Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:
  • Page:
  • 1
  • 2

SUBIECT: Vorbe, ganduri, trairi...

Rasp: Vorbe, ganduri, trairi... acum 3 ani 2 luni #37070

Una din legile lui Zalmoxe:

"Mulţumeşte pământului pentru toate cele ce-ţi oferă,
mulţumeşte cerului pentru ploaia care îţi hrăneşte pământul,
mulţumeşte soarelui pentru căldura şi lumina casei tale şi a pământului tău,
mulţumeşte lunii pentru liniştea somnului tău,
mulţumeşte stelelor că veghează asupra somnului tău,
mulţumeşte muntelui pentru poveţele sale,
mulţumeşte pădurii pentru tot ce iei de acolo,
mulţumeşte izvorului pentru apa ce-o bei,
mulţumeşte copacului pentru lucrările ce-ţi arată,
mulţumeşte omului bun ce-ţi aduce bucurie şi zâmbet pe chip"..si nu in ultimul rand, multumeste-ti tie pentru ca ai ales sa experimentezi toate acestea.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 4536
  • Thank you received: 700
  • Karma: 12
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: acum 1 an 3 luni by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Rasp : Vorbe, ganduri, trairi... acum 3 ani 1 lună #37424

Fă-ţi timp – Rudyard Kipling

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să te alini oricând!
Fă-ţi timp pentru-adevaruri şi adâncimi de vis,
Fă-ţi timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!
Fă-ţi timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni…
Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini…
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!
Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul sens!
Fă-ţi timp, acum!
Să ştii: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi!
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 4536
  • Thank you received: 700
  • Karma: 12
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: acum 1 an 3 luni by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Florin Yry

Rasp: Rasp : Vorbe, ganduri, trairi... acum 3 ani 2 săptămâni #37710

Eu pot sa gresesc, tu poti sa ai dreptate , dar noi impreuna avem de gasit o solutie .

Maxima din volumul;
Andrei Marga - Criza după criză - Schimbarea lumii
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 4536
  • Thank you received: 700
  • Karma: 12
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: manana

Rasp: Vorbe, ganduri, trairi... acum 3 ani 5 zile #37775

Adrian Paunescu - Mars de adio

La muncă, derbedei, că trece anul
Şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
Cristosul mamii voastre de nemernici!
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
Şi-apoi convingeţi-vă că e bine.

C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
Şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
Care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
Aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.

Şi, prin vânzări de ţară infernale,
Aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
Răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
Întoarceţi România-n Evul Mediu.

Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
V-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
Ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
Şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
S-au compromis negustorind Ardealul.

De unde sunteţi, mă, din ce găoace,
Cum v-au putut părinţii voştri face?
Ce condimente le-au picat în spermă
De e trădarea voastră-atât de fermă?
Aţi pus nenorocita voastră labă
Pe-această tristă ţară basarabă.

Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
S-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
Dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
Aţi inventat examene severe,
Supunere poporului spre-a-i cere.

Şi toată zbaterea a fost degeaba
Că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
Actori într-o politică obscenă.
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,
Ia cereţi-vă, puţintel, afară.

Decât să vă trimită ţara noastră,
Mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
Si nu albanizaţi această ţară.
Băgaţi viteză, că vă trece anul
Si s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
Şi ce vă pot eu spune la plecare
Decât lozinca lui Fănuş cel mare:

Nenorociţilor, se rupe şnurul,
“La muncă, la bătut ţăruşi cu curul!”
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15308
  • Thank you received: 4557
  • Karma: 38
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Vorbe, ganduri, trairi... acum 3 ani 4 zile #37781

Paunescu era de stanga, niciodata n-a pretins altceva .

Iata, unde am ajuns, criticam cu argumente stangiste. Asta-i paradoxul vietii.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 4536
  • Thank you received: 700
  • Karma: 12
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Vorbe, ganduri, trairi... acum 2 ani 10 luni #38137

Am să te iubesc până la sfârșitul lumii

"Și o să vină ziua în care se vor deconecta
De la aceste amfetamine ale internetului,
Revoluția lor nu e atât de departe,
Copii din dragoste și spam,
Atunci vor cuceri tot ce le va ieși în cale
Și vor trăi cu toții fericiți în punct com
Fără să le pese că civilizația va fi murit de mult

Copii din dragoste și spam,
Copii din dragoste și spam "
Marius Tucă
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 4536
  • Thank you received: 700
  • Karma: 12
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: acum 2 ani 10 luni by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Vorbe, ganduri, trairi... acum 1 an 11 luni #41551

Viaţa lui Caragiale în exil: a scris fabule ca anonim şi a respins orice sprijin din ţară. Vagonul mortuar cu trupul scriitorului s-a rătăcit în drum spre ţară


Caragiale şi-a petrecut ultimii ani din viaţă la Berlin, în exil, părăsind România, dezgustat şi scârbit. În exil a scris fabule şi poezii pe care le-a semnat ca anonim. A refuzat să participe la sărbătorile din ţară, organizate cu ocazia aniversării a 60 de ani de viaţă. A scris o petiţie prin care a interzis ca piesele sale să fie puse în scenă. A murit în 1912, iar trupul său a fost adus în ţară la câteva luni de la deces.

Acuzat de plagiat de Caion, un obscur publicist invidios, şi ajuns într-un proces de calomnie în care a vrut să-şi apere onoarea, dar a sfârşit privind neputincios cum acuzatorul său a fost achitat, Caragiale se declara în 1904 scârbit de România. Dezgustat până la saturaţie de oamenii din jurul său, nenea Iancu le spunea prietenilor înainte de a lua calea exilului: ”Nu mai pot trăi aici! E prea grea duhoarea”. Sprijinit de soţie şi având norocul să primească partea care i se cuvenea dintr-o moştenire, Caragiale pleacă la Berlin. ”Am fugit din ţară de proşti”, le explica dramaturgul copiilor odată ajunşi în ţara adoptivă, iar în prima scrisoare trimisă în ţară îi spunea unui prieten: ”Plânge-mă! În acest moment pun în gură prima franzelă a exilului”. La Berlin, familia Caragiale a închiriat un apartament în cartierul Willmersdorf, copiii au fost înscrişi la şcoală, iar dramaturgul s-a arătat, o vreme, liniştit şi mulţumit de calea aleasă. Dorul faţă de prietenii rămaşi în ţară şi l-a expus în lungi scrisori. De dorul limbii române a început să frecventeze cercurile studenţeşti româneşti de la Berlin. Caragiale primea veşti din România de la bunul său prieten Alexandru Vlahuţă, cel care îi cerea dramaturgului să revină în ţară. ”Pentru nimic în lume n-aş părăsi acest colţ de viaţă străină pentru a mă reîntoarce în patrie. Să mai văd ceea ce am văzut, să mai sufăr ceea ce am suferit, aceleaşi mutre, aceleaşi fosile cari conduc viaţa publică, otrăvindu-te numai cu privirile lor stupide şi bănuitoare. Nu, dragul meu, nu. M-am exilat şi atâta tot. Aerul de aicea îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei şi n-am ce căuta într-o ţară unde linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iară munca şi talentul, viţii demne de compătimit”, aceasta era replica dramaturgului care se declara în continuare scârbit de societatea românească.

Nostalgia vremurilor când se afla în ţară, alături de prieteni, îl îndeamnă la un an după exil să ia în calcul revenirea în România măcar pentru câteva zile. ”Ar vrea să se repeadă pentru câteva zile în ţară, să-şi vadă prietenii, să mai stea la taifas cu Vlahuţă, cu Delavrancea sau cu Gherea, să asculte muzică naţională”, notează biografii B Jordan şi Lucian Predescu în cartea ”Tragicul destin al unui mare scriitor”. Caragiale revine în ţară în 1905 pentru a se afla la căpătâiul surorii sale, în ultimele clipe de viaţă. Revenirea a fost una scurtă. Întors la Berlin, începe să colaboreze, sub anonimat, cu câteva reviste literare. De frică să nu fie judecat, după ce ani buni a suferit din cauza criticilor la adresa operelor sale, Caragiale refuză să-şi asume scrierile. Scrie poezii pe care le trimite şi în ţară, tot sub semnătură anonimă. Directorii ziarelor au respectat dorinţa lui Caragiale şi poeziile sale au apărut publicate cu autor anonim. ”În gestul acesta al marelui dramaturg, trebuie văzut nu numai scrupulul de conştiinţă artsitică, ci şi reflexul acestui dezgust de oameni şi de părerile lor. Nu vrea să mai apară în faţa lor, să fie judecat şi interpretat”, mai scriu cei doi biografi ai dramaturgului. Marele anonim Revine în ţară în 1907 pentru scurt timp şi îşi revede prietenii. Reîntors la Berlin, începe să scrie fabule pe care le trimite în ţară şi sunt publicate în revista ”Convorbiri critice” cu semnătura ”Un mare anonim”. Marele anonim va fi dezvăluit însă în scurt timp. Când ziarul ”Opinia” din Iaşi a publicat ştirea potrivit căreia în spatele autorului anonim al fabulelor se ascunde dramaturgul Caragiale, negarea acestuia nu a întârziat să apară: ”Aţi fost mistificat! Nu sunt autorul fabulei. Rog stăruitor să dezminţiţi. Scrisoare urmează. Caragiale”. Trimite redacţiei o scrisoare de dezminţire care va fi publicată însă ciuntit, fapt care stârneşte mânia dramaturgului. Continuă o serie de polemici cu ziarele în care neagă că el ar fi autorul fabulei. ”Toate meseriile necurate lasă pete” Într-una din revenirile sale în ţară, găzduit de prietenul său, Caragiale vrea să scrie ceva la masa de brad pe care i-o pregătise Vlahuţă special pentru actul creaţiei. ”Cucerit de dorinţa neînfrântă de a scrie, Caragiale rămase încântat de masa lui de brad şi se se aşeză să scrie. Dar n-apucă să aştearnă niciun rând, când călimara se răsturnă şi cerneala se întinse pe luciul mesei. (...) «Aşa sunt eu, ghinionist», spuse Caragiale cu amărăciune. Apoi, după ce se linişti, scrise lângă pata de cerneală: «Toate meseriile necurate lasă pete. Caragiale»”, mai notează cei doi biografi în cartea ”Destinul tragic al marelui scriitor”. Masa de brad pătată cu cerneală de Caragiale a fost păstrată cu sfinţenie în casa lui Vlahuţă. După întâmplare, nume mari ale literaturii care s-au perindat prin casa lui Vlahuţă au adăugat alte cugetări lângă înseamnarea lui Caragiale. ”Şi soarele are pete şi cu toate acestea e tot soare”, a scris Şt. O. Iosif. ”Picăturile de cerneală pe masa unui scriitor sunt ca picăturile de sânge pe câmpul unei lupte”, a completat Octavian Goga. A avut intenţia de a candida, dar a fost refuzat de partid Cheltuitor şi boem, la Berlin Caragiale a dus o viaţă în care nu şi-a pus problema zilei de mâine şi, destul de repede, banii din moştenire s-au dus. Când a constatat că banii sunt pe sfârşite, a început să caute surse de venit. Revenit în ţară, este atras de Take Ionescu în luma politicii. ”Caragiale participând cu însufleţire la întrunirile politice, după ce ani de zile se ţinuse departe de astfel de frământări, intenţiona să se aleagă deputat. Strâmtorat de nevoi, îi cere lui take Ionescu să îi fixeze candidatura. Binenţeles, şeful nu îl refuză, ba chiar e încânat”, mai notează B Jordan şi Lucian Predescu în cartea ”Tragicul destin al unui mare scriitor”. Comitetul de partid îi respinge însă candidatura, considerând că I. L. Caragiale ”nu inspiră încredere şi nu este destul de serios”. Renunţă dezamăgit la politică şi, în încercarea de a câştia bani, face Teatrului Naţional din Bucureşti propunerea de a cesiona drepturile de autor dramatic pentru operele sale. Negocierea cu conducerea Teatrului care susţinea că piesele sale nu mai au căutare îl nemulţumeşte şi, supărat, scrie o petiţie prin care îşi retrage piesele.

A refuzat să fie sărbătorit în ţară la împlinirea vârstei de 60 de ani În 1912, când Caragiale era în apogeul vârsei de 60 de ani, Societatea Scriitorilor Români se hotăreşte să-l sărbătorească pe 29 ianuarie într-un festival care urma să aibă caracterul unei sărbători naţionale. Ministerul Instrucţiunii decide ca serbările dedicate dramaturgului să dureze trei zile. Iniţiatorii pregătiseră şi un program: Caragiale urma să fie întâmpinat în gară de studenţi, elevi, scriitori, urma festivalul dedicat operei dramaturgului, iar seara fusese programată procesiune cu lampioane şi o serenadă cu coruri la ferestrele acestuia. În cadrul ”Săptămânii Caragiale”, toate teatrele, cercurile culturale ar fi trebuit să îl sărbătorească punându-i în scenă operele. Manifestările includeau şi un banchet, dar şi o serată literară găzduită de regină. ”Vă felicit şi vă urez ani mulţi cu prilejul jubileului. Flacăra apare număr festiv. Rog colaborare sau împuterniciţi Vlahuţă să ne dea concursul pentru bună reuşită”, a fost telegrama prin care Caragiale era anunţat de directorul revistei Flacăra despre eveniment. Răspunsul dramaturgului a fost: ”Regret. Imposibil amândouă. Mulţumesc atenţie! Caragiale”. Interzice reprezentarea pieselor sale în ţară, fără acordul lui scris. Iniţiatorii sunt şocaţi de poziţia dramaturgului, iar evenimentul nu mai are amploarea programată. ”Cu tot refuzul lui Caragiale de a fi sărbătorit, admiratorii săi au ţinut în multe centre din ţară festivaluri în onoarea maestrului”, mai notează biografii lui Caragiale. Iniţiatorii jubileului au avut şi intenţia de a strânge o subscripţie publică ”Fondul Caragiale” pentru a-l ajuta pe maestrul care se confrunta cu greutăţi materiale la Berlin. ”Reping categoric subscripţia. Salutări, Caragiale”, a fost răspunsul dramatrugului la propunerea de a fi ajutat cu bani. Se spune că dramaturgul ar fi refuzat banii jenat de situaţia în care se afla, pe de o parte, dar şi pentru că a realizat cât de greu i-ar fi fost să intre în posesia banilor adunaţi prin subscripţie. ”Am muncit o viaţă întreagă ca să trăiesc şi să vă cresc, am dat, în mine, un om celebru pentru România, dar un om celebru care ar muri de foame, dacă ar trebui să trăiască din munca lui”, le spunea Caragiale copiilor, dezamăgit, la Berlin. A murit de inimă şi arteroscleroză La Berlin, în ultimul an din viaţă, Caragiale a muncit din greu pentru a-şi achita angajamentele de plată. ”Lucrează mult şi până târziu de parcă ar presimţi ceva. Din ultimele călătorii s-a ales cu o răceală din pricina căreia are accese de tuse, iar fumatul le face şi mai dese”, descriu biografii ultima perioadă din viaţa dramaturgului. În seara zilei de 9 iunie 1912, dramaturgul s-a retras în dormitor spunându-i soţiei că va urma o noapte în care are de gând să lucreze până târziu. Dimineaţa, soţia l-a găsit fără suflare. ”A murit discret de parcă s-ar fi jenat să tulbure liniştea sufletească a celor dragi cu mizeriile ultimelor sale clipe. Cauza morţii lui Caragiale este arteroscleroza, combinată cu boala de inimă de care se stinsese aproape tot neamul lui Caragiale”, se mai menţionează în biografia dramatrugului.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 4536
  • Thank you received: 700
  • Karma: 12
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: manana

Rasp: Vorbe, ganduri, trairi... acum 1 an 10 luni #41595

Daca e sa vorbim, scriem despre mentalitatea romaneasca am gasit un text suberb si relevant;

Nu scriu cu majuscule. Nu multiplic semnul exclamării. Dar textul e EXCEPŢIONAL!!!

"- La noi, funcţionarii nu costă bugetul nimic, spune el.
- Cum e posibil? întreabă ea.
- Ai văzut vreodată funcţionar care să fie plătit?
- Totuşi, vor trebui cândva să primească o pensie...
- De ce le-ar mai trebui pensie dacă au bani?
- Care bani dacă nu sunt plătiţi?
- Cine a fost treizeci de ani funcţionar şi n-a găsit un mijloc să facă avere nu merită să trăiască în ţara românească!"...
Paul Morand, "Bucarest", carte publicată în 1935 la Editura Plon. Capitolul "Paradisul flăcăilor tomnatici"
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 4536
  • Thank you received: 700
  • Karma: 12
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Vorbe, ganduri, trairi... acum 1 an 4 luni #43170

Cine este puric când vorbeşte Dan Puric. Cronică în trei acte a unui „one man show” şi un mic tratat de antimanipulare


Aplauze. Începe conferinţa “A iubi…”, dedicată femeii, din Palatul Copiilor.

7314990-mediafax-foto-marius-dumbraveanu.jpg


Pe scenă, un om, numit şi autointitulat Puric, timp de 90 de minute, vorbeşte în picioare, într-un microfon, cu spatele la o masă şi un fotoliu, având doi străjeri: două bannere “Reclădim România”.

În sală, peste 500 de spectatori, din când în când, în hohote şi aplaudând. Tineri, familii, public peste 20 de ani. Venituri medii (judecând după îmbrăcăminte şi plata unui bilet de 60 lei).

“Şuturi la poartă”: discurs despre femeie 40%, discurs naţionalist 60%.

Ce spune mimul Puric când vorbeşte?

Iată Puricul de conferinţă, din vorbe şi gânduri, pe 2 martie 2016:

1. Puric citează taximetrişti (“domnu’Puric, nimeni nu mai iubeşte azi, toţi fac sex”)

2. Puric vede lumea din jurul lui (putem cita povestea din Conferinţă privind femeia cu trăsături nobile de la Piaţa Rosetti, o femeie cum n-ai mai văzut. Îţi taie respiraţia, cu mănuşile ei fine în mâini, vara, coborând din autobuz”)

3. Puric judecă dur televiziunile şi internetul ca forme de “sterilizare şi castrare a poporului, imbecilizare, cum să spun, separare a societăţii.”

4. Puric este politicos. “Aşa m-a învăţat tata acasă”- invocă o educaţie pe care puţini o mai au (ajuti femeile să coboare din maşină, vorbesti respectuos în societate, etc).

5. Puric este acolo unde trebuie: tot într-o staţie de autobuz, ajută la resuscitarea unui om căzut pe stradă, pînă la venirea lui 112.

6. Puric, ironic, invocă interesele personale. (“M-au chemat aici să vorbesc nişte tineri frumoşi care vor să Reclădească România. Cum poate un Puric să ajute la reclădirea unei Românii sterilizate?” / “Am fost acuzat că m-am îmbogăţit din cărţile mele. În hol, sunt cărţile, duceţi-vă şi îmbogăţiţi-mă!”)

7. Puric desparte Româniile (diferenţele sunt mereu marcate în discurs: avem excelenţa: “a fost un contact de cea mai înaltă calitate”, “tatăl meu politicos” şi, restul, “o Românie a mitocăniei, care nu este a mea”)

8. Puric a fost în preajma unor actori celebri şi-i citează cu intrigile de culise, cu vorbele lor de duh. Dem Rădulescu, Ştefan Calboreanu, Radu Beligan, etc.

9. Puric îşi plimbă câinele în parc şi cugetă, stă singur în casa lui şi citeşte, are apetenţă pentru glume deocheate, în limita decenţei. Cel puţin astfel rezultă din spusele sale cu repetiţie. Despre Dulci, câinele, “omul frumos”, “românul superb”, “femeia care-ţi taie respiraţia” şi căreia i te poţi uita în sutien/la fundul ei.

10. În sfârşit, Puric este marele prieten al lui Platon, Cicero, Eminescu, poeţi indieni, serii de cugetători ai Bisericii ortodoxe, pe care-i citează. Toţi sunt “mari”, “gândiri superbe”, “minţi cum astăzi nu se nasc”.

Puriceala. Cu ce m-am molipsit?

Dan Puric spune, pune verdicte, ironizează, citează, conferenţiază. Care-i sensul? Ştiţi cum este, te duci acasă şi te întrebi cu ce am rămas?

1. Sunt un om ales. L-am ascultat pe Dan Puric. Noi, eu şi Puric suntem elită autentică.

2. Autentică, adică 100% românească. Nu unguri, UE, americani, da, cei care ne înhaţă ţara.

3. Ţara este unică. Aşa îmi spune Dan, aşa cred şi eu, un puric faţă de lumea asta mare. Ţara este ţinta golanilor care ne conduc sau a duşmanilor dela graniţe. Ca ea nu este niciuna pe pământ.

4. Pământul a cunoscut mulţi gânditori, unii cu anecdote, alţii cu filosofie la bază. Sunt cu noi, îi invocăm astăzi, este tradiţia noastră. Suntem aleşi.

5. Suntem aleşi. Ne laudă Dan Puric. Politeţe, ironie, glumă, oameni de bună calitate ai antichităţii. De acord, ni se dă hrană spirituală, firimituri ale unei gândiri naţionaliste.

Puricul te îmbată frumos

Nu te alegi cu mare lucru de la conferinţa lui Puric. Aceste lucruri le ştiai şi tu. Practic, de la “sunt omul ales” la “suntem aleşi” nu este decât jocul fascinaţiei, un joc în care gândirea critică a publicului este suspendată.

La întrebarea: Unde mi-e capul? Răspunsul este: mi l-a furat Puric.

Publicul lui Dan Puric nu-şi dă seama că se spun, în Palatul Copiilor, lucruri teribile, catastrofice, de fapt. Se fură ţara, oculta te imbecilizează. Fără gândire critică, nu avem tot o imbecilizare? Dar marca Dan Puric. Se numeşte fascinaţie, însă. Rătăceşte minţile în numele unui paradis care nu există şi nici nu va exista. El îi este Apostolul.

TOP 4 antimanipulare:

1. Publicul Palatulului Copiilor nu este unul lipsit de şcoală. Dar, cum este şi firesc, românii lui Puric judecă atât: învăţătura? Nu ne foloseşte la nimic. Alţii sunt la Putere sau în presă, alţii fură, nu? Aceştia, conform puricismului, au ajuns acolo prin joc de interese, conspiraţii. Pe scurt, nu pe merit. Asta-i prejudecată, iar Puric nu face altceva decât s-o întărească.

Care-i soluţia ca să nu te ia valul Puric? De ce să nu fii inteligent, cum Puric însuşi ţi-o cere? Şi să conştientizezi propriile tale nemulţumiri. Dacă ţi-ai şti cu adevărat nemulţumirile, l-ai primi deschis pe Puric în inimă şi minte, dar nu repetându-i prefabricatele confortabile, ci obligându-l chiar pe Puric să iasă din cercul vicios al banalităţilor rostite de atâţia naţionalişti vestiţi (dela interbelicii de dreapta extremă la cei din grupul Vadim Tudor sau dacopaţii). Nu-i aşa, ţi-ar fi de folos învăţătura adormită.

2. Ce-ar fi să-l cauţi pe Puric de citate, dacă tot ai învăţat carte. De aceea, ai învăţat carte ca să nu te ia valul. Aşa ai vedea că Puric citează “după ureche”, aproximativ. După ce ţi-a întărit prejudecăţile, Puric face al doilea pas. A zis Platon, a zis marele călugăr X, a băgat citate din mai ştiu eu ce mare filosof, poet? De fapt, jocul lui este unul pervers. Când le rosteşte numele unora, de fapt, dă semn puricilor din sală să-şi amintească că Dan Puric e Apostolul. Citiţi orice carte de retorică şi veţi vedea asta. Vorbim de un discurs narcisic. Cum zice românul, “bate şaua ca să priceapă iapa”.

3. Dacă ştim cine suntem noi ca oameni, dacă ne-amintim la ce ne foloseşte învăţătura, Puric ar redeveni dansator, mim. Ne-am dez-păduchea ideologic, ne-am dez-vrăji, iar pe Guru Puric, l-am aşeza la locul lui.

4. Finalul este al unui duşman: internetul. Da, să ne fie model Puric, dar trăim cu un internet în casă. El ne leagă de toţi puricii lumii, nu-i păcat? Lăsaţi-i şi pe alţii să vă vorbească, fascineze, întărească prejudecăţile. Puric aşa poate fi mare, dacă este comparat. Altă vorbă românească, “dacă chiar te mănâncă, te scarpini”. Scarpină-te! Din 15 martie începe TED, la Cluj.

Un material realizat de EUGEN ISTODOR, jurnalist

  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 4536
  • Thank you received: 700
  • Karma: 12
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Vorbe, ganduri, trairi... acum 1 an 3 luni #43279

  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15308
  • Thank you received: 4557
  • Karma: 38
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Vorbe, ganduri, trairi... acum 9 luni 3 săptămâni #43927

Un articol al naibi de adevărat, care îți va taia respirația

Când i-a murit soția, George Carlin, un cunoscut satirist al anilor 70-80, a scris această poveste incredibil de expresivă, relevantă și astăzi.

„Paradoxul vremurilor noastre este că avem o structură înaltă, dar o toleranță scăzută; autostrăzi largi, dar vederi înguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin; cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin.

Avem case mari, dar familii mai mici; comodități mai bune, dar timp mai puțin.

Avem cea mai bună educație, dar mai puțină minte; cele mai bune cunoștințe, dar evaluăm situația din ce în ce mai rău. Avem mai mulți experți, dar mai multe probleme; cea mai bună medicină, dar o stare de sănătate mult mai rea.

Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea iresponsabil, râdem prea puțin, mergem prea repede, ne supărăm prea ușor, ne culcăm prea târziu, ne trezim prea devreme, citim prea puțin, ne uităm prea mult televizorul și ne rugăm prea rar.

Avem cerințe prea înalte, dar valoare redusă. Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des. Știm cum să supraviețuim, dar nu știm să trăim. Adăugăm ani la viața umană, dar nu oferim viață anilor.

Am ajuns până la lună și înapoi, dar cu greu trecem strada pentru a face cunoștință cu noii vecini.

Cucerim spațiul cosmic, dar nu și sufletele.

Facem mai multe lucruri, dar nu și mai bine.

Curățăm aerul, dar poluăm sufletul.

Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin.

Plănuim mai multe, dar realizăm mai puține.

Am învățat să ne grăbim, dar nu să și așteptăm.

Creăm tehnologie nouă, care stochează mai multă informație, dar comunicăm din ce în ce mai puțin.

Este timpul fast-food-urilor și alimentației incorecte, a oamenilor mari și a sufletelor mici, a profitului rapid și a relațiilor dificile.

Este timpul în care creșc veniturile într-o familie, se construiesc case frumoase, dar crește numărul divorțurilor.

Timpul despărțirilor scurte; scutecelor de unică folosință; legăturilor de o singură noapte; excesului de greutate și a pastilelor care fac tot: ne excită, ne calmează, ne ucid.

Este perioada umplerii vitrinelor și a golirii depozitelor.

Perioada în care tehnologia îți permite să primești o scrisoare și, în același timp, să o distribui sau să faci clic pe „delete”.

Ține minte! Petrece mai mult timp cu cei pe care îi iubești, pentru că ei nu sunt cu tine pentru totdeauna.

Îmbrățișează-ți cu căldură omul pe care îl iubești, pentru că este unica comoară pe care o poți oferi din inimă și nu costă nici un bănuț.

Spune-le „te iubesc” persoanelor dragi, dar mai întâi simte acest lucru cu adevărat.

Sărutările și îmbrățișările pot rezolva orice problemă atunci când vin din inimă.

Țineți-vă de mână și bucurați-vă de momentele petrecute împreună, pentru că într-un anumit moment, omul pe care îl iubești nu va mai fi lângă tine.

Fă-ți timp pentru iubire, pentru comunicare și fă-ți timp pentru a fi capabil să împărtășești tot ce ai de spus.

Pentru că, viața nu se măsoară în numărul de respirații, ci în momentele care-ți taie respirația.”

Articol preluat de pe ; raintv.ro
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 4536
  • Thank you received: 700
  • Karma: 12
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: acum 9 luni 3 săptămâni by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Vorbe, ganduri, trairi... acum 3 luni 4 zile #44460

18034292_1659441760734428_9205311525019562177_n.jpg
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 4536
  • Thank you received: 700
  • Karma: 12
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Vorbe, ganduri, trairi... acum 1 lună 4 săptămâni #44597

Copiii se jucau în grădină baschet până când a apărut acest băiețel în scaun cu rotile. Ce a urmat a impresionat o lume întreagă. Credeți că sunt răi

Până nu demult și el putea juca ca și ceilalți copii tot ce își dorea, doar soarta nu i-a surâs și a rămas
imobilizat într-un scaun cu rotile.
Pentru un copil, este foarte greu de suportat astfel de schimbări radicale de a-și trăi viața, și nu oricine rezistă. Copiii în ziua de astăzi sunt foarte răi și nu mai au inima de a fi bun ce seamănul său, dar din feriricire nu este cazul și acestor copii. Când l-au văzut supărat, au pus inimă de la inimă și l-au primit în grupul lor cu brațele deschise. Au reuși să facă toți un artificiu pentru a
putea fi la nivelul lui ca să aibă șanse egale. Vei fi impresionat la urmărirea acestui video atât de frumos.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 4536
  • Thank you received: 700
  • Karma: 12
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: acum 1 lună 4 săptămâni by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Vorbe, ganduri, trairi... acum 11 ore 3 minute #44908

  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 4536
  • Thank you received: 700
  • Karma: 12
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: acum 11 ore by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
  • Page:
  • 1
  • 2