SUBIECT: Poezii de suflet

Romanţă fără muzică

Că ne iubim - şi-o ştie lumea toată -
E-adevărat ;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti...
Şi nu va şti-o, poate, niciodată...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt'dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrată
În violet,
În alb,
În roz
Şi-n bleu.

Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul,
Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc...

Şi ne-am iubit!...
Ţi-aduci aminte?...
Bluza -
Ah!... Bluza ta pe sânu-ţi decoltat
Părea un peplum de mătase, sfâşiat
Pe sânul unei Venere ce moare!...

Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie,
Că statuile albe ne-au privit
Cu ochi geloşi,
Iar zeul a-mpietrit
În mână cu-o săgeată-otrăvitoare!...
Şi ne-am iubit,
Şi-azi toată lumea ştie
Că ne iubim...
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti!...

Dilema
de George Topârceanu

Ati vazut prea bine ca la consultatii
Doctorii te-ntreaba despre emanatii.
Vor sa stie totul: abundenta, faze,
Unii le zic “vanturi”, altii le zic “gaze”.
Dar sa nu va mire daca medicina
Studiaza astazi foarte mult “basina”.

Fiindca, biologic, pentru toti e clar,
A basi e un lucru foarte necesar.
Toata lumea bese, asta-i o axioma
Nu intereseaza sunet sau aroma.
In privinta asta toti suntem la fel
Floarea nobilimii, preoti, printi, printese,
Papa de la Roma bese si iar bese.

Ins-o chestiune trebuie-nteleasa
Fiecare bese, dar la el acasa!
Fara martori merge, tare sau incet,
Nimeni nu-ti dicteaza sa te besi discret
Vrei rafale scurte sau prelungi sa sune
Treaba ta, esti liber, poti sa faci si spume!
Si chiar daca nimeni nu-ti sta imprejur,
Poti sa besi in lege, pana pici in cur.

Eticheta cere, insa, sa fii pudic
Bunul simt pretinde sa nu besi in public.
Ce-ar fi, bunaoara, s-auzi pe cutare
C-a basit in public doamna nu-stiu-care
Sau ca domnisoara, profesoara X,
S-a basit in clasa, ieri la 9 fix?

Cum ar fi privite, sau calificate,
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Cine le-ar mai crede fiinte gratioase?
Ar fi socotite niste basinoase.
Dar ma-ntorc acuma iar la medicina
Sa-ti risti sanatatea pentru o basina?
Sa n-o lasi sa iasa daca esti in public,
Fiindca eticheta cere sa fii pudic?

In privinta asta sunt pareri mai multe,
Cine-ar sta pe toate sa le mai asculte?
Astfel, dupa unii poti sa besi oricat
Dar sa stii la vreme sa le strangi de gat.
Poti sa fii acelasi om cu demnitate
De le dai tacut drumu-n libertate
Asta-i o parere, una dintr-o mie
Dar morala spune ca-i ipocrizie.
Ce deosebire intre om si cal
Ar mai fi atuncea sub aspect moral?

Cand te-arati in lume demn, gras si frumos
Si-n realitate esti un basinos?
Cati nu sunt din astia care bes de zor,
Parca stii vreodata ce-i la curul lor?
Dar ramane lege ca e indecent
Sa slobozi la gaze pe esapament.

Fie, cu morala nu te poti certa
Dar mai vine gazul fara voia ta.
Suiera si geme, cu prelung ecou
Iar tu ai nesansa sa fii la birou.
In astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Sa recurgi la scuze sau sa te prefaci?

Din experienta eu va spun cinstit
Ca nicicand in viata nu am indraznit
Sa recurg la scuze, ar fi fost mai rau
Sa roseasca lumea toata-n jurul meu.
Am tarsit un scaun, am facut ceva,
Ca sa nu se creada c-am basit cumva.
Si oricat s-ar spune ca sunt ipocrit
S-au facut si altii ca n-au auzit.

Chiar si-ndragostitii cand admira luna,
Cu sau fara voie, scapa cate una
Dar cu-o tuse seaca, bine regizata
Sau cu-o melodie mai pe nas cantata
Fac sa se ascunda tot, a poezie,
Chiar si nedorita, scurta galagie
Ce-a trecut prin mate si s-a dus in vant
Si care ne-ncurca viata pe pamant.

Dar astfel de cazuri cand ipocrizia
E asociata chiar cu poezia,
Crime moralistii nostri le socot.
Caci morala-si baga nasul peste tot.
In final, tot omul se intreaba trist:
Sa asculti de medic sau de moralist?

Si-ar mai fi un lucru, fara vorba multa:
Ce te faci cu curu’, daca nu te-asculta?

Chiar daca trebuie s-o postez dupa Dilema lui Toparceanu, asta e viata:
De la un cardiac, cordial
Adrian Paunescu: în serviciul dv.


De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Poetul, este intr-o situatie foarte grava cu sanatatea, azi 04.11.2010. Pe patul de spital a scris aceasta poezie.
Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Avem timp
de Octavian Paler
(varianta completa)

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot
altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand
trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna
ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul
loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe
in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic
de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede .
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

Am invatat...

manana a scris:
Frumoasa si aceasta varianta de traducere a poeziei DACA - care reprezinta pentru mine unul din crezurile vietii mele - dar eu voi atasa pe ceea care imi place mie mai mult.





Rudyard Kipling
IF / DACĂ


If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:

If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch - and toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!


Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!

Traducere de Dan Duţescu

Adrian Paunescu - Cu tine


Cu tine viata mea se lumineaza,
Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.

Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.

Cu tine totu-i parca unt pe paine,
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea exista,
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,
Cu tine nici tristetea nu e trista,
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.

Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,
Cu tine-ncep si se termina toate,
Cu tine intr-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumina si-ntuneric,
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.

Cu tine e mai rau si e mai bine,
Cu tine reincepe viata mea,
Cu tine e mai greu ca fara tine,
Dar fara tine nu s-ar mai putea.

Ananghie
de Alexandru Vlahuta

Greu la deal, şi greu la vale,
Nu-s bucate, nu-s parale,
Toţi sunt lefteri,
Negustorii n-au afaceri,
Preoţii n-au cununii,
Moaşele n-au faceri.

"Biruri noi!" guvernul strigă,
Iar ţăranul: "Mămăligă!"...
Nu-s parale, nu-s:
Ce mai plănuiţi palate
Şi oraşe ca-n Apus?
Ştiţi voi ce-i la sate?

Lanurile-s părăsite:
Nici imaş nu-i pentru vite,
Apele-au secat.
Goi, flămînzi, copiii zbiară.
Gospodarii au plecat
În lume, să ceară...

Nu mai are cum ţăranul
Din pămînt să scoată banul,
Vouă să vi-l dea.
Foametea de pe la sate
Va să vie să mai stea
Şi-n cele palate!

Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Si cu asta ce-am facut?

Un pamflet scris de Constantin Tanase in anul 1939

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cat am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare.
Si cu asta ce-am facut?

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie.
Si cu asta ce-am facut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Scoatem totul la vanzare.
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a castiga o paine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine.
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize.
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?

Mi-a placut asa de mult poezia, ca am tinut-o minte de cand a postat-o Petru intr-o alta imprejurare cu prilejul alegerilor prezidentiale! Apropo: cu toate ca este (banuiesc) o poezie foarte cunoscuta, eu nu am auzit de ea pana in momentul postarii ei de catre Petru! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Asculta, priveste si taci!

Asculta, priveste si taci!…
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti.
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci…
Asculta, priveste si taci!
Cand simti ca pacatul te paste
Si glasul Sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar sfintele moaste -
Cand simti ca pacatul te paste!…
Cand simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgandu-ti din suflet credinta,
Asteapta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Cand simti ca dusmanul te-nvinge!
Cand bratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatranesti,
Ramai tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Cand bratele-ncep sa te doara!…
Iar cand, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!…
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!…

Ion Minulescu

Din ce poem de Rudyard Kipling sunt aceste versuri? Sunt citate f des dar 'sursa exacta'- poemul - nu este mentionata. Va multumesc.

Lamia a scris: Vrei sa fi mai exacta? Despre ce vorbesti? Cateva postari mai sus exista un poem al respectivului autor: If/Daca... Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Ma refeream la versurile:
Sa poti sa crezi
cand unii te inseala
Sa te ridici
cand altii te doboara
Sa poti pastra
ce altii vor s-alunge
Sa razi
chiar daca sufletul iti plange
Si cald tu sa ramai
chiar dac-afara ninge
Aceasta-i arta de-a invinge !
Din ce poem anume de Kipling sunt? Va multumesc.

Lamia... esti sigura ca e vorba de Kipling? Pentru ca iata ce am gasit (nu le am cu poezia, dar am facut cateva cautari, (ca sa ma conving ca ce am gasit are in vedere un singur raspuns)):
Sa razi de Laura Iancu
Sa razi chiar daca sufletul iti plange
Sa poti pastra ce altii vor s-alunge
Sa poti sa sti cand altii te inseala
Sa te ridici cand altii te doboara
Sa-ti fie cald chiar daca-n lume ninge
Caci numai astfel vei putea invinge.

Sa poti sa razi, s-o iei de la-nceput
Sa poti sa speri cand totul e pierdut
Sa sti sa lupti cand toti te cred invins
Sa poti spera ca infinitul poate fi atins
Sa fi calm cand toti din jurul tau dispera
Sa le fi prieten celor ce mai spera
Sa crezi in tine si-n vointa ta
Sa crezi in suflet si-n puterea sa
Sa dai din tine tot ce e mai bun
Sa-ti dai si viata pentr-un copil nebun.
Toate acestea de le vei putea tu crede
Si toate de le vei putea-ntelege
De nimeni tu nu vei fi niciodata-nvins
Pentru ca perfectul tu-l vei fi atins.

P.S. Mai mult: Daca te duci pe acest blog care este al ei, in josul paginii are o sectiune care se cheama "Poeziile mele" unde ante-penultima poezie (titlul ei) este chiar aceasta: Sa razi... dai click pe ea si te vei convige! Daca ea si-a insusit cumva aceasta poezie de la Kipling, asta nu mai stiu!
Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

NU! Nu numai ca nu sunt sigura ca e Kipling, sunt aproape sigura ca NU E. Am citit ( in fuga nu chiar totul) o multime de poezii ale sale ( e un site cu operele sale complete in English) si nu am gasit asa ceva. De aceea am intrebat. Mi s-a parut ciudat ca toti cei care citeaza aceste versuri i le atribuie dar nimeni nu mentioneaza exact poemul din care au citat. Versurile 'suna ca IF' dar nu sunt de acolo.
Daca ele apartin acestei doamne, Laura Iancu, ma intreb de ce nu reactioneaza nimeni ( sau chiar dansa - imi cer scuze nu am mai citit alte versuri ale sale, nu stiu nimic despre dumneaei-) la incorecta atribuire?
Oricum va multumesc din suflet pentru ajutor.