Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:

SUBIECT: Mari actori romani

Rasp: Mari actori romani acum 2 ani 7 luni #43391

Adriana Trandafir

8bc946cc3b5c6fc374ee76534ff42e0f_w534_h400.jpg


Este genul de actriță cu o energie explozivă, vibrantă, mereu în mișcare, cu gestică largă și o expresivitate a chipului care poate reda fără cuvinte orice stare de spirit își propune artista să exprime personajul interpretat. Veselă, spontană, extrem de vorbăreață. Poate să recite ori să cânte cu aceeași ușurință. Are voce puternică și un timbru aparte. Poate să joace comedie, dramă, music-hall sau toate la un loc într-un singur spectacol. Oamenii, spectatori și telespectatori, o îndrăgesc (pe lângă jocul scenic) pentru că emană un optimism absolut molipsitor.

S-a născut la 26 aprilie 1956, în comuna Bascov de lângă Pitești, și-a copilărit la țară. N-a avut timp de prea multă zbenguială și nici de euforica stare de spirit care precede orice joacă a copiilor, pentru că mama sa era bolnavă, imobilizată la pat. Astfel, a avut o copilărie scurtă, obligată fiind să se maturizeze foarte devreme. În schimb a avut parte de o bunică de poveste, un fel de Moromete, sfătoasă și înțeleaptă. O întreba: „Mamaie, ce faci?” Și ea-i răspundea: „Ei, fac bine, că nu fac rău!”

Prima experiență a scenei a fost la căminul cultural din satul ei. Un student la litere din sat a anunțat-o că vrea să-i dea un rol într-o piesă pe care vroia să o monteze la cămin. Așa a jucat rolul bătrânei Trandafira din „Piatra” lui Vasile Alecsandri. Apoi, actorul Poenaru și soția sa din Pitești au „adoptat-o”, i-au făcut rochia pentru bacalaureat, iar diriginta i-a dat o pereche de pantofi. Așa au pregătit-o pentru marele examen de admitere la Facultatea de Teatru din București.

A dat examen la IATC și-a intrat prima pe listă, din prima încercare, cu nota 10, la clasa Leopoldinei Bălănuță. Tot cu media 10 a și terminat facultatea. Leopoldina a fost cea care a făcut-o să respecte spectatorul, să citească, să iubească lectura și poezia. În anul III de facultate juca rolul doicii Julietei în spectacolul „Romeo și Julieta”. O vede Elena Deleanu, pe atunci directorul Teatrului Giulești, și-i promite că o va lua la ea, la teatru.

După absolvire însă, conform repartiției, trebuia să ajungă la teatrul din Piatra Neamț, însă ajunge la Reșița, unde joacă preț de trei ani. Vine în București în 1982 la Teatrul Giulești (Odeon), pe care nu-l părăsește până în anul 2005. Momentan este în slujba tearului de revistă „Constantin Tănase” și profesor de actorie la Universitatea Hyparion. Pe la 50 de ani s-a gândit că n-ar fi rău să facă și Facultatea de Comunicare și Resurse Manageriale. Și ca surprizele să fie din abundență, publică și trei cărți de bucate.

Un singur of a avut toată viața (și mai are încă) Adriana Trandafir: că, fiind tot timpul implicată în meserie, și-a privat copiii de prezența ei. „Cred că am să fiu cea mai bună bunică de pe pământ, că am ce să le spun, am ce să-i învăț pe nepoții mei, am cum să mă joc cu ei pentru că, dacă tinerețea și maturitatea mi le-am dedicat profesiei, bătrânețea și starea de bunică am să mi le trăiesc până la capăt”

Astăzi, îndrăgita actriță împlinește 60 de ani. Să-i urăm să fie sănătoasă și bunica de poveste dorită, mult noroc, bucurii, zile senine și fericite.

La mulți ani, Adriana Trandafir!


Articol semnat de ; Dănuț Deleanu
Creat: 26 Aprilie 2016
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Mari actori romani acum 2 ani 5 luni #43650

Tamara Buciuceanu Botez, la TIFF Sibiu:
"Vă mulţumesc că nu m-aţi uitat”


Tamara Buciuceanu Botez a primit, sâmbătă noaptea, la Sibiu, în cadrul TIFF, premiul pentru întreaga carieră, decernarea acestei distincţii fiind emoţionantă pentru actriţă, aceasta mulţumind, de pe covorul roşu, că nu a fost uitată.

tamara-buciuceanu-botez-sebastian-sascau.jpg


Tamara Buciuceanu Botez a venit în faţa publicului din Piaţa Mare din Sibiu sâmbătă noaptea, pentru a primi premiul de excelenţă pentru întreaga carieră, aceasta mulţumind publicului că nu a fost uitată şi că, dacă ar fi să o ia de la capăt, ar face exact acelaşi lucru.

"Am trăit două vieţi: a mea - care peste o lună face 87 şi tot a mea - 64 de ani de teatru. Mă simt foarte tânără, bucuroasă, fericită că văd atâta lume. Înseamnă că nu m-a uitat nimeni. Pentru invitaţia pe care mi-a făcut-o Tudor Giurgiu, regizorul şi directorul acestui festival, vreau să îl încredinţez de toată stima şi toată consideraţia mea. Merită! Aduce oamenilor cultură şi e cel mai mult bine pe care îl poate face. Vreau să vă spun ceva! Un răspuns la ce-o să mai fac de acum, dacă mă întreabă cineva! Am să iau de la capăt ceea ce am făcut ! Şi când nu veţi mirosi flori de câmp pe scenă seara, poate vă veţi întreba atunci unde o fi plecat Tamara. Vă mulţumesc că nu m-aţi uitat!”, a spus Tamara Buciuceanu Botez, de pe covorul roşu din Piaţa Mare a Sibiului.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: acum 2 ani 5 luni by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Mari actori romani acum 2 ani 4 luni #43747

Biografia lui Radu Beligan, ultimul Artist al Poporului

Radu Beligan era ultimul Artist al Poporului rămas în viaţă. Cel mai longeviv actor al lumii nu a terminat niciodată studiile de teatru. A studiat Dreptul și Filosofia, în perioada 1937-1938, şi a folosit bursa oferită de facultate pentru a-și plăti taxele la Conservator și la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, unde a avut-o profesoară pe Lucia Sturdza Bulandra. A înfiinţat Teatrul de Comedie din Bucureşti, a fost director al Teatrului Naţional timp de 20 de ani, membru de onoare al Academiei Române dar şi membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

578f8ca3682ccfdb0e9c59e5.jpg


Radu Beligan s-a născut pe 14 decembrie 1918, în judeţul Băcău, într-o familie care îşi reclamă legături, pe linie parternă, cu Ion Creangă. A început studii de Drept şi Filosofie la Bucureşti, dar nu le-a încheiat. Nici pe cele de teatru, de la Academia Regală. Însă a reuşit să devină unul dintre cei mai cunoscuţi actori români şi deţinătorul celei mai lungi cariere teatrale din lume.

Radu Beligan a debutat pe scena teatrului Regina Maria, în spectacolul „Crimă şi pedeapsă”, de Gaston Bary, după Fiodor Mihailovici Dostoievski, în regia lui Mihai Zirra.

„Dacă Dumnezeu ți-a dat un dar ești obligat să răspunzi acestui dar. Este profund condamnabil să lași o vocație în paragină, să nu-i dai prilejul să se împlinească. Sau măcar să se verifice într-un fel. Sunt convins că în fața instanțelor artistice și ale conștiințelor ești condamnabil dacă deturnezi un talent din drumul lui sau dacă nu îi dai un prilej să se afirme într-un fel”, declara Radu Beligan într-un interviu.

În 1962, la 44 de ani, a fost decorat cu titlul de Artist al Poporului – cea mai înaltă disticţie culturală acordată în perioada comunistă.

În 1961 a înfiinţat Teatrul de Comedie din Bucureşti, pe care l-a condus până în 1969, atunci când a preluat funcţia de director al Teatrului Naţional. Şi a condus cea mai importantă instituţie teatrală din ţară până în 1990, atunci când director a fost numit regizorul Andrei Şerban.

Între 1950 şi 1965, Radu Beligan a fost profesor la Institutul de Teatru şi Film. În 1971 a devenit preşedinte activ al Institutului Internaţional de Teatru, iar în anul 1977 a devenit preşedinte de onoare pe viaţă al instituţiei. În perioada 1971 – 1978, Radu Beligan a fost copreşedinte, alături de Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaţionale de Teatru şi Muzică organizate de UNESCO.

Radu Beligan a fost, în perioada 1969 -1989, membru al Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR). A fost şi deputat în Marea Adunare Națională, între 1961 – 1975.

În 2004 a devenit membru de onoare al Academiei Române iar pe 15 decembrie 2013 a fost inclus în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru.

În paralel cu impresionanta sa activitate teatrală, Radu Beligan este şi autorul a trei cărţi: „Pretexte şi subtexte” (1968), „Luni, Marți, Miercuri...” (1978) şi „Note de insomniac” (2001).
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Mari actori romani acum 2 ani 4 luni #43793

Valeria Seciu. Fragilitatea strivitoare

„Divina Valeria Seciu” s-a născut pe 1 august, 1939. Vibraţia ei pulsează ritm în fiecare spectacol. Ochii ei imenşi, verzi şi expresivi cuprind şi transmit o lume de semnificaţii

tim.jpg

Actriţa care pe stradă trece neobservată prin filtrul ochiului înceţoşat de confruntarea cu banalitatea, are o frumuseţe splendidă pe scenă, unde tulbură, intrigă, alungă cele mai îndârjite indiferenţe şi pulverizează cele mai încăpăţânate apatii ale spectatorului. Frumuseţea sa ţine de modul cum reacţionează vizibil la orice foşnet, la orice tresărire. Mânuieşte cu o mare pricepere glasul, cuvântul, tonul.
“Divina Valeria Seciu” – aşa cum a numit-o directorul Teatrului Mic din Bucureşti, Mihai Dinvale, la decernarea stelei pe Aleea Celebrităţilor – s-a născut pe 1 august 1939, în București.

A absolvit Facultatea de Teatru de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, în 1964, la clasa profesorului A. Pop Marțian, asistent Octavian Cotescu, cu rolul Rosalinda din spectacolul cu piesa “Cum vă place” în regia lui Octavian Cotescu. Printre colegii săi de promoție s-au numărat: Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuț, Rodica Mandache, Virgil Ogășanu, Mircea Andreescu, Ilinca Tomoroveanu.

A fost căsătorită cu actorul Octavian Cotescu şi împreună au avut un fiu, Alexandru, căruia Dan C. Mihăilescu îi dedică un capitol în cartea sa, după călătoria pe care a făcut-o la Muntele Athos, unde, spre surprinderea sa, l-a întâlnit şi cunoscut. “Părintele Daniil (Cotescu) a plecat la Sfântul Munte în 2000, pe când se numea încă Alexandru. Atunci, rămânerea lui acolo a făcut oarecare vâlvă, poate şi datorită faptului că este fiul uriaşilor actori Octavian Cotescu şi Valeria Seciu. Între români, când se vorbeşte despre el, nu se uită niciodată să se spună acest lucru, care stârneşte o anumită uimire, dar şi o admiraţie aparte.

Părintele Daniil a făcut în ţară două facultăţi, mai întâi una tehnică, apoi Teologia. Era ataşat comunităţii sufleteşti de la mănăstirea Stavropoleos. Acum, trecut de 40 de ani, părintele Daniil este un călugăr cu totul şi cu totul frumos şi luminos, cu o ţinută voievodală. Îmi plăcea să-l privesc cântând atât de cu har, la strana din stânga. Îmi plăcea să-i aud vorbele cumpănite, pline de miez şi de duh, adesea cu un dram din acel umor călugăresc inspirat de Duhul (…). El ne-a înlesnit mai multe întrevederi cu părintele stareţ, el ne-a tradus cuvintele acestuia, el avea grijă de noi ca să fim bine aşezaţi la trapeză, el ne-a desluşit multe din tainele mănăstirii… ” (Dan C. Mihălescu – “Oare m-am întors de la Athos?”)

Înainte de absolvirea facultăţii de teatru, actriţa Valeria Seciu a debutat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti cu rolul Veronica Micle, în spectacolul “Eminescu”, în regia lui Sică Alexandrescu, unde a jucat alături de colegul ei Ion Caramitru. Până să se angajeze la Teatrul Mic din Bucureşti, în 1978, a mai jucat la teatrul din Cluj şi pe scena mare a teatrului bucureştean vreo zece ani.

Actriţa Valeria Seciu a fost distribuită în spectacole unde au semnat regia: Radu Penciulescu, Mihai Berechet, Horea Popescu, Olipia Arghir, Sanda Manu, Alexa Visarion, până să o întâlnească pe Cătălina Buzoianu, în ale cărei spectacole a jucat şi a făcut mari şi memorabile roluri.

A fost: Margateta din “Maestrul şi Margareta” de Bulgakov; Genica din “Nişte ţărani”; “Ea” din Cerul înstelat deasupra noastră, de Ecaterina Oproiu; Marguerite Gautier din „Doamna cu camelii”, de Alexandre Dumas; Donata Genzi din „Regăsire”, de Luigi Pirandello; Irina Nikolaevna Arkadina din „Pescărușul”, de A.P.Cehov; Margareta din „Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov; Vivian Bearing în „Spirit”, de Margaret Edson; Esme Allen din „Cum gandeşte Amy”, de David Hare; Spiritul Mamei din „Furtuna”, de W. Shakespeare.
Cătălina Buzoianu despre Valeria Seciu

“Enigma Valeriei Seciu este alcătuită din contraste violente, pe care cenzura inteligenţei le învăluie în ambiguitate. Ceea ce mă intrigă este fragilitatea strivitoare de care dispune această femeie. În aparenţă e placidă şi uneori ursuză, iar zâmbetul ei «de viaţă», este, spre deosebire de zâmbetul dulce al scenei, stereotip, zâmbet «de actriţă» cel mai adesea. Obişnuieşte să-şi pună, de dimineaţă, o mască insignifiantă şi poate chiar se trezeşte, în fiecare zi, dintr-un somn în care a existat ca o piatră, ca o frunză, ca un lucru al naturii, întrebându-se, cu năduf ce caută ea pe lumea asta.

Spălată pe faţă (nu se fardează niciodată «în viaţă»), puţin cam ciufulită, îşi trece mereu, aiurea, mâinile prin păr, îmbrăcată cu ce găseşte la îndemână, cu dispreţuitoare şi nervoasă grabă, dar inconştient cu simplitate, cu stil; cu genele plecate, stă pe un scaun sau pe o canapea, cu o ceaşcă de cafea în mână şi dacă n-o cunoşti ai crede că e complet indiferentă la agitaţia din jurul ei.

Dacă o cunoşti (şi eu am fost de câteva ori seismograful ei sensibil, deci o cunosc, bineînţeles atât cât poate cineva să cunoască o femeie!), te izbeşti te încordarea ei nestăpânită, te irită tremurul nervos al antenelor ei la pândă, în sfârşit, nu poţi face abstracţie de centrul de forţă magnetic al existenţei ei. Stă cu buzele strânse, cu pleoape obosite peste cearcăne trase, soarbe afanisită din cafea, ridică o dată ochii şi apa lor limpede te otrăveşte, mlaştina lor verde-galbenă te înghite. Apoi, sare, deodată la luptă şi totul în făptura ei, ochii părul, pielea, capătă culorile aurii ale unei leoaice.

Valeria Seciu Fiara a intrat în arenă, felină încordată, sigură pe capacitatea ei formidabilă a instinctului manevrat, cu inteligenţă, să acţioneze acolo unde trebuie. Îi cunosc, i-am înregistrat de mult toate, aproape toate expresiile, mijloacele, reacţiile, stările.

Dar surpriza şi suspansul alcătuiesc unele dintre piesele care compun acel puzzle savant şi imprevizibil al talentului ei. Cum poate fi strălucitoare şi pământie, foarte frumoasă şi foarte urâtă – când repetam cu ea piesa Ecaterinei Oproiu «Cerul înstelat deasupra noastră», mă fascina expresia descompusă a figurii ei, atitudinile neglijente, dizgraţioase, de femeie care renunţă la feminitate – îmi pare într-adevăr o enigmă. Cum poate înflori într-o clipă – am văzut odată un dans japonez în care un pitic în agonie devenea corolă de floare, pasăre în zbor, peşte în apă – este într-adevăr un mister. (…)

Nu pot spune că este prietena mea, pentru că nu ştiu mai nimic din ce face dincolo de viaţa ei afişată. Nu ne facem confidenţe ca femeile şi nu ne facem vizite. Ne vedem mai întodeauna la teatru, fie în cabina ei minunsculă, unde obişnuiesc să stau într-un colţ, pe un fotoliu înghesuit lângă geam, fie ea pe scenă, eu în sală, unde, ne torturăm reciproc. Mă întreabă, mă hărţuieşte, veşnic nemulţumtă, circumspectă, neîncrezătoare, uneori mă oboseşte şi mă deprimă cumplit, deşi sunt obişnuită ca actorii să izbească în mine ca la un antrenament de box. «Eşti îngrozitoare!» – ţipă răguşit, copleşită într-un ghem de ură, la repetiţii, când se revoltă că reuşesc s-o scot dintr-ale ei. I-am văzut de câteva ori lacrimi în ochi pentru bucuria pe care o descoperea prin mine. «E minunat!» curgea auriu, ca mierea, glasul tandru de fetiţă, prin care a învăţat să exprime în viaţă şi pe scenă tot ce e bun. Vali e foarte crudă în dreptatea ei. Îţi spune ce crede fără menajamente.

Între noi s-a stabilit o relaţie care exclude sentimentalismul. Şi totuşi, această actriţă e un capitol important în viaţa mea. Nu ştiu dacă o iubesc. Afinitatea inexplicabilă ţine de vârstă şi de exprienţă. Cred că ceea ce m-a legat pe viaţă de ea nu este făptura ei materială, nu este imaginea enigmatică a femeii Valeria Seciu, nu este enunţul patetic: Valeria Seciu-Omul, ci ideea de simbioză perfectă cu Actorul. Gândindu-mă la această stranie, fragilă, indestructibilă relaţie am scris această încercare pe care i-o dedic. (Cătălina Buzoianu – “Novele teatrale”)

La începutul anilor 1990, Valeria Seciu a înființat și condus Teatrul “Levant”, una dintre primele instituții independente de profil din Bucureşti. De numele acestui teatru este legată colaborarea tot cu regizoarea Cătălina Buzoianu, la spectacolul cu piesa “Pelicanul”, după August Strindberg, montat într-un spațiu neconvențional, un depozit al Sălii Dalles.

A mai colaborat cu alte teatre bucureştene: Teatrul Act, Teatrul “I.C. Nottara”, Teatrul “L.S. Bulandra”, Clubul “La Scena”. Pe lângă rolurile interpretate pe scenă sau în film, actriţa a avut o activitate bogată în spectacole de teatru radiofonic.
Premii, medalii, distincţii

De-a lungul carierei sale în teatru şi în film, a obţinut Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România (1978), pentru rolul din filmul “Înainte de tăcere”. A primit de patru ori Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriţă în rol principal pentru rolurile din spectacolele “Spirit” (2002) şi “Cum gândeşte Amy” (2006), în regia Cătălinei Buzoianu; Premiul pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar pentru rolul Gloucester din “Lear”, în regia lui Andrei Şerban (2008); Premiul pentru întreaga activitate (2007).

În 2000, Preşedintele României, i-a decernat medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”, pentru merite deosebite în promovarea și interpretarea operei poetului, în spectacolului “Trecut-au anii” (recitalul de poezie și muzică susținut pe secenele din Bucureşti şi din ţară, alături de actorii: Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și de clarinetistul Aurelian Octav Popa).

FOTO Valeria Seciu: TNB
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Mari actori romani acum 2 ani 4 luni #43794

Horaţiu Mălăele, sărbătorit la 64 de ani pe scenă, dar şi în culise

Actorul Horaţiu Mălăele a împlint 64 de ani, iar fericita aniversare a coincis cu o reprezentaţie a spectacolului "Cafeneaua", în care joacă alături de Dana Dogaru şi Emilia Popescu. Baloane cu chipul său, confetti, minute în şir de aplauze, dar şi un tort inedit, toate acestea au fost în măsură să-l emoţioneze pe celebrul actor. Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti s-a umplut, pe 1 august, până la refuz pentru a doua seară consecutiv, iar publicul s-a distrat şi a aplaudat timp de două ore interpretarea celor trei actori. La final, o ploaie de confetti şi multe baloane au invadat scena, pe acordurile unui "la mulţi ani" cântat din peste 900 de piepturi. Emoţionat, Horaţiu Mălăele şi-a salutat publicul şi chiar a aruncat spre spectatori câţiva trandafiri din coşul de flori pe care l-a primit pe scenă. Ulterior, în culise, actorul a fost vizitat de fani şi de câţiva prieteni, printre care s-a numărat şi Doina Levintza, care a ţinut să îl salute şi să-l îmbrăţişeze.

646x404-10.jpg

Lângă paharele de şampanie şi-a făcut apariţia şi un tort, cu un joben din marţipan, iar actorul a suflat într-o lumânare reprezentând cifra 1, prietenii şi echipa spectacolului urându-i "să fie mereu numărul unu".
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: acum 2 ani 4 luni by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Mari actori romani acum 2 ani 4 luni #43795

Marcel Iureş,

Despre cei 7 ani de acasă: „M-am tutuit cu mama și cu tata târziu de tot”

„Trebuie să înveţi în permanenţă, iar ca să înveţi în permanenţă trebuie să fii foarte deschis", crede actorul Marcel Iureş. Face parte din generaţia celor care au făcut carieră în străinătate, dar mărturiseşte că tot în România se simte cel mai bine. Un interviu despre cei 7 ani de acasă, acordat, în exclusivitate, emisiunii „Bonton”.

54f35bef682ccf368b76e403.jpg


Reporter: Cum a fost copilăria dumneavoastră - și aș vrea să vă referiți în mod special la cei șapte ani de-acasă. Ce însemnau atunci, care erau regulile de comportament pentru un copil de la țară, de la Băilești?

Marcel Iureș: Păi a pornit de la ce-am văzut și eu la părinți. Părinții mei pupau mâna bunicilor mei, adică părinților lor. Așa am apucat, așa am făcut și eu o vreme și a trebuit să treacă vreo 11 ani, cam 12 ani să vorbesc fără să mi se dea voie, să nu mai pup mâna mamei și-a tatălui. Cam de-acolo am pornit, ăla a fost nivelul și m-am tutuit cu mama și cu tata târziu de tot.

Să fiu respectuos față de toți oamenii pe care-i întâlneam. Dacă m-apucau de vorbă răspundeam. La olteni, pe vremea aia te verifica. Și-atuncea trebuia să spun al cui sunt, cum mă cheamă, unde mă duc, ce, cat, acolo... Da. Trebuia să te ții de cuvânt, să vii când ai spus, să nu faci de râs familia, neamul, locul în care trăiai...

Reporter: Cât din formarea dumneavoastră, evoluția dumneavoastră ulterioară credeți că datorați acestui tip de educație, acestei formări pe care-ați avut-o?

Marcel Iureș: Cred că datorez baza, nu mai ia vântul așa ușor. La mine, modelele - modelele, să le zicem așa - s-au dezvoltat cumva prin... printr-un fel de contradicție cu asprimea-n care-am fost cumva crescut. A fost un prag, armata, serviciul militar, care era obligatoriu la vremea aia...

Reporter: V-a ajutat cu ceva? Acea experiență din armată?

Marcel Iureș: Oricât ar fi de uimitor în ochii celor care nu mai fac armata astăzi, m-a ajutat. Situația de pericol, aproape de moarte, ajută dacă scapi și-nțelegi prin ce-ai trecut. Încercând să construiesc pe baza aceea în care am fost crescut, m-am dus în zona cititului, a cărților multe, a discuțiilor libere, încercând să rezolv contradicții care de fapt nici nu puteau fi rezolvate, dar exercițiul de a te încontra și de a arunca în joc cărțile pe care le aveai în buzunar, în cap, ideile care se nășteau din... din ce se-ntâmpla la vremea aia era viață. Și este în continuare. Trebuie să-nveți în permanență și ca să-nveți în permanență, trebuie să fii extrem de deschis.

Problemele sunt pe măsură. Se zice acuma la modă „provocările” sunt, de asemenea, din ce în ce mai mari. Invazia asta a câtorva cuvinte zice ceva despre un subconștient social și anume că, într-o foarte mare măsură, omul a ajuns doar să reacționeze. Asta face și pisica, asta face și delfinul, omul e un pic mai mult. Nu poate doar să reacționeze ca la curentul electric.

Reporter: Ați spus într-un interviu, la un moment dat, că tinerii fac eforturi supraomenești să se integreze în propria țară. Detaliați un pic, la ce vă referiți?

Marcel Iureș: Poate că nici nu ne dăm seama câtă murdărie, dacă vreți, cât bruiaj există în mințile noastre, că se duce evident în limbă, toată murdăria asta, încât cred că 90% din efortul nostru de a conversa se epuizează în a face curat și a formula ce avem de zis. Și-atunci probabil că am zis la un moment dat chestia asta, uitându-mă la ce se petrece, la... la deriva asta permanentă, la felul ăsta, tipul ăsta de reactivitate de animal, de om care pare că nu mai prevede, nu mai... E o amețeală, în care nu mai ştii, trebuie să-ți spună omul, domn'e, e bine ce-am făcut? Folosește la ceva când tu faci lucrul ăsta de ani de zile, poate de două?

Brusc, generația ta nu mai știe dacă ce-a făcut e bine, dacă folosește la ceva, unde duce treaba asta, mă protejează, nu mă protejează, ascultă cineva ce zic, îmi răspunde cineva la treaba asta? Sau un dialog cu cineva, o dezbatere... E așa, o... E riscant. Noi avem o mare, o mare problemă. Evul nostru Mediu abia a început și s-a terminat în capitalism. N-am trecut, n-am trecut prin multe lucruri.

Reporter: Adică ce ne lipsește?

Marcel Iureş: Cumva, lăsatu'-n pace. Să ne săturăm de prostia noastră, să ne săturăm de-napoiere, să ne săturăm de... cum să spun, de lenea asta a noastră, care e profundă. De-aicea trebuie să pornim. Nu să-ncepem să declarăm că suntem mai deștepți și mai frumoși și mai rapizi decât alții. Nu.

Reporter: Sunteți întotdeauna mai atent la ce spuneți pentru faptul că știți că oamenii pe dumneavoastră vă ascultă mai atent?

Marcel Iureş: Nu mă gândesc. Încerc să fiu cât se poate de deschis. Cât se poate de deschis în orice relație. Pentru că poți să fii - cum să spun - necurtenitor, chiar mârlan, nepoliticos din oboseală, din ignoranță, or, ca orice lucru pe lumea asta, inclusiv iubirea, dragostea, se face cu efort. Trebuie să privești omul pe care-l ai în față. Să încerci să-l ai, să fii cu el. Altfel...

Am văzut la talk-show-urile din toate televiziunile, sunt la distanță de-un cot și vorbesc așa: „Lasă domn'e, vezi de treabă..." O secundă, ca să vadă dacă râde sau nu râde de el sau l-a lovit sau nu. Dar altfel, discuțiile toate se poartă ochi în ochi. Sunt oameni care au funcții grele, nu se uită unul la altul când vorbesc. E semi-umană treaba. Doar că respiră cam același aer în studiolul ăla, altfel poți să tragi un paravan din ăla de... din insonorizare. E perfect, e ca și cum nu l-ar vedea, pentru că ei trăiesc așa. Aici e treaba. Oamenii nu mai sunt așa atenți. Sunt grăbiți să trăiască, chiar dacă nu au o imagine... Și oricum, unul capabil să spună cum trăiește el, în primul rând începe cu costurile. Cât îl costă pe el să trăiască.

