Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:

SUBIECT: Barbatul si femeia

Rasp: Re:Barbatul si femeia #24932

GESTIONAREA DIFERENTELOR

"Va marturisesc ca multa vreme am crezut, mai mult sau mai putin pe ascuns, ca sotia mea Robin nu-i intreaga la minte. Eram cum nu se poate mai convins ca aveam dreptate si, ca un idiot, i-o spuneam de multe ori. Logica mea parea foarte limpede. O ascultam vorbind si-mi spuneam: „Asta nu se poate [pentru ca nu se potrivea cu gandirea mea rationala]. Cum e posibil ca o persoana atat de inteligenta si de capabila sa gandeasca in felul asta?”Pe vremea aceea, eram total paralizat de o credinta puternica in Mitul nr. 1. Eram ferm convins ca, pentru a avea o relatie extraordinara, cei doi parteneri trebuie sa se inteleaga foarte bine unul pe celalalt. Prin urmare, uneori ma simteam peste masura de frustrat de ceea ce se intampla cu Robin si cu mine. Incercam s-o inteleg pe Robin folosindu-mi logica masculina, iar ea incerca sa ma inteleaga din punctul ei de vedere. E ca si cum ai vrea sa pui un surub patrat intr-o gaura rotunda.
Inconsecventele modului ei de a gandi sau de a actiona ma lasau uneori cu gura cascata. De exemplu, am fost de fata cand l-a nascut pe primul nostru copil si am vazut ca avea o capacitate de a suporta durerea care l-ar fi facut pe orice barbat sa se rusineze. Apoi, intr-o dupa-amiaza, si-a prins doua degete in usa de la masina, iar cum eu nu am anulat sedintele cu pacientii ca sa vin acasa si sa-i pun gheata pe mana, s-a simtit foarte jignita ca n-am fost alaturi de ea la nevoie si a ajuns la concluzia ca n-o mai iubesc. Ce se intamplase cu hazul ei?
Sau sa zicem ca ma urc pe o scara ca sa schimb un bec si ea imi spune: „Fii atent sa nu cazi. Ai grija.” Peste zece minute, suntem in automobil, ne oprim la o intersectie si masina e inconjurata de o ceata de motociclisti gen „ingerii iadului”. Ea spunea: „Phil, omul acela se uita la mine. Spune-i sa-si vada de treaba lui.” „Cum? Robin, sunt 12 cu totul. Or sa ne omoare si or sa-l manance pe asta mic. Acum trei minute ti-era frica sa nu cad de pe o scara de o jumatate de metru, iar acum vrei sa ies din masina si sa dau gata o banda intreaga.” Era clar ca nu pricepeam.
Nu-mi vine sa cred cat suntem de diferiti. Daca Robin si cu mine trebuie sa fim undeva la noua dimineata, eu ma scol la opt si jumatate ca sa am putin timp liber. Si asta nu ca sa ma coafez. Fac un dus, ma scutur ca un caine ud si sunt gata. Pe de alta parte, Robin se scoala la patru si jumatate si se pune pe treaba. La inceput sunt luminile. De sub usa de la baie se strecoara o lumina bizara, apoi apar niste nori de pudra. Probabil ca inauntru e ca in zona crepusculara. Apoi incep zgomotele. Unul dintre ele este un sunet tare ciudat. Am fost acolo dupa-amiaza, cand Robin nu era acasa, si jur ca n-am gasit nimic care ar putea scoate acele sunete.
Oricum, stau in pat pana cand simt o nevoie urgenta sa ma scol si sa intru „in zona”. As vrea sa nu fie nevoie, dar n-am incotro. Totul merge bine si ma impleticesc inapoi spre dormitor, gandindu-ma ca am scapat cu bine, cand ea imi spune: „Ia stai putin”; apoi imi pune una dintre acele intrebari la care nu exista un raspuns corect. As vrea s-o iau la fuga, dar imi ridic privirea si, fireste, vad ca toate hainele ei sunt imprastiate prin camera. Ia o rochie, o asaza in fata ei si intreaba: „Asta ma face mai subtire?” A, nu! Nu se poate! Daca spun da, atunci intreaba: „Deci am nevoie de ceva care sa ma faca mai subtire?” Daca spun nu, atunci chiar ca am incurcat-o, fiindca asta era cea mai buna incercare. Asta este, nu exista un raspuns corect. Singura cale este sa-ti rozi piciorul ca sa te eliberezi din cursa si apoi s-o iei la goana.
Fireste, acum glumesc putin, ca sa subliniez un lucru. La fel ca mine si Robin, dvs. si tovarasul dvs. de viata sunteti extrem de diferiti si, oricate eforturi ati face, nu puteti estompa aceste diferente. Prin urmare, trebuie sa invatati sa va gestionati relatia in ciuda diferentelor dintre voi. Mai mult decat atat, trebuie sa le acceptati pe deplin, sa gasiti partea buna din ele. Daca luptati impotriva diferentelor si le judecati, nu dati nastere decat la suferinte. Programul dvs. de restabilire a relatiei va esua intr-un ocean de acuzatii si de priviri furioase. Viata dvs. va fi inecata in frustrari si indoiala.
Trebuie sa va marturisesc, cu toata jena, ca ani intregi m-am simtit frustrat in legatura cu sotia mea; am judecat-o si m-am impotrivit, pentru ca facea exact lucrurile pe care i le harazise Dumnezeu. Dumnezeu nu ne-a facut sa fim la fel; ne-a facut sa fim diferiti. Ne-a facut diferiti pentru ca avem lucruri diferite de facut in aceasta lume, dar noi ne criticam unul pe altul pentru ca suntem ceea ce suntem. Barbatii le critica pe femei pentru ca sunt emotive, sensibile si intuitive si nu au o logica unidimensionala. Dar femeile chiar asa trebuie sa fie, iar aceste caracteristici nu exclud inteligenta, discernamantul si puterea de decizie. Pur si simplu se comporta altfel decat barbatii.
La femei, aceste caracteristici sunt mai pronuntate decat la majoritatea barbatilor, fiindca Dumnezeu le-a considerat cum nu se poate mai potrivite pentru rolul pe care femeile se presupune ca-l joaca in ciclul vietii. Dumnezeu le-a daruit barbatilor alte calitati, cum sunt logica si puterea fizica, gandindu-se ca acestea se vor preta la anumite treburi pe care El le-a harazit barbatilor in societate. Nu este vorba de vreo ierarhie. Emotivitatea, sensibilitatea si intuitia nu sunt inferioare — la fel cum nu sunt nici caracteristicile clasice ale barbatilor. Nu e nimic rau in faptul ca barbatii si femeile sunt diferiti — doar daca nu hotarati dvs. asta.
V-am spus ce pret aveti de platit daca va impotriviti ordinii firesti a lucrurilor. Eu am platit acest pret. Dar astazi sunt cum nu se poate mai recunoscator ca Robin este asa cum este. In prezent, imi dau seama ca daca as fi putut s-o schimb cu ani in urma, as fi stricat totul. Cred ca Robin simte acelasi lucru in ce ma priveste. Cu ani in urma, se plangea ca uneori ma purtam grosolan si rau, iar eu i-am spus: „Daca ai putea sa schimbi felul in care m-am purtat, am vorbit, am gandit si mi-am exprimat sentimentele, ce anume ai schimba?” Ochii i s-au aprins si a inceput sa-mi descrie un barbat atent, sensibil, emotiv si plangaret, caruia ii place sa ia o patura si sa mearga in padure ca sa vorbeasca despre sentimentele sale. I-am spus: „Cu alte cuvinte, vrei ca un mijlocas care s-a zbatut pentru tot ce-am obtinut vreodata sa devina un fel de balerin care scrie poezii. Dar eu iti garantez ca nu asta vrei. Nu sensibilitatea mea te-a atras la mine. Printre altele, ai fost atrasa de mine pentru ca te faceam sa te simti in siguranta, te protejam pe tine si pestera noastra.” Mai tarziu, mi-a marturisit ca daca m-ar fi transformat in cel despre care-mi vorbise, n-as mai fi fost persoana cu care a ales sa-si petreaca tot restul vietii.
Ne-am luat amandoi angajamentul sa privim drept complementare parerile noastre diferite si mijloacele noastre diferite de exprimare. Eu nu trebuie sa fiu la fel de sensibil si emotiv ca ea, iar datorita prezentei mele, ea nu trebuie sa fie la fel de logica si de rationala ca mine. Dar stilurile noastre diferite functioneaza foarte bine impreuna. Ea nu va vedea niciodata lucrurile la fel ca mine si s-ar putea sa ramana la parerea ca sunt rece si dur in anumite privinte. Similar, eu nu voi intelege niciodata cum poate fi atat de imatura in anumite privinte, dar recunosc ca tocmai aceste caracteristici si trasaturi aduc caldura atat de necesara caminului si familiei noastre. Vreau sa fiu casatorit cu cineva cu alte calitati si trasaturi decat ale mele, fiindca acestea ma ajuta sa ma completez. In plus, va garantez ca sotia mea nu vrea sa fie casatorita cu cineva care sa-i semene intru totul.
Am putea vorbi la nesfarsit despre diferentele dintre barbati si femei. De exemplu, pentru barbati, rezolvarea problemelor inseamna cu totul altceva decat pentru femei. Pe barbati ii intereseaza numai solutia, dar pe femei le intereseaza si calea de a gasi aceasta solutie. Barbatilor le place sa treaca direct la subiect; femeilor le place sa insiste asupra detaliilor. Problema este ca daca nu manuiti cu grija aceste diferente, ele pot deveni distructive. Nu inseamna ca unul dintre parteneri trebuie sa priveasca o situatie prin ochii celuilalt. Nu inseamna ca cei doi se vor intelege intotdeauna unul pe celalalt, inseamna doar ca diferentele sunt firesti si nu trebuie sa constituie o sursa de frustrare.
Daca relatia dvs. are o istorie zbuciumata, un aspect pozitiv este acela ca nu mai priviti cu naivitate dificultatile si neplacerile care pot aparea. Sunteti un veteran calit, cu o educatie solida. Ati platit un pret foarte ridicat, asa ca nu risipi agoniseala. Studiile arata ca de fapt oamenii nu se supara pentru ca se intampla sau nu se intampla una sau alta, ci daca acest lucru este sau nu pe potriva asteptarilor.
Cand apare un conflict — si asta se va intampla cu siguranta — nu veti intra in panica. Pur si simplu va veti spune: „Este chiar lucrul despre care am vorbit. Stiam ca se va intampla si stim cum sa procedam. Nu vom intra in panica si nu ne vom pune relatia in pericol din simplul motiv ca ne confruntam cu unele probleme normale pentru un cuplu”.

Din „Salvarea relatiilor”
Dr.Phillip C. McGraw

SURSA
  • manana
  • Avatarul lui manana
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • The day you stop loving is the day you die
  • Posts: 2785
  • Thank you received: 673
  • Karma: 24
Trebuie sa vrei, si daca vrei, poti!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Petru

Rasp: Barbatul si femeia #26452

Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa

Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca.

- Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?

- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?

- Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.


- Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?

- Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.

- Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu
fericirea...
- Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat.
In biserica de la Oasa, langa icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede.
Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt.

- Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat?

- Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti.
Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are asa mare valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.


- Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti raspunde la fel...Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata.

- Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

- Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale
e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.

- Iubirea adevarata e intotdeauna libera?

- Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie
sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur.

- Care e rostul casniciei?

- Relatia, casnicia sunt doar un cadru in care noi ne manifestam, ne desavarsim. Ne exersam iubirea, aceasta capacitate de a iesi din noi insine, de a deveni transparenti, ca Dumnezeu sa se poata manifesta deplin in noi, iar noi sa ajungem la acea patrundere reciproca intre oameni, sa putem iubi tot mai mult.
Numai daca ne exersam deschiderea, devenim niste vase largi care pot primi mult mai mult decat pe celalalt. Si atunci pot iubi, prin intermediul lui, pe toti oamenii, intreaga natura si toate animalele, pot cuprinde in inima mea toata creatia lui Dumnezeu. Exersand comuniunea in doi ne pregatim pentru comuniunea cu toti, care va fi in Imparatia Cerurilor.

- Exista suflete pereche? Oameni alaturi de care totul devine mult mai usor?

- Exista, dar mai multe. Nu exista un singur om cu care sa-ti fie scris sa fii impreuna. Exista insa mai multe persoane in lumea asta cu care relationezi foarte bine. Faptul ca ai intalnit una si, din nestiinta, iubirea s-a cheltuit, nu inseamna ca vei ramane toata viata singur. Asa cum faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu e posibila dragostea. Dar potrivirea e doar o scanteie. Ea nugaranteaza vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit!
(rade). Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se cheltuie mai repede, pentru ca totul e perfect si nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt.

- Asa se nasc gelozia si posesivitatea?

- Gelozia e iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l iubesti pe celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt e dreptul tau si cineva atenteaza la el. Ti-e frica sa nu vina cineva sa ti-l fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarata, dumnezeiasca, afirma, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare si n-are ceata.

In acelasi timp, in iubire, ca si in profesie, e foarte important sa fii statornic. Nu te poti face trei ani medic, apoi inca trei actor si dupa alti trei sa te pregatesti sa devii fotbalist. Trebuie sa mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi intr-o relatie e al tau, in primul rand, nu al celuilalt. Dumnezeu ti l-a randuit tie, ca sa te depasesti, ca sa evoluezi. Schimband persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub alta forma, oricine ar fi langa tine.Or, daca iti permiti alternative, inseamna ca nu esti dispus sa infrunti blocajul, ca vrei sa il ocolesti. Daca iti refuzi alternativa, atunci nu mai eziti, depasesti criza si vezi si ce potential zace in tine si in celalalt. Si esti mai castigat si mai bogat ca inainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinata si foarte profunda, care nu mai sta doar in indragostirea trupeasca. Efortul putin inseamna devenire putina, inseamna sa fugi de implinirea de sine. Vedeti, nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii.
Sa te indragostesti e usor, dar sa iubesti e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de inviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevarata! Nu se poate fara. Fara cruce, e calea usoara, comoda. Nestiind sa suferim cu bucurie, sa umplem suferinta de rost, fugim, de fapt, de viata. Si tot ce primim e de mana a doua. Toate bucuriile si iubirile sunt diluate. Tot ce traim e searbad.

- De ce suferintele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase?

- Pentru ca omul, iubind, se deschide si devine profund. Si atunci incaseaza loviturile direct in profunzimea fiintei. Daca iubirea a fost cu Dumnezeu si celalalt pleaca totusi, Dumnezeu nu ramane dator. Vine El si umple golul, pentru ca tu nu l-ai iubit doar pe cel care a plecat, ci si pe Dumnezeu din el. Poti fi destramat cu adevarat dupa o despartire, doar daca nu-L ai pe Dumnezeu. Daca ai iubit stramb, daca ai fost posedat de celalalt.

- Uneori, dupa o mare iubire, nu mai avem curaj sa mergem mai departe, sa ne mai deschidem sufletul inca o data. Cum putem vindeca ranile lasate de o suferinta din dragoste?

- Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te
iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura.

- Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti?

- Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult.

FORMULA-AS

:kiss: :kiss: :kiss:
  • manana
  • Avatarul lui manana
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • The day you stop loving is the day you die
  • Posts: 2785
  • Thank you received: 673
  • Karma: 24
Trebuie sa vrei, si daca vrei, poti!
Ultima editare: by manana.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Barbatul si femeia #26528

OSHO - Fragmente din cartea "Farmacie pentru suflet"

Viata in cuplu

"Noi traim unii cu altii, dar nu stim ce inseamna sa traiesti in cuplu. Putem trai ani de zile impreuna fara sa aflam acest lucru. Priviti prtetutindeni in lume: oamenii traiesc impreuna, nimeni nu traieste singur: sotii cu sotiile, sotiile cu sotii, parintii cu copiii, parintii cu prietenii. Toti traiesc alaturi de alti oameni. Viata nu exista decat in asociere, dar stiti voi ce inseamna asocierea?
Am auzit ca odata Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu sotia. Erau casatoriti de cel putin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, sotia i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, tu nu faci niciodata dragoste cu mine asa cum au facut actorii aceia. De ce?"
Nasruddin i-a raspuns: "Esti nebuna? Stii cu cat sunt platiti sa faca asemenea lucruri?"
Oamenii traiesc alaturi unii de altii, dar nu se iubesc. Voi nu iubiti decat atunci cand puteti obtine anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poti iubi pe cineva daca astepti sa obtii ceva de pe urma lui? Iubirea a devenit o marfa. Ea nu mai este o relatie, o tovarasie, o celebrare. Voi nu sunteti fericiti atunci cand sunteti alaturi de celalalt; cel mult va tolerati.
Sotia lui Mulla Nasruddin se afla pe patul de moarte. Doctorul i-a spus lui Mulla: "Nasruddin, trebuie sa fiu sincer cu tine; in asemenea clipe, cel mai bine este sa fi sincer. Sotia ta nu mai poate fi salvata. Boala a avansat prea mult, asa ca trebuie sa fii pregatit. Incearca sa nu suferi, accepta fatalitatea. Acesta este destinul tau. Sotia ta va muri."
Nasruddin a raspuns: "Nu-ti fa probleme. Daca am suferit alaturi de ea atatia ani, mai pot indura cateva ore!"
Cel mult, noi ne toleram unii pe altii. Iar atunci cand gandesti in termeni de toleranta, viata impreuna devine suferinta. Viata in cuplu devine o rutina, ceva ce trebuie tolerat. Daca va tolerati reciproc, cum ati putea cunoaste frumusetea vietii in cuplu? Este imposibil.
Voi nu stiti ce inseamna casnicia, caci acest cuvant inseamna celebrarea vietii in cuplu. Ea nu se reduce la un certificat. Nici un oficiu de la primarie nu va poate darui o casnicie, nici un preot nu va poate face acest dar. Casnicia inseamna o revolutie uriasa in planul fiintei, o imensa transformare a modului de viata, care nu se poate petrece decat daca ajungeti sa celebrati statul impreuna, daca celalalt nu mai e pur si simplu celalalt, daca dumneavoastra nu mai sunteti pur si simplu dumneavoastra. Cei doi nu mai sunt doi, intre ei a aparut o punte, au devenit unul, dintr-o anumita perspectiva. Din punct de vedere fizic raman doi, dar in ceea ce priveste fiinta lor interioara, au devenit unul. Poate ca sunt cei doi poli ai existentei, dar existenta lor este una singura. A aparut o punte.
Foarte rar se intampla sa dai de o casnicie adevarata. Oamenii traiesc impreuna pentru ca nu pot trai singuri. Retineti: pentru ca nu pot trai singuri, acesta este motivul pentru care traiesc impreuna. Sa traiesti singur nu este deloc confortabil, cheltuiesti mai multi bani, este dificil. De aceea traiesc oamenii impreuna.
Aceasta este logica. Traiti unii cu altii deoarece este mai confortabil, mai convenabil, mai ieftin. Sa traiesti singur este intr-adevar dificil: o nevasta iti poate aduce atat de multe lucruri. Iti poate face menajul, iti poate gati, poate fi o slujitoare, o ingrijitoare - atat de multe lucruri. Ea reprezinta cea mai ieftina mana de lucru din lume. Face atatea lucruri fara sa fie platita deloc. Totul este doar o forma de exploatare.
Casnicia este o forma de exploatare, nu un act de comuniune. De aceea, ea nu conduce in mod normal la fericire. Nu are cum. Cum s-ar putea naste floarea nectarului din radacinile exploatarii?
Mai exista si asa-zisii vostri sfinti, care afirma ca voi sunteti nefericiti deoarece traiti in familie, deoarece traiti in lumea exterioara. Ei spun: "Renuntati la toate, parasiti totul!". Logica lor pare sa fie justa, dar nu pentru ca este intr-adevar justa, ci pentru ca voi nu ati cunoscut comuniunea. Daca ati fi cunoscut fericirea prin comuniune, i-ati fi luat pe toti in ras. Cine a cunoscut fericirea prin comuniune, L-a cunoscut pe Dumnezeu; cine a cunoscut adevarata casnicie, L-a cunoscut pe Dumnezeu, caci iubirea este cea mai directa cale catre acesta.
Voi nu cunoasteti insa comuniunea si traiti impreuna fara a sti ce inseamna acest lucru; traiti in acest fel timp de 70-80 de ani, fara a sti ce este viata. Rataciti fara a prinde radacini in solul fertil al vietii. Treceti de la un moment la altul fara sa savurati vreunul. Aceasta stiinta de a trai viata nu vi se daruieste la nastere; ea nu este ereditara.
Viata apare o data cu nasterea, dar intelepciunea, experienta, extazul - acestea trebuie sa fie invatate. De aceea insist eu atat de mult pe meditatie. Savoarea vietii trebuie invatata, trebuie sa cresteti, sa va maturizati pentru a o putea trai.
Viata nu poate fi cunoscuta decat la maturitate. Dar voi traiti si muriti ca niste copii. Nu cresteti niciodata. Nu ajungeti la maturitate.
Ce este maturitatea? A fi copt din punct de vedere sexual nu inseamna a fi matur. Intrebati-i pe psihologi: acestia afirma ca varsta mentala medie a adultului ramane pe la 13-14 ani. Corpul fizic creste, dar mintea isi opreste cresterea pe la varsta de 13-14 ani. Nu-i de mirare ca va comportati atat de prosteste, ca viata voastra este doar un lung sir de nazbatii! O minte care nu a crescut nu poate face decat prostii.
O minte imatura va arunca intotdeauna responsabilitatea pe ceilalti. Va simtiti nefericiti si sunteti convinsi ca sunteti asa din cauza ca cei alaturi de care traiti va fac viata un iad. "Celalalt este iadul". Dupa parerea mea, aceasta afirmatie a lui Sartre este foarte imatura. Pentru un om matur celalalt poate deveni la fel de bine si Raiul. De fapt, el este ceea ce sunteti deja voi,caci el nu este decat oglinda in care va priviti.
Cand spun maturitate, ma refer la o anumita integritate interioara. Aceasta nu va aparea decat atunci cand veti inceta sa-i mai faceti pe altii responsabili pentru suferintele voastre, cand veti incepe sa intelegeti ca voi sunteti singurii responsabili pentru ele. Acesta este primul pas catre maturitate: eu sunt responsabil. Orice s-ar intampla, eu sunt vinovat.
Daca va simtiti trist, puneti-va intrebarea: "a cui este vina?" Daca acceptati ca este vina voastra, mai devreme sau mai tarziu vati inceta sa faceti foarte multe lucruri pe care le faceti la ora actuala. In fond, aceasta este esenta stravechii teorii a karma-ei. Voi sunteti singurii responsabili. Incetati sa mai spuneti ca societatea este responsabila, ca parintii vostri sunt de vina, ca situatia economica v-a adus in aceasta stare; nu mai aruncati responsabilitatea asupra altora. Voi sunteti singurii responsabili.
La inceput, vi se va parea o povara, caci acum nu veti mai putea arunca vina pe altcineva. Dar trebuie sa v-o asumati...
Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin: "De ce esti atat de trist?"
Mulla a raspuns: "Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau. Am renuntat la toate aceste lucruri."
Omul a spus: "Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum".
Nasruddin: "Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita. Incepe sa vorbeasca, dar nu are de ce sa se planga. Acum nu ma mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste lucruri o voi vedea mai fericita. "
Daca ati continua sa aruncati responsabilitatea asupra altora si toti ar face ceea ce le spuneti sa faca, mai devreme sau mai tarziu v-ati sinucide. In cele din urma, nu ati mai avea asupra cui sa aruncati vina.
De aceea, este bine sa va pastrati cateva greseli; Asta ii ajuta pe ceilalti sa fie fericiti. Daca ar exista un sot perfect pe lume, sotia lui l-ar parasi. Cum poti domina un sot perfect? De aceea, chiar daca nu doriti acest lucru, faceti cateva greseli pentru ca sotia dumneavoastra sa va poata domina si astfel sa fie fericita!
Daca exista undeva un sot perfect sigura solutie este divortul. Gasiti un barbat perfect si veti fi automat impotriva lui, caci nu-l mai puteti condamna, nu-i mai puteti atribui nici o gresala. Mintile noastra adora sa arunce responsabilitatea asupra celorlalti, sa se planga, caci in acest fel se simt bine, intrucat nu se mai simt responsabili. Aceasta eliberare este insa foarte costisitoare. Ea nu este reala, dimpotriva, povara devine din ce in ce mai mare, dar voi nu va dati seama.
Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati. Ei nu traiesc decat la periferie.
Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti realiza ca "Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.
De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta. Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si inradacinat in sine."

Adevarata iubire

"Adevarata iubire nu este o prefata, ci un parfum. Ea nu apare inainte de relatia sexuala, ci dupa. Nu este un prolog, ci un epilog. Daca dupa actul sexual incercati un sentiment de compasiune fata de partenera insemna ca iubirea creste. Si daca meditati, veti incerca acest sentiment de compasiune. Daca meditati pe parcursul actului sexual, partenera voastra nu va fi un simplu instrument de placere fizica. Veti incerca fata de ea/el un sentiment de gratitudine, deoarece amandoi ati atins stadiul unei profunde meditatii.
Din aceasta meditatie se naste o noua prietenie, deoarece ati comunicat - unul prin intermediul celuilalt - cu natura, ati avut o viziune trecatoare a profunzimilor necunoscute ale realitatii. Va uneste un sentiment de gratitudine si compasiune. incercati un sentiment de compasiune pentru suferinta si cautarea celuilalt, pentru un semen, un tovaras de drum, un prieten care cauta.
Si numai daca actul sexual este meditativ, numai atunci el este infasurat intr-un anumit parfum: o senzatie ca iubirea nu este doar un preludiu al actului ci provine dintr-o crestere, dintr-o maturizare, ca ea este o implinire a meditatiei. Iubirea se compune din gratitudine, prietenie, compasiune. Daca aceste trei elemente sunt prezente, iubirea voastra este reala.
Si daca aceasta forma de iubire apare, ea transcende sexul. Iubirea infloreste datorita sexului, dar il transcende. Putem sa o comparam cu o floare; ea creste incepand cu radacinile, dar merge mai departe decat ele. Si nu mai exista nici un drum de intoarcere. Daca iubirea infloreste, aspectul sexual dispare. De fapt aceasta este una din posibilitatile prin care putem sti daca iubirea a inflorit. Elementul sexual este ca o cochilie: ea trebuie sparta pentru ca iubirea sa se poata naste. Odata cu aparitia iubirii, cochilia dispare. Este sparta; am aruncat-o.
Elementul sexual nu dispare in favoarea iubirii decat prin meditatie, in caz contrar, veti repeta la nesfarsit acelasi act, iar in final, va veti plictisi. Actul devine din ce in ce mai monoton, si nu simtiti nici macar un strop de gratitudine fata de partenera. Dimpotriva. incercati un sentiment de amagire, de ostilitate; celalalt va domina. Va domina din punct de vedere sexual in masura in care aveti nevoie de el. Deveniti sclavul lui, deoarece nu va puteti lipsi de actul sexual. Dar este imposibil sa aveti un sentiment de prietenie pentru cel al carui sclav va simtiti.
Iar cei doi parteneri incearca fiecare acelasi sentiment: ca partenerul este stapan. Vor nega si vor combate dominatia, dar vor continua acelasi act. Aceasta va deveni pura rutina. Va veti bate cu partenerul, apoi va veti impaca, apoi veti reincepe sa va bateti. Iubirea este cel mult o ajustare. Nu puteti fi amabil cu celalalt, nici nu puteti sa aveti compasiune in ceea ce-1 priveste. Dimpotriva, exista cruditate si violenta, veti avea senzatia ca sunteti amagit. Ati devenit un sclav. Din asemenea raporturi sexuale iubirea nu poate inflori; acestea raman simple raportui sexuale.
Realizati experienta sexuala! Nu va fie frica, pentru ca frica nu duce niciunde. Daca trebuie sa va fie frica de ceva, este tocmai de frica insasi. Nu va temeti de realitatile sexuale si nu luptati impotriva pulsiunii sexuale. Lupta isi are radacinile tot in frica. "Lupta" si "fuga" sunt reactii ale fricii. in consecinta, nu fugiti si nici nu luptati impotriva pulsiunii sexuale. Acceptati-o ca atare. Aventurati-va in profunzimile actului sexual, intelegeti-1 in totalitate; impliniti-1 meditand. in momentul meditatiei, se deschide o poarta. Intrati intr-o dimensiune necunoscuta si simtiti o fericire mult mai mare. '
Acum, incepeti sa meditati asupra iubirii: este etapa a doua. in momentul de comuniune, in momentul de iubire, incepeti sa meditati. Meditati profund, si pe deplin constient. in acest caz nu va avea loc unirea a doua corpuri. Pe plan pur sexual are loc unirea a doua corpuri, in iubire, sunt doua suflete. Dar aceasta ramane o intalnire, o intalnire intre doua fiinte umane."

:kiss: :kiss: :kiss:
  • manana
  • Avatarul lui manana
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • The day you stop loving is the day you die
  • Posts: 2785
  • Thank you received: 673
  • Karma: 24
Trebuie sa vrei, si daca vrei, poti!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Barbatul si femeia #26668

Calea Iubirii versus Calea Fricii
Don Miguel Ruiz – Arta de a iubi

"Poate ca nu v-ati gandit niciodata la acest lucru, dar pe un nivel sau altul suntem cu totii maestri. Suntem maestri pentru ca avem puterea de a crea si de a ne conduce propriile vieti asa cum dorim. La fel cum civilizatiile si religiile lumii isi creeaza mitologii incredibile, noi ne cream propriile noastre mitologii, populate cu eroi pozitivi si negativi, cu ingeri si demoni, cu regi si cersetori. Noi cream in mintea noastra o intreaga populatie, inclusiv diferite personalitați ale noastre, dupa care ne folosim de o imagine sau alta, in functie de circumstantele in care ne aflam. Devenim astfel adevarati artisti dramatici, proiectand in exterior diferite imagini ale noastre si controland cine si ce dorim sa fim. Atunci cand ne intalnim cu alte persoane, le clasificam imediat, atribuindu-le un rol sau altul in viata noastra. Cream astfel o imagine a lor, in functie de rolul pe care li-l atribuim. Iar acest proces se repeta cu absolut toate persoanele din jurul nostru.

