SUBIECT: Diagnoza situatiei persoanelor cu dizabilitati in Romania

Diagnoza identifică multe alte puncte vulnerabile ale politicilor legate de persoanele cu dizabilități: dificultatea accesului la servicii, la mobilitate, protecția efectivă a drepturilor acestora, nevoia acoperirii costurilor suplimentare ale dizabilității. De asemenea raportul promovează și dez-instituționalizarea ca formă de promovarea a unei independențe în mijlocul comunității, pentru persoanele cu dizabilități.

De altfel, mare parte din concluziile Diagnozei au fost incluse în Strategia România Echitabilă, aprobată în aprilie de Guvern. Planul Operațional anexat acesteia stabilește mai multe ținte care ar trebui atinse până în 2027.



„Documentul prevede opt domenii prioritare, bazate pe drepturi: accesibilitate și mobilitate; protecția efectivă a drepturilor persoanelor cu dizabilități; ocupare; protecție socială, inclusiv abilitare/reabilitare; viață independentă și integrare în comunitate, inclusiv accesul la servicii publice; educație; sănătate și participare politică și publică”, au transmis reprezentanții Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, într-un răspuns pentru Europa Liberă.

„Totodată, se urmărește asigurarea accesului la rețele de servicii în comunitate, prin echipe mobile, asistent personal, asistent personal profesionist, îngrijire la domiciliu, servicii de asistență și suport, precum și la serviciile generale pentru populație, care sunt absolute necesare pentru îndeplinirea obiective și a țintelor asumate în ceea ce privește integrarea persoanelor cu dizabilități în comunitate”.

Ministerul Muncii: Legea pentru angajarea persoanelor cu dizabilități nu a crescut rata de ocupare
Un exemplu ilustrativ pentru dificultatea accesului pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități este punerea în aplicare a Legii 448 din 2006, legea-cadru privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Aceasta prevede, la Articolul 78, obligația companiilor și instituțiilor cu peste 50 de angajați de a angaja în procent de 4% persoane cu dizabilități.

Legea permite însă și două variante-substitut. Prima constă în plata către bugetul de stat a unei sume echivalente cu salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri pe care nu au angajat persoane cu handicap. Cea de-a doua prevede plata a 50% din suma datorată către bugetul de stat, iar restul sumei să fie destinată achiziției de produse create de persoane cu handicap în cadrul unor unități economice protejate.

„Statisticile arată însă că, de cele mai multe ori, angajatorii preferă celelalte opţiuni stabilite prin lege, astfel că, deşi iniţiat ca o măsură activă, sistemul de cotă nu a dus la o creștere a ratei de ocupare”, au confirmat reprezentanții Ministerului Muncii, într-un răspuns furnizat Europei Libere.

Din așa-numita taxă pe dizabilitate, ANAF ar fi încasat în 2019 aproape 2.4 miliarde de lei, potrivit unui răspuns furnizat de instituție Consiliului Național al Dizabilității.

La acea dată, mai puțin de 33.000 de persoane cu dizabilități realizau venituri sub diferite forme, inclusiv ca salariați, iar rata de angajare era de doar 7,5%, cea mai mică din UE, potrivit aceleiași surse.

Un raport de anul trecut al Comisiei Europene indica o rată mai crescută de angajare a persoanelor cu dizabilități, între 17-54%, mult sub cea din rândul populației obișnuite și sub media europeană.

De precizat, că în baza Legii 76 din 2002, modificată și republicată, ulterior, companiile care angajează persoane cu handicap beneficiază de subvenții de 2.250 de lei / lună, timp de un an, cu obligația păstrării raporturilor de muncă minimum 18 luni.

Reprezentanții Ministerului Muncii au subliniat, totodată, că persoanele cu dizabilități cu venituri reduse beneficiază și de voucherele sociale de 250 de lei, acordate în cadrul programului Sprijin pentru România.

Totodată, este în derulare un program european destinat creșterii inserției pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități, iar cele care participă în program pot beneficia de vouchere de 23.000 de lei pentru dispozitive asistive de care au nevoie în activitatea lor.

De asemenea, Ministerul are un program de reformă a asistenței sociale. Între prevederi s-ar număra introducerea venitului minim pe incluziune, iar „ANPDPD a efectuat demersuri pentru ca noul cadru legislativ să permită eligibilitatea persoanelor cu dizabilități, care nu realizează venituri din alte surse, cu excepția indemnizației lunare și a bugetului personal complementar”.

În legislația care ar urma să fie aprobată, veniturile din indemnizație și buget complementar nu vor fi luate în calcul, astfel încât persoanele cu dizabilități ar putea beneficia de mai multe subvenții, inclusiv pentru hrană, de 33 de lei pe zi, susțin reprezentanții Ministerului.

Diagnoza situației persoanelor cu dizabilități, elaborată în cadrul unui proiect european de Autoritatea Naţională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD) în colaborare cu Banca Mondială.

Diagnoza situatiei persoanelor cu dizabilitati in Romania

„Pe fondul unor cheltuieli suplimentare, dar și al veniturilor mai scăzute, /.../ o treime dintre persoanele cu limitări severe își pot plăti cheltuielile curente absolut necesare doar cu mare dificultate, în timp ce procentul este de aproape 3 ori mai scăzut pentru persoanele fără limitări”, notează autorii raportului.

Cheltuieli aparent banale, precum calmantele sau pamperșii necesari celor care se confruntă cu incontinență urinară devin împovărătoare pentru persoane cu venituri limitate.

Sumele pe care persoanele cu dizabilități pot beneficia pentru dispozitive de care au nevoie - scaune cu rotile, proteze de picior sau proteze auditive - oferă un ajutor ale cărui limite sunt însă foarte riguros stabilite și, de multe ori, nu răspund neapărat exigențelor pentru un confort decent.

De exemplu, statul acordă 800 de lei pentru achiziția unui scaun cu rotile standard, sumă ce nu poate fi decontată însă dacă beneficiarul optează pentru un scaun mai scump, de exemplu unul electric, mult mai practic și care nu necesită un însoțitor, de multe ori greu de găsit. De asemenea, nu sunt decontate consumabilele.

Chiar dacă Strategia „O Românie echitabilă” 2022-2027 își propune obiective ambițioase - numărul persoanelor cu limitări de sănătate, sărace sau excluse social să scadă cu 250.000, nu oferă soluții imediate pentru suportarea costurilor de trai ale persoanelor cu dizabilități, a explicat președintele Consiliului.

Pe de altă parte, chiar dacă persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiază, potrivit Legilor în vigoare, pe lângă indemnizații și de alte facilități - gratuitate de transport urban, 12 călătorii inter-urbane anuale și mai multe scutiri de taxe și impozite - acestea se confruntă cu o sumă de cheltuieli invizibile de la distanță, spune Daniela Tontsch.

„Sunt multe alte cheltuieli, în funcție de dizabilitate, pentru a cumpăra produse de igienă, îmbrăcăminte specială, alimente variate și diversificate - pentru că nu poți să hrănești oricum o persoană cu probleme deja serioase, oricum, e o persoană dependentă de tot felul de medicamente, suplimente alimentare, nutritive”, a explicat președintele CNDR.

Peste 860.000 de persoane cu dizabilități, cele mai multe cu handicap accentuat
În România sunt aproape 870.000 de persoane cu dizabilități, din care aproape 80.000 de copii. Cele mai numeroase, peste 400.000, sunt persoanele încadrate în grad accentuat de handicap (gradul 2).

Spre deosebire de persoanele cu grad grav (gradul 1) de dizabilitate, care pe lângă indemnizația totală de handicap, de 526 lei (indemnizație de 368 lei + buget complementar 158 de lei), pot beneficia și de indemnizație de însoțitor (1.348 de lei), cele cu grad de handicap accentuat primesc doar indemnizația totală de handicap de 395 de lei (indemnizație 279 de lei + buget complementar 116 lei).

Aceasta deși afecțiunile care le-au dus la această încadrare pot fi dintre cele mai dure: un picior amputat sau anumite forme de cancer.

Într-o situație complicată se află Sebi, un clujean de 36 de ani, cu gradul 2 de handicap. A fost diagnosticat cu afecțiune neoplazică, urmată de o afecțiune la nivelul picioarelor.

„Am tendoane de plastic”, spune Sebi, întrerupându-și mersul agale. „Am lucrat câteva luni într-o fabrică și a fost acceptabil, apoi am mai mers pe la magazine mari, dar mi-au zis că nu îmi pot oferi un post fix, omul trebuie să poată lucra ba la casierie, ba pe raion, ba în depozit. Or, eu nu pot asta, abia mă deplasez”, spune el.

