Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:

SUBIECT: Poezii de suflet

Rasp: Poezii de suflet #29547

Vezi ca am adaugat un P.S. cu putin dupa ce tu ai postat! ;) Are si un site in romana... practic am gasit mai multe Laura Iancu... in fine, una din ele se pare ca a scris aceasta poezie! Legat de ajutor, cu toata placerea! :) Si ori de cate ori, voi fi capabil sa te ajut cu ceva (in conditiile in care imi sta in putirinta) ma repet, cu toata placerea! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!
  • ihdsimmeu
  • Avatarul lui ihdsimmeu
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Ţarcurile au premers lagarelor! Iubesc libertatea!
  • Posts: 3639
  • Thank you received: 558
  • Karma: 17
Tot ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel...Matei 7:12
Doamne...ajuta-ma ca azi, sa fiu mai aproape de Tine decat ieri si maine (daca mai e o zi pentru mine) mai aproape decat azi! AMIN!
Ultima editare: by ihdsimmeu.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Poezii de suflet #29548

Lamia a scris:
Daca ele apartin acestei doamne, Laura Iancu, ma intreb de ce nu reactioneaza nimeni ( sau chiar dansa - imi cer scuze nu am mai citit alte versuri ale sale, nu stiu nimic despre dumneaei-) la incorecta atribuire?
Oricum va multumesc din suflet pentru ajutor.
Mda... banuiesc ca, cea mai indreptatita in aceasta directie este chiar autoarea... pe de alta parte primele 6 randuri eu le-am intalnit in mai multe situatii, (ca de ex. la statusul catorva pe mess) ceea ce inseamna ca le-a placut foarte mult celor care le-au postat! A intrat cumva aceste vers in "traditia populara", devenind un bun comun! ;) Asa ca, de ce sa se mai deranjeze cineva sa caute autorul! O parere! :huh: Multa sanatate si... Doamne-ajuta!
  • ihdsimmeu
  • Avatarul lui ihdsimmeu
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Ţarcurile au premers lagarelor! Iubesc libertatea!
  • Posts: 3639
  • Thank you received: 558
  • Karma: 17
Tot ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel...Matei 7:12
Doamne...ajuta-ma ca azi, sa fiu mai aproape de Tine decat ieri si maine (daca mai e o zi pentru mine) mai aproape decat azi! AMIN!
Ultima editare: by ihdsimmeu.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Re:Poezii de suflet #29900

O,Om!

de Sf Ioan Iacob Hozevitul [Sf_Ioan_Iacob_Hozevitul ]

O,om, ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii dai,
căci ea,mereu,spre iad sau rai
pe mulţi o să îndrume.

Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus…în veci nu-l mai aduni,
şi vei culege roada lui
ori mort ,ori viu ,odată.

Ai spus o vorbă,vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va-nveseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va întina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt…cuvântul scris
e-un leac sau o otravă,
tu vei muri,dar tot ce-ai scris
rămâne-n urmă drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre ocară sau slavă.

Ai spus un cântec,versul său,
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine.

Arăţi o cale,calea ta
în urma ta nu piere,
e cale bună sau e rea,
va prăbuşi sau va-nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viaţă…viaţa ta
e una,numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.
O,om!ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau laşi prin pilda care-o dai
pe mulţi,spre iad sau rai
mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!..Fi credincios
cu grijă şi cu teamă
să laşi în urmă luminos,
un semn,un gând,un drum frumos,
căci pentru toate neîndoios,
odată vei da seamă.
  • VASILESCU
  • Avatarul lui VASILESCU
  • Deconectat
  • Elite Member
  • SUNT UN SIMPLU MURITOR. DE UN LUCRU-MI PARE RAU CA
  • Posts: 212
  • Thank you received: 102
  • Karma: 0
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: manana

Rasp: Poezii de suflet #37553

Copilaria, la tara! - de Radu Pietreanu

copilarie_2014-06-25.jpg


Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci.

Nu mai există basme, nici eu nu mai exist
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist
S–au inventat claxoane, adio zurgălăi
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi.

Un prof ce ne-nvățase cum să plantam stejari
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari
Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini
Te duci, copilărie, și devenim haini.

Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând
Sunt doua cruci de piatră și tac pe sub pământ
Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei.

Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera
Te duci, copilărie, cu fericirea mea.

Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc
Iar după bătălie mergeam să bem un suc
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi
Te duci, copilărie, și devenim mai răi.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15994
  • Thank you received: 5156
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Poezii de suflet #38086

Despre prietenie şi prieteni

Ce faci, prietene? Mai eşti acolo?
Acolo unde am ştiut
întotdeauna că eşti.
Prietene?
Lumea asta în care trăim
seamănă din ce în ce mai puțin
cu lumea noastră.
Nu mai are nimic
din vremea copilăriei,
din vremea adolescenței
şi prieteniei noastre.

Prietene,
dacă pot să mă adresez
în acest mod
cât se poate de ironic,
prietenia nu prea mai înseamnă nimic
astăzi,
nu prea mai dă nimeni
doi bani pe ea.

Ştiu că tu ai fost
întotdeauna acolo.
Că n-ai plecat niciodată.
Că am crescut împreună,
că am suferit împreună
la primele iubiri
ale fiecăruia dintre noi,

că am fost fericiţi împreună
la succesele amândurora,
că am plâns împreună
la primele despărţiri,
că am furat împreună
pentru prima dată cireşe,
că am furat împreună
ultimele gutui.
Şi, mai ales,
am fost împreună
când unul a avut nevoie
de celălalt.

Şi am făcut asta
în ciuda părinţilor,
care ar fi vrut alt prieten
şi alţi prieteni
pentru fiecare dintre noi,
pentru copiii lor.
Poate că, până la urmă,
încet-încet s-au împăcat cu gândul,
când au văzut că au trecut zece,
douăzeci sau treizeci de ani
şi noi am rămas tot prieteni.
Sau poate că nu.
Oricum, ce mai contează.
Noi am rămas prieteni.

Viața a consemnat asta
cu vârf şi îndesat.

Şi tot ea, necruţătoare
şi, uneori, neprietenoasă,
a observat că nu mai avem timp
să ne vedem ca înainte.
În fiecare zi.
Sau de câte ori simţeam asta.

Astăzi nu ne mai vedem
decât rar.
Nici de vorbit
nu prea mai avem timp.
Când şi când
ne mai trimitem sms-uri.
Sau vorbim laconic la telefon,
întrebându-ne ce facem
şi răspunzând pe rând
că nu facem nimic.

Ştiu că eşti acolo.
Că n-ai plecat niciodată.
Şi că nici n-o să pleci.
Dar parcă nu ne mai simţim
unul pe celălalt ca altădată.
Nu mai avem timp
unul pentru celălalt.

N-am mai băut demult
ceva împreună,
n-am mai plâns demult
unul pe umărul celuilalt.

De fapt, noi n-am mai stat demult
de vorbă unul cu celălalt.

Ştim amândoi: lumea e rea!
De-asta s-a închis fiecare dintre noi
în propria cochilie.
Cred că a venit vremea
să recunoaştem
că am rămas prieteni
în gând.
E frumos, dar e o amăgire
despre care nu vrem să vorbim
şi, mai ales, e o amăgire
pe care nu vrem
s-o recunoaştem.
Am rămas prieteni
în gând.
E frumos, dar atât de dureros.

Ce bine ar fi
dacă am avea timp
să ne întoarcem în copilărie
şi să devenim prieteni
încă o dată...
_____________
Marius Tuca
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6185
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Florin Yry

Rasp: Poezii de suflet #41683

Corneliu Vadim Tudor

Multumesc, iubita mama

Multumesc, iubita mama
steaua mea din zori de zi!
fara tine imi este teama
ca planeta s-ar racit .
Te-am secatuit de vlaga,
m-ai crescut, m-ai inflorit
pentru tine mama draga
soarele e-n asfintit.
Lege tainica a firii
nu pleca fara sa-mi lasi
zacamintele iubirii
si secretul nemuririi,
mama, suflet urias

Mama frumoasa, primul meu rai,
fa o minune te rog mai stai!
dulce lumina, ram de maslin
Inca nu-i vremea, mai stai putin! ...


  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6185
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Poezii de suflet #44479

Mistretul cu colti de argint

  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6185
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Poezii de suflet #45419

Lucian Blaga - Octomvrie

Octomvrie cu înc-o bucurie
prin neguri sa ma-ntîmpine ar vrea,
sa mai aud odat' pe cale ghinda
pocnind din cînd în cînd sub talpa ta.

Vine Octomvrie, peceti sa puna
pe miezul vietii, si pe fructe smalt.
Si sa reteze cu un sfert de zare
meridianul zilei ce-l înalt.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6185
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Poezii de suflet #46211

Mircea Cărtărescu - Autoportret într-o flacără de brichetă
mircea-cartarescu-david-nika-2.jpg


sunt o dantură pulverizată, o gură arsă după o noapte cu băutură
sunt o sarcină toxică, un torent
albastru de cianură zvâcnind bifurcat din gura păianjenului,
mai puternic decât un caşalot, mai fragil decât o eprubetă: sunt un visător incurabil.

sunt o siluetă de arme de foc împletite, archebuze, flinte şi mortiere
sunt apocalipsul vestit deodată
de toate trâmbiţele ţevilor de canalizare, conductelor pentru gaze
când orice floare devine un pearl harbour de viermi
şi viermele scoţând capul din boaba de strugure
strigă o, doamne, şoimul tău vreau să fiu,
o, doamne, strigă viermele, dacă toţi atomii cărnii mele s-ar preface-n lumină
aş străfulgera universul şi în fine ţi-ar vedea vieţuitoarele faţa
şi mâinile cu degete infinite, pieptul cu milioane de sfârcuri
flacăra şiroind pe tine ca o sudoare.

mă zbat în gelatina oceanului, în ţărâna de crăci a pământului
în noroiul apusului, în untura clădirilor
aprind toate lacurile de pe o emisferă întreagă
storcându-mi un răsărit de pixuri de aur din inimă.
sunt omul răscut din vene şi maţe şi liţă
sunt un pahar de vodcă însângerată
sunt un blindaj de hoteluri arse din temelie.
mi-am frecat beregata cu alge, m-am spălat cu un banc de păstrugi
mi-am spart dinţii în soare, am locuit în femei
mi-am uscat părul, după o baie de mărăcini,
cu învierea lui grünewald, cu răsăritul lui caspar david friedrich
am supt un cocktail molotov din burete.

striveşte-mă dacă poţi, căci eu sunt acela
care îţi bea numele şi scheletul
os cu os, din cana de carne.
eu îţi mănânc timpanul păienjenit, cum zaci pe o rână
făcând plajă la bombardament, bronzându-te la iad şi la catastrofă
eu rotesc punctele cardinale, eu sunt păpuşarul glandelor tale
eu sunt ulceraţia dimineţii de primăvară şi staţia de tramvai încolăcită în ceaţă şi viscol
şi dinotheriul schelet care iese în fiecare noapte din muzeul antipa
plimbându-se zăngănind pe sub cele mai palide stele prin piaţa victoriei
apoi pe şoseaua ştefan cel mare, răsturnând maşinile cu roţile înspre cassiopeea şi lună
şi scărpinându-se de blocurile nou construite.
sunt tot ce te mănâncă şi tot ce te rumegă şi tot ce te sfâşie
o caracatiţă tandră, lipită de bulbul şi creierul tău.

...copleşit de singurătate, priveam ca dintr-o faclă de sticlă
spectacolul tragic al lumii noastre.
între flăcări, benzină şi ţevi meditam la pace şi puritate
bălăcindu-mă într-un aluat de deşteptătoare.
timid, staniol, fotofob, mă simţeam atât de bine acolo în grotă
în grota căptuşită în sânge.
am văzut apoi răscolirea mormintelor, jumătăţi de femei şi bărbaţi smucindu-se să iasă din ţărâna înzăpezită
am văzut cisterne înnegrite, căptuşite cu vată de sticlă, trase pe linie moartă
sub cel mai splendid apus de îngeri încolăciţi
şi o lumină sălbatică urlând să iasă de sub coaja copacilor
şi tâşnind de sub aripi de vrabie.
doamne, ce acuplări apoi prin campinguri şi bazine de arteziană
ce înghesuieli prin garsoniere, şi totuşi câtă melancolie
pe faţa albastră a celor mergând mână în mână spre scala.
am văzut iadul şi paradisul rotindu-şi fustele de pă*ă deasupra oraşelor
şi satelor şi cuibului de bondari
şi disputându-şi cu turbare o cărămidă.
priveam toate acestea cu ochii albaştri, apoi am fost silit să-i închid
căci am trecut cu pletele fluturând printr-o strâmtoare de carne.

sunt o pisică gândind cu înfiorare la acest univers
sunt un obiect visător, zăpăcit de circulaţie şi vitrine
sunt mecanismul din turn, gata oricând să-şi rotească Mariile
albastre şi vişinii, peste vreo fetiţă sau vreo agrafă
sau peste un oraş cu poduri de hidrogen.
pe lângă tine sunt nimeni, tu, fantomă încărcată de energie,
tu, iluzie mai reală ca piatra,
tu care ţii lumea în palmele tale protejând-o de vânt
ca pe flacăra unei brichete, lumea cea aurie
ce va dura doar cât să-ţi aprinzi tu ţigara, lumea rotundă şi rotitoare
plină de pruni înfloriţi, de corturi de circ
de combinate de îngrăşăminte şi frizerii şi ciorapi
lumea pe care atât o iubim...

sunt un şurub de lacrimi şiroitoare, un buchet de vicii şi pulsiuni
un câmp pe care inima mea înaintează în cârje.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6185
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Poezii de suflet #46560

Croitorul

La un croitor vestit, vine-o inimă rănită
Și cu ochii plini de lacrimi, cere să fie cusută!
Croitorul o priveşte, plin de milă și căldură
Și incearcă să-i găsească fir şi petec pe măsură!

El o coase şi-o ,,descoase" despre ce s-a întâmplat,
Ştiind că nu-i prima dată, când vine la reparat!
Ea sfioasă-şi pleacă ochii:-- ,,Ştiu, că nu te-am ascultat!
Mai repară-mă o dată şi promit că nu mai fac!"

Scuturându-şi capul, trist, croitorul o întreabă :
,, Scuză-mă, dar nu rezist... Cum de eşti atât de bleagă?
Te-am cusut de-atâtea ori, sfaturi bune, eu ți-am dat,
Însă nu trece prea mult şi iar vii la reparat!

Milă-mi este-acum de tine..ciudă-mi e că nu m-asculți,
S-alegi cu mai multă grijă şi să ştii când să renunți!
Te-arunci cu ,, capu"-nainte, crezând că stau brațe întinse,
Te trânteşti cu toată forța, de zid şi de uşi închise !

Uită-te şi tu la mine, că-s bătrân şi nu mai pot,
Teamă-mi e de ziua-n care, n-am să pot pune la loc
bucățelele pe care le-ai împrăştiat prin lume...!
Ai să pierzi inconştiento, chiar şi sufletul din tine!"

Fiecare-,,mpunsătură" care-i provoca durere,
O primea ca pe-o pedeapsă: resemnată...în tăcere!
Croitorul puse firul, tare, ca dojana grea!
--,,Sper c-această cusătură, să îți fie ultima!"

...................................................

Fiecare inimă cred c-a fost la croitor,
Cu o rană de cuvânt, de iubire sau de dor!
Cred că ați ghicit desigur, croitorul cel sărman,
Vestit, plin de iscusință... este creierul uman!

Dacă inima ar fi de natură ascultătoare,
Poate n-ar mai fi nevoie, creierul, să o repare!

Liliana Smerea Vacaru
9 mai 2017
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6185
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Poezii de suflet #46702

45381077_1499636236847806_3719828023529177088_n.png
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6185
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Poezii de suflet #46709

Ana-Maria Bocai: Singurătate

Singurătate zboară pe aripi de dor,
Dă-mi din nou libertatea de a fi,
Adu-mi mai aproape visul….
Îngerii să aducă cântări străvechi,
Pentru un suflet care plânge
Adună în palme lacrimi de stele,
Topeşte-le să nu mai aud nimic,
Sărută-mi cu gândul fruntea,
Mângâie părul căzut peste timp.
Imaginea ta se topeşte în mine
În dorinţa de a mă cuprinde în braţele tale.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6185
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Poezii de suflet #46793

46793852_1518562131621883_4765181105840062464_n.jpg
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6185
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Poezii de suflet #47048

Ceva ca rugaciunea

Marin Sorescu

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,

Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.
Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6185
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .