SUBIECT: Aspectul afectivo-emotional

Ce se intampla cu memoria mamelor care ingrijesc copii cu dizabilitati

Mamele copiilor cu handicap ar putea deveni mai uituce odata cu inaintarea in varsta decat alte mame, potrivit unui nou studiu care sugereaza ca stresul de a fi parintele unui copil cu dizabilitati afecteaza memoria mamelor de-a lungul timpului.

Tatii copiilor cu dizabilitati nu difera de tatii copiilor fara handicap in ceea ce priveste competentele de memorie pe masura ce inainteaza in varsta. Si mamele care beneficiaza de un sprijin puternic, un simt al controlului si un istoric de exercitii fizice regulate isi pot mentine mintea mai agera decat cele fara aceste atribute, relateaza Reuters.



"Pastrarea unor prietenii de calitate, un sentiment de control asupra vietii si un stil de viata activ fizic ar putea ajuta la protejarea acestor parinti de imbatranirea cognitiva accelerata", a declarat Jieun Song, cercetatoare la Centrul Waisman de la Universitatea din Wisconsin-Madison (Statele Unite), care a condus studiul.

Cu cat mamele participante la studiu au avut mai multe dificultati in indeplinirea sarcinilor de ingrijire a copiilor lor cu handicap si au fost mai in varsta, cu atat problemele lor de memorie s-au inrautatit, scriu cercetatorii in Journals of Gerontology: Series B.

Acest lucru nu este de mirare, avand in vedere ca cercetari anterioare au aratat ca parintii cu copii cu handicap tind sa se simta mai stresati si sa aiba mai multe probleme psihologice, cum ar fi depresia, decat cei cu copii fara nevoi speciale, subliniaza cercetatorii.

"Pentru ca mamele copiilor cu dizabilitati sunt de obicei mai implicate in ingrijirea copiilor si in activitatile casnice decat sotii lor, este posibil ca ele sa fie mai expuse la stres cronic si, prin urmare, la riscuri mai mari de declin cognitiv pe parcursul vietii comparativ cu tatii copiilor cu dizabilitati", a explicat Song pentru Reuters Health intr-un e-mail.

Cercetatoarea a spus ca ea si echipa ei au dorit sa studieze efectele cognitive ale cresterii copiilor cu handicap, din cauza numarului mare al acestor copii in SUA, duratei de viata mai lungi a parintilor si costului mare pentru societate.

Studiul a folosit date dintr-un sondaj national in randul parintilor intre 2004 si 2006, examinand istoricul a 128 de parinti cu copii cu handicap si a 512 parinti de copii fara handicap (si care nu au avut in grija alti copii sau adulti cu dizabilitati). Copiii parintilor din primul grup au avut dizabilitati precum tulburari de deficit de atentie/hiperactivitate, autism, paralizie cerebrala, sindromul Down, epilepsie si probleme intelectuale sau de invatare.