De altfel, certificatul de handicap este unul de tip permanent, în sensul că nu mai necesită reevaluare periodică, pe fondul afecțiunilor de care suferă. Îl are la el, la fel ca solicitarea de cazare într-un centru rezidențial de stat, depusă de câteva luni. Asta pentru că locuiește mai mult pe străzi, iar seara doarme în scări de bloc.

Îl sperie însă o nouă iarnă pe drumuri, chiar dacă sunt ani buni de când trăiește astfel. După moartea mamei lui, nu a mai avut cine să îl ajute.

„Mărirea indemnizațiilor de handicap este stringentă. Se moare în România cu 395 de lei pe lună. Nevăzătorii, surzii, persoanele paralizate nu pot protesta în stradă, iar cei cu probleme mentale dacă protestează, sunt internați la psihiatrie. Vocea persoanelor invalide trebuie însă auzită”, spune Mirel, de 43 de ani, din București, care a avut un picior amputat în urma unui accident de acum 15 ani.

Piciorul nu îi poate fi protezat, întrucât mușchiul s-a atrofiat complet, în urma unei infecții care a urmat intervenției chirurgicale. În plus, Mirel este diagnosticat cu schizofrenie.

Este dependent financiar de mama sa, alături de care s-a mutat, periodic cel puțin, în Italia, pentru a se putea descurca. Spune că a trecut prin momente cumplite, fiind nevoit chiar să cerșească de mâncare, pentru o perioadă de timp.

Guvernul României a adoptat în luna aprilie Strategia privind drepturile persoanelor cu dizabilități „O Românie echitabilă" 2022-2027 și un Plan Operațional de punere în aplicare a acesteia, dar documentele lasă nerezolvate una din cele mai spinoase probleme: indemnizațiile prea mici pentru persoanele cu handicap.

În august 2022, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a plătit aproape 150 de milioane de lei pentru indemnizația și bugetul complementar al persoanelor cu grad de handicap accentuat. Aceste persoane, la fel ca și cele cu grad de handicap grav, pot beneficia și de pensie de invaliditate, dacă și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă.

Acest fapt trebuie să reiasă din fișa medicală a persoanei, analizată apoi de medicii experți din cadrul Caselor Județene de Pensii.

Pe de altă parte, dacă până în 2018 procedurile erau mai permisive în privința modului de contabilizare a stagiului de cotizare - se putea cotiza simbolic la bugetul pensiilor o zi, după care demersurile puteau continua - ele au devenit mai stricte și nu mai permit la fel de ușor plata pensiei către persoane care nu au lucrat efectiv niciodată, fie și din cauza dizabilității.

Pensiile de invaliditate sunt de asemenea de grad I, II și III, iar calculul sumei care revine beneficiarului se raportează la punctul de pensie, care a crescut din acest an la 1.522 de lei. Cuantumul orientativ al celor de gradul I și II se situează între 1.000 - 1.500 de lei, rezultă din date ce ne-au fost transmise de unii beneficiari.

Europa Liberă a solicitat informații punctuale pe temă din partea Casei Naționale de Pensii, dar nu am primit încă un răspuns.

„Cu 500 de lei nu supraviețuiești nici două zile”
În schimb, situația indemnizațiilor primite de persoanele cu handicap este critică și a devenit și mai acută odată cu creșterea generalizată a prețurilor, spune Daniela Tontsch, președintele Consiliului Național al Dizabilității din România, ea însăși persoană cu dizabilitate, gravă.

Organizația de tip federație reunește peste 20 de asociații ale persoanelor cu dizabilități, ce militează pentru drepturile a aproximativ 300.000 de astfel de persoane.

„Le spun de fiecare decidenților că persoanele cu dizabilități se chinuie să supraviețuiască; doar că această formulare nu mai e valabilă în contextul actual; acum cu 400 sau 500 de lei nu supraviețuiești nici două zile”, spunea ea.

Chiar dacă Strategia „O Românie echitabilă” 2022-2027 își propune obiective ambițioase - numărul persoanelor cu limitări de sănătate, sărace sau excluse social să scadă cu 250.000, nu oferă soluții imediate pentru suportarea costurilor de trai ale persoanelor cu dizabilități, a explicat președintele Consiliului.

Pe de altă parte, chiar dacă persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiază, potrivit Legilor în vigoare, pe lângă indemnizații și de alte facilități - gratuitate de transport urban, 12 călătorii inter-urbane anuale și mai multe scutiri de taxe și impozite - acestea se confruntă cu o sumă de cheltuieli invizibile de la distanță, spune Daniela Tontsch.

„Sunt multe alte cheltuieli, în funcție de dizabilitate, pentru a cumpăra produse de igienă, îmbrăcăminte specială, alimente variate și diversificate - pentru că nu poți să hrănești oricum o persoană cu probleme deja serioase, oricum, e o persoană dependentă de tot felul de medicamente, suplimente alimentare, nutritive”, a explicat președintele CNDR.

Strategia naţională privind drepturile persoanelor cu dizabilități „O Românie echitabilă” nu ține cont de specificul diferitelor tipuri de dizabilități și implicit de nevoile acestora.

Deși Strategia își propune „asigurarea unui standard de viață adecvat pentru persoanele cu dizabilități, cu șanse egale cu toate celelalte persoane” nu prevede majorări ale veniturilor acestora, venituri care constau din indemnizații de handicap ale căror cuantumuri nu pot satisface nici pe departe necesitățile de subzistență ale celei mai vulnerabile categorii sociale. În actualul context economic, caracterizat prin creșterea inflației și explozia prețurilor, persoanele cu dizabilități se confruntă cu dificultăți materiale extreme care impun măsuri imediate de sprijin. Creșterea gradului de ocupare al persoanelor cu dizabilități și „accesul acestora la locuri de muncă care să le plaseze peste pragul sărăciei” este un obiectiv de perspectivă care nu le poate ajuta imediat să facă față actualului context economic dificil pentru întreaga populație. De asemenea, chiar și ca masură de perspectivă, integrarea pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități nu este aplicabilă în cazul tuturor celor din această categorie.

Conform Planului operațional de implementare a Strategiei privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Ținta 13 prevede ca, până în anul 2027, numărul persoanelor cu limitări de sănătate în activitățile curente, sărace sau excluse social, va scădea cu 250.000 iar Ținta 14 stabilește ca persoanele cu dizabilități care pot plăti cu dificultate cheltuielile curente absolut necesare va scădea față de anul 2018 cu 50%. Este improbabil că aceste ținte vor putea fi atinse exclusiv prin creșterea gradului de ocupare a persoanelor cu dizabilități, chiar și în condițiile în care, în mod inexplicabil, pentru probarea atingerii obiectivului, urmează a fi utilizate date statistice din 2018 și nu din 2022 (anul în care debutează aplicarea strategiei și în care se înregistrează cea mai dramatică situație din punct de vedere economic, mai ales pentru categoria socială a persoanelor cu dizabilități).

România nu a ratificat Protocolul Opţional la Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi.

În Strategie nu se face referire la Protocol.

Prin Protocolul Opţional la Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi este reglementată competența Comitetului pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități privind procedura de primire și analiză a comunicărilor de la sau în numele persoanelor sau grupurilor de persoane care susțin că sunt victime ale încălcării drepturilor persoanelor cu dizabilități, de către un stat parte a Convenției ONU și stabilește procedura clară de examinare a plângerilor individuale.

Constatările, interpretările și concluziile exprimate în Diagnoza situației persoanelor cu dizabilități în România nu reflectă în mod necesar poziția Guvernului României, iar Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în acest document.”

Este îngrijorător faptul că în Strategie apare explicit că Raportul diagnoză nu este asumat de Guvernul României având în vedere că această diagnoză a fost realizată în cadrul proiectului „Consolidarea mecanismului de coordonare a implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități” implementat de Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții cu asistența tehnică a Băncii Mondiale. Documentul a beneficiat de un proces intern de evaluare la care a participat o echipă de management din partea Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.

In ceia ce ma priveste , tin foarte mult sa fac urmatoarele comentarii;
In Romania nu avem persoane competente care sa aiba exertiza in acest domeniu al dizabilitatii din Romania. Sunt o persoana cu dizabilitate accentuata de cand m-am nascut. Asadar, dizabilitate preexistenta. Am deja 61 de ani. Aceasta varsta imi da posibilitatea sa vorbesc ,sa comentez in cunostinta de cauza.
In ultimii 25 de ani, poate si mai mult, in ciuda faptului ca s-au constituit multe asociatii si fundatii care au menirea sa sprijine si sa ajute persoanele cu dizabilitati s-au facut o multitudine de greseli uriase.
In anul 1992 au fost legiferate primele legi care sa ajute si sa faca dreptate. Aceste legi au fost ;
LEGE Nr. 53 din 1 iunie 1992 privind protecţia specială a persoanelor handicapate si
LEGE Nr. 57 din 9 iunie 1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate.

Prin anularea sau abrogarea acestor 2 legi a inceput calvarul nostru.