Noi avem puterea de a crea. Aceasta putere este atat de mare, incat tot ceea ce credem se transforma pentru noi in realitate. Noi ne cream pe noi insine si devenim cei care credem ca suntem. Suntem ceea ce suntem pentru ca asta credem noi despre noi insine. Intreaga noastra realitate este in intregime creata de noi insine. Aceeasi putere o au insa si ceilalti oameni. Singura diferenta dintre noi si o alta persoana consta in felul in care folosim aceasta putere, in destinatia pe care o dam puterii noastre creatoare. Chiar daca semanam cu unii sau cu altii, nu exista totusi nimeni in intreaga lume care sa isi traiasca viata exact la fel ca noi.

In acest fel, noi jucam de-a lungul intregii vieti un anumit rol, pe care am ajuns sa-l jucam atat de bine incat am devenit maestrul propriei noastre realitati. Ajungem astfel sa ne controlam personalitatea, convingerile, fiecare actiune, fiecare reactie a noastra. Dupa ce am practicat ani de zile, am ajuns maestrii propriei noastre lumi subiective, a propriei noastre realitati. Daca veti ajunge sa ințelegeți ca fiecare om este propriul sau maestru, veti intelege si tipul de control pe care il exercitati personal.

Toata drama noastra existentiala, toate suferintele noastre, se invata prin practica. Noi facem un legamant cu noi insine si continuam sa practicam acest legamant pana cand atingem un control absolut asupra lui. Felul in care gandim, in care simtim si in care actionam devin atat de rutiniere incat nu mai avem nevoie sa fim atenti la ceea ce facem. Comportamentul nostru a devenit un tipar, o reactie de acelasi fel la stimulii exteriori.

Ca sa devenim maestri ai iubirii, noi trebuie sa practicam arta de a iubi. La fel ca si orice alta manifestare, arta relatiilor interumane se invata prin practica, iar cei care practica suficient de mult pot atinge un control perfect asupra ei. Asadar, controlul unei relatii de cuplu sau de prietenie tine de actiune, nu de cunoastere sau de teoretizare. Totul este legat de actiune. Evident, pentru a intra intr-o actiune este necesar sa dispunem de o anumita cunoastere, sau cel puțin de constientizarea felului in care functioneaza oamenii.

Oamenii traiesc cu teama continua de a nu fi raniti, iar acest lucru creeaza o drama uriasa, pe care o regasim oriunde ne-am afla. Felul in care comunicam unii cu ceilalti este atat de dureros din punct de vedere emotional incat fara nici un motiv aparent noi ne infuriem, ne intristam, devenim gelosi sau invidiosi. Chiar si a spune “Te iubesc” poate fi ceva inspaimantator. Atunci cand mergem pe calea fricii, facem tot ceea ce facem pentru ca trebuie sa facem acest lucru, si ne așteptam ca si ceilalti oameni sa faca anumite lucruri pentru ca trebuie sa le faca. Noi avem obligatii, iar atunci cand avem posibilitatea, ne opunem lor. Cu cat le opunem mai multa rezistenta, cu atat mai mult suferim. Mai devreme sau mai tarziu, noi incercam sa scapam de aceste obligatii. Pe de alta parte, iubirea nu opune nici un fel de rezistenta. Atunci cand iubim, noi facem tot ceea ce facem pentru ca dorim sa facem acest lucru. Orice actiune a noastra devine o placere; este ca un joc care ne amuza.

Iubirea nu are așteptari. Teama este plina de așteptari. Atunci cand te temi, faci tot ceea ce faci pentru ca te aștepți sa fii nevoit, dar te aștepți ca si ceilalti sa faca acelasi lucru. Asa se explica de ce teama ranește atat de usor, in timp ce iubirea nu ranește pe nimeni. Noi avem așteptari, iar daca acestea nu se implinesc, ne simțim raniti – nu ni se pare drept. Ii condamnam pe cei din jur pentru ca nu ne-au implinit asteptarile. Cine iubeste nu are așteptari. El face ceea ce face pentru ca doreste si nu este deranjat daca alți oameni nu doresc sa faca la fel, caci el nu interpreteaza faptele altora la modul personal. Intrucat nu se așteapta sa se intample ceva anume, daca lucrul respectiv nu se intampla, nu se simte deranjat. Orice s-ar intampla, el nu sufera, caci tot ceea ce se intampla este in regula pentru el. Asa se explica de ce indragostiților viata li se pare “in roz”; ei nu se așteapta ca partenerii lor sa faca ceva anume si nu simt obligatii fata de acestia.

Iubirea este bazata pe respectul reciproc. Teama nu respecta pe nimeni, nici macar pe sine. Daca imi pare rau pentru tine inseamna ca nu te respect, ca nu te las sa iei propriile tale decizii. Cand eu iau deciziile in locul tau, inseamna in mod evident ca nu am incredere in tine. Lipsa respectului conduce automat la tentativa de a controla viata celuilalt. In marea majoritate a cazurilor, atunci cand le spunem copiilor nostri cum sa-si duca viata, noi facem acest lucru pentru ca nu ii respectam. Ne pare rau pentru ei si incercam sa facem in locul lor ceea ce ar trebui sa faca ei inșiși. Daca nu ne respectam pe noi insine, ne va parea rau pentru noi, ni se va parea ca nu suntem destul de buni ca sa reusim in aceasta lume. Cum ne-ar putea respecta altii in aceste conditii? Atunci cand spunem: “Bietul de mine, nu sunt suficient de puternic, nu sunt suficient de frumos, nu sunt suficient de inteligent, nu am cum sa reușesc”, inseamna ca nu avem nici un pic de respect pentru propria noastra fiinta. Auto-compatimirea se naște din lipsa respectului de sine.

Iubirea este nemiloasa, ei nu-i pare rau pentru nimeni; in schimb, este plina de compasiune. Teama este foarte miloasa; celui care se teme ii pare rau pentru toti cei din jur. Lui ii pare rau de altii pentru ca nu ii respecta, pentru ca nu ii crede suficient de puternici pentru a reusi. Pe de alta parte, iubirea respecta pe toata lumea. Cine iubeste pe altcineva crede ca acesta poate reusi prin propriile sale forte. El crede ca acesta este suficient de puternic, de inteligent, de bun pentru a-si stabili propriile sale decizii. Nu se grabeste in nici un caz sa ia decizii in locul celuilalt.

Iubirea este complet responsabila. Teama evita responsabilitatea, dar asta nu inseamna ca ea nu este responsabila pentru faptele ei. Incercarea de a evita responsabilitatea este una din cele mai mari greseli pe care le facem, caci orice actiune are anumite consecinte. Daca facem o anumita optiune, noi vom obtine un anumit rezultat sau o anumita reactie. Chiar daca nu luam nici o decizie, tot vom obtine un rezultat sau o reactie. Intr-un fel sau altul, noi vom ajunge sa experimentam toate consecintele propriilor noastre actiuni si decizii. De aceea, oamenii sunt complet responsabili pentru actiunile lor, chiar daca nu doresc sa fie. Chiar si atunci cand alti oameni incearca sa plateasca in locul nostru, tot vom ajunge sa platim si noi, dar atunci vom plati dublu. Cand altcineva incearca sa fie responsabil in locul nostru, el nu face altceva decat sa amplifice drama.

Iubirea este intotdeauna amabila. Teama este intotdeauna lipsita de amabilitate. Ea ne umple de obligatii, de asteptari, ne invata sa nu ii respectam pe cei din jur, sa evitam asumarea responsabilitatii si sa ne para rau pentru altii. Cine s-ar putea simti bine in asemenea conditii? Tot ceea ce se petrece in jurul nostru ne agreseaza, ne infurie, ne intristeaza, ne face sa ne simtim gelosi sau tradati. Mania nu este altceva decat o alta masca a fricii.

La fel si tristetea, gelozia si celelalte emotii care se nasc din teama si care creeaza suferinta. Cine sufera de aceste boli nu poate fi amabil, nu poate decat cel mult sa pretinda ca este bun. Cand nu esti fericit, nu ai cum sa te simti bine, deci sa fii bun cu altii. In schimb, atunci cand te afli pe calea iubirii, nu ai obligatii sau asteptari, nu-ti pare rau pentru tine sau pentru partenerul tau, totul iti merge bine, iar zambetul nu te paraseste nici o clipa. Esti fericit, deci te simti bine, iar aceasta stare se revarsa in mod natural asupra celor din jur. Iubirea este intotdeauna amabila, iar bunatatea ei conduce la generozitate si ajunge sa deschida toate usile. Da, iubirea este generoasa. In schimb, teama este egoista. Cine se teme se gandeste intotdeauna numai la el. Egoismul inchide toate usile.

Iubirea este neconditionata. Teama impune o mie de conditii. Cine se afla pe calea fricii iubeste pe altcineva numai daca acesta il lasa sa ii controleze viata, daca se poarta bine cu el, daca se suprapune cu imaginea pe care si-a creat-o despre el. Si cum nimeni nu se poate suprapune vreodata perfect peste imaginea creata de altcineva pentru el, acesta il judeca, iar el se va simti vinovat. Atunci cand ne cream o anumita imagine despre altii iar acestia nu corespund, noi ne simtim rușinați, stanjeniti, enervati, si nu avem deloc rabdare cu ei. Este imposibil sa te porți cu adevarat frumos cu altcineva in aceste conditii. Pe calea iubirii nu exista daca; iubirea nu pune conditii. Cine iubeste o face neconditionat, fara justificari. Noi iubim pe altcineva asa cum este si il lasam sa fie cel (sau cea) care este. Daca nu imi place cum este o femeie, nu are nici un rost sa stau alaturi de ea; cel mai bine este sa imi caut pe altcineva, care este asa cum doresc eu sa fie. Noi nu avem dreptul sa incercam sa schimbam pe nimeni, la fel cum nimeni nu are dreptul sa incerce sa ne schimbe pe noi. Daca ne vom schimba vreodata, o vom face pentru ca asa vom dori noi, pentru ca ne propunem sa renunțam la suferinta. Cei mai multi oameni isi traiesc intreaga viata pe calea fricii. Ei stabilesc relatii, dar numai pentru ca asa cred ei ca trebuie. Atunci cand intra intr-o relatie, ei au un milion de așteptari, deopotriva din partea partenerului/partenerei de cuplu si din partea lor.

Orice relatie este alcatuita din doua jumatati. Jumatate sunteti chiar dumneavoastra, iar cealalta jumatate este fiul, fiica, tatal, mama, prietenul sau partenerul/partenera dumneavoastra de cuplu. Intr-o relatie, nimeni nu este responsabil decat pentru propria sa jumatate, nu si pentru cealalta. Nu conteaza cat de apropiati sunteti sau cat de puternica este iubirea dumneavoastra pentru cealalta jumatate; cert este ca nu aveti cum sa fiti responsabil pentru felul in care gandește celalalt. Nu puteti sti niciodata ce simte, ce crede, ce presupuneri face el. Practic, nu stiti nimic despre celalalt. Acesta este adevarul. Cum procedam insa noi? Noi ne asumam responsabilitatea pentru cealalta jumatate si așezam astfel relatia noastra pe bazele fricii, ale dramei, ale razboiului controlului, adica ale iadului. Razboiul controlului, specific oamenilor, se datoreaza faptului ca acestia nu se respecta reciproc.

Arta iubirii incepe cu noi insine.
Primul pas consta in a deveni conștienți, in a intelege adevarul potrivit caruia fiecare om isi viseaza propriul vis. Cine intelege acest lucru, devine responsabil pentru partea sa din relatie, adica pentru el insusi. Stiind ca este responsabil pentru partea sa din relatie, el o poate controla cu usurinta. Nu are insa nici un rost sa incerce sa controleze si cealalta jumatate a relatiei. Daca il/o respectam cu adevarat, noi vom intelege ca partenerul nostru/partenera noastra, sau prietenul, fiul, mama, toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lor de relatie. Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate, relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte. Noi nu vom avea parte de un razboi in familie sau in cuplu.

In sfarsit, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, vom putea atinge maiestria in cea mai mare arta a toltecilor, Arta Iubirii.

Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in actiune. Singura cale care conduce la suferinta este teama in actiune.

Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea. Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam.

Practica este cea care creeaza maestrul!

Pe scurt, cele patru legaminte in viziunea lui Don Miguel Ruiz:

“Fiti impecabili in tot ceea ce spuneti!”
Nu rostiti decat adevarul. Nu afirmati decat ceea ce ganditi cu adevarat. Nu folositi cuvintele pentru a jigni sau pentru a barfi, lucru valabil inclusiv pentru voi. Aplicati puterea cuvantului in sensul adevarului si al iubirii.

“Nu luati nimic personal!”
Nimic din ceea ce fac altii nu are vreo legatura cu voi. Tot ce afirma si tot ce fac ei este proiectia propriei lor realitati, a propriului lor vis. Daca deveniti imuni la opiniile si la actiunile celor din jur, nu veti mai fi victimele unei suferinte inutile.

“Nu faceti presupuneri inutile!”
Cautati in voi curajul de a pune intrebari si de a exprima ceea ce doriti cu adevarat. Comunicati cu cei din jur cat mai clar cu putinta, evitand astfel neintelegerile, tristetea si dramele inutile. Acest legamant este suficient pentru a va transforma radical viata.

“Faceti intotdeauna tot ce va sta in putere!”

Nu uitati insa ca eficienta noastra maxima se schimba de la o clipa la alta, la fel cum starea organismului difera atunci cand acesta este sanatos de momentul cand este bolnav. Indiferent de circumstante, faceti tot ce va sta in puteri. Veti evita astfel autojudecarea, criticile si regretele inutile.

Noi cream si drama, si frumusetea - Miguel Ruiz, Cele patru legaminte

!

SURSA

:kiss: :kiss: :kiss:
  • manana
  • Avatarul lui manana
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • The day you stop loving is the day you die
  • Posts: 2785
  • Thank you received: 673
  • Karma: 24
Trebuie sa vrei, si daca vrei, poti!
Ultima editare: by manana.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Barbatul si femeia #26755

Stiinta iubirii - A fi îndragostit



:kiss: :kiss: :kiss:
  • manana
  • Avatarul lui manana
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • The day you stop loving is the day you die
  • Posts: 2785
  • Thank you received: 673
  • Karma: 24
Trebuie sa vrei, si daca vrei, poti!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Barbatul si femeia #27639

A FOST DOVEDIT STIINTIFIC...

Iata o teza foarte bine fundamentata:

A fost dovedit stiintific, ca o chestiune de supravietuire ca barbatul are nevoie cel putin de doua femei:
- una in casa – SOTIA
- una in afara casei – CEALALTA

A intelege aceasta TEZA este foarte usor:

SOTIA are grija de casa, de copii, de haine, etc…
CEALALTA are grija de tine;

SOTIA iti vorbeste de toate problemele casei, de datoriile de platit, de dificultatile din timpul zilei;
CEALALTA iti vorbeste despre cat de mult ii lipsesti in timpul aceleiasi zile;

SOTIA cumpara un parfum scump pentru a merge la o petrecere;
CEALALTA foloseste parfumul scump pentru a-ti placea tie si a te simti bine cu ea;

SOTIA doarme cu pijamaua cea veche si confortabila;
CEALALTA se imbraca cu un neglije senzual, sa te astepte pe tine;

SOTIA iti reclama lucrurile care lipsesc din casa;
CEALALTA aranjeaza totul pentru ca nimic sa nu lipseasca cand sosesti tu;

SOTIA te cheama la telefon ca sa nu uiti sa treci pe la farmacie, la macelarie, la supermarket, la paine si sa iei copiii de la scoala;
CEALALTA te cheama la telefon numai ca sa-ti spuna ca te iubeste si ca ii este dor de tine.

Acuma, te vei intreba:

DE CE NU SCHIMBAM SOTIA CU CEALALTA ???

Raspuns: pentru simplul fapt ca CEALALTA, in cazul in care s-ar hotari sa traiasca cu tine, ar ocupa ea imediat locul de SOTIE si, putin timp dupa aceea, ar aparea nevoia imperioasa de a gasi o alta CEALALTA...

Cum recunosti o CEALALTA ideala (1) ?

Nu trebuie sa fie foarte frumoasa, pentru ca in caz contrar ai avea-o pentru putin timp, sau te expui riscului sa o imparti cu altul. Dar trebuie sa fie dragastoasa si delicata. Ea nu are intentia sa se casatoreasca si te-a ales pe tine, tocmai pentru ca esti insurat.

Cum recunosti o CEALALTA ideala (2) ?

Daca si ea ar fi fost casatorita, s-ar imbunatati posibilitatile ca sa nu ai probleme, caci niciodata nu te va chema la telefon la tine acasa, sau nu te va pune in situatii dificile, cand v-ati intalni intr-un supermarket.

Cum recunosti o CEALALTA ideala (3) ?

Ea te va chema la serviciu cu acea voce senzuala (pe care numai CEALALTA o are) si daca, colegii tai de serviciu raspund si te dau la telefon, sunt morti de invidie, pentru ca tu abia raspunzi, vei vorbi soptit si zambind...

Sfat util: tine-le mereu pe amandoua multumite; tine cont ca, daca SOTIA, dintr-un anumit motiv, nu-ti mai prezinta problemele obisnuite, CEALALTA nu mai are niciun sens.

DREPTURILE FAMILIEI

Citeste ce scrie ilustrul Washington de Barros Monteiro, in Cursul de Drept Civil (vol.2, Drepturi de Famile, pag.117):

Fara indoiala, din punct de vedere pur psihologic, este fara niciun dubiu, mai grav adulterul la femei.

Aproape intotdeauna, infidelitatea barbatului este fructul unui capriciu pasager, sau a unei dorinte de moment. Greseala lui nu afecteaza in niciun mod dragostea pentru nevasta lui.

Adulterul femeii, bineinteles, demonstreaza ca sunt definitiv rupte legaturile afective pentru sot si ca stabilitatea caminului este iremediabil compromisa.

Pentru un barbat, scrie Somersen Maugham, o relatie pasagera nu are importanta sentimental dar, fara indoiala, pentru o femeie are.

In afara de asta, copiii pe care femeia i-ar putea avea din adulter, vor trebui sa ramana in grija sotului, ceea ce agraveaza IMORALITATEA faptului, in schimb copiii sotului cu amanta, niciodata nu vor cadea in grija sotiei. Cu alte cuvinte, adulterul femeii transfera sotului ingrijirea progeniturii altuia, ceea ce adulterul sotului nu ar fi adus aceasta consecinta. Pentru asta, societatea condamna in mod sever adulterul femeii.

CONCLUZIE!

Barbatul nu este infidel, are doar "Capricii trecatoare" :P
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15911
  • Thank you received: 5082
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Florin Yry

Rasp: Barbatul si femeia #30570

Pastratorii iubirii

Iubirea este un talent... Cele 15 trasaturi ale celor care stiu cum sa pastreze iubirea

Daca iubirea este un dar, da-l cand este cazul si pastreaza-l cand trebuie... Pastratorii iubirii nu ezita si nu se tem sa isi asume raspunderea pentru deciziile lor. Pastratorii iubirii stiu ca fiecare hotarare pe care o iau declanseaza un comportament.

Se poarta dramele legate de relatii, se poarta despartirile cu spectacol, se poarta reimpacarile cu bucurie, se poarta scandalurile personale expuse pe sticla, in vazul cunoscutilor si ale necunoscutilor. Relatiile frumoase si armonioase stau in umbra, departe de ochii curiosilor. Ii cunoasteti pe acei oameni care stiu ca toate aceste cautari si rasturnari de situatii pot fi incitante si atragatoare, insa nu vor trece proba timpului? Stiti insa acele relatii in care el ramane cu ea si ea ramane cu el si amandoi impreuna trec prin bune si prin rele pana la adanci batraneti, iubindu-se si depunand eforturi sa nu-si piarda iubirea!?… Stiti acele cupluri care reusesc sa treaca o proba ce pare de netrecut in ziua de astazi… proba timpului? Oricine poate intalni iubirea. Mai devreme sau mai tarziu, macar o data in viata, fiecare dintre noi da nas in nas cu iubirea. Putini sunt insa cei care stiu sa pastreze iubirea ani la rand, o viata intreaga…
Am gasit pe blogul psihologului Randi Gunther un articol interesant: “Who Are The “Keepers?” – The Behaviors of Long-Term Successful Relationship Partners“. Bazandu-se pe propria experienta, pe observatiile clinice extrase din studiile sale de caz, psihologul a observat ca cei care reusesc sa creeze relatii frumoase, stabile si pe termen indelungat au anumite trasaturi in comun. Psihologul numeste aceasta categorie de oameni „pastratorii iubirii” si ne indeamna sa invatam de la ei arta relatiilor pentru vreme indelungata. Totodata, specialistul in relatii ne face cunoscute cele 15 trasaturi ale acestor “gardieni ai iubirii”, parteneri de succes in relatiile pe termen lung. Unele dintre ele le avem si noi, altele le putem observa la partener sau la cei din jurul nostru, pe altele am putea incerca sa ni le dezvoltam mai mult.
Am extras din articolul psihologului anumite idei legate de trasaturile si comportamentul celor care stiu sa pastreze iubirea. Articolul in detaliu, precum si exemple concrete care ilustreaza trasaturile pastratorilor iubirii, il puteti gasi pe blogul lui Randi Gunther sau in revista Psychology Today. Randi Gunther este profesor doctor in psihologie clinica si consilier in probleme matrimoniale. Avand o experienta de 40 de ani in domeniul psihologiei, Randi Gunther este cunoscuta si apreciata in Caroina de Sud pentru workshopurile si prelegerile sale pe tema relatiilor. Gunther este si autoarea cartilor Relationship Saboteurs: Overcoming the Ten Behaviors that Undermine Love , When Love Stumbles: How to Rediscover Love, Trust, and Fulfillment in your Relationship.

1. Cei care pastreaza dragostea stiu ca sunt raspunzatori pentru faptele lor…

Pastratorii iubirii nu ezita si nu se tem sa isi asume raspunderea pentru deciziile lor. Pastratorii iubirii stiu ca fiecare hotarare pe care o iau declanseaza un comportament si isi iau asupra lor responsabilitatea propriilor actiuni. Au tarie de caracter, insa sunt in acelasi timp flexibili. Doresc sa se schimbe in mai bine, isi admit greselile si cauta in permanenta sa isi imbunatateasca relatia.

2. Cei care pastreaza dragostea isi mentin ritmul personal chiar si in conditii de stres…

Pastratorii iubirii isi cunosc propriul ritm si il respecta si pe cel al celor din jurul lor. Ei inteleg ca exista diferente in ritmul de functionare personal dintre doi oameni. Sunt, de aceea, rezonabili in flexibilitatea lor si au disponibilitatea de a-si reduce sau urgenta propriul ritm pentru a ajunge la acelasi nivel cu partenerul.

3. Cei care pastreaza dragostea nu sunt niste spectatori obisnuiti. Ei gasesc o modalitate de a ramane interesati sau de a se retrage intr-un mod gratios…

Pastratorii iubirii stiu ca unul dintre cei mai periculosi dusmani ai relatiei lor este plictiseala. Ei stiu ca plictiseala poate distruge tot ce a fost frumos si interesant intr-o relatie. Stiu totodata ca plictiseala este imprevizibila si uneori inevitabila. De aceea, isi dau interesul pentru a face dintr-o situatie neinteresanta una interesanta si semnificativa. Cum? Nu solicitandu-ti tie resursele, ci facand apel la propriile resurse.

4. Cei care pastreaza dragostea vad umorul ca pe o parte sacra a relatiei…

Rasul vindeca, insanatoseste. Te scapa de cele mai negre ganduri, de cele mai adanci frici si dureri si te lecuieste de singuratate. Pastratorii iubirii stiu cat de important este sa gasesti umorul in viata si sa mergi cu fruntea sus mai departe, depasind dezamagirile si tristetile. Pastratorii iubirii te fac sa razi cand este cazul. Iti arata partea plina si luminoasa a paharului. Pastratorii iubirii lumineaza situatiile care au nevoie sa fie luminate, insa nu si pe cele grave, care merita solemnitate si tacere. Pastratorii iubirii “pot procesa atat durerea, cat si iubirea”, spune Randi Gunther, dar prefera sa vada fata insorita a vietii.

5. Cei care pastreaza dragostea stiu cum sa ramana echilibrati…


Pastratorii iubirii au stapanire de sine si reusesc sa nu isi piarda controlul chiar daca sunt provocati. Pastratorii iubirii cad si ei uneori, insa au tarie interioara. Ea ii sprijina la fiecare clatinare a lor.Pastratorii iubirii accepta cu gratie complimentele, dar si criticile. Cand partenerii lor sunt instabili, pastratorii iubirii nu reactioneaza la randul lor prin exagerare sau instabilitate. Ei raman lucizi chiar si in conditii de stres si provocare.

6. Cei care pastreaza dragostea nu lasa vina sa le influenteze deciziile…


Pastratorii iubirii stiu ca vina este o arma mortala intr-o relatie de iubire, insa nu fac apel la ea. Nu vor sa manipuleze folosindu-se de tactici de invinovatire ale partenerului. Pastratorii iubirii isi asuma greselile. Ei incearca sa le repare in loc sa exagereze autoinvinovatindu-se. Pentru ca nu invinovatesc, pastratorii iubirii nu accepta sa fie controlati prin sentimentul vinei. “Le pasa daca ii fac pe ceilalti fericiti, insa nu actioneaza din cauza fricii de a-si pierde partenerul”, spune Gunther.

7. Cei care pastreaza dragostea stocheaza “momentele bune” ale relatiei…

Pastratorii iubirii stiu ca nu pot face fata vremurilor dificile intr-o relatie decat retragandu-se in vremurile grozave ale acelei relatii. Este metoda lor de a supravietui. In timpuri usoare si frumoase, pastratorii iubirii isi fac stocul de “amintiri bune” din relatia lor. Depun aici momentele deosebite care au avut loc pe parcusul relatiei lor si le actualizeaza periodic. In situatiile dificile ale relatiei lor, in momentele tragice ale vietii se intorc la aceste amintiri superbe pentru a supravietui. Pastratorii iubirii “nu sunt lipsiti de respect fata de durere sau tragedie, insa balanseaza momentele dificile cu amintiri vesele”, spune psihologul.

8. Cei care pastreaza dragostea sunt autentici…

Pastratorii iubirii sunt sinceri si sunt perceputi de ceilalti ca fiind sinceri. Pastratorii iubirii isi doresc ca partenerul lor sa ii aprecieze pentru aceasta calitate, apreciind-o la randul lor in ceilalti. Pastratorii iubirii nu joaca niciodata la dublu, ci actioneaza intotdeauna cu cartile pe masa. Nu mint si nici nu se rusineaza de ceea ce sunt, afisand transparenta in tot ceea ce gandesc, fac si spun. Nu cad de acord cu o persoana daca nu sunt de acord cu persoana respectiva. Tin la adevar, insa nu arata cu degetul greselile celorlalti.

9. Cei care pastreaza dragostea inteleg si isi accepta valoarea pe piata…


Pastratorii iubirii sunt realisti fata de ceilalti in ceea ce priveste propria valoare. Valorile lor sunt bine definite. Le cunosc foarte bine si nu incearca sa fie ceea ce nu sunt pentru a impresiona sau a castiga gratia si acceptarea cuiva. Inainte de a-i respecta pe ceilalti, isi doresc sa se respecte pe sine. Daca participa la competitii, stiu sa invinga si stiu si sa piarda. In acest caz, “nu se vaita si nici nu se simt respinsi. Sunt mai degraba interesati de ceea ce ar fi putut sa faca mai bine.”, subliniaza Randi Gunther pe blogul sau.

10. Cei care pastreaza dragostea cauta valoarea si in ceilalti oameni…

Pastratorii iubirii vor sa fie inconjurati de oameni cu trasaturi pozitive adevarate, iar atunci cand le gasesc in ceilalti, le impartasesc acest lucru. Pastratorii iubirii stiu ca, in afara de iubirea si legaturile care se stabilesc intre oameni, nimic nu este sigur. Cauta de aceea sa isi imbunatateasca relatiile in mod continuu si nu ezita sa faca aprecieri daca persoanele in cauza le merita. Un pastrator al iubirii isi va aminti un lucru important pe care i l-ai spus, afirma Randi Gunther… Devine important si pentru el si atunci cand va avea sansa, va lucra in acest sens.

11. Cei care pastreaza dragostea evita pierderile inutile de energie…


Pastratorii iubirii stiu ca epuizarile de energie pot avea loc oricand si ca in viata sunt situatii care „te seaca” efectiv de forte. Teama, dezamagirea, negativismul, atasamentul gresit, panica, jignirile… toate acestea trebuie evitate, deoarece ne consuma resursele interne, atat de pretioase de altfel. Pastratorii iubirii incearca pe cat posibil sa le evite, urmarind in schimb sa solutioneze problemele care genereaza astfel de sentimente. Pastratorii iubirii „ii inspira pe oameni sa se concentreze asupra posibilului. Ei nu te dispretuiesc daca te ineci in dezamagire disfunctionala. Te vor ajuta, in schimb, sa lasi deoparte epuizarile de resurse si sa te concentrezi asupra a ceea ce iti place la tine.”, este de parere psihologul.

12. Cei care pastreaza dragostea stiu cum sa se calmeze…

“Ca oricine altcineva, pastratorii iubirii se supara, pot fi raniti, se pot simti frustrati, insa atunci cand vremurile dificile vin, prima lor reactie este aceea de a se autocalma si de a se relaxa. Stiu ca daca se agita, vor comite greseli”, se arata pe blogul psihologului. Atunci cand situatiile cer sa fie calmi, pastratorii iubirii apeleaza la resursele lor interioare, recurgand totodata la ceea ce conteaza cu adevarat pentru ei. Pusi fata in fata cu provocari, se poate intampla ca si pastratorii iubirii sa isi piarda la randul lor calmul. Reusesc insa in scurt timp sa isi recapete controlul si sa indrepte situatia.

13. Cei care pastreaza dragostea cauta transformarea continua…

Nu este deloc usor sa indragesti schimbarea. Rutina poate fi atat de confortabila… Nu putini sunt cei care prefera siguranta si predictibilitatea. Pastratorii iubirii stiu insa ca trebuie sa fie deschisi in fata schimbarii si a transformarii si incearca sa le imbine cu predictibilitatea. Pastratorii iubirii stiu ca trebuie sa invete din trecut si sa isi construiasca planuri de viitor. Invata din greseli si merg mai departe, cautand sa se imbunatateasca si sa-si imbunatateasca si relatiile cu ceilalti.

14. Cei care pastreaza dragostea au grija de ei insisi…


Pastratorii iubirii stiu ca nu trebuie sa-si impovareze partenerul cu o sarcina in plus, aceea de a le purta de grija. Nu pun asupra partenerului aceasta presiune. De aceea, pastratorii iubirii fac personal tot ce pot pentru a-si mentine sanatatea mentala, fizica si spirituala. “Ies cu oameni care ii regenereaza, isi tin mintile active si sunt profund indragostiti de valorile spirituale care ii sustin in timpurile dificile. (…) Sunt acei parteneri carora nu trebuie sa le amintesti niciodata sa aiba grija de ei.” Nu sunt atat de egoisti incat sa iti ceara tie acest lucru sau sa il astepte de la tine.

15. Cei care pastreaza dragostea pretuiesc momentul prezent…

Pastratorii iubirii stiu ca este bine sa inveti din trecut si sa iti proiectezi in viitor, dar ca si mai bine este sa traiesti in prezent. Pastratorii iubirii lasa in urma ceea ce trebuie lasat si invata sa pretuiasca si sa se bucure cat mai mult de momentele prezente. Atunci cand sunt cu partenerul lor, incearca sa fie prezenti acolo langa el, pentru el, cu el. Cu totul!

SURSA

Mary Chapin Carpenter - Grow Old With Me (a John Lennon song)




:kiss: :kiss: :kiss:
  • manana
  • Avatarul lui manana
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • The day you stop loving is the day you die
  • Posts: 2785
  • Thank you received: 673
  • Karma: 24
Trebuie sa vrei, si daca vrei, poti!
Ultima editare: by manana.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Barbatul si femeia #33578

TEST de PERSONALITATE: Cât de reuşită este căsnicia ta?



Majoritatea femeilor casatorite trec prin perioade destul de dificile daca raman alaturi de acelas barbat mai bine de 10 ani. Desi nu este un lucru recunoscut, este un adevar. De-a lungul timpului insa au fost inventate teste sociologice si de personalitate care sa conchida daca este nevoie cu adevarat sa fie tras un semnal de alarma in cazul unei casnicii, scrie Lyla.ro.

Majoritatea femeilor casatorite trec prin perioade destul de dificile daca raman alaturi de acelas barbat mai bine de 10 ani. Desi nu este un lucru recunoscut, este un adevar. De-a lungul timpului insa au fost inventate teste sociologice si de personalitate care sa conchida daca este nevoie cu adevarat sa fie tras un semnal de alarma in cazul unei casnicii.

Chiar daca aveti totusi o casnicie fericita, nu strica sa stiti ca ati putea sa faceti mai mult.

In cele ce urmeaza va vom ruga sa raspundeti cu cat se poate de multa seriozitate si sinceritate la intrebarile de mai jos si sa nu va panicati in cazul in care raspunsurile obtinute nu sunt cele la care va asteptati. Este bine sa va reevaluati situatia si sa cautati solutii impreuna daca semnele sunt rele sau sa va bucurati de casnicie daca semnele sunt bune.

1. Ce fel este casnicia ta?
a. foarte fericita

b. fericita

c. asa si asa

d. greoaie

e. teribila

2. Cum este sotul tau?
a. minunat

b. pot trai cu el.

c. ma domina

d. un increzut

e. foarte usor de dominat

f. o epava

3. Caracterul sotului tau este?
a. optimist

b. copilaros

c. foarte linistit

d. pasnic

e. un pesimist

4. Ce fel ti se par, dupa atata timp, tabieturile sotului tau?
a. sunt simpatice

b. sunt enervante

c. inu le mai suport

5. Cum este in pat sotul tau?
a. minunat

b. prea pretentios

c. nu prea ii mai pasa de sex

d. e ok

6. Preocuparile lui din timpul liber;
a. sunt aceleasi ca ale tale

b. intamplator, se aseamana cu ale tale

c. sunt total diferite de ale tale

7. Cat timp stati amandoi?
a. cat putem de mult

b. cam putin

c. ne evitam

8. Cand sunteti amandoi;
a. discutati cu placere despre orice

b. nu prea vorbiti

c. conversati doar

d. va certati

9. Obisnuiti sa va distrati impreuna?
a. des si in acelas fel

b. adesea dar diferit

c. uneori

d. nu ne distram impreuna

10. Cat de des va certati ?
a. des si cu multi nervi

b. rareori si se termina repede

c. niciodata

CALCULAREA PUNCTELOR

1. a-1, b-2, c-3, d-5, e-7

2. a-1, b-2, c-4, d-7, e-4, f-7

3. a-2, b-5, c-1, d-3, e-5

4. a-1, b-4, c-7

5. a-1, b-6, c-7, d-2

6. a-1, b-4, c-7

7. a-1, b-4, c-7

8. a-1, b-5, c-3, d-7

9. a-1, b-5, c-3, d-7

10. a-7, b-1, c-3.

Aduna punctele corespunzatoare raspunsului tau si mai adauga inca 5 puncte daca esti casatorita de mai putin de sapte ani. Pe de alta parte, scade cinci puncte ai peste 20 de ani de casnicie. Daca nu te regasesti in cele doua cazuri de exceptie, doar aduna punctele obtinute.

:kiss: :kiss: :kiss:
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5924
  • Thank you received: 724
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: ciresaru

Rasp: Barbatul si femeia #35492

Iubirea explicata



CEARTA IN CUPLU

  • manana
  • Avatarul lui manana
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • The day you stop loving is the day you die
  • Posts: 2785
  • Thank you received: 673
  • Karma: 24
Trebuie sa vrei, si daca vrei, poti!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Barbatul si femeia #35685

Femeia vazuta de parintele Arsenie Papacioc

Femeia care e buna, nimic nu-i mai bun!

Am cununat odata pe cineva, si cand am ajuns la citirea din apostol unde citetul spune: “iar femeia sa asculte de barbat”, toata lumea s-a uitat la mireasa si mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stapanit ceremonia, pentru ca fetita aceea a fost injosita in cel mai mare moment din viata ei.

Dar am tacut pana mi-a venit vremea la cuvant, si i-am spus: “Am constatat ca lumea n-a fost atenta la cuvintele de mai inainte, care spuneau ca barbatul este dator sa-si iubeasca nevasta. Draga mireasa, daca nu te iubeste, sa nu-l asculti!” Sa nu ne jucam cu cuvintele! Fata nu e numai o jucarie de pat sau o jucarie de bucatarie; suntem plini de obligatii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie sa vezi intr-o iubita de la inceput, cand poti sa judeci – pentru ca daca te-ai indragostit nu mai judeci – niste lucruri pentru viitor, pana la sfarsitul vietii. Deci este dezavantajul celui care se indragosteste prost, care s-a indragostit pentru ca a vazut ceva superficial; el nu mai simte frumusetea aceea grozava a iubirii. Credeti dumneavoastra ca acest mare mester, Dumnezeu, cand a creat omul, si pe femeie deci, a creat-o fara sa toarne acolo sentimente si posibilitati extraordinare?! Femeia, tineti seama, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rau, dar care e buna, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci buna, dar cel mai bine este sa nu te grabesti la inceputul inceputurilor.

Exista un instinct in noi. Odata, ma gaseam la Timisoara. Nu eram calugar, nici la manastire nu eram, dar ma gandeam la asta. Un student la politehnica se indragostise de o studenta foarte urata. M-am trezit cu el la mine sa-mi ceara sfaturi, ca era innebunit dupa ea. N-o cunosteam, ca nu putea sa patrunda oricine pana la mine, dar el o iubea. Am cunoscut-o apoi. Ea, saraca, n-avea cum sa speculeze iubirea, pentru ca nu avea nimic, era urata. Dar nu exista femeie urata. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare in felul ei. Barbatul trebuie sa se plece sa o ia – adica sa-i arate eleganta, pretuire. Atunci floarea isi arata si mirosul, si calitatile ascunse, pentru ca tu ai stiut sa rascolesti adincurile si ai facut din ea ceea ce nu stia ea ca este. Femeia trebuie pretuita, sa stiti, pentru ca mai intai ne reprezinta o femeie in Imparatia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ti-e si frica sa vorbesti comparand-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, dupa experienta aceasta foarte lunga atitudinea fata de femeie, in general, sau in relatia dintre barbat si femeie, a evoluat inspre pozitiv sau inspre negativ?

In general, a evoluat spre inflorire, spre pozitiv. Dar, spre indurerarea momentului istoric in care ne aflam, exista si foarte multe cazuri cand femeile abia isi mai sufera barbatii: sunt betivi, chiar necredinciosi. Au ramas in ateismul anilor trecuti si femeile se lupta din rasputeri sa-i aduca si pe ei la credinta, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar altii spun: “Iar te rogi, iar te inchini? Ce, te-ai pocait?” Sunt si cazuri din acestea, dar sunt si foarte multe familii in care exista intelegere duhovniceasca. Insa te fura si treburile. De aceea noi, ca duhovnici si preoti, in general, ii sfatuim pe cei care nu au timp pentru rugaciunea de tipic, pentru ca se scoala de noapte cu treburi, sa aiba o stare de rugaciune acolo unde se gasesc. Daca tu te duci cu inima deschisa la treburile tale gospodaresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreste sa ai in gand: “Doamne miluieste”? Sa poti sa intri apoi in casa cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Nu exista “jumatatea mea”

Credeti ca fiecare om are o jumatate a lui?

Asta este o expresie care mie nu mi-a placut. Nu e o jumatate a ta, ci un tot al tau; tu esti tot, ea e tot. Nu exista grad de rudenie intre sot si sotie, pentru ca ei sunt una. Dumneavoastra ati vazut steaua lui David, evreiasca: sunt doua triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e facuta de David, care era omul lui Dumnezeu, si ea reprezinta fiinta omeneasca, care are calitatea calitatilor in creatia lui Dumnezeu: chip si asemanare cu El. Si de aceea l-a facut pe om intai ca un triunghi echilateral, cu baza in sus, pentru ca omul e tare in putere, apoi un triunghi echilateral cu baza in jos, care simbolizeaza femeia. Nu exista “jumatatea mea”. E o expresie spusa la un pahar de vin; la o sticla de vin, pardon! ca sa nu zic la un butoi chiar.

“Sa pretuiti femeia”

Floarea sta in glastra; baiatul trebuie sa umble sa si-o aleaga. Fata nu trebuie sa bata cararile baiatului, ci baiatul sa dea peste ea. Si apoi, voi trebuie mai intai de toate sa stiti sa pretuiti femeia foarte mult. Ea este o creatie a lui Dumnezeu extraordinara. Va dati seama ce putere are o femeie sa te scoata dintr-o stare amarata. Faptul ca un barbat stie ca acasa are parte de o iubire desavarsita il face sa munceasca, sa castige razboaiele, sa-si rezolve problemele.

Sa stiti ca femeia nu gandeste simplu. Chiar daca nu e invatata, ea are o putere de patrundere deosebita si e mult mai realista decat un barbat. Ea are inca de astazi un sentiment pentru ziua de maine. Insa noi discutam, rationalizam niste lucruri, dar in iubire nu este nimic rational.

Parintele Arsenie Papacioc

:kiss: :kiss: :kiss:
  • manana
  • Avatarul lui manana
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • The day you stop loving is the day you die
  • Posts: 2785
  • Thank you received: 673
  • Karma: 24
Trebuie sa vrei, si daca vrei, poti!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Barbatul si femeia #43437

Cum se căsătoreau străbunii noştri, la 1800. Formalitatea ciudată cu zestre trecută în actul de căsătorie şi anunţuri de mărătiş făcute în biserică

646x404-7.jpg

Chiar dacă pare greu de crezut, în 1800 era mai complicat să te căsătoreşti ca astăzi. Cerinţele bisericii erau atât de multe şi stricte, încât tinerii erau nevoiţi adesea să aştepte până iarna când terminau cu muncile agricole, pentru a se putea lua. Invitaţiile de nuntă nu existau, anunţul făcându-se la biserică, iar actul de căsătorie conţinea şi zestrea mirilor. Tinerii cărora doar ideea unei nunţi le dă bătăi de cap trebuie să ştie că şi în 1800 era la fel de complicat să te căsătoreşti. Mai mult, până şi protopopul sau vicarul, în cazul greco-catolicilor, trebuia să-şi dea acordul în scris pentru ca tinerii din Transilvania să-şi poată lega destinele. Un studiu interesant publicat în Revista Bistriţei şi realizat de istoricul Claudia Septimia Peteanu în Bistriţa-Năsăud, mai exact în zona Năsăudului şi pe Valea Bârgăului, scoate în evidenţă cât de complicat era procesul de căsătorie. „Prin reglementări stricte, atât biserica greco-catolică, cât şi cea ortodoxă din Transilvania celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea au condiţionat încheierea unui maritaj valabil prin parcurgerea câtorva etape obligatorii înainte ca mirii să spune marele „da” în biserica în faţa reprezentantului oficial”, precizează istoricul. Anunţul public la biserică, străbunicul invitaţiilor de nuntă Astfel, după ce tinerii s-au hotărât să se căsătorească urma peţitul şi anume cererea în căsătorie în faţa familiei, iar mai apoi logodna. În cadrul logodnei, cei doi miri erau obligaţi să declare solemn „buna învoire la căsătoriei” în faţa parohului miresei, a părinţilor şi a doi martori. Înainte de căsătorie, viitorii miri erau nevoiţi să-şi anunţe nunta în trei rânduri la biserică, după slujbă, acest anunţ public reprezentând străbunicul invitaţiilor de nuntă. Ultimul act întocmit de preot era „ţidula de cununie”, care cuprindea informaţii despre învăţăturile bisericeşti, data când s-au spovedit şi cuminecat cei doi, dar şi zilele în care populaţia a fost anunţată. Această „ţidulă” era mai apoi trimisă protopopului sau vicarului, după caz, pentru a-şi da acordul. Abia după ce toţi aceşti paşi erau urmaţi tinerii erau liberi să organizeze nunta. Toate aceste aprobări necesitau timp, lucru sugerat şi de faptul că cele mai multe dintre nunţi se desfăşurau toamna târziu sau iarna, după ce erau finalizate muncile agricole. Zestrea, stipulată în actul de căsătorie Un alt amănunt inedit este faptul că actele de căsătorie conţineau şi zestrea. În zona Năsăudului, pregătirea zestrei necesare pentru întemeierea unei noi familii era obligaţia părinţilor, care ofereau tinerei perechi toate cele necesare unei noi gospodării. Documentul care descrie zestrea purta numele „atestat de zestre”. „Zestrea mirilor din Tiha Bârgăului, la fel ca a celor din Năsăud şi Zagra, era compusă din „avere mişcătoare” şi „avere nemişcătoare”, dar şi din „norocul de la Dumnezeu”, un „element” de zestre mai puţin obişnuit şi nemaiîntâlnit în documentele studiate, de fapt un soi de urare spusă de părinţi cu rol de binecuvântare a căsătoriei”, precizează Claudia Septimia Peteanu. Averea „mişcătoare” şi „nemişcătoare” era reprezentată adesea de animale, dar şi pământ sau chiar fân. „Se observă cu claritate că un mire bogat se căsătoreşte cu o mireasă tot aşa de bogată, la fel cum un mire cu o situaţie materială mai precară îşi ia o mireasă de pe acelaşi eşafod social”, mai spune istoricul. Cu toate acestea, tinerii erau acceptaţi chiar şi fără avere fiindcă forţa de muncă, braţele unui bărbat, reprezentau o garanţie şi o necesitate pentru supravieţuirea noii familii.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5924
  • Thank you received: 724
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Barbatul si femeia #43924

Cinci gesturi simple în relația de cuplu ca să nu ajungeți la terapie sau la divorț

61cf96574edc2f14f3a5ae184031d6388f637a20.jpg


În ultimii treizeci de ani, cele mai semnificative descoperiri în domeniul sănătății mintale vin din sfera neuroștiințelor și a psihologiei relaționale.

La nivel internațional s-a produs o adevărată revoluție cu privire la importanța relațiilor și impactul major pe care îl au conexiunile interpersonale asupra sănătății noastre, asupra stării de bine și asupra nivelului de fericire pe care-l resimțim.

Experții ne vorbesc direct și deschis despre calitatea relației părinte-copil - ca fiind cel mai bun predictor pentru succesul copilului în viață. Dar tot aceștia ne atrag atenția și asupra comportamentelor care asigură sănătatea maritală, un element pe care cei mai mulți dintre noi îl ignorăm cu desăvârșire, mergând pe principiul că, odată căsătoriți, mariajul ar trebui să curgă de la sine.

Însă majoritatea dintre noi știm că nu este chiar atât de simplu, iar statisticile ne indică că aproape jumătate dintre căsătorii ajung să se încheie printr-un divorț, iar 50% dintre despărțiri se produc în primii șapte ani de mariaj. În timp ce alte studii arată că rata de divorț după a doua căsătorie este cu 10% mai mare decât în rândul celor aflați la primul mariaj. Deci, contrar a ceea ce am crede, lucrurile par să nu se îmbunătățească în timp doar pentru că avem mai multă experiență. Schimbarea pare să vină din lată parte.

Potrivit unor studii realizate de renumitul dr. John Gottman, cercetător și profesor emerit de psihologie la Universitatea din Washington, cele cinci gesturi simple pe care le poți face în relația de cuplu și care țin la distanță atât psihoterapeutul, cât și avocatul sunt următoarele:

Înainte de „Să ai o zi buuună!” – asigură-te că înainte de a vă despărți dimineață cunoști cel puțin unul din lucrurile importante pe care partenerul le are de făcut în ziua respectivă – ex. o discuție cu șeful; vizita la medic; o prezentare etc. Cost de timp 10 minute pe săptămână.
„Împreună la bine și la greu” – la sfârșitul fiecărei zile asigură-te că aveți cel puțin 20 de minute în care, cu ajutorul unui dialog intenționat, vă descărcați de stresul acumulat. Cost de timp o oră și patruzeci de minute pe săptămână.
„O apreciere nu te costă, dar face minuni” – găsește o formulă potrivită ca în fiecare zi să-ți exprimi aprecierea și admirația față de partener. Raportul dintre aprecieri și critică este indicat să fie de 5:1. Cost de timp 35 de minute pe săptămână.
„Puterea relațiilor” – îmbrățișările, sărutările și atingerile pline de blândețe nu trebui să lipsească nici pentru o zi din viețile noastre. Asigură-te că există pupicii de noapte bună. Imaginează-ți că astfel te desprinzi de orice iritare măruntă acumulată peste zi. Pupicii sunt un simbol al iertării și blândeții față de imperfecțiunile partenerului. Cost de timp 35 de minute pe săptămână.
„Întâlnirile săptămânale” – acestea pot să fie momente de relaxare prin care rămânem conectați și interesați de persoana partenerului. Înainte de fiecare întâlnire gândiți-vă la câteva întrebări prin care vă exprimați curiozitatea față de actualitățile din viața partenerului – Cum te simți zilele acestea la muncă? Unde ți-ar plăcea să mergem în vacanță? Cu muzică bună ai mai ascultat? Cum este relația cu ai tăi? Este indicat să vorbiți despre tot ceea ce este important și nu-și găsește locul în timpul discuțiilor zilnice. Cost de timp 2 ore pe săptămână.

Cercetările minuțioase realizate în laboratoarele de analiză a calității vieții de cuplu au arătat că acei parteneri care sunt dispuși să investească cel puțin cinci ore pe săptămână pentru sănătatea relațională, au șanse mai mare de-a rămâne împreună și a se bucura de căsnicie. În ciuda faptului că fiecare cuplu are propriul stil de relaxare și interacțiune, integrarea acestor cinci recomandări în viața de zi cu zi poate reduce semnificativ costurile ședințelor de psihoterapie sau onorariile avocaților specializați în divorțuri.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5924
  • Thank you received: 724
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .