SUBIECT: Aspectul afectivo-emotional

Efectele Traumatismului vertebro-medular asupra vietii psihice

Traumatismul vertebro-medular reprezinta o trauma majora ce implica acomodari si adaptari atat fizice cat si psihice. Cei afectati manifesta o gama larga de emotii la care cu greu le fac fata singuri.

Persoanele care au suferit un traumatism vertebro-medular au descris diverse emotii resimtite imediat dupa accident. Indiferent de reactia avuta, trebuie tinut seama de faptul ca fiecare persoana este unica si intr-o astfel de situatie orice manifestare poate fi considerata normala si fiecare persoana va gasi modalitatea proprie de a depasi situatia. Nu se poate vorbi de o regula generala a reactiilor in cazul unei leziuni. Cu toate acestea anumite sentimente sunt mai des intalnite.

Refuzul realitatii
Imediat dupa accident, persoanele se afla intr-o stare de soc, de nesiguranta si de nerealizare a aceea ce s-a intamplat. In aceasta stare exista tendinta de a nega realitatea sau a minimaliza severitatea traumatismului si pot exista sperante nerealiste de vindecare.

Depresia
Pe masura ce se constientizeaza noua realitate, persoanele pot avea sentimenul ca au pierdut ceva, experimenteaza teama si depresia. Se simt neajutorate, devin apatice, se sustrag de la activitatile pe care le faceau inainte si evita prietenii si se poate sa nu mai doarma sau sa manance la fel.

Mania
Pot aparea mania si resentimentul ca viata celorlalti se desfasoara ca inainte, in timp ce propria lume este devastata. Se poate manifesta frustarea, mai ales daca timpul petrecut in spital se prelungeste, intrucat toate planurile facute anterior ( legate de serviciu, studii, vacante, etc.) trebuiesc abandonate si nici nu pot fi facute altele noi.
Nu mai exista controlul, nici macar asupra celor mai elementare functii biologice. Persoanele cu tramatisme incep sa fie lipsite de intimitate si sunt reduse la statutul de obiect: sunt mutate, intoarse, spalate, curatate etc.
Mania se poate manifesta in diferite directii. Poate fi indreptata impotriva propriei persoane, din cauza sentimentului de vinovatie ca nu a facut mai mult pentru a preveni accidentul sau pentru ca dintr-o data a devenit o povara pentru familie. Poate fi indreptata impotriva medicilor si asistentelor medicale, pentru ca sunt cei care comunica vestile proaste sau impotriva lui Dumnezeu, considerand ca situatia respectiva nu trebuia sa li se intample lor.
Indiferent de natura maniei, ea nu poate fi considerata un lucru bun sau rau. Exista pur si simplu pentru ca exista un motiv care o provoaca.

Teama
Multe persoane devin anxioase si tematoare - din cauza leziunii propriu-zise, ori a efectelor ei asupra propriei vieti si a familiei. Daca se combina cu insuficienta informatiilor, cu pierderea controlului si a predictibilitatii, teama si anxietatea pot duce la exagerarea severitatii noii situatii si la subestimarea capacitatii de a trece peste ea. Anxietatea este aproape sigur cea mai grava problema emotionala cu care se confrunta persoanele cu traumatisme vertebro-medulare.

Vulnerabilitatea
Experienta traumatizanta a accidentului poate aduce la suprafata alte probleme psihologice anterioare, nerezolvate la momentul respectiv: de exemplu, probleme de relationare cu parintii, partenerii sau fratii. Daca exista asa ceva, este bine sa nu fie considerate ca fiind urmari ale traumatismului, pentru a agrava starea tensionata deja existenta.

Regretul
Este normal sa regreti ceea ce ai pierdut, corpul pe care l-ai avut si modul in care s-a transformat, viata spre care te indreptai si care acum s-a schimbat, lucrurile pe care obisnuiai sa le faci si pe care nu le vei mai face nicioadata. Regretul face parte din procesul de vindecare si nu trebuie suprimat.

ASPECTE MOTIVATIONALE

De multe ori, nu ceea ce ti s-a intamplat este important, ci ceea ce gandesti in legatura cu ce ti s-a intamplat. Daca consideri ca viata este un dat si nu poate fi schimbata, atunci te vei simti apatic si ca urmare, este putin probabil sa poti face ceva. Nefacand nimic, presupunerea ca viata este terminata va fi confirmata in timp si starea de apatie se va accentua. Pe de alta parte, daca consideri ca orice situatie poate fi schimbata, te vei simti mai bine si sunt sanse mai mari de a realiza ceva.
Recunoasterea sentimentelor proprii.
Primul lucru pe care il poate face persoana cu traumatism vertebral este sa isi recunoasca si sa - si accepte propriile sentimente. Este normal si natural sa ai o multitudine de emotii puternice atunci cand viata iti este data peste cap.

Acceptarea realitatii.
Este o reactie normala sa negi ceea ce ti s-a intamplat, sa te retragi din fata realitatii sau sa crezi ca ceea ce ti s-a intamplat este cu totul altceva. Insa daca nu accepti ceea ce s-a intamplat cu tine, nu iti poti imbunatati viata. Acceptarea nu inseamna sa fi de acord cu ceva sau sa te bucuri de acel ceva. Inseamna sa recunosti schimbarile care au aparut.

Destainuirea.
Este important ca persoana care a suferit un accident sa gaseasca pe cineva cu care sa stea de vorba si sa i se destainuie. Fie ca este un membru al familiei, un prieten apropiat, un cadru medical, trebuie sa fie cineva in fata caruia sa te simti in siguranta si liber sa vorbeste despre ce iti trece prin minte.

Schimbarea presupunerilor negative.
Inainte de accident este posibil ca persoana ce a suferit un traumatism sa fi avut o anumita atitudine fata de handicap, de multe ori gresita. In fapt, multe persoane cu deficiente se considera ca avand handicap, nu datorita faptului ca arata altfel, ci din cauza atitudinii pe care o are societatea fata de ele.

Obtinerea de informatii.
Nevoile si necesitatile persoanei cu traumatism vertebral se schimba radical dupa accident si trebuie sa se informeze asupra noului mod de functionare a organismului, a vezicii urinare, sistemului intestinal, mobilitatii etc.

Actiune. Implicare.
Odata ce persoana cu traumatism vertebral s-a familiarizat cat de cat cu noua situatie, trebuie sa intreprinda ceva. In spital aceasta inseamna implicarea in propria recuperare fizica, contactarea autoritatilor sau punerea in ordine a problemelor familiale. Intoarsa acasa, aceasta inseamna cautarea unui loc de munca, urmarea unui curs de specializare, contactarea prietenilor pe care nu i-a vazut de la accident, iesirea in oras - la un bar, la cumparaturi, la coafor etc.
Gasirea punctelor tari.
Este bine ca persoana sa isi aminteasca si alte momente grele din viata si modalitatile prin care a trecut peste ele. Concentrarea asupra calitatilor personale si asupra realizarilor din viata ajuta in procesul recuperarii. Se recomanda tinerea unui jurnal in care sa fie notata fiecare noua deprindere insusita si fiecare pas inainte, pentru mentinerea unui moral ridicat.

Gandirea pozitiva.
Ceea ce se va intampla cu viata unei persoane cu traumatism vertebral depinde numai de ea. Studiile au aratat ca majoritatea persoanelor aflate in aceasta situatie depasesc inconvenientele deficientei si au o viata la fel de plina ca cea avuta anterior, daca isi doresc cu adevarat acest lucru si cred in reusita lor.

Mirela, interesante postarile tale....dar prima jumatate a acestui post m-a bagat pe mine in depresie...numai citind-o!
Cine a putut folosii asemenea termeni in redactarea ei?
''Persoanele cu tramatisme incep sa fie lipsite de intimitate si sunt reduse la statutul de obiect: sunt mutate, intoarse, spalate, curatate etc.'',
''lucrurile pe care obisnuiai sa le faci si pe care nu le vei mai face niciodata'',
''presupunerea ca viata este terminata va fi confirmata in timp si starea de apatie se va accentua'', '
'In aceasta stare pot exista sperante nerealiste de vindecare.''.....
Precis psihologul acela nu era in carutz cu rotile...SI NICI NU AS DORI SA AJUNG VREODATA LA EL, SA -I SPARG CAPUL....nu cu aceste cuvinte dai curaj de viatza celor care experimenteaza aceasta situatie...cum adica ''sperantze nerealiste de vindecare''? adica mai sanatos la cap e cel care crede ca nu se va vindeca niciodata? .... cred ca brosura sau articolul asta era adresat familiei, nicidecum unui TVM-ist!

Lumi scuze daca ti au facut rau. Dar din pacate in viata noastra, in atatea cazuri ..cei cu TVM ajung si in astfel de cazuri...Si chiar toate pornesc din familie. ...nu ma fa sa zic mai multe ....
'

HAI SA PUNEM LA SUFLET LUCRURILE BUNE! IMPORTANT E CA SUNTEM IN VIATZA SI SA NE BUCURAM DE EA! ARE D-ZEU UN PLAN CU VOI, CACI ALTFEL NU ATI FI SUPRAVIETUIT! SI....NU ADUCE ANUL CE ADUCE CEASUL!

P.S.....faza cu familia nu am inteles-o....ca familia ii da mai multa importantza lui petros decat oricui....eu gatesc doar ce-i place lui......facem vacantzele unde se poate simtzii si el bine.....

Nu totii sunt sustinuti de familie.Eu am pierdut-o dupa.....

Sincer, imi pare rau sa aud asta!
Mirela, ai incredere in D-ZEU ca o sa te faci bine si o sa ai lumea la picioare!

vmirela wrote:imi pare rau sa aud asa ceva mirela.eu fara ajutorul familiei as fii mort de mult.

In primul post Mirela are dreptate, se pare ca aceasta "realitate" s-a reflectat negativ asupra relatiei tale de cuplu, familiala... vreau sa te sustin colega, de aceea iti marturisesc ca dupa astfel de evenimente, am invatat ca ne evaluam pe noi insine dupa INTENTIILE pe care le avem, iar pe ceilalti dupa COMPORTAMENTELE lor…

Oricine se confrunta cu o situatie dificila intr-un moment sau altul. Fie in viata personala, fie in cea profesionala sunt momente pe care le poti schimba. Sunt rezultate pe care le poti schimba! Starea de Bine este fundamentul omului. Trebuie doar sa o accepti. Precum procedezi cu aerul pe care-l respiri, trebuie doar sa te deschizi, sa te relaxezi si sa atragi Starea de Bine in fiinta ta... Pentru a fi iubita trebuie sa ajungi neaparat la o anumita stima fata de tine insuti, sa te iubesti, sa te apreciezi, sa te simti puternica, sociabila, capabila de a fi in frunte si de a reusi in ceea ce iti propui. Atunci vei avea sansa de a fi iubita din nou.... cred eu

Cuvintele frumoase pot fi scurte si usor de rostit, dar ecoul lor este fara de sfarsit, spune Maica Teresa

partenerul meu in carutz, nu sufera de nicio depresie....pe cand eu, care am atatea responsabilitati pe cap, mai pic in letargie.....ma tratez cu cipralex, care ma face mai nesimtzita!

asa crezi tu lumi dar eu cred ca si el sufera vazandu-si familia luptandu-se cu atatea responsabilitatil iar el nu poate sa va ajute

lumi a scris:
Se zice: "Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista". Am ramas cu puternica impresie ca gandirea pozitiva, la originile ei, pune accentul tocmai pe 'pusul in traista'. Cum asa? Vei intelege daca vizionezi filmul The Secret. Daca nu ai vazut filmul, este obligatoriu sa-l vezi, ca sa zic asa...

Imagineaza-ti cum vrei sa fie un anumit aspect al vietii tale. Cu toate detaliile si emotiile si sentimentele. De mai multe ori, dimineata si seara, zi de zi, saptamani sau luni la rand. Si astfel, intr-un final vei face acele lucruri care te vor duce la ceea ce-ti doreai, ghidata de emotii si sentimente.

Stiu ca poti, esti o luptatoare...

Despre puterea gandului...

Ai grija ce gandesti pentru ca gandurile tale pot deveni vorbe.
Ai grija ce vorbesti pentru ca vorbele tale pot deveni fapte!
Ai grija ce-ti doresti pentru ca s-ar putea sa se intample!

Sper sa va placa! Un filmulet dragut despre putearea gandului!



Majoritatea dintre noi, a TVM-istilor & CO suntem asa de afectati incat in loc sa traim cu iluzia ca suntem puternici, mai bine incercam sa ne cunoastem cu adevarat... degeaba avem resurse emotionale daca nu putem sa le punem in aplicare

Buna

Sunt o persoana sensibila si emotiva.

interesant post......eu am ajuns la acceptare dupa zece ani si am o intrebare chiar crezi ca pot spune cuiva ce am pe suflet?

Dream - Motivational Video



Activati subtitrarea in romana