Cât de greu îi e, ce sacrificiu e să faci un copil, la doi copii e risc curat... Cum îl distruge sistemul bancar, cum îl... îi suge sângele ANAF-ul financiar, dar... Cam adevărată, asta e, dar totuși, cine-a ales lucrul ăla, unde-i adevărul? Nu-l aflăm așa, în niciun caz. Îl aflăm trăind la rând lucrurile astea și încercând să dai de-o parte cam ce te-mpiedică.

Reporter: Aveți o regulă de politețe la care țineți?

Marcel Iureş: Trăim într-o sumă de convenții, de presiuni, de uzuri dintr-astea, dar eu cred că cu cât ești mai deschis și mai, cum să spun, direct - sigur, te expui la foarte multe riscuri - dar în clipa în care ți le asumi și presupui că e reciproc, n-ai nicio problemă, nu cred. Ne asumăm riscurile în comun. Aici noi avem iarăși o mare problemă - noi. E greu, pentru că vedeți, ma atrageți într-o discuție în care servim aceleași complexe. Spunem noi, când de fapt noi – noi, românii - noi trăim într-un context în Europa. N-avem habar ce... ce complexe au francezii, italienii, englezii, chiar și nemții.

Reporter: A fost cineva vreodată mojic cu dumneavoastră?

Marcel Iureş: Da. Da. Mojic... Mda, mitocan.

Reporter: Se poate povesti?

Marcel Iureş: Da' de ce? Ajungi să semeni cu omul ăla. În cazul în care-ți dai drumul la gură sau la dispreț, semeni 100% cu ăla pe care-l disprețuiești. Încă o lege. Că-i a socialului, că-i a cosmosului... Dar eu n-am auzit de fotoni care să se disprețuiască și să se urască.

Reporter: Care sunt calitățile pe care, în accepțiunea dumneavoastră, trebuie să le aibă o doamnă?

Marcel Iureş: O doamnă?

Reporter: Da.

Marcel Iureş: Știu la ce vă referiți. Adică o doamnă care e impecabilă, arată superb, miroase impecabil, are lumină-n ochi, dinții la locul lor, e calină, e feminină, e deșteaptă, indiferent de ce culoare are părul și-așa mai departe. Este educată. Sunt foarte puține cele care nu și-au înghițit feminitatea. Frumusețea, calinitatea... Din pricina asta explozia de arătat, de ostentație sunt violent expuse. Și când au ceva de arătat, și când n-au. E o atitudine. E ca o frondă. Femeia e... e echilibru, e căldură, e magic, cum ziceau filosofii, e inefabil. Când ai de a face cu vorbe din astea... Sigur, e greu și pentru femei să le-ndeplinească. Nu? Pachețelul ăsta de vorbe, să... să facă față.

Reporter: Dar bărbații? Mai sunt ei domni?

Marcel Iureş: Dacă cauți un om care să corespundă ideii de domn - domn, mă rog - zice multe și despre putere, despre nivelul lui social, nivelul lui, habar n-am, educațional, de multe lucruri. Gândiți-vă, totuși, că noi trăim în pace. Ne costă milioane de morți pe zi sau pe săptămână. Dar omul e fleșcăit un pic, trăiește într-un fel de luxură. Nu-l supără, nu-l amenință, nu mai trebuie să-și câștige existența folosindu-și brațele, nu mai dă dovadă de nicio formă de eroism, războiul a devenit cu totul altceva, foametea, dacă vreți, se rezolvă cu surogate, cu Crucea Roșie, cu FAO, cu tot ce vreți și ce nu vreți. Și-acuma omul se definește prin relația cu obiectele. Acum am auzit vorbindu-se că ăla-i bărbat, care are BMW. Și care are soție, prietenă, nevastă, amantă - Dumnezeu știe - care are telefon vintage cu nu știu ce cristale Swarovski, care costă 4000 de euro și cu care-și permite să dea de pământ. Dovadă de bărbăție. N-are nicio legătură. E un... un surogat, să zic așa, un fel de înlocuitor. Aici e, aici e partea grea la bărbați. E suspect de-a avea putere. Dincolo că are mușchi, că are nu știu ce, e suspect de-a avea puterea calmului, puterea deciziei, puterea fidelității, puterea minții clare, asta e. O ai - e-n regulă. N-o ai - nu e-n regulă.

Reporter: Ce v-a-nvățat viața că e foarte important?

Marcel Iureş: Uite, că nici nu m-am gândit. Serios. Ce-am învățat eu, care-i concluzia ? Nu există o concluzie, cred, nu există o concluzie ultimă, să zic „Gata, asta e".

Reporter: Dar există probabil mai multe principii pe care le-ați desprins din experiența de viață.

Marcel Iureş: Cred că sunt un om care am... mă țin de cuvânt. Asta da. Dacă zic că fac treaba aia, o fac. Proveniența mea mă ajută foarte mult, pentru că în perioada de imitație, mimetism al copilăriei calde, al adolescenței, mult invocatele mele modele au fost stabile. Adică oameni care nu și-au lăsat nevestele, nu au avut patru copii din trei căsnicii sau... Nu. Și-atuncea nici nu-mi pun problema. Adică de ce să fac treaba asta, mi se pare... mi se pare urât. E simplu. În rest, rămâne de văzut, vorba evreului. Rămâne de văzut, totul rămâne de văzut, până-n ultima clipă.


Marcel Iures s-a nascut la 2 august 1951 (vârsta 65), Băilești
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: acum 2 ani 4 luni by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Mari actori romani acum 2 ani 4 luni #43813

Tamara Buciuceanu-Botez împlineşte 87 de ani. Cum arăta când era tânără

tamara-1.jpg


Cunoscută ca şi „Doamna comediei româneşti“, Tamara Buciuceanu-Botez împlineşte astăzi vârsta de 87 de ani. Este una dintre cele mai apreciate actriţe române de teatru, film şi televiziune din generaţia de aur.


Într-o carieră de peste şase decenii, actriţa a jucat în 35 de filme, fiind foarte cunoscută pentru rolul profesorei Isoscel din seria „Liceenii“. Este una dintre figurile legendare ale teatrului de comedie, jucând pe scenele marilor teatre ale Capitalei – Teatrul Bulandra, Teatrul Naţional şi Teatrul de Comedie.

Recent, actriţa a fost recompensată cu premiul pentru întreaga carieră, în cadrul TIFF Sibiu, unde a declarat: „Am trăit două vieţi: a mea, care peste o lună face 87 de ani, şi tot a mea, 64 de ani de teatru. Mă simt foarte tânără, bucuroasă, fericită că văd atâta lume. Înseamnă că nu m-a uitat nimeni"

Tamara Buciuceanu-Botez a primit o stea pe Bulevardul Celebritatilor din Capitală, iar în anul 2014, la propunerea ministrului Culturii, Kelemen Hunor, Tamara Buciuceanu Botez a primit Ordinul Steaua României în grad de Cavaler, cea mai mare distincţie, pentru „remarcabilele interpretări artistice, dragostea, dăruirea şi talentul de care a dat dovadă în promovarea artei teatrale.“
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Mari actori romani acum 2 ani 3 luni #43855

Actorul Sebastian Papaiani împlinește 80 de ani

Actorul Sebastian Papaiani s-a născut la 25 august 1936, la Pitești. A absolvit, în 1960, Institutul de Teatru și Cinematografie din București.

08250720-1205381160.jpg


În 1961 și-a făcut debutul în producția cinematografică ''Purgatoriul nr. 5'', însă calea spre marea carieră i-a fost deschisă de întâlnirea cu regizorul Geo Saizescu, care l-a distribuit în rolul lui Păcală, în filmul cu același nume (1974).

Actor complet, complex și deosebit de talentat, și-a câștigat popularitatea și simpatia publicului, prin rolurile de comedie, dar și prin cele în care a abordat și registre mai grave. Dintre piesele jucate pe scena Teatrului Odeon (fost Giulești) menționăm: ''Astă seară se joacă fără piesă'' de Luigi Pirandello, în regia lui Alexa Visarion, ''Domnișoara Nastasia'' de Gh. M. Zamfirescu, în regia lui Horea Popescu, ''Livada cu vișini'' de Cehov, regia Sorin Militaru, ''Să nu-ți faci prăvălie cu scară'' de Eugen Barbu, regia Sanda Manu și multe altele.

La 26 februarie 2010, pe scena Teatrului ''Nottara'' din București, a avut loc premiera spectacolului aniversar ''Secta femeilor'', în regia lui Toma Enache, dedicat celor 50 de ani de carieră ai actorului Sebastian Papaiani, în care acesta îl interpretează pe Socrate. A făcut parte, de asemenea, din distribuția spectacolelor "Mincinosul", după Carlo Goldoni (Teatrul de Comedie, premiera în 2009), și "Amadeus" de Peter Shaffer (Teatrul de Comedie, premiera în 2015), ambele în regia lui Toma Enache.

