes general (ex: transport public cu microbuze, taxi);
10) proiectarea unui sistem integrat de transport public incluziv, conform legii, care sa raspunda cerintelor diferitelor grupuri de utilizatori cu dizabilitati;
11) innoirea si modernizarea treptata a mijloacelor de transport public (rutier, cai ferate, aerian, maritim si fluvial, etc.) a echipamentelor de semnalizare, a ghiseelor de informare, a caselor de bilete din statiile acestora pentru a raspunde cerintelor transportului incluziv;
12) pregatirea si responsabilizarea factorilor implicati in implementarea reglementarilor privind accesibilizarea transportului public;
13) pregatirea profesionistilor din domeniul proiectarii si constructiei de autoturisme, autoutilitare si mijloace de transport in comun in vederea respectarii standardelor de adaptare la cerintele persoanelor cu dizabilitati;
14) informarea persoanelor cu dizabilitati (si a familiilor acestora, a tutorilor si reprezentantilor legali) cu privire la reglementarile legale si la facilitatile comunitatii prinvind accesibilizarea transportului public;
15) informarea publicului larg cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilitati privind accesibilizarea transportului public.

In formare si comunicare
16) asigurarea de catre autoritatile publice a unor modalitati de comunicare si informare accesibile persoanelor cu dizabilitati (ex. interpretare mimico-gestuala, transpunerea in formate accesibile a documentelor oficiale ale autoritatilor publice, inclusiv afisajul public (scriere Braille, inregistrari audio, versiuni simplificate, scriere in caractere mari, pagini web accesibilizate);
17) asigurarea de catre institutiile de arta si cultura a unor mijloace de prezentare accesibile persoanelor cu dizabilitati senzoriale sau de invatare (de exemplu: harti tactile, materiale audio/video );
18) asigurarea de catre mass-media, in special de televiziunea publica si privata, a unor modalitati si formate de difuzare accesibile persoanelor cu dizabilitati (ex. folosirea interpretilor mimico-gestuali, subtitrari, audio-descriptie, dublaj s.a.);
19) asigurarea unor servicii/activitati de consultanta si instruire pentru factorii implicati in accesibilizarea domeniului informarii si comunicarii pentru persoanele cu dizabilitati;
20) informarea persoanelor cu dizabilitati (a familiilor acestora, a tutorilor si a reprezentantilor legali) si a publicului larg cu privire la drepturile cetatenesti si modalitatile de accesibilizarea informatiei si comunicarii.
21) facilitarea accesului persoanelor cu dizabilitati la utilizarea tehnologiilor electronice moderne de informare, comunicare si invatare, inclusiv a tehnologiilor asistive (sprijin in achizitionarea echipamentelor, instruire pentru utilizarea acestora etc.);
22) sprijinirea cercetarii in domeniul tehnologiilor asistive (pentru persoanele cu dizabilitati).

Repere legislative

• Carta UE : articolul 21 (Non-discriminare)
• Proiect de lege U.E. referitor la Fondurile Europene Structurale si de Investitii: de exemplu, art. 5(2) Fondul European de Dezvoltare Regionala (FERD) Regulamentul European si articolul 3(2)(b) Fondul Social European identifica sporirea accesului la TIC (tehnologia informatiei si comunicatiilor) ca o prioritate de investitii;
• Europa 2020 (Agenda digitala pentru Europa si Uniune a Inovarii);
• Propunere de Regulament al Parlamentului European si al Consiliului COM (2013) 246 final (obiectivele politicii transversale : Accesibilitate)
• Ghid privind Conditionalitatile Ex Ante pentru Fondurile Europene Structurale si de Investitii;
• CDPD: Articolul 3 (b) (Non-discriminare), Articolul 4 (Obligatii generale), Articolul 5 (Egalitatea si Non-discriminarea) si Articolul 9 (Accesibilitate)
• ESC (revizuit): Articolul 15 (dreptul persoanelor cu dizabilitati la independenta, integrare sociala si participare la viata comunitatii)
• Planul de actiune pentru persoanele cu dizabilitati CoE: Linia de actiune nr. 3 (Informare si comunicare), nr. 6 (Mediul construit) si nr. 7 (Transport)

2.2 PARTICIPARE

Obiectiv-cheie: exercitarea deplina a drepturilor de catre cetatenii Romaniei si respectiv ai Uniunii Europene

Obiective specifice:

Viata independenta
23) continuarea procesului de dezinstitutionalizare/prevenire a institutionalizarii concomitent cu dezvoltarea serviciilor alternative de sprijin pentru viata independenta si integrare in comunitate (prezentare detaliata in capitolul 2.6 Protectie sociala):
24) asigurarea conditiilor pentru ca persoanele cu dizabilitati sa aiba acces real la toate organizatiile, structurile, bunurile si serviciile obisnuite ale comunitatii (vezi cap.2.1 Accesibilitate);
25) dezvoltarea masurilor de combatere a saraciei in randul persoanelor cu dizabilitati;
26) dezvoltarea de masuri pentru a permite persoanelor cu dizabilitati accesul la programe privind asigurarea unei locuinte;
27) dezvoltarea masurilor pentru ca persoanele cu dizabilitati sa aiba acces la beneficii si programe privind pensionarea, in conditii de echitate sociala;
28) asigurarea accesului persoanele cu dizabilitati la utilizarea tehnologiilor electronice moderne de informare-comunicare utilizarea de (obisnuite sau, dupa caz, adaptate) calculator, telefon, etc. (vezi cap. 2.1 Accesibilitate si cap 2.5 Educatie).
29) incurajarea si sprijinirea participarii persoanelor cu dizabilitati la activitati sportive, de recreere si culturale de masa, precum si la evenimente dedicate lor (ex. Jocurile Paralimpice, etc.), desfasurate in tara sau in tari din cadrul Uniunii Europene;
30) constientizarea si sensibilizarea comunitatii cu privire la dreptul persoanelor cu dizabilitati la viata independenta si participativa in societate;

Viata de familie, respectul pentru viata privata
31) dezvoltarea legislatiei privind eliminarea oricaror discriminari a persoanelor cu dizabilitati in materie de casatorie, familie, statut de parinte si relatiile interpersonale;
32) sprijinirea traiului independent al persoanelor cu dizabilitati, in familie sau locuirea in parteneriat cu o alta persoana;
33) asigurarea masurilor pentru respectarea drepturilor si responsabilitatilor persoanelor cu dizabilitati, in legatura cu tutela, custodia, curatela, adoptia copiilor sau altele asemenea, avand ca prioritate interesul superior al copilului;
34) asigurarea masurilor privind respectarea drepturilor copiilor cu dizabilitati in viata de familie - prevenirea ascunderii, abandonarii, neglijarii si segregarii copiilor cu dizabilitati;
35) asigurarea masurilor privind prevenirea separarii copilului de parinti, pe motiv de dizabilitate (a copilului sau a unuia/ambilor parinti) exceptand cazurile in care autoritatile in drept stabilesc prin lege, ca separarea este in interesul copilului.
36) asigurarea bazei legale pentru protejarea contra oricaror intruziuni arbitrare sau nelegale in viata privata, familie, corespondenta sau alte feluri de comunicare a persoanelor cu dizabilitati, indiferent de locul de rezidenta al acestora) si contra oricarei forme de lezare a demnitatii si reputatiei lor.
37) asigurarea confidentialitatii informatiilor privind sanatatea si reabilitarea persoanelor cu dizabilitati, in aceleasi conditii ca si pentru ceilalti cetateni;
38) constientizarea persoanelor cu dizabilitati si a comunitatii cu privire la dreptul tuturor cetatenilor la viata privata;

Participare la viata publica si politica
39) eliminarea barierelor administrative si atitudinal-comportamentale in vederea asigurarii unei participari echitabile a persoanelor cu dizabilitati la viata publica (inclusiv prin angajarea si promovarea acestora in functii publice);
40) eliminarea barierelor privind accesul persoanelor cu dizabilitati la viata politica, la exercitarea dreptului de a alege si de a fi alesi in structurile politice ale statului, prin: imbunatatirea nivelului de educatie generala si politica; transpunerea documentelor politice in formate accesibile persoanelor cu dizabilitati senzoriale sau de invatare, inclusiv in formate electronice adaptate (site-uri web) (vezi cap. 2.1. "Accesibilitatea" si cap. 2.5 “Educatia”)

Acces la justitie
41) asigurarea accesului efectiv la actul de justitie pentru persoanele cu dizabilitati, in conditii de egalitate cu ceilalti, in toate domeniile vietii, inclusiv prin asigurarea de adaptari de ordin procedural si adecvate varstei, pentru a le facilita un rol activ, ca participanti directi si indirecti, inclusiv ca martori, in toate procedurile legale, inclusiv etapele de investigatie si alte etape preliminare;
42) pregatirea personalului din domeniul justitiei, a personalului din politie si penitenciare, in vederea asigurarii accesului efectiv al persoanelor cu dizabilitati la actul de justitie;
43) asigurarea recunoasterii capacitatii juridice a persoanelor cu dizabilitati, in conditii de egalitate cu ceilalti cetateni;
44) asigurarea sprijinului in exercitarea capacitatii juridice - facilitati si servicii de reprezentare si advocacy – pentru persoanele cu dizabilitati;
45) asigurarea dreptului persoanelor cu dizabilitati de a detine sau mosteni proprietati, de a-si gestiona propriile venituri, de a avea acces egal la imprumuturi bancare, ipoteci si alte forme de credit financiar si altele asemenea, in conditii de egalitate cu ceilalti cetateni.

Repere legislative:

Carta Sociala Europeana:
Articolul 3 (c) (Principii generale) “participarea si includerea in societate, deplina si efectiva”; Articolul 9 (Accesibilitate) “pentru a permite persoanelor cu dizabilitati sa traiasca independent si sa participe pe deplin la toate aspectele vietii;
Articolul 19 (Dreptul de a trai independent in comunitate) stabileste dreptul persoanelor cu dizabilitati de a “trai in comunitate, cu optiuni egale cu ceilalti” si cere statelor sa dezvolte “ogama de servicii la domiciliu, rezidentiale si alte servicii de sprijin, inclusiv asistenta personala necesara pentru a sprijini viata si integrarea in comunitate si prevenirea izolarii sau separarea de comunitate”.
Articolul 12 (Recunoasterea egala in fata legii) prevede ca statele “recunosc ca persoanele cu dizabilitati se bucura de capacitate juridica in conditii de egalitate cu ceilalti, in toate aspectele vietii”.
Carta Sociala Europeana (Revizuita): Articolul 15 (Dreptul la independenta, integrare sociala si participare la viata comunitatii)
Planul de actiune pentru persoanele cu dizabilitati CoE: Linii de actiune 1 (Participarea la viata politica si publica), 2 (Participarea la viata culturala), 8 (Viata comunitatii) si 15 (Sensibilizare).

2.3 EGALITATE

Obiectiv-cheie: asigurarea si promovarea conditiilor pentru deplina exercitare a drepturilor si libertatilor cetatenesti de catre persoanele cu dizabilitati, in conditii de nediscriminare in raport cu ceilalti membri ai societatii.

Obiective specifice:

46) dezvoltarea bazei legislative privind garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, prevenirea si combaterea abuzurilor, torturii sau a relelor tratamente asupra persoanelor cu dizabilitati;
47) promovarea unor masuri de prevenire si combatere a discriminarii, abuzarii femeilor si fetelor cu dizabilitati;
48) dezvoltarea bazei legislative privind accesibilizarea mediului comunitar si accesibilizarea efectiva a resurselor comunitatii in favoarea persoanelor cu dizabilitati ( vezi cap. 2.1. Accesibilitate, cap 2.2 Participare);
49) dezvoltarea bazei legislative privind participarea persoanelor cu dizabilitati la viata sociala ( vezi cap. 2. 2 “Participare”);
50) pregatirea personalului din administratie, justitie, politie, inchisori, cu privire la politicile si masurile ce vizeaza respectarea drepturilor si libertatilor persoanelor cu dizabilitati, a politicilor si masurilor de prevenire si combatere a discriminarii, abuzurilor, torturii si a relelor tratamente asupra acestor persoane (vezi cap 2.2 Participare - Acces la justitie);
51) constientizarea/sensibilizarea comunitatii privind problematica dizabilitatii si necesitatea prevenirii si combaterii discriminarii si abuzului asupra persoanelor cu dizabilitati;
52) monitorizarea de catre un organism independent, a respectarii exercitarii drepturilor si libertatilor cetatenesti de catre persoanele cu dizabilitati, a situatiei privind prevenirea si combaterea discriminarii, abuzurilor, torturii si relelor tratamente asupra acestor persoane.

Repere legislative

Tratatul privind functionarea Uniunii Europene: Articolul 10 si Articolul 19 (ambele implica o actiune de combatere a discriminarii, inclusiv pe motive de dizabilitate)
Directiva UE 2000/78/CE: stabilirea unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in angajare si munca (“Directiva privind ocuparea fortei de munca”)
Carta UE: Articolul 1 (Demnitatea umana), Articolul 21 (Nediscriminarea) si Articolul 26 (Integrarea persoanelor cu dizabilitati)
Proiect de reglementare UE – Fondurile Europene Structurale si de Investitii: de exemplu Articolul 5 (9) (b) Regulamentul ERDF precizeaza “investitii in infrastructurile sanitare si sociale care contribuie la … reducerea inegalitatilor in ceea ce priveste starea de sanatate” si “tranzitia de la institutii la servicii comunitare” ca actiune in cadrul prioritatilor de investitii “promovarea incluziunii sociale si combaterea saraciei”; Articolul 3 (1) (c) (iii) Regulamentul ESF identifica “combaterea discriminarii pe motiv de dizabilitate…” ca o actiune in temeiul prioritatii de investitii pentru “promovarea incluziunii sociale si combaterea saraciei”; Articolul 8 Regulamentul ESF se refera la promovarea egalitatii de sanse si nediscriminarea, inclusiv “accesibilitate pentru persoanele cu dizabilitati, prin integrarea principiilor de non- discriminare”.
Articolele 3 (b) Non-discriminare; 3 (d) respectarea diferentelor si acceptarea persoanelor cu dizabilitati ca parte a diversitatii umane si a umanitatii si 3 (e) egalitatea de sanse; Articolul 4 (Obligatii generale); Articolul 5 (Egalitate si non-discriminare); Articolul 10 (Dreptul la viata); Articolul 12 (Recunoasterea egala in fata legii); Articolul 13 (Accesul la justitie); Articolul 14 (Libertatea si siguranta persoanei); Articolul 15 (Eliminarea torturii sau tratamentelor crude, tratamentelor inumane sau degradante); Articolul 16 (Eliminarea exploatarii, violentei si abuzului); Articolul 17 (Protejarea integritatii persoanei); Articolul 22 (Respectarea vietii private) si Articolul 23 (Respectarea domiciliului si a familiei).
CEDO: Articolul 14 (Non-discriminare in ceea ce priveste exercitarea drepturilor prevazute de CEDO) Protocolul nr. 12, CEDO, Articolul 1 (Interzicerea generala a discriminarii)

2.4 OCUPAREA FORTEI DE MUNCA

Obiectiv-cheie: accesul la munca a unui numar cat mai mare de persoane cu dizabilitati, in special pe piata libera a muncii

Obiective specifice:

53) dezvoltarea cadrului legislativ privind promovarea si garantarea drepturilor si libertatilor privind incadrarea in munca a persoanelor cu dizabilitati - asigurarea protectiei contra discriminarii in selectia, angajarea, mentinerea si promovarea in munca, respectarea masurilor de protectia muncii, interzicerea muncii copiilor si protectia tinerilor la locul de munca, interzicerea sclaviei si a muncii fortate;
54) asigurarea masurilor de sprijin pentru angajare, promovare si mentinere in munca a persoanelor cu dizabilitati apte de munca, in conditii de echitate sociala: servicii de recuperare si mentinere a sanatatii, evaluare a capacitatii si aptitudinilor de munca, consiliere si orientare profesionala, sprijin pentru calificare/recalificare, sprijin pentru gasirea si mentinerea locului de munca (angajare asistata), transport adaptat la/de la locul de munca, etc. si adaptarea locului de munca –„reasonable accomodation „ (vezi cap. 2.1 Accesibilitate, cap.2.2 Participare si cap. 2.3 Egalitate);
55) includerea in sistemul de asistenta pentru munca a tuturor categoriilor de persoane cu dizabilitati apte de munca (pana la varsta de pensionare), cu o atentie speciala pentru grupurile cele mai vulnerabile: tineri si femei cu dizabilitati, someri, persoane din mediul rural, persoane condamnate aflate in evidenta serviciilor de probatiune si a celor care executa sau au executat in parte, sau in intregime o pedeapsa privativa de libertate.
56) stimularea angajarii in munca a persoanelor cu dizabilitati prin dirijarea fondurilor de protectie speciala din sfera pasiva, in sfera facilitatilor si serviciilor sociale de sprijin pentru formare profesionala, angajare si mentinere in munca (vezi cap 26. Protectie sociala);
57) sprijinirea pentru angajarea pe piata libera a muncii a persoanelor cu dizabilitati cu prin masuri de ”munca asistata”;
58) stimularea si sprijinirea angajatorilor din sectorul public si privat in a angaja persoane din randul persoanelor cu dizabilitati;
59) sprijinirea tinerilor antreprenori din randul persoanelor cu dizabilitati pentru a demara afaceri in sectoarele secundar si tertiar in mediul rural, folosind forta de munca din randul persoanelor dezavantajate social;
60) incurajarea si sprijinirea „intreprinderilor sociale”, ca structuri de tranzitie la economia de piata;
61) asigurarea de locuri de munca protejate, in masura sa pregateasca tranzitia persoanelor cu dizabilitati pe piata libera a muncii (prin derularea de activitati competitive cu cele de pe piata libera a muncii, eficientizarea calificarii la locul de munca, etc.);
62) sprijinirea proiectelor ce au ca obiectiv angajarea persoanelor cu dizabilitati,
„adaptarea rezonabila” la locul de munca, cu finantare din Fondul Social European;
63) promovarea masurilor in vederea cresterii nivelului de instruire - generala si profesionala;
64) diversificarea ofertelor de formare vocationala pentru persoanele cu dizabilitati;
65) corelarea ofertei de calificare /recalificare profesionala cu cerintele de perspectiva ale pietei fortei de munca (vezi si cap. 2.5 „Educatie si formarea profesionala”);
66) dezvoltarea unui dialog/parteneriat social intre toti factorii implicati in domeniul ocuparii fortei de munca – institutii de educatie si formare profesionala, institutii de asistenta sociala, O.N.G.-uri, angajatorii din sectorul public si/sau privat, etc.;
67) dezvoltarea unor servicii de informare, orientare si consiliere profesionala pentru persoanele cu dizabilitati, in special pentru copii si tineri cu dizabilitati cu privire la resursele comunitare in domeniul ocuparii fortei de munca;
68) imbunatatirea mecanismelor de monitorizare a impactului masurilor sociale in favoarea incadrarii in munca a persoanelor cu dizabilitati;
69) constientizarea si sensibilizarea opiniei publice cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilitati privind incadrarea in munca a persoanelor cu dizabilitati.

Repere legislative

Tratatul UE : Articolul 9 (promovarea unui nivel ridicat al ocuparii fortei de munca)
Carta UE : Articolul 21 (Nediscriminarea); Articolul 15 (Libertatea de alegere a ocupatiei si dreptul la munca); Articolul 26 (Integrarea persoanelor cu dizabilitati)
Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 Noiembrie 2000 de stabilire a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in munca si angajare
Proiect UE de reglementare a Fondurilor Europene Structurale si de Investitii: de exemplu, atat Articolul 5 ( din Regulamentul ERDF cat si Articolul 3 (1) din Regulamentul FES precizeaza promovarea ocuparii fortei de munca si sprijinirea mobilitatii fortei de munca si ca o prioritate de investitii; Articolul 8 din Regulamentul FES se refera la promovarea egalitatii de sanse si nediscriminare, inclusiv actiuni in vederea cresterii participarii pe piata muncii a persoanelor cu dizabilitati.
Europa 2020 (Platforma Europeana de combatere a saraciei si a excluziunii sociale)
Pozitia Comisiei de Servicii cu privire la dezvoltarea Acordului de Parteneriat si a Programelor in Romania pentru perioada 2014-2020 (Cresterea ratelor de angajare a tinerilor si a grupurilor vulnerabile)
CDPD: Articolul 3(b) (Nediscriminarea), Articolul 4 (Obligatii generale), Articolul 5 (Egalitate si nediscriminare) si Articolul 27 (Munca si ocuparea fortei de munca)
ESC (Revizuit) : Articolul 1 (Dreptul la munca), Articolul 10 (Dreptul la formare profesionala), Articolul 15 (Dreptul persoanelor cu dizabilitati la independenta, integrare sociala si participare la viata comunitatii)
Planul de actiune pentru persoanele cu dizabilitati CoE : Linia de actiune Nr. 5 (Ocuparea fortei de munca, orientare si formare profesionala)

2.5 EDUCATIE SI FORMARE PROFESIONALA

Obiectiv – cheie: promovarea educatiei incluzive si a educatiei permanente pentru persoanele cu dizabilitati

Obiective specifice:

70) dezvoltarea bazei legislative privind prevenirea si combaterea discriminarii accesului la educatie si formare profesionala al persoanelor cu dizabilitati, in toate formele si nivelele de invatamant scolar si profesional;
71) asigurarea accesului persoanelor cu dizabilitati la invatamantul incluziv primar si secundar, gratuit, in conditii de egalitate cu ceilalti, in comunitatile in care traiesc, la invatamant superior, formare profesionala, educatie pentru adulti si formare continua, fara discriminare si in conditii de egalitate cu ceilalti cetateni;
72) asigurarea dreptului persoanei cu dizabilitati de a alege si o alta forma de educatie (scoala speciala, invatamant la distanta, invatamant la domiciliu, etc.) in situatiile in care cerintele sale de invatare nu pot fi rezolvate cu expertiza si masurile de sprijin complementar din scoala de masa; alternativele educationale speciale vor urmari aceleasi obiective generale cu cele ale invatamantului de masa;
73) informarea persoanelor cu dizabilitati, prin mijloace accesibile (inclusiv site-uri web), cu privire la oferta de educatie si formare profesionala, a invatamantului de masa si special, disponibila in comunitate;
74) accesibilizarea invatamantului de masa la toate nivelele prin a) adaptarea mediului fizic construit si transport; b) adaptarea mijloacelor si metodelor didactice (ex. limbajul semnelor, curriculum scolar flexibil, mijloace de instruire/invatare - scrierea Braille, texte marite ori simplificate, site-uri web s.a. tehnologii electronice asistive de instruire/invatare); c) asigurarea serviciilor de sprijin individualizat pentru educatia incluziva si viata independenta (vezi cap.2.1 Accesibilitate, 2.2 Participare, 2.3 Egalitate);
75) facilitarea invatarii sistemelor alternative de scriere si comunicare verbala, a mijloacelor si formelor de orientare si a aptitudinilor de mobilitate de catre copiii si tinerii cu dizabilitati, dupa caz, precum si facilitarea sprijinului si indrumarii intre persoanele cu aceleasi probleme);
76) asigurarea educatiei persoanelor si mai ales a copiilor, care sunt nevazatori, surzi sau cu surdo-cecitate, prin cele mai adecvate si individualizate limbaje, cai si modalitati, precum si in medii care sa le favorizeze o maxima dezvoltare scolara si sociala;
77) dezvoltarea bazei materiale din scoli pentru desfasurarea unor activitati de reabilitare/abilitare (recuperare) a elevilor/cursantilor cu probleme de invatare (cabinete de kinetoterapie, logopedie, educatie senzoriala);
78) imbunatatirea sistemului de evaluare/reevaluare a capacitatilor de invatare a persoanelor cu dizabilitati, copii si adulti, pentru identificarea cat mai timpurie a cerintelor educationale speciale ale acestora, in vederea asigurarii unor masuri de sprijin flexibile, educatie/formare, conforme cu nivelul de dezvoltare al aptitudinilor si deprinderilor de invatare (vezi cap. 2.6 Protectie sociala);
79) imbunatatirea sistemului de planificare si monitorizare a masurilor de sprijin educational in vederea actualizarii continue a acestora, in functie de progresul scolar si in perspectiva ocuparii unui loc de munca a masurilor de sprijin pentru educatie/formare (vezi cap.2.6 Protectie sociala);
80) implicarea elevilor/cursantilor cu dizabilitati, a parintilor/tutorilor/reprezentantilor legali ca parteneri activi in proiectarea, realizarea si monitorizarea planurilor individualizate de sprijin pentru educatie/formare profesionala a elevilor;
81) pregatirea si perfectionarea continuua a personalului didactic pentru satisfacerea cerintelor invatamantului incluziv (cunoasterea problematicii dizabilitatii si utilizarea modalitatilor, mijloacelor si formatelor augmentative si alternative adecvate de comunicare, a tehnicilor si materialelor educationale potrivite pentru sustinerea persoanelor cu dizabilitati);
82) formarea profesionistilor in domenii de stricta specializare pentru lucrul cu persoanele cu dizabilitati: autism, maladia L. Down, logopedie, demutizare, scriere Braille, limbajul semnelor etc.);
83) constientizarea elevilor/cursantilor asupra drepturilor persoanelor cu dizabilitati in societate, inclusiv asupra dreptului la educatie, in conditii de echitate sociala (prin includerea in curriculum-ul invatamantului de masa a unor informatii privind persoanele cu dizabilitati, s. a.);
84) imbunatatirea calitatii si a eficientei educatiei si formarii pentru ca persoanele cu dizabilitati sa poata dobandi competente-cheie (incepand din invatamantul prescolar si pana la cele mai inalte niveluri de educatie si formare profesionala) care sa le permita continuarea invatarii pe tot parcursul vietii, ocuparea unui loc de munca si o cetatenie activa;
85) dezvoltarea si eficientizarea serviciilor de consiliere, orientare scolara si profesionala a copiilor/adultilor cu dizabilitati;
86) asigurarea unor conditii optime de tranzitie de la scoala la viata activa pentru copiii/ tinerii cu dizabilitati;
87) optimizarea corelarii ofertei de formare profesionala cu dinamica pietei fortei de munca, in plan national si european prin dezvoltarea unor cadre nationale ale calificarilor care sa exprime si sa corespunda Cadrului european al calificarilor (vezi, anexa 3, glosar) pentru a asigura promovarea mobilitatii cetatenilor si facilitarea invatarii de-a lungul vietii;
88) promovarea unui dialog/parteneriat institutional intre factorii implicati in procesul de formare profesionala si factorii/institutiile implicate in plasarea/angajarea fortei de munca (autoritati centrale si locale, O.N.G.-uri, angajatori) in vederea cresterii sanselor de incadrare a persoanelor cu dizabilitati pe piata libera a fortei de munca (vezi, cap. 2.4 Ocuparea fortei de munca si cap. 2.6 Protectia sociala).

Repere legislative

Tratatul privind functionarea Uniunii Europene: Articolul 9 (Promovarea unui nivel ridicat de educatie si formare profesionala)
Carta UE: Articolul 21 (Nediscriminarea); Articolul 14 (Dreptul la educatie); Articolul 32 (Interzicerea muncii copiilor si protectia tinerilor la locul de munca)
Proiect UE de reglementare a Fondurilor Europene Structurale si de Investitii : de exemplu, atat Regulamentul ERDF (Articolul 5 (10), cat si Regulamentul FES (Articolul 3 (1) (b) precizeaza investitia in educatie si invatarea pe toata durata vietii ca o prioritate de investitii.
Pozitia Comisiei de Servicii cu privire la dezvoltarea Acordului de Parteneriat si a Programelor in Romania pentru perioada 2014 – 2020 (Imbunatatirea accesului la participarea in si calitatea educatiei si a formarii profesionale)
Planul de Actiune al Consiliului Europei : Linia de actiune Nr. 4 (Educatie)
OMS Declaratia Europeana cu privire la Starea de Sanatate a Copiilor si a Tinerilor cu Dizabilitati Intelectuale si Familiilor lor

2.6 PROTECTIE SOCIALA

Obiectiv-cheie: promovarea unor conditii decente de viata pentru persoanele cu dizabilitati.

Obiective specifice:

Dezinstitutionalizarea serviciilor de asistenta si ingrijire
89) extinderea si dezvoltarea serviciilor de asistenta personala (asistent personal, asistent personal specializat, ingrijiri la domiciliu etc. si dezvoltarea de noi tipuri de servicii de asistenta personala pentru viata independenta), precum si facilitarea accesului persoanei cu dizabilitati la aceste servicii;
90) perfectionarea continuua a personalului implicat in activitati de asistare personala/b] si imbunatatirea conditiilor de munca a acestuia;
91) revizuirea/elaborarea standardelor de calitate pentru servicii de protectie speciala, in conformitate cu „modelul social” al abordarii politicilor sociale in favoarea persoanelor cu dizabilitati (vezi, cap 1.1 Contextul international - Modele de abordare a politicilor in domeniul dizabilitatii);

94) asigurarea in centrele rezidentiale a unor servicii de dezvoltare/formare a deprinderilor si abilitatilor de viata independenta, pentru beneficiarii serviciilor rezidentiale, in vederea pregatirii tranzitiei acestora din institutiile rezidentiale la un mod de viata independent, in comunitate;
95) transferarea treptata a persoanelor cu dizabilitati din institutiile rezidentiale de mare capacitate in alte forme de locuire, dupa caz: 1. conditii de locuire independenta, cu facilitati si servicii de sprijin bazat pe comunitate; 2. unitati rezidentiale de asistenta de tip familial - case de tip familial, locuinte protejate; 3. centre rezidentiale cu o capacitate redusa (maximum 50 de beneficiari), pentru cazurile care necesita asistenta medicala si ingrijire permanenta ce poate fi asigurata exclusiv cu masura de protectie sociala;
96) identificarea alternativelor la institutionalizare evitarea plasamentului in institutii rezidentiale al persoanelor cu dizabilitati ce intra in sistemul de asistenta sociala specializata si asigurarea unor masuri de sprijin pentru viata independenta sau viata in comunitate, daca conditia de sanatate si situatia socio-familiala a acestora permite acest lucru;
97) sprijinirea familiilor si a persoanelor care ofera ingrijire in mod neoficial (informal) persoanelor cu dizabilitati;
98) asigurarea „transparentei” ofertei comunitare de servicii de sprijin, facilitati, programe, de asistenta si ingrijire pentru viata independenta, destinate persoanelor cu dizabilitati, prin promovarea informatiilor in forme accesibile; (vezi, „cap. 2.1
Accesibilitate, 2.2 Participare), astfel incat alegerea serviciilor/facilitatilor, etc. sa
fie realizata in cunostinta de cauza, prin consimtamant liber exprimat;
99) accesibilizarea resurselor obisnuite ale comunitatii - facilitati, bunuri, servicii, in toate domeniile vietii in comunitate - locuire, transport, educatie, munca, sanatate, sport si viata culturala, viata publica si politica, justitie, etc.) pentru a putea fi folosite de catre persoanele cu dizabilitati, in conditii de echitate si nediscriminare cu ceilalti membri ai comunitatii: (vezi, cap. 2.1 Accesibilitate, 2.2 Participare, cap 2.3 Egalitate);
100) asigurarea „transparentei” ofertei de facilitati si servicii obisnuite ale comunitatii, prin activitati de promovare-informare accesibile referitoare la toate domeniile vietii sociale;
101) sprijinirea familiilor persoanelor cu dizabilitati pentru a se implica in accesarea de catre persoanele cu dizabilitati a serviciilor specializate de sprijin, precum si a serviciilor obisnuite ale comunitatii, din toate domeniile vietii;
102) sensibilizarea comunitatii cu privire la situatia persoanelor cu dizabilitati, in special a copiilor si persoanelor varstnice, care traiesc in centre rezidentiale, ca factor de
stimulare/impulsionare si sustinere a reformei in directia dezinstitutionalizarii/prevenirii institutionalizarii;

Cresterea calitatii, eficientei si sustenabilitatii serviciilor de protectie sociala speciala
103) asigurarea de masuri protectie sociala, diferentiat, in functie de sex si varsta;
104) asigurarea compatibilitatii si continuitatii serviciilor de protectie sociala destinate copilului si respectiv adultului cu dizabilitati pentru optimizarea tranzitiei tinerilor din sistemul de protectie a copilului in sistemul de protectie sociala pentru adulti;
105) unificarea sistemului de evaluare a „handicapului” si „invaliditatii” (si implicit a Comisiilor de incadrare in grad de handicap si a Comisiilor de expertiza medicala) cele doua fiind aspecte ale aceleiasi realitati - “starea de sanatate, functionalitate si dizabilitate” (vezi Clasificarea Internationala a Functionarii, Dizabilitatii si Sanatatii - Organizatia Mondiala a Sanatatii - 2001) in vederea abordarii echitabile si unitare a nevoilor de sprijin social a persoanelor cu dizabilitati, independent de cauzele si momentul aparitiei dizabilitatii;
106) optimizarea raportului intre masurile de protectie sociala pasiva si activa, in vederea stimularii persoanelor cu dizabilitati apte de munca pentru a se angaja in munca, in special pe piata libera a fortei de munca; altfel spus, persoana cu dizabilitati sa poata beneficia de anumite masuri de sprijin si dupa angajarea in munca, pentru a fi motivata sa se angajeze si sa-si mentina locul de munca;
107) revizuirea metodologiei de evaluare a persoanei cu dizabilitati prin trecerea de la sistemul de evaluare-certificare a unui „grad si tip de handicap/dizabilitate”, la un sistem de identificare a nevoilor individuale de sprijin, in baza inventarierii capacitatilor si limitarilor functionale individuale relevante ale persoanei, in conformitate cu cerintele „modelului social” de abordare a dizabilitatii (vezi cap. Cap. 1.1 Contextul international – Modele de abordare a politicilor sociale in domeniul dizabilitatii) - Clasificarea Internationala a Functionarii, Dizabilitatii si Sanatatii OMS, 2001);
108) revizuirea sistemului de planificare a masurilor de asistenta sociala prin asigurarea de “pachete” de facilitati si servicii, flexibile (fixe si optionale) in baza evaluarii nevoilor individuale de sprijin ale persoanei cu dizabilitati;
109) asigurarea transparentei privind proiectarea si aplicarea planurilor si programelor individuale de asistenta si ingrijire - accesul neingradit al persoanei cu dizabilitati sau, dupa caz, al tutorelui, familiei, reprezentantului legal, la bazele de date care contin informatiile privind parcursul beneficiarului in sistemul de asistenta sociala;
110) imbunatatirea sistemului de monitorizare a aplicarii masurilor de sprijin, prin cresterea rolului si imbunatatirea procedurilor de actiune ale D.G.A.S.P.C.-urilor;
111) promovarea unui parteneriat eficient al factorilor locali implicati in parcursul persoanei cu dizabilitati in sistemul de protectie sociala - comisia de evaluare, A.J.O.F.M., furnizori de servicii, angajatori, O.N.G.-uri, s.a.
112) revizuirea sistemului de acreditare si monitorizare a calitatii serviciilor de sprijin pentru persoane cu dizabilitati prin infiintarea unui organism independent de acreditare, monitorizare, suspendare/sistare a activitatii furnizorilor de servicii, pe baza evaluarii standardelor de calitate a serviciilor;
113) intarirea rolului si a capacitatii de actiune a inspectorului social din cadrul
A.N.P.I.S in monitorizarea masurilor de accesibilizare a resurselor comunitatii in favoarea persoanelor cu dizabilitati;
114) cresterea gradului de descentralizare a actului decizional si a gestionarii fondurilor la nivel local, s.a.
115) clarificarea si unificarea terminologiei in domeniul protectiei sociale a persoanelor cu dizabilitati si modificarea in consecinta a reglementarilor legislative (pentru asigurarea coerentei si eficientei masurilor sociale de la nivel central si nivel local, in toate domeniile de interventie - locuire, transport, sanatate, educatie, munca, cultura etc.);

Repere legislative

Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene: Articolul 9 (in definirea si punerea in aplicare a politicilor si actiunilor sale, Uniunea Europeana trebuie sa ia in considerare o serie de factori, inclusiv “garantarea unei protectii sociale adecvate”).
Carta UE: Articolul 34 (Securitate sociala si asistenta sociala) C.D.P.D.: Articolul 28 (Nivel de trai adecvat si protectie sociala)
ESC (Revizuit): Articolul 13 (dreptul la asistenta sociala si medicala); Articolul 14 (dreptul de a beneficia de servicii de asistenta sociala); Articolul 16 (dreptul familiei la protectie sociala, juridica si economica); Articolul 23 (dreptul persoanelor varstnice la protectie sociala); Articolul 30 (dreptul la protectie impotriva saraciei si a excluziunii sociale) si Articolul 31 (dreptul la locuinta)

2.7 SANATATE

Obiectiv-cheie: asigurarea accesului la servicii si facilitati privind sanatatea, in conditii de echitate sociala si in baza consimtamantului liber exprimat

Obiective specifice:

116) revizuirea prevederilor legislative privind asigurarea serviciilor de sanatate pentru persoanele cu dizabilitati, inclusiv a masurilor privind accesul fizic la serviciile de sanatate;
117) asigurarea accesului persoanelor cu dizabilitati la ingrijire medicala si programe de sanatate de masa, inclusiv la servicii de ingrijire a sanatatii si recuperare destinate persoanelor cu dizabilitati, la aceeasi calitate si la fel de accesibile ca pret si pentru ceilalti cetateni;
118) corelarea serviciilor medicale asigurate persoanelor cu dizabilitati cu serviciile cuprinse in pachetul de baza de sanatate, respectiv cu Programele Nationale de Sanatate cu incidenta in domeniu;
119) formarea persoanelor cu dizabilitati, in formate accesibile cu privire la drepturile lor si la oferta de servicii de sanatate din comunitate, inclusiv a serviciilor medicale si de recuperare destinate acestora (vezi cap. 2.1. “Accesibilitate”, cap 2.2 „Participare”, cap 2.6 „Protectia sociala”);
120) consultarea persoanelor cu dizabilitati pentru a decide in cunostinta de cauza in ceea ce priveste masurile de ingrijire medicala ce le sunt destinate, furnizorii de servicii s.a.;
121) promovarea de masuri si programe de prevenire a riscurilor aparitiei dizabilitati (preventie primara) sau agravarii dizabilitatii (preventie secundara);
122) dezvoltarea serviciilor de abilitare/reabilitare (recuperare) pentru persoanele cu dizabilitati, in vederea unui trai pe cat posibil independent si a integrarii/reintegrarii in munca a persoanei adulte cu dizabiltati, in perioada vietii active;
123) includerea in planurile si programele privind dizabilitatea a unor masuri vizand siguranta si sanatatea angajatilor la locul de munca, inclusiv in ceea ce preveste prevenirea aparitiei unor probleme de sanatate mintala a personalului angajat;
124) promovarea masurilor si initiativelor privind sanatatea mintala, inclusiv prin sprijinirea angajarii in munca a persoanelor cu probleme de sanatate mintala, apte de munca, in conditiile legii;
125) pregatirea personalului din domeniul sanatatii privind cerintele specifice dizabilitatii dar si in ceea ce priveste competentele si metodele privind abordarea problemelor de sanatate ale persoanelor cu dizabilitati;
126) constientizarea la nivel public a drepturilor persoanelor cu dizabilitati privind accesul la sistemul de sanatate;
127) finantarea cu prioritate a masurilor privind imbunatatirea calitatii si accesibilitatii serviciilor sociale si de sanatate, mai ales pentru persoanele cele mai vulnerabile (varstnici, copii, femeilor si fetelor cu dizabilitati, persoane cu dizabilitati din mediul rural);

Repere legislative

Carta UE : Articolul 21 (Nediscriminarea); Articolul 35 (Ingrijirea sanatatii)
Proiect UE de reglementare a Fondurilor Europene Structural si de Investitii : de exemplu, Articolul 5 (9) (b) Regulamentul ERDF precizeaza “investitia an infrastructura de sanatate si sociala contribuie la … reducerea inegalitatilor in ceea ce priveste starea de sanatate” si “tranzitia de la institutional la servicii bazate pe comunitate” ca o actiune prioritara de investitii “promovand incluziunea sociala si combaterea saraciei”; Articolul 3 (1) (c) Regulamentul FES identifica “imbunatatirea accesului la preturi accesibile, durabile si servicii de inalta calitate, inclusiv asistenta medicala si servicii sociale de interes general”, ca o prioritate de investitii; Articolul 8 Regulamentul FES se refera la promovarea egalitatii de sanse si nediscriminare, inclusiv actiuni in vederea reducerii inegalitatilor in materie de sanatate in ceea ce privette persoanele cu dizabilitati si “facilitarea tranzitiei de la institutional la ingrijirea comunitara”.
CDPD : Articolul 3 (b) (Nediscriminarea), Articolul 4 (Obligatii generale), Articolul 5 (Egalitate si nediscriminare) si Articolul 25 (Sanatate)
ECHR : Articolul 8 (Dreptul la viata privata si de familie)
ESC (Revizuit) : Articolul 11 (Dreptul la ocrotirea sanatatii)
Planul de actiune pentru persoanele cu dizabilitati al Consiliului Europei : Linia de actiune Nr. 9 (Ingrijirea sanatatii) si Nr. 10 (Reabilitare)
OMS Declaratia Europeana cu privire la starea de sanatate a copiilor si a tinerilor cu dizabilitati intelectuale si a familiilor lor

2.8 ACTIUNE EXTERNA

Obiectiv-cheie: promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati in actiunile din afara Uniunii Europene

Obiective specifice:
128) promovarea masurilor necesare pentru asigurarea protectiei si securitatii persoanelor cu dizabilitati in situatii de risc, urgente umanitare si dezastre naturale, prin actiuni de sprijin informational si cooperare intre state, inclusiv in domeniul cercetarii stiintifice;
129) promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati si a bunelor practici in domeniul asistentei sociale a persoanelor cu dizabilitati, in cadrul actiunilor de cooperare cu state din cadrul si din afara Uniunii Europene, al programelor de extindere a Uniunii Europene, al programelor de buna vecinatate si dezvoltare zonala.

Repere legislative

CRPD : Articolul 11 (Situatii de risc si urgente umanitare) si Articolul 32 (Cooperare Internationala)
Consensul European privind Dezvoltarea (2006/C 46/01) Consiliul Europei, Pozitia Comuna a UE pentru Nivel Inalt

Este un fapt evident, ca, mai mult decat oricand in istorie, OMUL este perceput astazi de societatile democratice drept VALOARE ABSOLUTA. "Buna-starea“ individuala, in sensul de “calitate buna a vietii”, a devenit un ideal la nivel social. Ca urmare, cerintele si preferintele umane, in marea lor diversitate, s-au convertit sau sunt in curs de a se converti in drepturi inalienabile. Politicile nu mai tind sa uniformizeze abilitatile si comportamentele indivizilor, fortandu-le limitele, ci isi propun sa flexibilizeze raspunsul social pentru a satisface diversitatea cerintelor.

Drept urmare, orice “proiectie” moderna a viitorului in domeniul dizabilitatii se centreaza pe REFORMAREA SOCIETATII si include toate domeniile, procesele si activitatile sociale care au impact asupra calitatii vietii fiecarui individ in parte si asupra progresului comunitatii in ansamblu.
Romania este raliata acestei viziuni si acestui demers.

Strategia Nationala privind incluziunea sociala a persoanelor cu dizabilitati 2014- 2020 Politicile sociale - de la „reabilitarea" individului la reformarea societatii reprezinta planul general de realizare a schimbarilor sociale, pentru urmatorii ani.
Inscriindu-se in cadrul mai larg al eforturilor privind dezvoltarea durabila a societatii romanesti, STRATEGIA sta la baza elaborarii Planului National in domeniu, a planurilor si programelor anuale, la toate nivelele de decizie.

Elementele care concura la transpunerea in practica a STRATEGIEI sunt:

1. Sensibilizarea si informarea
Prima conditie a demararii si derularii cu succes a reformelor sociale in domeniul dizabilitatii tine de constientizarea persoanelor cu dizabilitati cu privire la drepturile lor in societate, la modalitatile de exercitare a acestor drepturi precum si de informarea- sensibilizarea cetatenilor in general cu privire la cerintele, drepturile si contributia persoanelor cu dizabilitati in comunitate.

In acest sens, promovarea de actiuni extinse si eficiente de informare, inclusiv prin canale si materiale accesibile persoanelor cu dizabilitati, dezvoltarea cunoasterii in domeniul dizabilitatii si dezvoltarea cercetarii in vederea crearii unor noi tehnologii si mijloace de sprijin pentru incluziune sociala, reprezinta o prioritate nationala.

2. Colectarea si monitorizarea datelor
O buna comunicare si o planificare eficienta si flexibila in domeniul politicilor sociale privind dizabilitatea se bazeaza pe un sistem operational de colectare, monitorizare si evaluare a datelor.
In domeniul dizabilitatii, este necesara alinierea Romaniei la sistemul statistic de operare al structurilor Uniunii Europene (indicatori, proceduri, factori responsabili etc.) pentru ca datele privind situatia persoanelor cu dizabilitati din Romania sa poata fi comparabile cu cele din alte tari din cadrul Uniunii Europene.

Programele de cercetare privind colectarea, monitorizarea si evaluarea datelor vor lua in consideratie diferentele pe varste si sexe, data fiind problematica specifica.

Metodologia de culegere a datelor (chestionare, interviuri etc.) trebuie sa fie elaborata in parteneriat cu reprezentantii persoanelor cu dizabilitati din societatea civila si sa se concentreze strict pe cunoasterea modului de aplicare a prevederilor legale privind dizabilitatea, fara a leza in vreun fel demnitatea si intimitatea persoanelor cu dizabilitati.

Monitorizarea trebuie sa reflecte evolutia gradului de incluziune sociala a persoanelor cu dizabilitati, si sa identifice eventualele bariere ale incluziunii, din perspectiva recomandarilor Strategiei Europene a dizabilitatii 2010 - 2020 si ale Conventiei ONU privind persoanele cu dizabilitati.

3. Mecanismele de implementare
Autoritatile publice, reprezentate prin specialistii acestora sunt responsabile de crearea si functionarea mecanismelor de implementare a obiectivelor strategice:

a) sistemul de planificare, decizie si colaborare si monitorizare la nivel central;
b) participarea cetateneasca;
c) parteneriatul public-privat;
d) institutionalizarea practicilor novatoare (integrarea bunelor practici la nivel de sistem);
e ) resursele utilizate:

- financiare - fonduri interne (bugetul de stat, bugete locale, donatii si sponsorizari de la persone fizice si juridice s. a.) fonduri rambursabile si nerambursabile, din surse externe (Fondurile Europene destinate sa amelioreze accesibilitatea si sa combata discriminarea prin programe generale de finantare vor fi utilizate cu aplicarea corespunzatoare a articolului 16 din Regulamentul general privind fondurile structural 20 si prin maximizarea cerintelor privind accesibilitatea in cadrul achizitiilor publice. Toate masurile vor fi puse in aplicare in conformitate cu legea europeana privind concurenta, in special cu normele privind ajutoarele de stat);
- sociale (ONG-uri din domeniu, organizatii de parinti);
- culturale - retele locale de intr-ajutorare;
- economice (intreprinderile sociale s. a. );
- umane (profesionisti, voluntari);
- organizationale - tehnici moderne de conducere si management, retele de formare specifica pentru crearea competentelor necesare.

Reusita implementarii Strategiei Nationale privind incluziunea sociala a persoanelor cu dizabiltati 2014-2020 presupune transparenta, predictibilitate, sustenabilitate financiara si participarea activa a tuturor celor implicati in promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati.

LISTA ABREVIERILOR

MMFSPV = Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice

DPPD = Directia Protectia Persoanelor cu Dizabilitati

DPC = Directia pentru Protectia Copilului,

DGASPC = Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului

ANPIS = Agentia Nationala pentru Plati si Inspectie Sociala

ONU = Organizatia Natiunilor Unite

UE = Uniunea Europeana

CIFDS = Clasificarea Internationala a functionarii, dizabilitatii si sanatatii

OMS = Organizatia Mondiala a Sanatatii

CSEPAH = Comisia Superioara de Evaluarea a Persoanlor Adulte cu Handicap

MECTS = Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului

CJRAE = Centre Judetene de Resurse si Asistenta Educationala

CMBRAE = Centrul municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala

CDPD = Conventia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilitati

CSE = Carta Sociala Europeana

FES = Fonduri Europene Sructurale si de Investitii

Constitutia Romaniei, republicata;

Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata;

Legea nr.221/2010 pentru ratificarea Conventiei privind drepturile persoanelor cu dizabilitati, adoptata la New York de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisa spre semnare la 30 martie 2007 si semnata de Romania la 26 septembrie 2007;

Legea asistentei sociale nr. 292/2011;

Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului;

Legea educatiei nationale nr. 1/2011;

O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale, aprobata prin Legea nr. 515/2003;

H.G. nr.1175/2005 pentru aprobarea Strategiei Nationale pentru protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap in perioada 2006 – 2013 Sanse egale pentru persoanele cu handicap – catre o societate fara discriminari;

H.G. nr. 1434/2004 - privind atributiile si regulamentul cadru de organizare si functionare ale Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, cu modificarile si completarile ulterioare;

Hotarare nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea si functionarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap;

HG nr.1437/2004 privind organizarea si metodologia de functionare a Comisiei pentru Protectia Copilului, cu modificarile si completarile ulterioare;

Ordinul M.M.F.E.S. nr. 559/2008 privind aprobarea Standardelor specifice pentru centrele rezidentiale, centrele de zi si locuintele protejate pentru persoanele adulte cu handicap;

Normativul nr.189/2013 pentru adaptarea cladirilor civile si spatiului urban la nevoile individuale ale persoanei cu handicap;

Ordinul nr. 671/1.640/61/2007 al ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse, al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap si al ministrului educatiei, cercetarii si tineretului privind Metodologia de autorizare a interpretilor in limbaj mimico-gestual si a interpretilor in limbajul persoanei cu surdo-cecitate;

Declaratia Universala a Drepturilor Omului;

Strategia europeana pentru persoanele cu dizabilitatii 2010 - 2020 "Un angajament reinnoit pentru o Europa fara bariere";

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Tratatul privind functionarea Uniunii Europene;

Conventia Natiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilitati;

Clasificarea internationala a functionarii, dizabilitatii si sanatatii;

Carta UE;

Carta Sociala Europeana;

Proiect de lege U.E. referitor la Fondurile Europene Structurale si de Investitii;

Europa 2020 (Agenda digitala pentru Europa si Uniune a Inovarii);

Propunere de Regulament al Parlamentului European si al Consiliului COM (2013) 246;

Ghid privind Conditionalitatile Ex Ante pentru Fondurile Europene Structurale si de Investitii;

Ghidul ESC (revizuit);

Planul de actiune pentru persoanele cu dizabilitati CoE;

Directiva UE 2000/78/CE;

Pozitia Comisiei de Servicii cu privire la dezvoltarea Acordului de Parteneriat si a Programelor in Romania pentru perioada 2014 – 2020 (Imbunatatirea accesului la participarea in si calitatea educatiei si a formarii profesionale);

Planul de Actiune al Consiliului Europei: Linia de actiune Nr. 4 (Educatie);

OMS Declaratia Europeana cu privire la Starea de Sanatate a Copiilor si a Tinerilor cu Dizabilitati Intelectuale si Familiilor lor;

Planul de actiune pentru persoanele cu dizabilitati al Consiliului Europei: Linia de actiune Nr. 9 (Ingrijirea sanatatii) si Nr. 10 (Reabilitare);

OMS Declaratia Europeana cu privire a starea de sanatate a copiilor si a tinerilor cu dizabilitati intelectuale si a familiilor lor;

Consensul European privind Dezvoltarea (2006/C 46/01); Consiliul Europei, Pozitia Comuna a UE pentru Nivel Inalt;

1) Accesibilitate - “posibilitatea asigurata persoanelor cu handicap de a avea acces, in conditii de egalitate cu ceilalti cetateni, la mediul fizic, transport, tehnologii si sisteme de informatii si comunicare, precum si la alte facilitati si servicii“ (Strategia europeana a dizabilitatii 2010 - 2020 - Reinnoirea angajamentului catre o Europa fara bariere, Cap. II, pct. 2.1. )

2) Activitate - executarea unei sarcini sau actiuni de catre un individ. Reprezinta functionarea la nivel individual. (Clasificarea internationala a functionarii, dizabilitatii si sanatatii, Organizatia Mondiala a Sanatatii 2001)

3) „Adaptare rezonabila” (engl.- „reasonable accomodation”) - modificarile si ajustarile necesare si adecvate, care nu impun un efort disproportionat sau nejustificat atunci cand este necesar intr-un caz particular, pentru a permite persoanelor cu dizabilitati sa se bucure sau sa-si exercite, in conditii de egalitate cu ceilalti, toate drepturile si libertatile fundamentale ale omului (Conventiei Natiunilor Unite Conventia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilitati, art 2.)

4) Adaptarea locului de munca - caz particular al “adaptarii rezonabile” (vezi 3) - “totalitatea modificarilor facute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la munca al persoanei cu handicap; presupune modificarea programului de lucru, achizitionarea de echipamente, dispozitive si tehnologii asistive si alte asemenea masuri” (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 5 pct. 4)

5) Angajare asistata - “optiunea de angajare care faciliteaza munca in locuri de munca obisnuite de pe piata competitiva a muncii si care presupune oferirea de sprijin in cautarea locului de munca si la locul de munca, transport, tehnologii ajutatoare, instruire, specializare” (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 5 pct. 5 )

6) Asistent personal al persoanei cu handicap grav - “persoana care supravegheaza, acorda asistenta si ingrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de recuperare pentru copilul cu handicap”, respectiv “a planului individual de servicii al persoanei adulte cu handicap”. (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 5 pct. 6)

7) Asistent personal profesionist - “persoana fizica atestata care asigura la domiciliul sau ingrijirea si protectia adultului cu handicap grav sau accentuat, aflat in conditiile precizate de lege”. (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 5 pct. 7)

Asistenta sociala - „ansamblul de institutii, masuri si actiuni prin care statul, reprezentat de autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si societatea civila intervin pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare ori permanente ale situatiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea sociala a persoanei,familiei, grupurilor ori comunitatilor.Sistemul national de asistenta sociala intervine subsidiar sau, dupa caz, complementar sistemelor de asigurari sociale si se compune din sistemul de beneficii de asistenta sociala si sistemul de servicii sociale. Asistenta sociala, prin masurile si actiunile specifice, are drept scop dezvoltarea capacitatilor individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, cresterea calitatii vietii si promovarea principiilor de coeziune si incluziune sociala”(Legea asistentei sociale /2011, art. 2 alin. 1, alin. 2, alin. 3)

9) Atelier protejat - “spatiul adaptat nevoilor persoanelor cu handicap, unde acestea desfasoara activitati de formare, dezvoltare si perfectionare a abilitatilor; poate functiona in locatii din comunitate, in centre de zi, in centre rezidentiale si in unitati de invatamant special”. (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 5 pct. 9)

10) Beneficii de asistenta sociala - „o forma de suplimentare sau de substituire a veniturilor individuale/familiale obtinute din munca, in vederea asigurarii unui nivel de trai minimal, precum si o forma de sprijin in scopul promovarii incluziunii sociale si cresterii calitatii vietii anumitor categorii de persoane ale caror drepturi sociale sunt prevazute expres de lege.
Beneficiile de asistenta sociala, in functie de scopul lor, se clasifica astfel:
a) beneficii de asistenta sociala pentru prevenirea si combaterea saraciei si riscului de excluziune sociala;
b) beneficii de asistenta sociala pentru sustinerea copilului si familiei;
c) beneficii de asistenta sociala pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale (cu dizabilitati);
d) beneficii de asistenta sociala pentru situatii deosebite.” (Legea asistentei sociale 292/2011, art. 7, art 9, lin. 1).

11) Cadrul European al Calificarilor (CEC) - recomandare a Comisiei Europene care stabileste corespondente intre diferite sistemele nationale de calificari din Europa. Cadrul are doua obiective principale: promovarea mobilitatii cetatenilor si facilitarea invatarii de- a lungul vietii prin includerea in certificatele de calificare individuale a unei referiri clare la nivelul CEC corespunzator.
In acest mod, CEC coreleaza sistemele si cadrele nationale de calificari din diferite tari in pe opt niveluri comune de referinta. Nivelurile acopera intreaga gama de calificari, de la calificari de baza (nivelul 1, de exemplu diploma de absolvire a scolii) la calificari avansate (nivelul 8, de exemplu un doctorat). Fiind un instrument destinat promovarii invatarii de-a lungul vietii, CEC cuprinde toate nivelurile de calificari obtinute in cadrul educatiei si formarii generale, profesionale si universitare si continue.( “Explicarea cadrului european al calificarilor pentru invatarea de-a lungul vietii”, Comisia Europeana, 2009)

12) Capacitate/ abilitate (engl.ability) - posibilitatea de reusita in realizarea unei sarcini.Este conditionata de nivelul de aptitudini, de gradul de functionalitate a structurilor anatomo- fiziologice, de gradul de exersare.

13) Capacitate juridica reprezinta aptitudinea persoanei fizice de a participa in calitate de titular de drepturi si obligatii la raporturile juridice.
Capacitatea juridica este formata din capacitatea de exercitiu si capacitatea de folosinta.

14) Capacitatea de folosinta a persoanei fizice se are in vedere capacitatea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile.

15) Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a dobindi prin fapta proprie si de a exercita drepturi civile, de a-si asuma personal obligatii civile si de a le executa. Recunoasterea capacitatii juridice in egala masura tuturor persoanelor fizice in plan normativ a fost realizata printr-o serie de acte internationale la care tara noastra este parte, spre exemplu art. 6 din Declaratia universala a drepturilor omului proclama „toti oamenii sunt egali in fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie juridica”. Art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice declara ca „toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii” etc., articolul 16 al aceluiasi act, prevede ca „orice om are dreptul de a i se recunoaste pretutindeni personalitatea juridica”. De asemenea dreptul la capacitate juridica a fost recunoscut si prin articolul 15 al Conventiei ONU asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei, care stabileste ca „Statele Parti recunosc femeia, in materie civila, ca avind capacitate juridica identica cu cea a barbatului si aceleasi posibilitati pentru a le exercita”. Totusi liniile directorii in materia capacitatii juridice sunt impuse prin art. 12 al Conventiei privind drepturile persoanelor cu dizabilitati[4], „statele participante recunosc ca persoanele cu dizabilitati beneficiaza de aceeasi capacitate juridica ca si alte persoane in toate aspectele vietii”, aceste prevederi constituie fundamentul necesitatilor de ajustare a legislatiei interne la noile rigori internationale, dat fiind faptul ca cele mai multe cazuri de discriminare in exercitarea capacitatii juridice au fost intilnite in cazul persoanelor cu dizabilitati. Prin prevederile sale, acest act produce o schimbare totala a paradigmei asupra reglementarilor interne cu privire la capacitatea juridica, impactul acestor prevederi relevind din necesitatea capacitatii juridice de a deveni inclusiva si toleranta fata de diversitatea umana, mai flexibila in raport cu necesitatile acestora. Cu alte cuvinte, esenta capacitatii juridice nu rezulta din aptitudinea persoanei de a constientiza sau dirija actiunile sale, deci nu se confunda cu capacitatea mentala a persoanei, dar dimpotriva, esenta capacitatii juridice rezulta din insasi calitatea de a fi persoana si subiect de drept, iar reglementarile in vigoare trebuie sa se preocupe de ce fel de suport necesita persoana pentru a-si exercita capacitatea juridica. In acest context legislatia nationala trebuie sa garanteze tuturor persoanelor, fara discriminare, dreptul la suport si adaptare rezonabila in exercitarea capacitatii juridice si sa nu admita, nici sub o forma, substituirea vointei si intereselor persoanei cu cele ale reprezentantilor lor.

16) Capacitate psihica - “atributul starii psihice de a fi compatibila, la un moment dat, cu exercitarea drepturilor civile sau a unor activitati specifice (Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002, art. 5 lit. h)

17) Cai si mijloace de acces - “elementele prin care se asigura accesul in cladirile publice si care asigura posibilitatea deplasarii persoanelor cu handicap in interiorul cladirii” (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art.5 pct. 11.)
18) Cerinte educative speciale - “cerinte educationale individuale suplimentare caracteristice unei anumite deficiente sau tulburari/dificultati de invatare” (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 5 pct.12)

19) Cladiri de utilitate publica - “cladirile apartinand institutiilor publice si private care ofera populatiei diferite tipuri de servicii” (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 5 pct. 13).

20) Comunicare - include limbaje, afisare de text, Braille, comunicare tactila, imprimare cu corp mare de litera, mijloace multimedia accesibile, precum si modalitati de exprimare in scris, audio, in limbaj simplu, prin cititor uman si moduri augmentative si alternative, mijloace si formate de comunicare, inclusiv informatie accesibila si tehnologie de comunicare (Conventia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilitati, art 2.)

21) Deficienta (engl. impairement) - “absenta, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei functii a persoanei” (Ph. Wood, Clasificarea Deficientelor, Incapacitatilor si Handicapurilor, Organizatia Mondiala a Sanatatii – 1982)

22) „Design Universal” (engl.) - proiectarea produselor, mediului, programelor si serviciilor, astfel incat sa poata fi utilizate de catre toate persoanele, pe cat este posibil, fara sa fie nevoie de o adaptare sau de o proiectare specializate. Design Universal nu va exclude dispozitivele de asistare pentru anumite grupuri de persoane cu dizabilitati, atunci cand este necesar. (Conventia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilitati, art 2.)

23) Dezinstitutionalizare - principiu modern al abordarii asistentei sociale pentru persoane cu dizabilitati, care porneste de la necesitatea normalizarii vietii acestor persoane; presupune scoaterea acestor persoane din institutiile de ingrijire si asistenta (atunci cand nu exista contraindicatii sau alte impedimente) si integrarea lor in structurile normale, obisnuite ale comunitatii locale ( familie, scoala, munca, etc.) (Bandila A., Rusu C. "Handicap si readaptare-Dictionar selectiv", Editura Pro-Humanitate, Bucuresti 2003)

24) Discriminare pe criterii de dizabilitate - orice diferentiere, excludere sau restrictie pe criterii de dizabilitate, care are ca scop sau efect diminuarea sau prejudicierea recunoasterii, beneficiului sau exercitarii in conditii de egalitate cu ceilalti a tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului in domeniul politic, economic, social, cultural, civil sau in orice alt domeniu. Termenul include toate formele de discriminare, inclusiv refuzul de a asigura o adaptare rezonabila pentru persoanele cu dizabilitati.
Conventia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilitati, art 2.)

25) Dizabilitate (in engl. “disability”, in fr. incapacite) - incapacitate, adica “pierderile sau devierile semnificative ale unei structuri sau a unei functii..... care creeaza dificultati individului in executarea de activitati si in implicarea (participarea) in situatii de viata. (H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei nationale privind protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap din Romania, cap. II, pct. 1) Atunci cand o persoana cu anumite limitari functionale /dizabilitati, intampina in relatia sa cu mediul dificultati majore in exercitarea rolului social, la un nivel echivalent cu al celorlalti membrii ai comunitatii, se poate vorbi despre un dezavantaj important, adica de un “handicap”. (vezi 4. “Handicap”)

26) Educatie integrata (engl. integrated education) - se refera in esenta la integrarea in structurile invatamantului de masa a copiilor cu cerinte speciale in educatie - CES (copii cu deficiente senzoriale, fizice, intelectuale sau de limbaj, copii defavorizati socio-economic si cultural, copii din centrele de asistenta si ocrotire, copii cu tulburari psihoafective usoare si comportamentale etc.), pentru a oferi un climat favorabil dezvoltarii armonioase, echilibrate a personalitatii acestora (Traian Vrasmas, Scoala Si educatia pentru toti, 2004)

27) Educatie incluziva – presupune nu doar integrarea in structurile invatamantului de masa a copiilor cu cerinte speciale in educatie ci accesibilizarea efectiva a invatamantului pentru acesti copii, in baza principiul dreptului egal la educatie al tuturor copiilor, in conditii de egalitate de sanse, altfel spus scoala este restructurata pentru ca elevii sa invete impreuna, urmarind, cu mijloace adaptate, aceleasi obiective educationale.

28) Egalitate de sanse - principiu care afirma ca “nevoile fiecarui individ in parte ...sunt la fel de importante si trebuie sa stea la baza planificarii sociale....presupune si obligatii egale ale tuturor membrilor societatii” (Programul Mondial de Actiune privind persoanele cu handicap Organizatia Natiunilor Unite -1982)

29) Egalizarea sanselor - crearea de sanse egale - este procesul prin care diferitele structuri ale societatii si de mediu, de exemplu infrastructura, serviciile, informarea etc., devin disponibile fiecaruia, inclusiv persoanelor cu handicap. (Strategia Nationala pentru protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap in perioada 2006 – 2013).

30) Handicap - „pierderea sau limitarea sanselor unei persoane de a lua parte la viata comunitatii la un nivel echivalent cu ceilalti membri, ca rezultanta a interactiunii dintre
persoana si mediu (H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei nationale privind protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap din Romania, cap. II, pct.
1) Starea de handicap exprima un dezechilibru aparut in viata unei persoane cu dizabilitati (incapacitati), de natura sa impiedice exercitarea de catre aceasta a rolului sau social, la un nivel echivalent cu ceilalti membrii ai comunitatii. Handicapul incumba existenta uneia sau mai multor dizabilitati, in timp ce dizabilitatea nu conduce cu necesitate la aparitia unui handicap. In plan practic, handicapul se manifesta prin afectarea uneia sau mai multor functii vitale - de orientare, de autonomie fizica si mobilitate, de integrare socio- profesionala si de autonomie economica. Handicapul este imputabil societatii in masura in care aceasta impiedica sau limiteaza accesul persoanei la sistemele sociale (arhitecturale, economice, culturale, etc.). In plan practic, handicapul se manifesta prin dificultati ale individului de a-si indeplini functiile vitale: de orientare, de autonomie fizica si mobilitate, de integrare socio-profesionala si autonomie economica. (Bandila A., Rusu C. ,, Handicap si readaptare,, - Dictionar selectiv, Editura Pro-Humanitate, Bucuresti, 2003

NOTA: In prezent, exista o preferinta marcanta a celor implicati in zona protectiei sociale, pentru utilizarea terminologiei alternative la cuvantul „handicap”, si anume:
„dizabilitate”/”dizabilitati”, „cerinte speciale” „nevoi speciale” s.a. Preferinta se justifica prin conotatia mai putin categorizanta si stigmatizanta a acestora din urma dar si prin faptul ca, in plan international, politicile publice moderne tind sa exceada zona protectiei sociale a riscurilor handicapului, preluand si din problematica mai larga a dizabilitatilor, conform principiului „societatii pentru toti”.

31) Incluziune sociala - “apartenenta participativa, efectiva si responsabila, a persoanelor cu dizabilitati la comunitate ( Bandila A. -“Standarde de calitate - Locuinte protejate - adulti cu handicap” - 2003); un set de masuri si actiuni multidimensionale din domeniile protectiei sociale, ocuparii fortei de munca, locuirii, educatiei, sanatatii, informarii si comunicarii, mobilitatii, securitatii, justitiei si culturii, destinate combaterii excluziunii sociale. (Strategia Nationala pentru protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap in perioada 2006 – 2013)

32) Integrare sociala - "procesul de interactiune dintre individ sau grup si mediul social prin intermediul caruia se realizeaza un echilibru functional al partilor". (Strategia Nationala pentru protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap in perioada 2006 – 2013). Desi termenul este folosit adesea ca echivalent al celui de “incluziune sociala”, notiunile nu sunt sinonime; integrarea subliniaza mai degraba ideea de acceptare a individului de catre societate si cea de interdependenta intre membrii societatii

33) Limbaj - notiunea include limbajele vorbite si ale semnelor si alte forme de limbaje non- verbale (Conventia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilitati, art 2.)

34) Loc de munca protejat - spatiul aferent activitatii persoanei cu handicap, adaptat nevoilor acesteia, care include cel putin locul de munca, echipamentul, toaleta si caile de acces. (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap art. 5 pct. 22)

35) Locuinte protejate - servicii de asistenta sociala asigurate in regim rezidential unor persoane cu dizabilitati defavorizate social, pentru a duce o viata independenta, intr-un mediu de tip familial. Tipuri de locuinte protejate:
a) Locuinte „minim protejate” – asigura ocazional (la nevoie), supraveghere si consiliere, prin vizite, contact telefonic.

b) Locuinte „moderat protejate” - asigura supraveghere si consiliere, zilnic si ocazional (la nevoie). Personalul de sprijin contacteaza regulat beneficiarii (vizite, telefon) sau locuieste impreuna cu acestia (daca e cazul).

c) Locuinte „maxim protejate” - asigura sprijin „full-time” (24 de ore din 24): supraveghere, consiliere, ingrijire. Personalul de sprijin locuieste in acelasi imobil cu beneficiarii (sau in proximitate).(Bandila A. – Standarde de calitate “Locuinte protejate - adulti cu handicap” Editura Sigma, Bucuresti - 2003)

36) Manager de caz - “membru al echipei pluridisciplinare care coordoneaza, monitorizeaza si evalueaza indeplinirea planului individual de servicii, precum si masurile luate in legatura cu adultul cu handicap” (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap)

37) Nevoi sociale speciale - toate categoriile de trebuinte ale persoanei cu handicap, altele decat cele comune cu cele ale celorlalti membrii ai comunitatii, de a caror satisfacere depinde asigurarea unui trai decent (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap)

38) Participare - „implicarea unei persoane in situatii de viata, (persoanei n.n) reprezinta functionarea la nivelul societatii” (Clasificarea internationala a functionarii, dizabilitatii si sanatatii Organizatia Mondiala a Sanatatii, 2003)

39) Persoane cu handicap/ (dizabilitati n.n) - acele persoane carora mediul social, neadaptat deficientelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale si/sau asociate, le impiedica total sau le limiteaza accesul cu sanse egale la viata societatii, necesitand masuri de protectie in sprijinul integrarii si incluziunii sociale"(Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 2 alin. 1)

40) Persoana cu tulburari psihice - „persoana bolnava psihic, persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltata psihic ori dependenta de alcool sau de droguri, precum si persoana care manifesta alte dereglari ce pot fi clasificate, conform normelor de diagnostic in vigoare din practica medicala, ca fiind tulburari psihice” (Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002, art. 5 lit. a)

41) Persoana cu tulburari psihice grave – „persoana cu tulburari psihice, care nu este in stare sa inteleaga semnificatia si consecintele comportamentului sau, astfel incat necesita ajutor psihiatric imediat” (Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002, art. 5 lit. b)

42) Plan individual de servicii - documentul care fixeaza obiective pe termen scurt, mediu si lung, precizand modalitatile de interventie si sprijin pentru adultii cu handicap, prin care se realizeaza activitatile si serviciile precizate in programul individual de reabilitare si integrare sociala. (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 5 pct. 24)

43) Program individual de reabilitare si integrare sociala — documentul elaborat de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, in care sunt precizate activitatile si serviciile de care adultul cu handicap are nevoie in procesul de integrare sociala. (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 5 pct. 25)

44) Protectia sociala - ansamblul politicilor si programelor promovate la nivel de stat, in vederea prevenirii, diminuarii sau inlaturarii consecintelor unor evenimente considerate a fi „riscuri sociale” pentru nivelul de trai al populatiei (Bandila A., Rusu C., Handicap si readaptare - Dictionar selectiv, Editura Pro-Humanitate, Bucuresti, 2003)

45) Protectie sociala speciala - protectia sociala specializata de care se bucura persoanele cu dizabilitati. Statul roman asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, in vederea participarii efective a persoanelor cu handicap in viata comunitatii, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor. (Constitutia Romaniei, republicata, 2003, art.50)

46) Recuperare/reabilitare ( engl.rehabilitation) - “ansamblul masurilor de re/educare si re/adaptare care permit reconstituirea partiala sau totala a capacitatilor individuale normale - sau formarea unor capacitati noi, in masura sa permita integrarea activa si responsabila individului in viata sociala; altfel spus, recuperarea vizeaza valorificarea posibilitatilor de revitalizare a structurilor sau functiilor alterate si, pe de alta parte, antrenarea structurilor nealterate, pentru a crea si consolida comportamente si abilitati noi, echivalente cu cele deficitare. Notiunea de recuperare/reabilitare tinde sa fie inlocuita cu termenul de abilitare - reabilitare, care acopera si ideea formarii de functii noi, prin mecanisme compensatorii. (Bandil A., Rusu C., Handicap si readaptare-Dictionar selectiv, Editura Pro-Humanitate, Bucuresti, 2003)

47) Reprezentant legal - “un parinte sau o persoana desemnata, potrivit legii, sa exercite drepturile si sa indeplineasca obligatiile fata de persoana cu handicap” (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 5 pct. 26)

48) Servicii sociale - “activitate sau ansamblul de activitati realizate pentru a raspunde nevoilor sociale, precum si celor speciale, individuale, familiale sau de grup, in vederea depasirii situatiilor de dificultate, prevenirii si combaterii riscului de excluziune sociala, promovarii incluziunii sociale si cresterii calitatii vietii” (Legea asistentei sociale nr.292/2011, art. 27 alin. 1)

49) Standarde de calitate (pentru servicii sociale) - “nivele minime de performanta ale procesului de furnizare a serviciilor, obligatorii la nivel national, prin care se realizeaza anumite obiective (rezultate), in beneficiul utilizatorului de servicii” ( Bandila A. - Standarde de calitate – centre rezidentiale de protectie speciala pentru adulti - lucrare editata de Autoritatea Nationala pentru Persoanele Adulte cu Handicap in cadrul Anului European al Persoanelor cu Handicap, 2003)

50) Sanse egale - “rezultatul procesului de egalizare a sanselor, prin care diferitele structuri ale societatii si mediului sunt accesibile tuturor, inclusiv persoanelor cu handicap” (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap art. 5 pct. 27)

51) Tehnologie asistiva/ „incluziva” (Assistive/inclusive technology) – se refera la ”serviciile si echipamentele utilizate de catre persoanele cu dizabilitati, pentru a compensa limitele impuse de dizabilitate, pentru a intari si accentua performantele in invatare, comunicare, independenta, mobilitate si pentru a avea un control mai mare asupra mediului; o categorie aparte a tehnologiilor assistive o reprezinta tehnologiile de acces (la informatie) care includ echipamente hardware adaptate si aplicatii software specializate, destinate persoanelor cu dizabilitati ce nu pot utiliza eficient mijloacele elecronice standard cu aceleasi functiuni” (Assistive Technology Act, 1991/ 2004))

52) Unitate protejata autorizata - “operatorul economic de drept public sau privat, cu gestiune proprie, in cadrul caruia cel putin 30% din numarul total de angajati cu contract individual de munca sunt persoane cu handicap” (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 5 pct. 29)

53) Viata independenta - „detinerea de catre persoana cu dizabiltat) a controlului deplin si responsabil al propriei vieti”( Bandila A., Standarde de calitate -“Locuinte protejate - adulti cu handicap”, Editura Sigma, Bucuresti, 2003)