08250718-1205510769.jpg


Joacă, totodată, în numeroase filme, rămânând de neegalat în rolurile Plutonier Căpșună din seria ''B.D'', Alecu din ''Astă seară dansăm în familie'', Pompei din ''Toamna bobocilor'' și mai ales Ieremia din serialul TV ''Toate pânzele sus''.

Din bogata filmografie a îndrăgitului actor menționăm: ''Un surâs în plină vară'' (1963, regia Geo Saizescu; premiat la Mamaia, în 1964), ''Diminețile unui băiat cuminte'' (1966, regia Andrei Blaier), ''Balul de sâmbătă seara'' (1967, regia Geo Saizescu), ''B.D. intră în acțiune'' (regia Mircea Drăgan, 1970), ''B.D. la munte și la mare'' și ''Brigada Diverse în alertă'' ( 1971, regia Mircea Drăgan), ''Ciprian Porumbescu'' (regia Gheorghe Vitanidis, 1972), ''Astă seară dansăm în familie'' (1972, regia Geo Saizescu), ''Cu mâinile curate'' (1972) și ''Ultimul cartuș'' (1973), în regia lui Sergiu Nicolaescu, ''Ștefan cel Mare-Vaslui 1475'' și ''Frații Jderi'' (regia Mircea Drăgan, 1974), ''Păcală'' (1974, regia Geo Saizescu), ''Toamna bobocilor'' (1975, regia Mircea Moldovan), ''Roșcovanul'' (regia Francisc Munteanu, 1976), ''Toate pânzele sus'' (1976, serial TV, regia Mircea Mureșan), ''Eu, tu și Ovidiu'' (1977, regia Geo Saizescu), ''Iarna bobocilor'' (1977, regia Mircea Moldovan), ''Războiul de independență'' (1977, serial TV, regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis), ''Nea Marin Miliardar''(regia Sergiu Nicolaescu, 1978), ''Ultima noapte de dragoste'' (1979, regia Sergiu Nicolaescu), ''Șantaj'' (1980, regia Geo Saizescu), ''Secretul lui Bahus'' (1983, regia Geo Saizescu), ''Ringul'' (1983, regia Sergiu Nicolaescu), ''Racolarea'' (1985, regia George Cornea), ''Liceenii'' (1986, regia Nicolae Corjos), ''Bani de dus, bani de-ntors'' (regia Al. Tocilescu, 2005), ''Păcală se întoarce'' (regia Geo Saizescu, 2006) și multe altele. A jucat și în serialele TV ''Numai iubirea'' (rolul Manole Tudose; 2004), ''Lacrimi de iubire'' (rolul Nea Tache; 2005), ''Nimeni nu-i perfect'' (rolul Domnul Predescu; 2008).

La 29 septembrie 2011, actorii Ileana Stana Ionescu și Sebastian Papaiani au primit, cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani, câte o stea pe Aleea Celebrităților (Walk of Fame) din Piața Timpului, precum și placheta omagială a Orașului București. Cele două personalități marcante ale teatrului și filmului românesc, Ileana Stana-Ionescu și Sebastian Papaiani, au însuflețit numeroase personaje memorabile în cele peste 100 de roluri jucate în mai bine de 5 decenii de dăruire publicului, se amintea cu acel prilej într-un comunicat de presă al Teatrului Metropolis.

08250716-1205641144.jpg


La 1 martie 2013, a avut loc o ceremonie în cadrul căreia Cinematograful "Modern" din Pitești a primit numele actorului Sebastian Papaiani, la inițiativa Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor.

Romfilatelia a scos la 1 martie 2014 o emisiune de mărci poștale intitulată ''Stele de aur ale scenei și ecranului'', cu mari actori români, considerați a fi Generația de aur a teatrului și filmului românesc. Sebastian Papaiani se numără printre aceștia, alături de Mircea Albulescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Valeria Gagealov, Ileana Stana Ionescu, Draga Olteanu Matei, Marin Moraru, George Motoi, Florin Piersic, Mitică Popescu, Sanda Toma.

Sebastian Papaiani a făcut parte din juriul primelor două ediții ale Festivalului Internațional de Film Etnografic desfășurat la Zlatna, în iunie 2013, respectiv iunie 2014.

A fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național ''Serviciul Credincios'' în grad de Cavaler În 2010 lui Sebastian Papaiani și lui Geo Saizescu le-a fost acordat Premiul de Excelență la Festivalul Internațional de Film "Comedy Cluj".

AGERPRES/(Documentare — Cerasela Bădiță, Ruxandra Bratu; redactor Arhivă foto: Vlad Rușeanu; editor: Marina Bădulescu)
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: acum 2 ani 3 luni by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Mari actori romani acum 2 ani 3 luni #43886

Actrița Ileana Stana Ionescu împlinește 80 de ani

Marea actriță Ileana Stana Ionescu, una dintre cele mai talentate și mai dăruite actrițe ale generației sale, s-a născut la 14 septembrie 1936, la Brad, județul Hunedoara. Are origine italiană după mamă.

imageResize-38.jpg


A copilărit la Turnu Severin, iar după terminarea liceului, a plecat la Reșița, unde locuia unchiul său, pentru a-și căuta de lucru. I-ar fi plăcut să devină ziarist, a dat examen la facultate, dar din cauză că avea rude în străinătate nu i-a fost admis dosarul. Prin intermediul unchiului, mare iubitor de teatru, a ajuns să cunoască actori de la Teatrul din Reșița iar șansa să fie de partea sa. Exact când se juca ''Școala femeilor'', interpreta rolului Agnes s-a mutat la alt teatru. Regizorul a remarcat-o pe foarte tânăra — pe atunci — Ileana, a dat probă și a rămas în teatru. În ''Școala femeilor'', actorul Andrei Ionescu juca rolul amorezului. Practic, acolo s-au cunoscut și la scurt timp s-au căsătorit.

''Primii pași în teatru au fost datorită fratelui tatălui meu, care era în Reșița, unde m-am dus eu să-mi câștig existența după eșecul cu ziaristica. Fiind iubitor de teatru avea multe cunoștințe acolo și un actor bătrân care juca în 'Școala femeilor' m-a ochit și a zis că poate aș vrea să încerc să joc rolul Agnes. Și eu, în inconștiența absolută a vârstei și în necunoștință totală a profesiei, nu știam ce înseamnă de fapt un actor, am început să mă pregătesc și am intrat în Agnes. Și mi-am făcut datoria în mod convenabil de vreme ce am reușit să rămân în teatru mai departe. Tot cu această ocazie, în 'Școala femeilor' l-am cunoscut pe soțul meu și am rămas împreună până azi, când împlinim 57 de ani de mariaj. A fost o etapă foarte bogată, am jucat primul meu rol în travesti în 'Înșir-te mărgărite'...'', mărturisea actrița într-un intervu acordat AGERPRES, în 2015.

Împreună cu soțul său, actorul Andrei Ionescu, a plecat la Piatra Neamț, în 1959, la Teatrul Tineretului.

''Tot ce s-a petrecut în teatrul din Piatra Neamț a fost minunat. Datorită teatrului am cunoscut această frumoasă țară, am umblat mult prin sate, am reprezentat 'Soacra cu trei nurori' n-am să uit asta niciodată, am cunoscut țara asta de care m-am îndrăgostit și pe care n-aș părăsi-o niciodată'', spunea Ileana Stana Ionescu în interviul amintit.

09140732492515109.jpg


La un moment dat, a fost văzută de maestrul Radu Beligan jucând pe scena de la Piatra Neamț și i-a propus să vină în București, să dea concurs la Teatrul Național. A dat concurs și l-a luat, începând să joace acolo în 1965.

''Am fost foarte îndoită și am avut emoții foarte puternice pentru că mă gândeam: Ce să caut eu la Teatrul Național între toate personalitățile alea? Eu nu făcusem școala de teatru, nu mă simțeam chiar bine armată pe toate direcțiile, dar uite că am câștigat concursul cu rolul din 'Orfeu în infern', un rol pe care l-am iubit și-l voi iubi câte zile voi avea pentru că Tennesee Williams m-a cucerit întotdeauna. Așa am intrat la Teatrul Național'', spunea actrița.

Debutul în Teatrul Național l-a făcut avându-l partener de scenă pe Florin Piersic, de care o leagă o frumoasă prietenie.

''Piersic a însemnat foarte mult pentru mine fiindcă rolul cu care am debutat în Teatrul Național a fost în ''Idiotul''. Și maestrul Finți, care era regizor, era foarte riguros, foarte dur, iar eu eram ușor speriată. Ori Florin a injectat în mine atâta energie, atâta credință și atâta forță încât m-a ajutat să zbor deasupra tuturor acestor inconveniente. Și uite, mulțumesc lui Dumnezeu, sunt atâția ani de când sunt acolo și cu toate că sunt pensionară acum, continui să colaborez cu Teatrul Național și am avut foarte multe satisfacții'', afirma marea actriță în interviu.

De-a lungul anilor, Ileana Stana Ionescu s-a remarcat prin roluri ca Ana Petrovna în ''Mașinăria Cehov'', Chiriachița și Lena în ''Titanic Vals'', Fraulein și Zoia în ''Gaițele''. A avut roluri importante în filmele ''Păcală'', ''Tufă de Veneția'', ''Dumbrava minunată'', ''Șantaj'', ''Secretul lui Bachus''. A jucat și în seriale precum ''Fetele marinarului'' și ''Las Fierbinți''.

Și acum, după atâția ani de teatru, fiecare premieră este o sărbătoare, fac descoperiri, găsesc întotdeauna lucruri absolut noi care mă fascinează. Și socotesc că meseria asta a fost pentru mine un mare premiu pe care mi l-a acordat steaua mea protectoare sau destinul. Pentru că plăcerea pe care ți-o face întâlnirea cu un spectator pe care nu l-ai mai văzut și care se uită la tine cu ochii strălucitori și care spune ''Doamnă, bună dimineața, ce faceți? Ce bine-mi pare că vă văd! Vă duceți la piață? Ce gătiți?'' este atât de mare, este colosal să te simți la tine acasă pe orice stradă, în orice moment'', mărturisea marea artistă.

Din anul 2002, este societar de onoare al Teatrului Național București.

A fost aleasă deputat de București, în perioada 2000-2004, ca reprezentantă a minorității italiene din România.

De-a lungul carierei artistice a primit numeroase premii și distincții: Premiul Teatrului Național pentru activitatea artistică (1976), Premiul special al juriului pentru întreaga activitate artistică (1985), Premiul de excelență al Galei UNITER, Trofeul ''Dionysos" pentru rolul din ''O batistă în Dunăre", regia Ion Cojar (1998), Placheta de aur UARF pentru merite deosebite în dezvoltarea artei și culturii cinematografice (2001).

În septembrie 2011, a primit o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, din Capitală.

Ileana Stana Ionescu și Andrei Ionescu au un fiu, Andrei Manuel, medic, și un nepot, Alexandru Luca.

Pentru actriță cea mai mare răsplată din partea publicului este dragostea. Iar cea mai mare satisfacție este să fie pe scenă, să joace.

''Simpatia oamenilor este cea mai mare răsplată pe care poate s-o primească un actor. Aplauzele și dragostea declarată. Pot să-ți dea miliarde, dacă nu există dragoste, e degeaba. Sunt extrem de încântată că pot să am astfel de relații cu oricine'', mai spunea actrița.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru, editor online: Gabriela Badea)
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: acum 2 ani 3 luni by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Mari actori romani acum 2 ani 1 lună #43953

Actrița Medeea Marinescu - decorată la Ambasada Franței

Actrița Medeea Marinescu a fost decorată joi cu distincția Cavaler al Ordinului Național al Meritului, în cadrul unei ceremonii la care au participat premierul Dacian Cioloș și ministrul Culturii, Corina Șuteu.

imageResize-44.jpg

Ambasadorul Franței la București, Francois Saint-Paul, gazda ceremoniei, a acompaniat-o la pian pe Medeea Marinescu, pentru un scurt moment muzical, înaintea evenimentului oficial.

Diplomatul s-a referit, în discursul său, la talentul de actriță al Medeei Marinescu, dar și la implicarea ei în cauze sociale. "Vă găsim fermecătoare", i-a spus el actriței, făcând referire la filmul "Je vous trouve tres beau", de Isabelle Mergault, în care a jucat Medeea Marinescu.

Francois Saint-Paul a vorbit despre cariera Medeei Marinescu, începută din copilărie, și despre prezența acesteia în "filme-cult".

"Dar, doamnă Marinescu, dragă Medeea, meritele dumneavoastră nu se limitează la talentul de actriță. Sunteți, de asemenea, o persoană angajată în accepțiunea cea mai înaltă a termenului și ați oferit acestei ambasade ocazia de a beneficia de implicarea și generozitatea dumneavoastră", a spus ambasadorul Franței la București.

El a vorbit și despre faptul că Medeea Marinescu a acceptat, în 2015, să fie ambasadoarea Conferinței Paris Climat.

"Nu ați menajat nici timpul, nici eforturile dumneavoastră pentru această cauză importantă", a detaliat Francois Saint-Paul. Acesta a remarcat că, în discursurile sale, Medeea Marinescu a evidențiat faptul că "preocuparea față de schimbările climatice nu trebuie să fie o chestiune care să îi preocupe doar pe cei bogați". "Nu este o cauză rezervată privilegiaților care au timpul, banii și luxul necesare pentru a se ocupa de asta", a subliniat Saint-Paul.

Medeea Marinescu a vorbit, la rândul său, despre relația pe care o are cu Franța.

"Domnule ambasador, sunt sigură că avem cel puțin două lucruri un comun — grija față de mediu și pasiunea pentru jazz", i s-a adresat ea lui Francois Saint-Paul. "Sunt 'fiica Estului' — acesta era titlul inițial al filmului 'Je vous trouve tres beau'. Sunt, de asemenea, 'mica româncă', cum m-a numit regizorul Georges Lautner", a adăugat actrița, care a spus că a avut, de asemenea, norocul să colaboreze cu mari artiști francezi și să fie "adoptată" de publicul din Franța.

Ea a povestit cum a primit fiul său vestea decernării distincției de cavaler. "Mi-a spus 'mamă, de ce te fac pe tine cavaler? Eu trebuie să fiu cavaler. Tu trebuie să fii prințesă!'. Pentru Luca (fiul actriței — n.r.) un cavaler este eroul, luptătorul din basme", și-a amintit ea.

"Profit de ocazie să îi spun că, în prezent, un cavaler nu mai poartă armură, dar continuă să protejeze valorile unei societăți atacate din toate părțile (...) care reacționează responsabil, împotriva nedreptăților", a adăugat actrița.

Medeea Marinescu este cunoscută pentru roluri din filme precum "Saltimbancii" (1981) și "Maria Mirabela" (1981), "Promisiuni" (1985), "Zâmbet de soare" (1988), "Domnișoara Christina" (1992), "Patul lui Procust" (2001), serialul TV "Doctori de mame" (2008) sau lungmetrajul "Weekend cu mama" (2009).

În paralel, întreține o fructuoasă colaborare cu Franța, încă de la aparițiile sale în roluri din seriale de televiziune precum "Une mere comme on n'en fait plus" de Jacques Renard (1997) și "Le Record" de Edwin Baily (1999).

Talentul său se dezvăluie marelui public francofon mai ales prin intermediul filmelor "Je vous trouve tres beau" (2005), regizat de Isabelle Mergault, în care joacă alături de Michel Blanc și în care dă viață unei tinere mame din România care ajunge în zona rurală din Franța prin intermediul unei agenții matrimoniale, și "Donnant, donnant", de Isabelle Mergault, unde a jucat alături de Daniel Auteuil.

Cu o carieră impresionantă în cinematografie, cu peste 20 de filme, Medeea Marinescu excelează și în roluri de teatru pe scenele din București, Londra, Bruxelles sau Paris.

AGERPRES/(A, AS — autor: Oana Ghiță, editor: Andreea Rotaru, editor online: Adrian Dădârlat)
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Mari actori romani acum 2 ani 1 lună #43976

85 de ani de la nașterea actorului Ilarion Ciobanu

Actorul Ilarion Ciobanu s-a născut la 28 octombrie 1931, la Ciucur, Tighina, în prezent în Republica Moldova.

imageResize-45.jpg


A copilărit la Constanța, la malul mării, iar în tinerețe a avut o carieră sportivă ca rugbist, începând din 1948, activând pe rând la cluburile ''Știința'', ''Dinamo'' și ''Progresul'' din București.

În 1958 a fost admis la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, dar nu avea să urmeze o carieră în teatru. A abandonat cursurile, pășind direct pe platourile de filmare. În cinematografie a debutat, la vârsta de 30 de ani, în filmul ''Setea'', în care i-a avut alături pe Ion Besoiu și pe Amza Pellea.

Au urmat, apoi, peste 50 de filme — istorice, de acțiune etc. — în care actorul Ilarion Ciobanu a deținut roluri principale. Din filmografia sa se remarcă: ''Într-o dimineață'' (1959), ''Omul de lângă tine'' (1961), ''Vremea zăpezilor'' (1966), ''Apoi s-a născut legenda'' (1968), ''Baltagul'' (1969), ''Mihai Viteazul'' (1971), ''Lumini și umbre'' (serial TV, 1979-1982), ''Pruncul, Petrolul și Ardelenii'' (1980), ''Acasă'' (1984), ''Bătălia din umbră'' (1985), ''Cetatea ascunsă'' (1987), ''O vară cu Mara'' (1988), ''Crucea de piatră'' (1993), ''Terente-regele bălților'' (1995).

Figură reprezentativă a cinematografiei românești, Ilarion Ciobanu a interpretat roluri memorabile, precum Gerula, din ''Columna'', Gherasim din ''Toate pânzele sus'', comisarul Mihai Roman, din binecunoscutele filme de acțiune ale lui Sergiu Nicolaescu, Vasile Stegaru din ''Nemuritorii'' ș.a.

Ultimele filme în care a jucat au fost ''Tancul'' (2003), în regia lui Adrian Enache, și ''Bored'' (2004), în regia fiului său, Ioachim Ciobanu. A fost, de asemenea, regizor al filmelor ''Omul de lângă tine'' și ''Mara''.

I-au fost decernate, de-a lungul vieții, mai multe premii, printre care: Premiul ''Mamaia'' (1966), pentru filmele ''Vremea zăpezilor'' și ''Răscoala''; premiul ACIN (1971), pentru ''Asediul'' și ''Frații''; premiul ACIN (1973), pentru ''Ultimul cartuș'', ''Conspirația'', ''Departe de Tipperary''.

La prima ediție a Festivalului Internațional de Film București BiFEST, în 2004, actorul a primit Premiul de Excelență pentru contribuția sa în arta cinematografiei.

10280746-1040329468.jpg


Președintele României, Ion Iliescu, a acordat Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor actorului Ilarion Ciobanu. (București, 7 iun. 2004)

Președinția României i-a decernat, la 7 iunie 2004, Ordinul ''Meritul Cultural'' în grad de Comandor, Categoria D — "Arta Spectacolului", ''în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului''.

Ilarion Ciobanu a încetat din viață la 7 septembrie 2008.

AGERPRES/(Documentare: Andreea Onogea, Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru)
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Mari actori romani acum 2 ani 2 săptămâni #44056

Mitică Popescu

xa4743462785b8db20051053fd96da31c_w800_h570.jpg.pagespeed.ic.rNJGqGKZBU.jpg


Și totuși nu-l cheamă Andrei, cum ar fi fost mai degrabă firesc, născut fiind la zi mare, ci Dumitru, așa cum și-a dorit tatăl său să-l cheme, după nașul care l-a cununat. Însă apropiații îl cunosc pe numele mic drept Mitică sau „nea Mitică”, iar publicul larg după numele întreg, Mitică Popescu, din respect și admirație pentru sufletul și truda risipite de marele actor pe scenele teatrelor de aproape jumătate de secol.

De tot atâta timp este cunoscut de o țară întreagă, fie datorită personajelor interpretate pe scena Teatrului Mic, fie din filme (rolul lui Cocoșilă din „Moromeții” rămâne unul de referință), fie din emisiunile de divertisment și mai ales din celebrele Revelioane ale TVR1 de dinainte de 1989.

S-a născut la 30 noiembrie 1936 (în multe alte note biografice apare ca fiind născut pe 2 decembrie 1936), în București, și-a copilărit în cartierul Apărătorii Patriei, cartier cu aspect de mahala, populat cu familii simple, de muncitori. Cum tatăl său era angajat la Fabrica de pantofi „Mociornița”, la fiecare Paști și Crăciun avea asigurată câte o pereche de pantofi (cadou din partea inteprinderii pentru copiii salariaților), așa că avea ce rupe în jocurile copilăriei: ulii și porumbeii, bile, fotbal pe maidan.

Așa de mare era pe atunci respectul față de oameni și față de sine, că tată-su, om simplu, n-ar fi ieșit în lume cu capul descoperit și fără cravată, chiar de-ar fi fost să se ducă numai până la colț, la „Rața albă”, vestita cârciumă a cartierului. Toată viața, același respect necondiționat l-a moștenit și Mitică Popescu!

Pasiunea pentru actorie a început să se facă simțită încă din vremea copilăriei, pe când mai funcționau cinematografele cu program de revistă, unde dansau și cântau actori ca Alexandru Giugaru, Titi Mihăilescu și alții. În liceu joacă în trupe de amatori, făcându-și „ucenicia” în cadrul formațiilor de amatori de la Adesgo și Casa Scânteii. Cum tatăl său mai era și instructor de dansuri populare, îl lua adesea pe lângă el, acolo unde se montau și scenete de tot felul.

Până la urmă, însă, a fost și o chestie de noroc! La doi pași de casa lor stătea o vecină, o balerină la operetă, care le dădea „bilete de favoare”, lui și mamei sale. Într-o bună clipă, vecina se mărită cu actorul Nicolae Gărdescu. Se împrietenește cu Gărdescu, iar acesta îl ajută să intre ca figurant la Teatrul Armatei, unde trei ani a fost angajat în „corp ansamblu”. Absolvă apoi Institutul de Teatru din București, este repatizat la teatrul din Piatra Neamț, unde joacă 26 de roluri care mai de care mai minunate, însă, până la urmă, tot norocul își spune apăsat și hotărâtor cuvântul.

Astfel, la Teatrul Mic, ajunge printr-o fericită întâmplare. Actorul Petrică Gheorghiu îl recomandă ca înlocuitor al fratelui său, tot actor, Vasile, care pleca în America. Vasile a rămas în țara tuturor posibilităților, iar Mitică a rămas să joace până la pensie la Teatrul Mic.

Alt mare noroc al său s-a numit Leopoldina Bălănuță, alături de care juca „Matca”, de Marin Sorescu, în spectacol fiind logodnicul ei, iar în viață devenind soțul acesteia, într-o căsnicie extrem de fericită (de la moartea acesteia, actorul joacă cu vergheta pe deget chiar și rolurile de celibatar!). De-a lungul carierei a jucat în peste 70 de piese de teatru și peste 30 de filme, în 13 decembrie 2002 fiind decorat cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler.

Astăzi, îndrăgitul actor și, de peste un deceniu, realizator al emisiunii „D’ale lu’ Mitică” împlinește 80 de ani. Să-i urăm multă sănătate, ani liniștiți, bucurii alături de prieteni și de cei dragi și să-i mulțumim pentru toate momentele încântătoare cu care ne-a delectat în ultima jumătate de veac!

La mulți ani, maestre!
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Mari actori romani acum 1 an 10 luni #44212

Florin Piersic, la 81 de ani.


646x404-18.jpg


Actorul Florin Piersic împlineşte astăzi 81 de ani, iar numeroasele roluri din teatru şi film, precum şi apariţiile sale pline de charismă şi umor îl urcă în constelaţia legendelor scenei româneşti. Dacă anul trecut aniversarea celor 80 de ani îl prindea pe scenă, la Cluj, acolo unde a avut parte de un spectacol centrat pe suita "Peer Gynt", anul acesta Florin Piersic este mult mai discret. Atât de discret încât a ales să îşi închidă telefonul şi să lase numeroşilor admiratori care l-au sunat un mesaj vocal: "Sunt Florin Piersic, vreau să vă mulţumesc pentru mesajele multe pe care mi le-aţi trimis! Mă bucură, am mai îmbătrânit şi eu cu încă un an. Vă doresc tot ce mi-aţi dorit dumneavoastră şi aşa mai departe. Toate cele bune!", spune actorul în mesajul înregistrat pe telefon. Dan Negru, alături de care actorul a participat la numeroase emisiuni televizate şi inclusiv la un Revelion, a fost unul dintre cei care "s-au lovit" de acest impediment, alegând să posteze mesajul vocal ca dovadă a faptului că l-a sunat cu ocazia celor 81 de ani. Teatru şi film, într-o generaţie de aur Născut pe 27 ianuarie 1936, la Cluj-Napoca, Florin Piersic este unul dintre cei mai iubiţi şi mai prolifici actori din România, cu o carieră impresionantă atât în teatru cât şi în cinema şi televiziune. Florin Piersic a absolvit Liceul de băieţi nr. 3 din Cluj, iar apoi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (IATC, astăzi UNATC). I-a avut colegi de generaţie pe Leopoldina Bălănuţă, Geta Angheluţă, Ioana Bulcă, Ica Matache, Lucia Mara, Dumitru Furdui, Cosma Braşoveanu, Gheorghe Popovici Poenaru, Liviu Crăciun, Radu Voicescu, Anatolie Spânu şi alţii. A debutat la Teatrul Naţional din Bucureşti cu rolul Richard din „Discipolul...“ şi cu Alexei din „Tragedia optimistă“.


646x404-17.jpg


S-a căsătorit în anii ‘60 cu actriţa Teatrului Mic Tatiana Iekel, născută în 1932, cu care l-a avut pe primul lor copil, actorul Florin Piersic jr. După divorţul de prima soţie, Piersic s-a căsătorit cu actriţa Ana Szeles, născută în 1942 la Oradea, cu care l-a avut pe cel de-al doilea fiu, pe Daniel. În 1985 Ana Szeles a cerut şi a obţinut divorţul, apoi s-a mutat împreună cu fiul în Ungaria. Florin Piersic s-a recăsătorit în 1993 cu Anna Torok, o clujeancă cu care avea o relaţie de şapte ani. În teatru, Florin Piersic a primit elogii pentru interpretarea Indianului din dramatizarea după „Zbor deasupra unui cuib de cuci“ şi pentru rolul din „Cartea lui Ioviţă“, ambele pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, dar şi pentru Lenny din „ Oameni şi şoareci“, după John Steinbeck. În cinema, a fost poate singurul „june prim“ real pe care l-am avut, într-o epocă în care încă se mai purtau junii primi. De-a lungul anilor ’60, a cochetat cu acest statut în câteva filme remarcabile ale perioadei: „Ciulinii Bărăganului“ (debutul său pe marele ecran), „S-a furat o bombă“ (în regia lui Ion Popescu-Gopo), „Neamul Şoimăreştilor“. Consacrarea avea însă să i-o dea tot Gopo, oferindu-i rolul titular în „De-aş fi... Harap Alb“, un mare succes. Memorabile sunt, în aceeaşi perioadă, şi rolurile din „Columna“ (ofiţerul roman Sabinus, orbit după ce asistă la un misteriu al femeilor dace) sau „Mihai Viteazul“ (căpitanul Preda Buzescu). Un nou moment sideral al carierei sale îl va reprezenta interpretarea haiducului Anghel Şaptecai, în trei filme regizate de Dinu Cocea la începutul anilor ’70, personaj romantic care-o avea ca parteneră pe focoasa Marga Barbu. Alte roluri remarcabile ale anilor ’70, sunt cele din serialul TV „Un august în flăcări“, cel al haiducului titular din „Pintea“ şi cel din comedia romantică „Eu, tu şi Ovidiu“, regia Geo Saizescu. Al treilea moment fast este cel al anilor ’80, când îl joacă pe justiţiarul paşoptist Mărgelatu în şase filme, serie începută cu „Drumul oaselor“ (1980), mai întâi în regia lui Doru Năstase (trei filme), apoi, după dispariţia acestuia, a lui Gheorghe Vitanidis şi Mircea Moldovan. După Revoluţie, a mai apărut doar în trei producţii: „Donau, Duna, Dunaj, Dunav, Dunărea“ (2003), „Fix Alert“ (2005) şi „Eminescu versus Eminem“ (2005), ultimele două în regia fiului său, Florin Piersic jr. În 2009 a primit Premiul pentru întreaga carieră în cadrul festivalului de film Transilvania. Întâmplări amuzante cu Florin Piersic Florin Piersic a fost protagonistul unor întâmplări amuzante petrecute pe platouri, pe care le-a povestit în stilu-i inimitabil. „Filmam la aeroportul Kogălniceanu scena în care ofiţerul de contrainformaţii George Martin apare, în interesul misiunii, pentru prima dată în postura turistului american Herbert Stronghton. Se fiIma cu transfocator, aşa că aparatul era destul de departe de mine. Stăteam într-o maşină Ford Mustang, înmatriculată în Ohio, şi aşteptam semnuI secundului Doru Năstase, ca să pornesc motorul. Deodată, pe aeroport intră o delegaţie. Un cetăţean înalt, cu faţa arsă de soare, se desprinde din grup şi se apropie de mine. Se prezintă în engleză, îmi strânge mâna şi-mi spune ce încântat e să întâlnească atât de departe de ţară un compatriot. Necunoscând limba engleză, eu îmi învăţasem replicile din film pe de rost. Din lipsă de altă soluţie n-am încotro şi mă prezint şi eu, respectând exact textul replicilor: «Eu sunt Herbert Stronghton». El se bucură, vorbeşte, vorbeşte încontinuu, iar eu replic pierdut: «Yes! Yes! Yes!». În sfârşit, însoţitorul român al delegaţiei se apropie şi el, mă recunoaşte, râdem, explicăm şi, în cele din urmă, primarul oraşului în care îmi era înmatriculată maşina — căci el era — conchide: «Mie tot nu-mi vine să cred. Eram sigur că e de la noi. Seamănă leit cu un vestit jucător de baseball, Stronghton»”, şi-a reamintit actorul. Altă zi de filmare, un nou episod inedit: „Era scena bătăii dintre Vasile Boghiţă şi mine. Filmare de zi cu efect de noapte. Boghiţă era dublat de Szoby Cseh care, filmat din spate, trebuia să mă lovească în cap cu o lopată făcută, evident, din lemn de balsa — un lemn special, foarte uşor. Se comandă «motor». Szoby dă cu convingere o dată, de două ori, de trei ori. Eu mă prind cu mâinile de cap, mă-ndoi, mă crispez de durere, şi mă prăvălesc ca trăznit — conform indicaţiilor regizorale — în apa mării. N-aud «stop»-ul şi rămân acolo, nemişcat pe nisip. În jur era plin de lume, mulţi gură-cască. Văzându-mă întins, nemişcat, un bărbat mai în vârstă s-a repezit spre Savel Stiopul şi spre Cseh şi a început să răcnească la ei. «Aţi înnebunit?! O să-l omorâţi! Îi cunosc părinţii. Sunt nişte oameni cumsecade. Din Cluj. Şi voi le nenorociţi copilul... îl distrugeţi...» M-am ridicat şi eu să văd ce se-ntâmplă. Era chiar medicul care mă moşise!”.

27 Ianuarie 2017
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: acum 1 an 10 luni by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Mari actori romani acum 1 an 10 luni #44214

Florina Cercel

florina-cercel-650229l-214x0-wtm-0ba885bb.jpg


Cunoscuta actrita de teatru si film s-a nascut pe 28 ianuarie 1943 la Piatra Neamt si in cei 41 de ani de cariera a interpretat peste 100 de roluri realizate cu farmec, talent si intr-o maniera speciala, care tradeaza o experienta bogata ce fascineaza si te impresioneaza.Tatal sau facea parte din fanfara unui regiment (prim-trompetist), mama era foarte credincioasa si actrita a avut o copilarie linistita si fericita, cu mers la concertele Filarmonicii in fiecare vineri si sambata, la biserica, duminica , cu respectarea traditiilor si obiceiurilor locului. Cand era in clasa a cincea , tatal ei a fost arestat politic si ea impreuna cu mama si sora sau intors la Botosani de la Ramnicu Sarat unde ajunsese datorita serviciului militar al tatalui unde au ramas pana la intoarcerea acestuia de la canal, unde isi ispasise pedeapsa.

De adolescenta era atrasa de teatru si film, ura stiintele exacte si se „ prefacea „ in liceu („ Mihai Eminescu” din Botosani ) in fata profesoarelor , cucerind entuziasmul, veselia si inima colegelor.

A terminat Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, promatia 1964, clasa profesorilor Jules Cazaban, Cornel Todea si Victor Moldovan si a fost repartizata la Teatrul Dramatic de Stat din Galati unde a stat doar un an si a debutat pe scena, cu rolurile :Ana Stambuliu / “ Fii cuminte. Cristofor “ de Aurel Baranga, Sonia / “ Mitica Popescu “ de Camil Petrescu si Veta / “ O noapte furtunoasa “ de I.L.Caragiale. In 1965 se muta la Teatrul National din Timisoara, unde va interpreta multe roluri importante, castigand admiratia publicului si va lucra pana-n 1973. Din acest an castiga prin concurs un loc la Tetrul National din Bucuresti unde activeaza si acum, interpretand in stagiunea 2009 – 2010 roluri in trei piese ;” Inima de caine “ de M.Bulgakov, Zerline din “ Camerista “ de Hermann Broch si in “ istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal “ de M. Visniec.

In 1970 debuteaza in film cu rolul din “ Fratii ” de Mircea Moldovan si Gica Gheorghe, are la activ peste 25 de aparitii cinematografice dar in roluri secundare, desi fiecare rol are amprenta talentului sau.

A filmat si pentru televiziune atat inainte de 1989 si in prezent in telenovelele / serialele realizate de trustul Pro, marca Promance : Spania, o tiganca puternica , cu multe griji casnice dar plina de umor in “ Inima de tigan” si “ Regina “ si Aretia Belciugesco, o patroana de bordel “ Aniela “.

Este detinatoarea Premiului UNITER, pentru cea mai buna interpretare feminina / 1990 in realizarea rolului Vassa Jeleznova din „ Vassa Jeleznova „ de M.Gorki iar in 2002 primeste Premiul Ministerului Culturii si Cultelor pentru cea mai buna actrita a anului in rolul Anna Andreevna din piesa „ Revizorul „ de N.V. Gogol si primeste Ordinul National „ Serviciul Credincios „ in grad de Cavaler.

Din punct de vedere politic este simpatizanta PSD, figurand pe pagina de internet a lui Mircea Geoana , la sectiunea „ Sustinatori „, munceste alaturi de o echipa la clinica Alpha Medical, care a reusit sa reintroduca in Romania o metoda noua de tratament , recunoscuta de Uniunea Europeana, numita oxiterapie si a fost numita ambasador al bunavointei pentru turismul din Israel, recunoasterea venind din partea Ministerului Turismului din Israel, primind distinctia in vacanta de iarna, petrecuta in Tara Sfanta , 2009 / 2010.
A contribuit la această pagină: KraZy.KiD
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Mari actori romani acum 1 an 10 luni #44240

Vladimir Gaitan

vladimir-gaitan-338754l.jpg


Absolvent al Institutului de Teatru si Arta Cinematografica, Vladimir Gaitan a debutat in cinematografie pe vremea cand era inca student, in Reconstituirea, in regia lui Lucian Pintilie. Odata facut acest pas, a devenit unul dintre cei mai solicitati actori, jucand in productii precum Ultima noapte de dragoste (1979), Duelul (1981), Napasta (1982), Intunecare (1985), Oglinda (1993), Omul zilei (1997), 15 (2005), Femeia visurilor (2005). Dupa Revolutie, Gaitan a devenit interesat de managementul institutiilor culturale, iar in 2001 a devenit director al Teatrului Nottara.
A ramas toata viata fidel scenei Teatrului de Comedie, unde joaca si in prezent.

Este casatorit si are o fiica Gloria Gaitan absolventa si ea de UNATC si care a jucat alaturi de tatal ei pe scena Teatrului de Comedie: ( Pierre Sauvil = " Un soleil pour Deux ", in regia Alice-i Barb).

Iubeste animalele, si are ca hobby vanatoarea si echitatia.

In ultimii ani a activat in teatru, televiziune si a ales si varianta serialelor Tv. ( Daria, iubirea mea, regia Alex Fotea & Sebastian Voinea, 2006, Vasile Leonte – Cu un pas înainte, regia Alex Berceanu sau Doctorul - Inimă de țigan, regia Alex Fotea & Iura Luncasu, 2007, Horia - Pocker in regia lui Tocilescu sau Profesorul Toma din Regina...)
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5682
  • Thank you received: 716
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: acum 1 an 10 luni by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .