Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:
  • Page:
  • 1
  • 2

SUBIECT: REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41190

REGULAMENTUL (CE) NR. 883/2004 din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială
Forma sintetică la data 11-iunie-2015.

> (la data 20-mai-2014 reglementat de Directiva 2014/50/UE/16-apr-2014 )
> (la data 16-dec-2011 actul a fost modificat de Decizia 2011/863/UE/16-dec-2011 )
> (la data 06-oct-2011 actul a fost in legatura cu Decizia 76/01-iul-2011 )
> (la data 01-ian-2011 a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 1231/24-nov-2010 )


(Text cu relevanţă pentru SEE şi pentru Elveţia)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolele 42 şi 308,
având în vedere propunerea Comisiei, prezentată după consultarea partenerilor sociali şi a Comisiei administrative pentru securitatea socială a lucrătorilor migranţi (1),
(1) JO C 38, 12. 2. 1999, p. 10.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (2),
(2) JO C 75, 15.3. 2000, p. 29.
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),
(3) Avizul Parlamentului European din 3 septembrie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial). Poziţia comună a Consiliului din 26 ianuarie 2004 (JO C 79 E, 30.3. 2004, p. 15) şi Poziţia Parlamentului European din 20 aprilie 2004 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 26 aprilie 2004.
întrucât:

(1) Regulile de coordonare a sistemelor naţionale de securitate socială se înscriu în cadrul liberei circulaţii a persoanelor şi trebuie să contribuie la îmbunătăţirea nivelului de viaţă şi a condiţiilor de încadrare în muncă a acestora.
(2) Tratatul nu prevede alte competenţe decât cele menţionate la articolul 308 pentru a se lua măsuri adecvate în domeniul securităţii sociale pentru alte persoane decât salariaţii.
(3) Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială salariaţilor, persoanelor care desfăşoară activităţi independente şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii (4) a fost modificat şi actualizat cu numeroase ocazii, pentru a se lua în considerare atât evoluţiile la nivel comunitar, inclusiv hotărârile Curţii de Justiţie, cât şi modificările legislative la nivel naţional. Aceşti factori au contribuit la crearea unor reguli comunitare de coordonare complicate şi voluminoase. înlocuirea acestor reguli prin modernizarea şi simplificarea lor este, prin urmare, esenţială pentru a se atinge scopul liberei circulaţii a persoanelor.
(4) JO L 149, 5.7.1971, p. 2. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1386/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 187, 10.7.2001, p. 1).
(4) Este necesar să se respecte caracteristicile proprii legislaţiilor interne privind securitatea socială şi să se elaboreze un sistem unic de coordonare.
(5) În cadrul acestei coordonări, este necesar să se garanteze tratamentul egal în Comunitate, conform diferitelor legislaţii interne, pentru persoanele în cauză.
(6) Legătura strânsă dintre legislaţiile privind securitatea socială şi dispoziţiile contractuale care le completează sau le înlocuiesc şi care au făcut obiectul unei decizii a autorităţilor publice, prin care au devenit obligatorii sau li s-a extins domeniul de aplicare, poate necesita o protecţie similară cu cea oferită de prezentul regulament, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor respective. Un prim pas ar putea fi evaluarea experienţei statelor membre care au notificat aceste regimurI.
(7) Date fiind diferenţele majore care există între legislaţiile interne cu privire la persoanele reglementate, este preferabil să se stabilească principiul în conformitate cu care prezentul regulament se aplică resortisanţilor unui stat membru, apatrizilor şi refugiaţilor rezidenţi pe teritoriul unui stat membru, care sunt sau au fost supuşi legislaţiei de securitate socială dintr-unul sau mai multe state membre, precum şi membrilor familiilor acestora şi urmaşilor lor.
(8 ) Principiul general al egalităţii de tratament este de o deosebită importanţă pentru lucrătorii care nu sunt rezidenţi în statul membru în care lucrează, inclusiv pentru lucrătorii frontalieri.
(9) Curtea de Justiţie şi-a exprimat, în repetate rânduri, opinia cu privire la posibilitatea asimilării prestaţiilor, veniturilor şi faptelor. Acest principiu trebuie adoptat în mod expres şi dezvoltat, respectându-se fondul şi spiritul hotărârilor judecătoreşti.
(10) Cu toate acestea, principiul asimilării anumitor fapte sau evenimente desfăşurate pe teritoriul unui alt stat membru cu fapte sau evenimente similare desfăşurate pe teritoriul statului membru a cărui legislaţie este aplicabilă nu ar trebui să interfereze cu principiul cumulării perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru cu cele realizate în temeiul legislaţiei statului membru competent. Perioadele realizate în temeiul legislaţiei unui alt stat membru trebuie aşadar să fie luate în considerare doar prin aplicarea principiului cumulării perioadelor.
(11) Asimilarea faptelor sau a evenimentelor desfăşurate într-un stat membru nu poate în nici un caz determina ca alt stat membru să devină competent sau ca legislaţia acestuia să devină aplicabilă.
(12) Pe baza proporţionalităţii, este necesar să se asigure ca principiul asimilării faptelor sau evenimentelor să nu conducă la rezultate nejustificate din punct de vedere obiectiv sau la cumulul unor prestaţii de acelaşi tip pentru aceeaşi perioadă.
(13) Regulile de coordonare trebuie să garanteze că persoanele care se deplasează în interiorul Comunităţii, precum şi persoanele aflate în întreţinere şi urmaşii acestora, îşi păstrează drepturile şi avantajele dobândite şi în curs de a fi dobândite.
(14) Aceste obiective trebuie să fie atinse în special prin cumularea tuturor perioadelor luate în considerare în conformitate cu diferite legislaţii interne, în scopul dobândirii şi menţinerii dreptului la prestaţii şi al calculării valorii acestor prestaţii, precum şi prin oferirea de prestaţii diverselor categorii de persoane incluse în prezentul regulament.
(15) Este necesar ca persoanele care se deplasează în Comunitate să se supună regimului de securitate socială a unui singur stat membru, pentru a se evita suprapunerea dispoziţiilor legislaţiilor interne aplicabile, precum şi complicaţiile care pot rezulta din această cauză.
(16) În interiorul Comunităţii, nu există în principiu nici o justificare pentru ca drepturile de securitate socială să depindă de locul de reşedinţă al persoanei în cauză. Cu toate acestea, în anumite cazuri, în special în ceea ce priveşte prestaţiile speciale ce au legătură cu mediul economic şi social al persoanei în cauză, locul de reşedinţă poate fi luat în considerare.
(17) În vederea garantării, într-un mod cât mai eficient, egalitatea de tratament pentru toate persoanele încadrate în muncă pe teritoriul unui stat membru, este adecvat să se stabilească, în general, ca legislaţie aplicabilă legislaţia statului membru în care persoana în cauză îşi desfăşoară activitatea salariată sau independentă.
(17a) Din momentul în care legislaţia unui stat membru devine aplicabilă unei persoane în temeiul titlului II din prezentul regulament, condiţiile de afiliere şi de obţinere a dreptului la prestaţii ar trebui definite în legislaţia statului membru competent, cu respectarea dreptului comunitar.
> (la data 31-oct-2009 alin. (17) completat de Art. 1, punctul 1. din Regulamentul 988/16-sep-2009 )
(18) În anumite situaţii care justifică alte criterii de aplicabilitate, este necesar să se facă derogare de la regula menţionată.
(18a) Principiul legislaţiei unice aplicabile are o mare importanţă şi ar trebui consolidat. Aceasta nu ar trebui să însemne, totuşi, că simpla acordare a unei prestaţii, în conformitate cu prezentul regulament şi incluzând plata unor cotizaţii pentru asigurare sau a unei acoperiri de asigurare pentru beneficiar, conferă legislaţiei statului membru a cărui instituţie a acordat prestaţia, statutul de legislaţie aplicabilă persoanei în cauză.
> (la data 31-oct-2009 alin. (18) completat de Art. 1, punctul 2. din Regulamentul 988/16-sep-2009 )
(18b) În anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 privind armonizarea cerinţelor tehnice şi a procedurilor administrative în domeniul aviaţiei civile (*), conceptul de "bază de reşedinţă" pentru membrii echipajului de comandă şi ai echipajului de cabină este definit drept locaţia desemnată de către operator pentru membrul echipajului de unde acesta începe şi încheie în mod normal o perioadă de serviciu sau o serie de perioade de serviciu şi unde, în condiţii normale, operatorul nu este responsabil de cazarea membrului respectiv al echipajuluI. În scopul facilitării aplicării titlului II din prezentul regulament pentru membrii echipajului de comandă şi ai echipajului de cabină, se justifică utilizarea conceptului de "bază de reşedinţă" drept criteriu pentru a stabili legislaţia aplicabilă membrilor echipajului de comandă şi ai echipajului de cabină. Cu toate acestea, legislaţia aplicabilă membrilor echipajului de comandă şi ai echipajului de cabină ar trebui să rămână stabilă, iar principiul bazei de reşedinţă nu ar trebui să determine modificări frecvente ale legislaţiei aplicabile din cauza modelelor de lucru sau a cererilor sezoniere ale sectorului industrial.
(*)JO L 373, 31. 12. 1991, p. 4.
> (la data 28-iun-2012 alin. (18) completat de Art. 1, punctul 2. din Regulamentul 465/22-mai-2012 )
(19) În anumite cazuri, prestaţiile de maternitate şi cele de paternitate asimilate pot fi acordate mamei sau tatăluI. Dat fiind că în ceea ce îl priveşte pe tată, aceste prestaţii sunt diferite de prestaţiile parentale şi pot fi asimilate prestaţiilor de maternitate în sens restrâns, în măsura în care acestea sunt acordate în primele luni de viaţă ale copilului, este adecvat ca prestaţiile de maternitate şi cele de paternitate asimilate să fie reglementate în comun.
(20) În ceea ce priveşte prestaţiile de boală, de maternitate şi cele de paternitate asimilate, este necesar să se asigure protecţia persoanelor asigurate, precum şi a membrilor familiilor acestora, care sunt rezidenţi sau au drept de şedere într-un alt stat membru decât statul membru competent.
(21) Dispoziţiile privind prestaţiile de boală, de maternitate şi cele de paternitate asimilate au fost elaborate în temeiul jurisprudenţei Curţii de Justiţie. S-au îmbunătăţit dispoziţiile privind acordul prealabil, luându-se în considerare deciziile pertinente ale Curţii de Justiţie.
(22) Poziţia specifică a solicitanţilor şi titularilor de pensii, precum şi a membrilor familiilor acestora, face necesară adoptarea unor dispoziţii care să reglementeze asigurarea de sănătate, adaptate la această situaţie.
(23) Având în vedere diferenţele dintre diferitele sisteme naţionale, este adecvat ca statele membre să prevadă, în cazul în care este posibil, că membrii de familie ai lucrătorilor frontalieri pot primi îngrijiri medicale în statul membru în care aceştia îşi desfăşoară activitatea.
(24) Este necesar să se prevadă dispoziţii specifice pentru a reglementa nesuprapunerea prestaţiilor de boală în natură şi a prestaţiilor de boală în numerar, care sunt de aceeaşi natură ca şi cele care au făcut obiectul hotărârilor Curţii de Justiţie în cauzele nr. C-215/99, Jauch, şi nr. C-160/96, Molenaar, cu condiţia ca prestaţiile respective să acopere acelaşi risc.
(25) În ceea ce priveşte prestaţiile pentru accidente de muncă şi boli profesionale, este important să se reglementeze situaţia persoanelor care sunt rezidenţi sau au drept de şedere într-un stat membru, altul decât statul membru competent, cu scopul de a asigura protecţia acestora.
(26) Este important să se elaboreze un sistem de coordonare a prestaţiilor de invaliditate, care să respecte caracteristicile specifice legislaţiei naţionale, în special în ceea ce priveşte recunoaşterea invalidităţii şi agravarea acesteia.
(27) Este necesar să se elaboreze un sistem de acordare a prestaţiilor pentru limită de vârstă şi a indemnizaţiei de urmaş, în cazul în care persoana în cauză a fost supusă legislaţiei unuia sau mai multor state membre.
(28) Este adecvat să se prevadă un cuantum al pensiei calculat în conformitate cu metoda utilizată pentru cumulare şi calcul pro-rata şi garantat de dreptul comunitar, în cazul în care aplicarea legislaţiei interne, inclusiv a clauzelor privind reducerea, suspendarea sau eliminarea, se dovedeşte mai puţin favorabilă decât metoda menţionată.
(29) Pentru a proteja lucrătorii migranţi şi urmaşii acestora împotriva aplicării extrem de riguroase a legislaţiei interne cu privire la reducere, suspendare sau eliminare, este necesar să se introducă dispoziţii care să condiţioneze strict aplicarea acestor clauze.
(30) După cum a reafirmat în mod constant Curtea de Justiţie, Consiliul nu este considerat competent să adopte reguli care să limiteze cumularea a două sau mai multe pensii dobândite în state membre diferite, printr-o reducere a valorii pensiei dobândite exclusiv în conformitate cu legislaţia internă.
(31) Potrivit Curţii de Justiţie, este rolul legiuitorului naţional să adopte asemenea reguli, luând în considerare faptul că legislatorul Comunităţii trebuie să stabilească limitele în care se pot aplica dispoziţiile dreptului intern privind reducerea, suspendarea sau retragerea unei pensiI.
(32) Pentru a se încuraja mobilitatea lucrătorilor, este necesar, în special, să se faciliteze căutarea de locuri de muncă în diferite state membre. Este aşadar necesar să se asigure o coordonare mai completă şi mai eficientă între regimurile de asigurări de şomaj şi serviciile de ocupare a forţei de muncă din toate statele membre.
(33) Este necesar ca regimuri legale de pre-pensionare să fie incluse în domeniul de aplicare a prezentului regulament, garantându-se astfel egalitatea de tratament şi posibilitatea exportării prestaţiilor de pre-pensionare, precum şi acordarea prestaţiilor familiale şi de îngrijire a sănătăţii persoanelor în cauză, în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament. Cu toate acestea, este adecvat să se excludă regula cumulării perioadelor pentru obţinerea dreptului la aceste prestaţii, întrucât regimuri legale de pre-pensionare există doar într-un număr foarte limitat de state membre.
(34) Deoarece prestaţiile familiale au un domeniu de aplicare foarte larg, în măsura în care unele acoperă situaţii care ar putea fi descrise drept clasice, în timp ce altele se disting prin caracterul lor specific, acestea din urmă făcând obiectul hotărârilor Curţii de Justiţie în cauzele comune C-245/94 şi C-312/94, Hoever şi Zachow, şi în cauza C-275/96, Kuusijärvi, este necesar să se reglementeze toate aceste prestaţiI.
(35) Pentru a se evita cumulul nejustificat de prestaţii, este necesar să se stabilească reguli de prioritate în cazul cumulului de drepturi la prestaţii familiale în temeiul legislaţiei statului membru competent şi în temeiul legislaţiei statului membru de reşedinţă al membrilor de familie.
(36) Avansurile din pensiile alimentare sunt avansuri recuperabile, care au scopul de a compensa nerespectarea de către un părinte a obligaţiei legale de a-şi întreţine propriul copil, obligaţie ce derivă din dreptul familieI. Prin urmare, aceste avansuri nu trebuie asimilate prestaţiilor directe care rezultă din ajutorul social plătit în favoarea familiilor. Date fiind aceste particularităţi, regulile de coordonare nu trebuie să se aplice acestor avansuri din pensii alimentare.
(37) În conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie , dispoziţiile care derogă de la principiul exportabilităţii prestaţiilor de securitate socială trebuie să fie interpretate limitativ. Acest lucru înseamnă că dispoziţiile respective se pot aplica doar în cazul prestaţiilor care îndeplinesc condiţiile precizate. Prin urmare, capitolul 9 de la titlul III din prezentul regulament se aplică doar în cazul prestaţiilor enumerate în anexa X la prezentul regulament, care sunt totodată speciale şi de tip necontributiv.
(38) Este necesar să se instituie o comisie administrativă, formată dintr-un reprezentant al guvernului din fiecare stat membru, având ca sarcină, în special, să rezolve orice problemă administrativă sau de interpretare ce rezultă din dispoziţiile prezentului regulament şi să promoveze colaborarea între statele membre.
(39) S-a constatat că dezvoltarea şi utilizarea serviciilor de prelucrare a informaţiei pentru schimbul de informaţii necesită crearea unei comisii tehnice, sub egida comisiei administrative, cu responsabilităţi specifice în domeniul prelucrării informaţieI.
(40) Utilizarea serviciilor de prelucrare a informaţiei pentru schimbul de date dintre instituţii necesită dispoziţii care să garanteze că documentele schimbate sau emise prin mijloace electronice sunt acceptate în acelaşi mod ca şi documentele pe suport de hârtie. Aceste schimburi de informaţii se realizează cu respectarea dispoziţiilor comunitare în materie de protecţie a persoanelor fizice cu privire la prelucrarea şi libera circulaţie a datelor cu caracter personal.
(41) Este necesar să se prevadă dispoziţii speciale care să corespundă caracteristicilor proprii legislaţiilor interne, pentru a se facilita aplicarea regulilor de coordonare.
(42) În conformitate cu principiul proporţionalităţii şi cu principiul de bază în temeiul căruia prezentul regulament trebuie să se aplice tuturor cetăţenilor Uniunii Europene, precum şi pentru a se găsi o soluţie care să ia în considerare constrângerile care ar putea rezulta din caracteristicile speciale ale sistemelor bazate pe rezidenţă, s-a considerat oportun să se prevadă o derogare specială, prin introducerea unui punct referitor la “DANEMARCA" în anexa XI. Într-adevăr, această derogare, care se limitează la dreptul la pensie socială doar pentru noua categorie de “persoane inactive", la care se extinde prezentul regulament, este justificată de trăsăturile specifice ale sistemului în vigoare în Danemarca şi de faptul că pensia respectivă se poate exporta după o perioadă de rezidenţă de zece ani, în conformitate cu legislaţia daneză în vigoare (Legea pensiilor).
(43) În conformitate cu principiul egalităţii de tratament, se consideră oportun să se prevadă o derogare specială prin introducerea unui punct referitor la “FINLANDA" în anexa XI. Această derogare, care se limitează la pensiile naţionale acordate pe criteriul rezidenţei, este justificată de caracteristicile specifice ale legislaţiei finlandeze în materie de securitate socială, obiectivul acesteia fiind acela de a asigura o valoare a pensiei naţionale care să nu fie mai mică decât valoarea pensiei naţionale calculate ca şi cum toate perioadele de asigurare realizate în orice alt stat membru ar fi fost realizate în Finlanda.
(44) Este necesar să se introducă un nou regulament de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71. Este totuşi necesar ca Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 să rămână în vigoare şi ca efectele sale juridice să se menţină în sensul anumitor acte şi acorduri comunitare la care Comunitatea este parte, în scopul asigurării certitudinii juridice.
(45) Dat fiind că obiectivul acţiunii preconizate, adică adoptarea măsurilor de coordonare care să garanteze exercitarea eficientă a dreptului la libera circulaţie a persoanelor, nu se poate realiza într-o măsură suficientă de către statele membre şi, prin urmare, datorită amplorii şi efectelor acţiunii respective, se poate realiza mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, consacrat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în articolul menţionat, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea atingerii acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-

  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41191

TITLUL I: DISPOZIŢII GENERALE


Art. 1: Definiţii
În sensul prezentului regulament:
(a) prin “activitate salariată" se înţelege orice activitate sau situaţie echivalentă considerată ca atare, în aplicarea legislaţiei de securitate socială din statul membru în care se desfăşoară această activitate sau în care există situaţia echivalentă;
(b) prin “activitate independentă" se înţelege orice activitate sau situaţie echivalentă considerată ca atare, în aplicarea legislaţiei de securitate socială din statul membru în care se desfăşoară această activitate sau în care există situaţia echivalentă;
(c) prin “persoană asigurată" se înţelege, în raport cu diferitele ramuri de securitate socială prevăzute de titlul III capitolele 1 şi 3, orice persoană care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului membru competent în temeiul titlului II pentru a avea dreptul la prestaţii, luând în considerare dispoziţiile prezentului regulament;
(d) prin “funcţionar" se înţelege orice persoană considerată astfel sau asimilată de către statul membru de care aparţine administraţia al cărei salariat este;
(e) prin “regim special pentru funcţionari" se înţelege orice regim de securitate socială care diferă de regimul general aplicabil salariaţilor din statul membru interesat şi care vizează în mod direct toţi funcţionarii sau anumite categorii de funcţionari publici;
(f) prin “lucrător frontalier" se înţelege orice persoană care desfăşoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru şi care este rezidentă în alt stat membru, în care se întoarce de regulă zilnic sau cel puţin o dată pe săptămână;
(g) “refugiat" are sensul pe care i-l atribuie articolul 1 din Convenţia privind statutul refugiaţilor, semnată la Geneva la 28 iulie 1951;
(h) “apatrid" are sensul pe care i-l atribuie articolul 1 din Convenţia privind statutul apatrizilor, semnată la New York la 28 septembrie 1954;
(i) prin “membru de familie" se înţelege:
1. _
(i) orice persoană definită sau recunoscută ca membru de familie sau desemnată ca membru al gospodăriei de către legislaţia în temeiul căreia sunt acordate prestaţiile;
(ii) în ceea ce priveşte prestaţiile în natură în temeiul titlului III, capitolul 1 pentru boală, maternitate şi prestaţiile de paternitate asimilate, orice persoană definită sau recunoscută ca membru de familie sau desemnată ca membru al gospodăriei de către legislaţia statului membru în care este rezidentă;
2. în cazul în care legislaţia statului membru, care este aplicabilă în temeiul punctului (1), nu face deosebire între membrii de familie şi alte persoane cărora li se aplică legislaţia menţionată, soţul/soţia, copiii minori şi copiii aflaţi în întreţinere care au atins vârsta majoratului se consideră a fi membri de familie;
3. în cazul în care, în conformitate cu legislaţia aplicabilă în temeiul punctelor (1) şi (2), o persoană este considerată membru de familie sau membru al gospodăriei doar în cazul în care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu persoana asigurată sau titularul de pensie, această condiţie se consideră îndeplinită dacă persoana respectivă se află în principal în întreţinerea asiguratului sau titularului de pensie;
(j) prin “reşedinţă" se înţelege locul în care o persoană este rezidentă în mod obişnuit;
(k) prin “şedere" se înţelege reşedinţa temporară;
(l) prin “legislaţie" se înţelege pentru fiecare stat membru, actele cu putere de lege şi actele administrative, precum şi orice alte măsuri de aplicare care se referă la ramurile de securitate socială prevăzute de articolul 3 alineatul (1).
Acest termen exclude clauzele contractuale, altele decât cele care servesc la punerea în aplicare a unei obligaţii de asigurare care rezultă din actele cu putere de lege şi actele administrative prevăzute la paragraful anterior sau care au făcut obiectul unei decizii a autorităţilor publice cu privire la caracterul lor obligatoriu sau cu privire la extinderea domeniului de aplicare, cu condiţia ca statul membru interesat să facă o declaraţie în acest sens, notificată preşedintelui Parlamentului European şi preşedintelui Consiliului Uniunii Europene. Această declaraţie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
(m) prin “autoritate competentă" se înţelege, pentru fiecare stat membru, ministrul, miniştrii sau o altă autoritate corespunzătoare de care aparţin regimurile de securitate socială pe întreg teritoriul sau în orice parte a statului membru respectiv;
(n) prin “comisie administrativă" se înţelege comisia prevăzută la articolul 71;
(o) prin “regulament de aplicare" se înţelege regulamentul prevăzut la articolul 89;
(p) prin “instituţie" se înţelege, pentru fiecare stat membru, organismul sau autoritatea responsabilă de aplicarea întregii legislaţii sau a unei părţi din aceasta;
(q) prin “instituţie competentă" se înţelege:
(i) instituţia la care este afiliată persoana în cauză la data la care solicită prestaţia
sau
(ii) instituţia de la care persoana în cauză are sau ar avea dreptul să primească prestaţii, în cazul în care aceasta sau unul sau mai mulţi membri ai familiei sale ar fi rezidenţi în statul membru în care este situată instituţia
sau
(iii) instituţia desemnată de autoritatea competentă a statului membru în cauză
sau
(iv) în cazul unui regim referitor la obligaţiile angajatorului cu privire la prestaţiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) , fie angajatorul, fie asigurătorul implicat sau, în lipsa acestora, organismul sau autoritatea desemnată de autoritatea competentă a statului membru în cauză;
(r) prin “instituţia de la locul de reşedinţă" şi “instituţia de la locul de şedere" se înţelege instituţia care este abilitată să acorde prestaţii la locul de reşedinţă al persoanei interesate, respectiv instituţia abilitată să acorde prestaţii la locul de şedere al persoanei interesate, în conformitate cu legislaţia aplicată de instituţia respectivă sau, în cazul în care nu există o astfel de instituţie, de instituţia desemnată de autoritatea competentă a statului membru în cauză;
(s) prin “stat membru competent" se înţelege statul membru în care este situată instituţia competentă;
(t) prin “perioadă de asigurare" se înţeleg perioadele de cotizare, de încadrare în muncă sau de activitate independentă, definite sau recunoscute ca perioade de asigurare de către legislaţia în temeiul căreia au fost realizate sau considerate realizate, precum şi toate perioadele asimilate acestora, în măsura în care sunt considerate de legislaţia menţionată ca fiind echivalente cu perioade de asigurare;
(u) prin “perioadă de încadrare în muncă" sau “perioadă de activitate independentă" se înţeleg perioade definite sau recunoscute astfel de legislaţia în temeiul căreia au fost realizate, precum şi toate perioadele asimilate acestora, în măsura în care sunt recunoscute de legislaţia menţionată ca fiind echivalente cu perioadele de încadrare în muncă sau de activitate independentă;
(v) prin “perioadă de rezidenţă" se înţeleg perioadele definite sau recunoscute ca atare de către legislaţia în temeiul căreia au fost realizate sau considerate realizate;
(va) "prestaţii în natură" înseamnă:
(i) în sensul titlului III capitolul 1 (prestaţii de boală, de maternitate şi de paternitate asimilate) prestaţii în natură, prevăzute în legislaţia unui stat membru, care vizează să acopere, să pună la dispoziţie, să plătească direct sau să ramburseze costul îngrijirilor medicale şi al produselor şi serviciilor auxiliare tratamentuluI. Acestea includ şi prestaţiile în natură pentru îngrijirea pe termen lung;
(ii) în sensul titlului III capitolul 2 (accidente la locul de muncă şi boli profesionale) , toate prestaţiile în natură referitoare la accidente la locul de muncă şi boli profesionale, astfel cum sunt definite la punctul (i) şi prevăzute în cadrul regimurilor privind accidentele de muncă şi bolile profesionale ale statelor membre.
> (la data 31-oct-2009 Art. 1, alin. (V) din titlul I completat de Art. 1, punctul 3. din Regulamentul 988/16-sep-2009 )
(w) “pensia" include, de asemenea, indemnizaţiile, prestaţiile în capital care le pot substitui şi plăţile efectuate cu titlu de rambursare a cotizaţiilor, precum şi, sub rezerva dispoziţiilor din titlul III, majorările rezultate din re-evaluare sau alocaţiile suplimentare;
(x) prin “prestaţie de prepensionare" se înţeleg toate prestaţiile în numerar, altele decât ajutorul de şomaj sau pensia anticipată, acordate începând de la o anumită vârstă lucrătorilor care şi-au redus, încetat sau suspendat activităţile profesionale până la vârsta la care îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă sau a unei pensii anticipate, primirea acesteia nefiind condiţionată de disponibilitatea persoanei în cauză faţă de serviciile de ocupare a forţei de muncă din statul competent; prin “prestaţie anticipată pentru limită de vârstă" se înţelege o prestaţie acordată înainte ca persoana în cauză să fi atins vârsta normală de pensionare şi care fie continuă să fie furnizată după atingerea vârstei menţionate, fie este înlocuită cu o altă pensie pentru limită de vârstă;
(y) prin “ajutor de deces" se înţelege orice plată unică făcută în caz de deces, cu excepţia prestaţiilor în capital prevăzute la litera (w);
(z) “prestaţii familiale": toate prestaţiile în natură sau în numerar pentru acoperirea cheltuielilor familiei, cu excepţia avansurilor din pensiile alimentare şi a alocaţiilor speciale de naştere sau de adopţie prevăzute în anexa I.

Art. 2: Domeniul de aplicare personal
(1) Prezentul regulament se aplică resortisanţilor unuia dintre statele membre, apatrizilor şi refugiaţilor care sunt rezidenţi într-un stat membru şi care se află sau s-au aflat sub incidenţa legislaţiei unuia sau mai multor state membre, precum şi membrilor de familie şi urmaşilor acestora.
(2) Prezentul regulament se aplică, de asemenea, urmaşilor persoanelor care s-au aflat sub incidenţa legislaţiei unuia sau mai multor state membre, indiferent de cetăţenia acestor persoane, în cazul în care urmaşii lor sunt resortisanţi ai unui stat membru sau apatrizi sau refugiaţi care sunt rezidenţi într-unul din statele membre.

Art. 3: Domeniul de aplicare material
> (la data 28-mai-2014 Art. 3 din titlul I a fost in legatura cu Directiva 2014/66/UE/15-mai-2014)
(1) Prezentul regulament se aplică tuturor legislaţiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind:
a) prestaţiile de boală;
color=#bb0000]b)[/color] indemnizaţiile de maternitate şi de paternitate asimilate;
c) indemnizaţiile de invaliditate;
d) prestaţiile pentru limită de vârstă;
e) prestaţiile de urmaş;
f) prestaţiile în cazul unor accidente de muncă şi boli profesionale;
g) ajutoarele de deces;
h) ajutoarele de şomaj;
i) prestaţiile de prepensionare;
j) prestaţiile familiale.
(2) Cu excepţia cazului în care anexa XI prevede altfel, prezentul regulament se aplică regimurilor de securitate socială generale şi speciale, de tip contributiv sau necontributiv, precum şi regimurilor referitoare la obligaţiile unui angajator sau armator.
(3) Prezentul regulament se aplică şi în cazul prestaţiilor speciale în numerar, de tip necontributiv, prevăzute la articolul 70.
(4) Cu toate acestea, dispoziţiile titlului III din prezentul regulament nu aduc atingere dispoziţiile legale ale statelor membre cu privire la obligaţiile armatoruluI.
(5) Prezentul regulament nu se aplică:
a) asistenţei sociale sau medicale; sau
b) prestaţiilor acordate în legătură cu care un stat membru îşi asumă răspunderea pentru prejudiciile cauzate persoanelor şi oferă compensaţii, cum ar fi pentru victimele de război şi ale acţiunilor militare sau pentru consecinţele acestora; pentru victimele infracţiunilor, ale asasinatelor sau ale actelor teroriste; pentru victimele acţiunilor unor agenţi ai statului membru aflaţi în exerciţiul funcţiunii; sau pentru victimele care au suferit nedreptăţi din motive politice sau religioase sau legate de familia acestora.
> (la data 31-oct-2009 Art. 3, alin. (5) din titlul I modificat de Art. 1, punctul 4. din Regulamentul 988/16-sep-2009 )

Art. 4: Egalitatea de tratament
Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament beneficiază de aceleaşi prestaţii şi sunt supuse aceloraşi obligaţii, în temeiul legislaţiei unui stat membru, ca şi resortisanţii acelui stat membru.

Art. 5: Asimilarea prestaţiilor, veniturilor, faptelor sau evenimentelor
Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel şi în temeiul dispoziţiilor speciale de aplicare prevăzute, se aplică următoarele dispoziţii:
(a) în cazul în care, în temeiul legislaţiei statului membru competent, beneficiul prestaţiilor de securitate socială sau al altor venituri produce anumite efecte juridice, dispoziţiile în cauză din legislaţia respectivă sunt, de asemenea, aplicabile în cazul beneficiului prestaţiilor echivalente dobândite în temeiul legislaţiei unui alt stat membru sau al veniturilor dobândite într-un alt stat membru;
(b) în cazul în care, în temeiul legislaţiei statului membru competent, anumite fapte sau evenimente produc efecte juridice, statul membru respectiv ia în considerare faptele sau evenimentele similare desfăşurate în oricare alt stat membru, ca şi cum ar fi avut loc pe teritoriul său.

Art. 6: Cumularea perioadelor
Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel, instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie condiţionează:
- dobândirea, menţinerea, durata sau recuperarea dreptului la prestaţii;
- beneficiul unei anumite legislaţii sau
- accesul la sau scutirea de asigurări obligatorii, facultative continue sau voluntare,
de realizarea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidenţă, ia în considerare, atât cât este necesar, perioadele de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru, ca şi cum ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică.

Art. 7: Eliminarea clauzelor de rezidenţă
Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel, prestaţiile în numerar care se plătesc în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre sau al prezentului regulament nu pot face obiectul nici unei reduceri, modificări, suspendări, retrageri sau confiscări în temeiul faptului că beneficiarul sau membrii familiei acestuia sunt rezidenţi într-un stat membru, altul decât cel în care este situată instituţia responsabilă de furnizarea prestaţiei.

Art. 8: Relaţiile dintre prezentul regulament şi alte instrumente de coordonare
(1) În domeniul său de aplicare, prezentul regulament înlocuieşte orice convenţie de securitate socială aplicabilă între statele membre. Cu toate acestea, anumite dispoziţii ale convenţiilor de securitate socială, realizate de statele membre înainte de data aplicării prezentului regulament continuă să se aplice, în măsura în care acestea sunt mai favorabile pentru beneficiarii lor sau în cazul în care sunt rezultatul unor împrejurări istorice speciale şi au un efect limitat în timp. Pentru a rămâne în vigoare, aceste dispoziţii trebuie să figureze în anexa II. În cazul în care, din motive obiective, nu este posibil ca unele dintre aceste dispoziţii să se extindă la toate persoanele cărora li se aplică prezentul regulament, acest lucru trebuie să fie precizat.
(2) În cazul în care este necesar, două sau mai multe state membre pot încheia între ele convenţii în temeiul principiilor prezentului regulament şi în spiritul acestuia.

Art. 9: Declaraţii ale statelor membre privind domeniul de aplicare a prezentului regulament
(1) Statele membre notifică în scris Comisiei Europene declaraţiile efectuate în conformitate cu articolul 1 litera (l) , legislaţiile şi regimurile prevăzute la articolul 3, convenţiile realizate conform dispoziţiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (2) , prestaţiile minime menţionate la articolul 58 şi absenţa unui sistem de asigurări prevăzut la articolul 65a alineatul (1) , precum şi modificările de fond. Aceste notificări indică data de la care prezentul regulament se va aplica regimurilor specificate de statele membre în declaraţiile lor.
(2) Notificările menţionate se transmit anual Comisiei Europene şi sunt făcute publice în mod corespunzător.
> (la data 28-iun-2012 Art. 9 din titlul I modificat de Art. 1, punctul 3. din Regulamentul 465/22-mai-2012)

Art. 10: Prevenirea cumulului de prestaţii
Cu excepţia cazului în care se prevede altfel, prezentul regulament nici nu conferă, nici nu menţine dreptul de a beneficia de mai multe prestaţii de acelaşi tip, pentru aceeaşi perioadă de asigurare obligatorie.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41192

TITLUL II: STABILIREA LEGISLAŢIEI APLICABILE

Art. 11: Reguli generale
(1) Persoanele cărora li se aplică prezentul regulament sunt supuse legislaţiei unui singur stat membru. Această legislaţie se stabileşte în conformitate cu prezentul titlu.
(2) În aplicarea prezentului titlu, persoanele cărora li se acordă o prestaţie în numerar ca urmare sau ca o consecinţă a desfăşurării unei activităţi salariate sau independente se consideră că desfăşoară activitatea menţionată. Această dispoziţie nu se aplică în cazul pensiei de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaş, sau al indemnizaţiilor pentru accidente de muncă, boli profesionale sau al prestaţiilor de boală în numerar, care acoperă tratamentul pentru o perioadă nelimitată.
(3) Sub rezerva articolelor 12-16:
a) persoana care desfăşoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislaţiei din statul membru respectiv;
b) funcţionarii se supun legislaţiei din statul membru de care aparţine administraţia ai căror salariaţi sunt;
c) persoana care beneficiază de ajutor de şomaj în conformitate cu articolul 65, în temeiul legislaţiei statului membru de reşedinţă, se supune legislaţiei statului membru respectiv;
d) persoana convocată sau concentrată pentru îndeplinirea obligaţiilor militare sau efectuarea serviciului civil într-un stat membru se supune legislaţiei statului membru respectiv;
e) orice altă persoană căreia nu i se aplică literele (a) -(d) se supune legislaţiei statului membru de reşedinţă, fără a se aduce atingere altor dispoziţii din prezentul regulament, care îi garantează prestaţii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre.
(4) În sensul prezentului titlu, activitatea salariată sau independentă care se desfăşoară în mod obişnuit la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru se consideră activitate desfăşurată în statul membru respectiv. Cu toate acestea, un salariat care îşi desfăşoară activitatea la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru şi care este remunerat pentru această activitate de către o întreprindere sau de către o persoană al cărei sediu sau domiciliu se află în alt stat membru, se supune legislaţiei celui de-al doilea stat membru, în cazul în care îşi are reşedinţa în statul membru respectiv. întreprinderea sau persoana care plăteşte remuneraţia se consideră angajator în sensul legislaţiei menţionate.
(5) O activitate desfăşurată în calitate de membru al echipajului de comandă sau al echipajului de cabină care furnizează servicii de transport aerian de pasageri sau de mărfuri este considerată a fi o activitate desfăşurată în statul membru în care se află baza de reşedinţă, astfel cum este definită în anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 3922/91
> (la data 28-iun-2012 Art. 11, alin. (4) din titlul II completat de Art. 1, punctul 4. din Regulamentul 465/22-mai-2012)

Art. 12: Reguli speciale
(1) Persoana care desfăşoară o activitate salariată într-un stat membru, pentru un angajator care îşi desfăşoară în mod obişnuit activităţile în acest stat membru, şi care este detaşată de angajatorul respectiv în alt stat membru pentru a lucra pentru angajator continuă să fie supusă legislaţiei primului stat membru, cu condiţia ca durata previzibilă a activităţii să nu depăşească 24 de luni şi ca persoana să nu fi fost trimisă pentru a înlocui o altă persoană detaşată.
> (la data 28-iun-2012 Art. 12, alin. (1) din titlul II modificat de Art. 1, punctul 5. din Regulamentul 465/22-mai-2012)
(2) Persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate independentă într-un stat membru şi care se deplasează în alt stat membru pentru a desfăşura o activitate similară continuă să fie supusă legislaţiei primului stat membru, cu condiţia ca durata previzibilă a activităţii să nu depăşească douăzeci şi patru de luni.

Art. 13: Desfăşurarea de activităţi în două sau mai multe state membre
(1) Persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre face obiectul:
a) legislaţiei statului membru de reşedinţă, în cazul în care desfăşoară o parte substanţială a activităţii sale în statul membru respectiv; sau
b) dacă el/ea nu desfăşoară o parte substanţială a activităţii sale în statul membru de reşedinţă:
(i) legislaţiei statului membru în care este situat sediul sau locul de desfăşurare a activităţii întreprinderii sau angajatorului, dacă persoana este angajată de o întreprindere sau de un angajator; sau
(ii) legislaţiei statului membru în care este situat sediul sau locul de desfăşurare a activităţii întreprinderii sau angajatorului, dacă persoana este angajată de două sau mai multe întreprinderi sau angajatori ale căror sedii sau locuri de desfăşurare ale activităţii sunt situate într-un singur stat membru; sau
(iii) legislaţiei statului membru în care este situat sediul sau locul de desfăşurare a activităţii întreprinderii sau angajatorului, altul decât statul membru de reşedinţă, dacă persoana este angajată de două sau mai multe întreprinderi sau angajatori care îşi au sediile sau locurile de desfăşurare a activităţii în două state membre, unul dintre acestea fiind statul membru de reşedinţă; sau
(iv) legislaţiei statului membru de reşedinţă, dacă persoana este angajată de două sau mai multe întreprinderi sau angajatori, dintre care cel puţin două (doi) au sediul sau locul de desfăşurare a activităţii în state membre diferite, altele decât statul membru de reşedinţă.
> (la data 28-iun-2012 Art. 13, alin. (1) din titlul II modificat de Art. 1, punctul 6. din Regulamentul 465/22-mai-2012)
(2) Persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate independentă în două sau mai multe state membre se supune:
a) legislaţiei statului membru de reşedinţă, în cazul în care exercită o parte substanţială a activităţii sale în statul membru respectiv sau
b) legislaţiei statului membru în care este situat centrul de interes al activităţilor sale, în cazul în care nu îşi are reşedinţa într-unul din statele membre în care desfăşoară o parte substanţială a activităţii sale.
(3) Persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate salariată şi o activitate independentă în state membre diferite se supune legislaţiei statului membru în care desfăşoară o activitate salariată sau, în cazul în care exercită o astfel de activitate în două sau mai multe state membre, legislaţiei stabilite în conformitate cu alineatul (1) .
(4) Persoana angajată ca funcţionar într-un stat membru şi care desfăşoară o activitate salariată şi o activitate independentă în unul sau mai multe state membre se supune legislaţiei statului membru de care aparţine administraţia al cărei angajat este.
(5) În sensul legislaţiei stabilite în conformitate cu aceste dispoziţii, persoanele prevăzute la alineatele (1) -(4) sunt tratate ca şi cum şi-ar desfăşura toate activităţile salariate sau independente şi şi-ar realiza toate veniturile în statul membru interesat.

Art. 14: Asigurarea voluntară sau asigurarea facultativă continuă
(1) Articolele 11-13 sunt aplicabile în cazul asigurării voluntare sau în cel al asigurării continue facultative numai în cazul în care, în ceea ce priveşte una din ramurile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) , într-un stat membru există doar un regim voluntar de asigurărI.
(2) În cazul în care, în temeiul legislaţiei unui stat membru, persoana în cauză se supune asigurării obligatorii în statul membru respectiv, aceasta nu poate fi supusă unui regim de asigurare voluntară sau de asigurare facultativă continuă într-un alt stat membru. În toate celelalte cazuri în care, pentru o ramură dată, există posibilitatea de a alege între mai multe regimuri de asigurare voluntară sau facultativă continuă, persoana în cauză poate fi admisă doar în cadrul regimului pe care l-a ales
(3) Cu toate acestea, în ceea ce priveşte prestaţiile de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaş, persoana în cauză poate fi admisă în cadrul regimului de asigurare voluntară sau facultativă continuă a unui stat membru, chiar dacă aceasta se află în mod obligatoriu sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru, cu condiţia ca, într-o anumită etapă din activitatea sa profesională, să fi fost supusă legislaţiei primului stat membru, luând în considerare că a desfăşurat o activitate salariată sau independentă, şi în măsura în care acest cumul este permis explicit sau implicit în temeiul legislaţiei primului stat membru.
(4) În cazul în care legislaţia unui stat membru condiţionează dreptul la asigurare voluntară sau la asigurare facultativă continuă de rezidenţa beneficiarului în statul membru respectiv sau de desfăşurarea anterioară a unei activităţi salariate sau independente, articolul 5 litera (b) se aplică doar în cazul persoanelor care, la un moment dat în trecut, s-au aflat sub incidenţa legislaţiei statului membru în cauză în temeiul desfăşurării unei activităţi salariate sau independente.
> (la data 31-oct-2009 Art. 14, alin. (4) din titlul II modificat de Art. 1, punctul 5. din Regulamentul 988/16-sep-2009 )

Art. 15: Agenţii auxiliari ai Comunităţilor Europene
Personalul contractual al Comunităţilor Europene poate alege între aplicarea legislaţiei statului membru în care este încadrat în muncă şi aplicarea legislaţiei statului membru sub a cărui incidenţă s-a aflat ultima dată sau a legislaţiei statului membru al cărui resortisat este, în ceea ce priveşte alte dispoziţii decât cele privind alocaţiile familiale, acordate în cadrul regimului aplicabil acestui personal. Acest drept de opţiune, care poate fi exercitat numai o singură dată, se aplică de la data intrării în serviciu.
> (la data 31-oct-2009 Art. 15 din titlul II modificat de Art. 1, punctul 6. din Regulamentul 988/16-sep-2009 )

Art. 16: Derogări de la articolele 11-15
(1) Două sau mai multe state membre, autorităţile competente ale acestor state membre sau organismele desemnate de aceste autorităţi pot prevedea derogări de la articolele 11-15 de comun acord, în interesul anumitor persoane sau categorii de persoane.
(2) Persoana care primeşte o pensie sau pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre şi care îşi are reşedinţa într-un alt stat membru poate fi scutită, la cererea sa, de aplicarea legislaţiei acestui din urmă stat, cu condiţia să nu fie supusă legislaţiei respective pentru că exercită o activitate salariată sau o activitate independentă.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41193

TITLUL III: DISPOZIŢII SPECIALE APLICABILE DIFERITELOR CATEGORII DE PRESTAŢII


CAPITOLUL 1: Prestaţiile de boală, de maternitate şi de paternitate asimilate


Secţiunea 1: Persoanele asigurate şi membrii familiilor acestora, cu excepţia titularilor de pensie şi a membrilor familiilor acestora


Art. 17: Reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent
Persoana asigurată sau membrii familiei acesteia care îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent beneficiază în statul membru de reşedinţă de prestaţiile în natură acordate, în numele instituţiei competente, de către instituţia de la locul de reşedinţă, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum ar fi fost asigurate în temeiul legislaţiei menţionate.

Art. 18: Şederea în statul membru competent, în cazul în care persoana îşi are reşedinţa într-un alt stat membru. Dispoziţii speciale aplicabile membrilor de familie ai lucrătorilor frontalieri
(1) Cu excepţia cazului în care alineatul (2) prevede altfel, persoana asigurată şi membrii familiei acesteia prevăzuţi la articolul 17 pot beneficia, de asemenea, de prestaţii în natură în timpul şederii în statul membru competent. Prestaţiile în natură se acordă de către instituţia competentă pe cheltuiala sa, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum persoanele în cauză ar rezida în statul membru respectiv.
(2) Membrii de familie ai unui lucrător frontalier au dreptul la prestaţii în natură pe durata şederii lor în statul membru competent.
Cu toate acestea, în cazul în care statul membru competent este inclus în lista din anexa III, membrii de familie ai unui lucrător frontalier care îşi au reşedinţa în acelaşi stat membru ca şi lucrătorul frontalier respectiv au dreptul la prestaţii în natură în statul membru competent numai în condiţiile stabilite la articolul 19 alineatul (1) .
> (la data 31-oct-2009 Art. 18, alin. (2) din titlul III, capitolul 1, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 7. din Regulamentul 988/16-sep-2009 )

Art. 19: Şederea în afara statului membru competent
(1) Cu excepţia cazului în care alineatul (2) prevede altfel, persoana asigurată şi membrii familiei acesteia care au drept de şedere într-un alt stat membru decât statul membru competent pot beneficia de prestaţii în natură care se dovedesc necesare din motive medicale în timpul şederii lor, luându-se în considerare natura prestaţiilor şi durata estimată a şederiI. Aceste prestaţii se acordă, în numele instituţiei competente, de către instituţia de la locul de şedere, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum persoanele interesate ar fi fost asigurate în temeiul legislaţiei menţionate.
(2) Comisia administrativă întocmeşte o listă de prestaţii în natură care, pentru a fi acordate în timpul unei şederi într-un alt stat membru, necesită din raţiuni practice un acord prealabil între persoana în cauză şi instituţia care furnizează îngrijirea medicală.

Art. 20: Deplasarea în scopul beneficierii de prestaţii în natură. Autorizaţia de a primi un tratament adaptat în afara statului membru de reşedinţă
(1) Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel, o persoană asigurată care călătoreşte în alt stat membru pentru a beneficia de prestaţii în natură în timpul şederii sale trebuie să solicite autorizarea din partea instituţiei competente.
(2) Persoana asigurată care este autorizată de către instituţia competentă să se deplaseze în alt stat membru în scopul de a primi un tratament adaptat stării sale beneficiază de prestaţiile în natură acordate, în numele autorităţii competente, de către instituţia de la locul de şedere, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum ar fi fost asigurată în temeiul legislaţiei menţionate. Autorizaţia se acordă în cazul în care tratamentul respectiv se află printre prestaţiile prevăzute de legislaţia statului membru pe teritoriul căruia este rezidentă persoana în cauză şi în cazul în care acesteia nu i se poate acorda un astfel de tratament într-un termen justificat din punct de vedere medical, avându-se în vedere starea sa actuală de sănătate şi evoluţia probabilă a bolii sale.
(3) Alineatele (1) şi (2) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai persoanei asigurate.
(4) În cazul în care membrii familiei unei persoane asigurate îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru în care îşi are reşedinţa persoana asigurată şi în cazul în care statul membru respectiv a optat pentru o rambursare pe baza unor sume fixe, costul prestaţiilor în natură prevăzute la alineatul (2) se suportă de către instituţia de la locul de reşedinţă a membrilor de familie. În acest caz, în sensul alineatului (1), instituţia de la locul de reşedinţă a membrilor de familie se consideră instituţie competentă.

Art. 21: Prestaţiile în numerar
(1) Persoana asigurată şi membrii familiei sale care îşi au reşedinţa sau au drept de şedere într-un alt stat membru decât statul membru competent beneficiază de prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în temeiul legislaţiei pe care o aplică. Cu toate acestea, în cadrul unui acord între instituţia competentă şi instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere, aceste prestaţii pot fi acordate de către instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere în numele instituţiei competente, în conformitate cu legislaţia statului membru competent.
(2) Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile în numerar se calculează pe baza venitului mediu sau pe baza unei cotizaţii medii stabileşte venitul mediu sau baza de cotizare medie exclusiv în funcţie de veniturile înregistrate sau de bazele de cotizare aplicate în timpul perioadelor realizate în temeiul legislaţiei menţionate.
(3) Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile în numerar se calculează pe baza venitului forfetar ia în considerare exclusiv venitul forfetar sau, după caz, media veniturilor forfetare corespunzătoare perioadelor realizate în temeiul legislaţiei menţionate.
(4) Alineatele (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis în cazurile în care legislaţia aplicată de către instituţia competentă defineşte o anumită perioadă de referinţă, care corespunde în totalitate sau parţial perioadelor pe care persoana în cauză le-a realizat în temeiul legislaţiei unui alt stat membru sau altor state membre.

Art. 22: Solicitanţii de pensie
(1) Persoana asigurată care, la prezentarea sau la examinarea unei cereri de pensie, îşi pierde dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei ultimului stat membru competent, îşi păstrează dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru în care îşi are reşedinţa, în cazul în care solicitantul de pensie îndeplineşte condiţiile privind asigurarea prevăzută de legislaţia statului membru menţionat la alineatul (2). Membrii de familie ai solicitantului de pensie beneficiază, de asemenea, de prestaţii în natură în statul membru de reşedinţă.
(2) Cheltuielile legate de prestaţiile în natură sunt suportate de instituţia din statul membru care, în cazul acordării pensiei, ar deveni competent prin aplicarea articolelor 23-25.

Secţiunea 2: Titularii de pensii şi membrii de familie ai acestora


Art. 23: Dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru de reşedinţă
O persoană care primeşte o pensie sau pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre, dintre care unul este statul membru de reşedinţă şi care are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru respectiv, beneficiază, împreună cu membrii familiei sale, de aceste prestaţii în natură acordate de şi în numele instituţiei de la locul de reşedinţă, ca şi cum persoana în cauză ar avea dreptul la pensie numai în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.

Art. 24: Absenţa dreptului la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru de reşedinţă
(1) Persoana care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre şi care nu beneficiază de prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru de reşedinţă are totuşi dreptul la prestaţii, pentru sine şi pentru membrii familiei sale, în măsura în care ar avea acest drept în temeiul legislaţiei statului membru sau, cel puţin, al unuia dintre statele membre cărora le revine rolul de a-i acorda pensia, în cazul în care şi-a avut reşedinţa în statul membru respectiv. Prestaţiile în natură se acordă, în numele instituţiei prevăzute la alineatul (2), de către instituţia de la locul de reşedinţă, ca şi cum persoana în cauză ar beneficia de pensie şi de prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.
(2) În cazurile prevăzute la alineatul (1), costul prestaţiilor în natură este suportat de instituţia stabilită în conformitate cu regulile următoare:
a) în cazul în care titularul de pensie are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei unui singur stat membru, costul este suportat de instituţia competentă din statul membru respectiv;
b) în cazul în care titularul de pensie are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei a două sau mai multe state membre, costul acestora este suportat de instituţia competentă din statul membru în temeiul legislaţiei căruia persoana respectivă s-a aflat pentru perioada de timp cea mai lungă; în cazul în care aplicarea acestei reguli are ca efect atribuirea sarcinii de a acorda prestaţii mai multor instituţii, sarcina îi revine acelei instituţii care aplică legislaţia sub incidenţa căreia s-a aflat titularul de pensie ultima dată.

Art. 25: Pensiile prevăzute de legislaţia unuia sau mai multor state membre, altele decât statul membru de reşedinţă, în timp ce persoana în cauză beneficiază de prestaţii în natură într-un alt stat membru decât statul membru de reşedinţă
În cazul în care persoana care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre îşi are reşedinţa într-un stat membru în conformitate cu legislaţia căruia dreptul la prestaţii în natură nu este condiţionat de existenţa perioadelor de asigurare, de activitate salariată sau independentă, şi nu primeşte o pensie din partea statului membru respectiv, costul prestaţiilor în natură care i se acordă acesteia şi membrilor familiei sale este suportat de instituţia dintr-unul din statele membre competente cu privire la pensiile sale, stabilită în conformitate cu articolul 24 alineatul (2), în măsura în care titularul de pensie şi membrii familiei sale ar avea dreptul la aceste prestaţii, în cazul în care ar rezida în statul membru respectiv.

Art. 26: Membrii de familie care îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât cel în care îşi are reşedinţa titularul de pensie
Membrii familiei unei persoane care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre au dreptul, în cazul în care îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât cel în care îşi are reşedinţa titularul de pensie, la prestaţii în natură acordate de instituţia de la locul lor de reşedinţă, în conformitate cu legislaţia pe care aceasta o aplică, în măsura în care titularul de pensie are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei unui stat membru. Costurile prestaţiilor sunt suportate de instituţia competentă răspunzătoare de costurile prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa.

Art. 27: Şederea titularului de pensie sau a membrilor familiei sale într-un alt stat membru decât statul membru de reşedinţă. Şederea în statul membru competent. Autorizarea tratamentului necesar în afara statului membru de reşedinţă
(1) Articolul 19 se aplică mutatis mutandis persoanei care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre şi care beneficiază de o prestaţie în natură în temeiul legislaţiei unuia dintre statele membre care îi acordă pensia sau pensiile, sau membrilor familiei acesteia, care au drept de şedere într-un alt stat membru decât cel în care sunt rezidenţI.
(2) Articolul 18 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis persoanelor prevăzute la alineatul (1), în cazul în care au drept de şedere în statul membru în care este situată autoritatea competentă responsabilă de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reşedinţă şi în cazul în care statul membru menţionat a optat pentru această soluţie şi este inclus pe lista din anexa IV.
(3) Articolul 20 se aplică mutatis mutandis unui titular de pensie şi membrilor săi de familie care au drept de şedere într-un alt stat membru decât cel în care îşi au reşedinţa, cu scopul de a primi acolo tratamentul adaptat stării lor.
(4) Cu excepţia cazului în care alineatul (5) prevede altfel, costul prestaţiilor în natură prevăzute la alineatele (1) - (3) se suportă de către instituţia competentă răspunzătoare de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reşedinţă.
(5) Costul prestaţiilor în natură prevăzute la alineatul (3) se suportă de către instituţia de la locul de reşedinţă al titularului de pensie sau al membrilor familiei sale, în cazul în care aceste persoane îşi au reşedinţa într-un stat membru care a optat pentru rambursare pe baza unor sume fixe. În aceste cazuri, în sensul alineatului (3), instituţia de la locul de reşedinţă a titularului de pensie sau al membrilor familiei sale se consideră instituţie competentă.

Art. 28: Dispoziţii speciale aplicabile lucrătorilor frontalieri pensionaţi
(1) Lucrătorul frontalier care s-a pensionat din motive de limită de vârstă sau de invaliditate are dreptul ca, în caz de boală, să continue să beneficieze de prestaţii în natură în statul membru în care şi-a desfăşurat ultima dată activitatea salariată sau independentă, în măsura în care aceste prestaţii reprezintă o continuare a tratamentului care a început în statul membru respectiv. «Continuare a tratamentului» înseamnă continuarea investigării, diagnosticării şi tratamentului unei boli pe parcursul întregii ei durate.
Primul paragraf se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai fostului lucrător frontalier cu excepţia cazului în care statul membru în care lucrătorul frontalier şi-a desfăşurat ultima dată activitatea este inclus în lista din anexa III.
> (la data 31-oct-2009 Art. 28, alin. (1) din titlul III, capitolul 1, sectiunea 2 modificat de Art. 1, punctul 8. din Regulamentul 988/16-sep-2009 )
(2) Titularul de pensie care, în cei cinci ani care au precedat data propriu-zisă a pensionării pentru limită de vârstă sau invaliditate, a desfăşurat o activitate salariată sau independentă ca lucrător frontalier timp cel puţin doi ani, are dreptul la prestaţii în natură în statul membru în care a desfăşurat activitatea salariată sau independentă ca lucrător frontalier, în cazul în care statul membru respectiv, precum şi statul membru în care este situată instituţia competentă responsabilă de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reşedinţă au optat pentru această formulă şi ambele se află pe lista din anexa V.
(3) Alineatul (2) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai unui fost lucrător frontalier sau urmaşilor acestuia, în cazul în care, în timpul perioadelor prevăzute la alineatul (2), aceştia aveau dreptul la prestaţii în natură în temeiul articolului 18 alineatul (2), chiar dacă lucrătorul frontalier a decedat înainte de începerea pensiei, cu condiţia ca acesta să fi desfăşurat o activitate salariată sau independentă ca lucrător frontalier timp de cel puţin doi ani în cei cinci ani care i-au precedat decesul.
(4) Alineatele (2) şi (3) se aplică până când persoana în cauză intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru, pe baza unei activităţi salariate sau independente.
(5) Costul prestaţiilor în natură prevăzute la alineatele (1) - (3) se suportă de către instituţia competentă responsabilă de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie sau urmaşilor acestuia în statul membru respectiv.

Art. 29: Prestaţiile în numerar pentru titularii de pensii
(1) Prestaţiile în numerar se plătesc persoanei care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre de către instituţia competentă a statului membru în care este situată instituţia competentă răspunzătoare de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reşedinţă. Articolul 21 se aplică mutatis mutandis.
(2) Alineatul (1) se aplică, de asemenea, membrilor familiei titularului pensiei.

Art. 30: Cotizaţiile titularilor de pensii
(1) Instituţia unui stat membru care aplică o legislaţie ce prevede reţineri ale cotizaţiilor pentru prestaţiile de boală, de maternitate şi de paternitate asimilate poate solicita şi recupera aceste cotizaţii, calculate în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, numai în măsura în care cheltuielile legate de prestaţiile acordate în temeiul articolelor 23-26 se suportă de către o instituţie din statul membru menţionat.
(2) Dacă, în cazurile prevăzute la articolul 25, titularul de pensie trebuie să plătească contribuţii sau, dacă suma corespunzătoare trebuie să îi fie reţinută pentru a fi acoperite prestaţiile de boală, de maternitate şi de paternitate asimilate, în conformitate cu legislaţia statului membru în care îşi are reşedinţa, aceste cotizaţii nu pot fi recuperate în temeiul respectivei reşedinţe.

Secţiunea 3: Dispoziţii comune


Art. 31: Dispoziţie generală
Articolele 23-30 nu sunt aplicabile titularului de pensie sau membrilor familiei sale în cazul în care persoana în cauză beneficiază de prestaţii în conformitate cu legislaţia unui stat membru pe baza unei activităţi salariate sau independente. Într-un asemenea caz, în sensul prezentului capitol, persoana în cauză este supusă articolelor 17-21.

Art. 32: Reguli de prioritate privind dreptul la prestaţii în natură.
Dispoziţie specială privind dreptul membrilor de familie la prestaţii în statul membru de reşedinţă
(1) Un drept autonom la prestaţii în natură, care rezultă din legislaţia unui stat membru sau din prezentul capitol, are prioritate faţă de un drept la prestaţii derivat de care beneficiază membrii de familie. În schimb, un drept derivat la prestaţii în natură are prioritate faţă de drepturile autonome, în cazul în care dreptul autonom din statul membru de reşedinţă rezultă direct şi exclusiv din faptul că persoana în cauză este rezidentă în statul membru respectiv.
(2) În cazul în care membrii familiei unei persoane asigurate sunt rezidenţi într-un stat membru, în temeiul legislaţiei căruia dreptul la prestaţii în natură nu se acordă sub rezerva condiţiilor de asigurare, de activitate salariată sau independentă, prestaţiile în natură se acordă în numele instituţiei competente din statul membru în care sunt rezidenţi, în măsura în care celălalt soţ sau persoana în îngrijirea căreia se află copiii persoanei asigurate desfăşoară o activitate salariată sau independentă în statul membru respectiv sau primeşte o pensie din partea acelui stat membru, în temeiul unei activităţi salariate sau independente.

Art. 33: Prestaţii în natură substanţiale
(1) Persoana asigurată căreia i s-a recunoscut, pentru sine sau pentru un membru al familiei sale, dreptul la o proteză, la un aparat mare sau alte prestaţii în natură substanţiale, de către instituţia unui stat membru, înainte de a fi asigurată în temeiul legislaţiei aplicate de instituţia unui alt stat membru, beneficiază de aceste prestaţii în numele primei instituţii, chiar dacă acestea au fost acordate atunci când persoana menţionată este deja asigurată în temeiul legislaţiei aplicate de a doua instituţie.
(2) Comisia administrativă întocmeşte lista prestaţiilor reglementate de alineatul (1).

Art. 34: Cumulul de prestaţii pentru îngrijirea pe termen lung
(1) În cazul în care beneficiarul unei prestaţii în numerar pentru îngrijirea pe termen lung, care trebuie considerate prestaţii de boală şi, prin urmare, se acordă de către statul membru competent pentru plata prestaţiilor în numerar în temeiul articolului 21 sau 29, poate să beneficieze concomitent şi în condiţiile prezentului capitol de prestaţii în natură destinate aceluiaşi scop din partea instituţiei de la locul de reşedinţă sau de şedere dintr-un alt stat membru, iar o instituţie din primul stat membru este, de asemenea, solicitată să ramburseze costul acestei prestaţii în natură în temeiul articolului 35, se aplică dispoziţia generală privind prevenirea cumulului de prestaţii prevăzută la articolul 10 numai cu următoarea restricţie: dacă persoana în cauză solicită şi primeşte prestaţiile în natură la care are dreptul, valoarea prestaţiei în numerar se reduce cu valoarea prestaţiei în natură care este sau poate fi solicitată de la instituţia competentă din primul stat membru care trebuie să ramburseze costurile.
(2) Comisia administrativă întocmeşte o listă a prestaţiilor în numerar şi în natură cărora li se aplică alineatul (1).
(3) Două sau mai multe state membre, sau autorităţile lor competente pot conveni asupra altor dispoziţii sau asupra dispoziţiilor complementare care nu pot fi totuşi mai puţin favorabile pentru persoanele în cauză decât cele prevăzute la alineatul (1).

Art. 35: Rambursările între instituţii
(1) Prestaţiile în natură acordate de instituţia unui stat membru în numele instituţiei unui alt stat membru, în temeiul prezentului capitol, determină rambursarea integrală.
(2) Rambursările prevăzute la alineatul (1) se stabilesc şi se realizează în conformitate cu modalităţile prevăzute în regulamentul de aplicare, fie la prezentarea dovezii cheltuielilor reale, fie pe baza unor sume forfetare pentru statele membre ale căror structuri juridice sau administrative fac inadecvată rambursarea pe baza cheltuielilor reale.
(3) Două sau mai multe state membre şi autorităţile lor competente pot conveni cu privire la alte metode de rambursare sau pot renunţa la orice rambursare între instituţiile aflate sub jurisdicţia lor.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41194

CAPITOLUL 2: Prestaţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale


Art. 36: Dreptul la prestaţii în natură şi în numerar
(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor mai favorabile ale alineatelor (2) şi (2a) din prezentul articol, articolul 17, articolul 18 alineatul (1) , articolul 19 alineatul (1) şi articolul 20 alineatul (1) se aplică, de asemenea, prestaţiilor pentru accidente de muncă sau boli profesionale.
> (la data 31-oct-2009 Art. 36, alin. (1) din titlul III, capitolul 2 modificat de Art. 1, punctul 9. din Regulamentul 988/16-sep-2009 )
(2) Persoana care a suferit un accident de muncă sau a contractat o boală profesională şi care îşi are reşedinţa sau are drept de şedere într-un alt stat membru decât statul membru competent beneficiază de prestaţii în natură speciale în cadrul regimului care acoperă accidente de muncă şi boli profesionale acordate, în numele instituţiei competente, de instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere în conformitate cu legislaţia pe care aceasta o aplică, ca şi cum persoana respectivă ar fi fost asigurată în temeiul legislaţiei menţionate.
(2a) Instituţia competentă nu poate refuza acordarea autorizaţiei prevăzute la articolul 20 alineatul (1) unei persoane asigurate care a suferit un accident la locul de muncă sau care a contractat o boală profesională şi care are dreptul la prestaţii din partea instituţiei respective, în cazul în care nu i se poate acorda un tratament adecvat stării sale de sănătate în statul membru pe teritoriul căruia îşi are reşedinţa, într-un termen justificat din punct de vedere medical, avându-se în vedere starea sa actuală de sănătate şi evoluţia probabilă a boliI.
> (la data 28-iun-2012 Art. 36, alin. (2) din titlul III, capitolul 2 modificat de Art. 1, punctul 7. din Regulamentul 465/22-mai-2012 )
(3) Articolul 21 se aplică, de asemenea, prestaţiilor prevăzute în prezentul capitol.

Art. 37: Cheltuieli de transport
(1) Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede acoperirea cheltuielilor de transport pentru victima unui accident de muncă sau o persoană care suferă de o boală profesională, până la locul de reşedinţă al acesteia sau până la o instituţie spitalicească, suportă aceste cheltuieli până la locul respectiv aflat într-un alt stat membru în care persoana îşi are reşedinţa, în măsura în care instituţia respectivă a autorizat în prealabil transportul, luând în considerare elementele care îl justifică. Această autorizare nu se solicită în cazul unui lucrător frontalier.
(2) Instituţia competentă dintr-un stat membru, a cărui legislaţie prevede acoperirea cheltuielilor pentru transportul cadavrului unei persoane care a decedat într-un accident de muncă până la locul înhumării, suportă aceste cheltuieli până la locul corespunzător dintr-un alt stat membru în care era rezidentă persoana decedată în momentul accidentului, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică.

Art. 38: Prestaţiile de boală profesională, în cazul în care persoana care suferă de această boală a fost expusă aceluiaşi risc în mai multe state membre
În cazul în care, în temeiul legislaţiei a două sau mai multe state membre, o persoană care a contractat o boală profesională a desfăşurat o activitate care, prin natura sa, poate provoca boala respectivă, prestaţiile pe care persoana sau urmaşii săi o pot solicita se acordă exclusiv în temeiul legislaţiei ultimului dintre statele membre ale căror condiţii sunt îndeplinite.

Art. 39: Agravarea unei boli profesionale
În cazul agravării unei boli profesionale, pentru care o persoană care suferă de această boală a beneficiat sau beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei unui stat membru, se aplică următoarele dispoziţii:
(a) în cazul în care persoana în cauză, din momentul în care beneficiază de prestaţii, nu a desfăşurat, în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, o activitate salariată sau independentă care să poată provoca sau agrava boala respectivă, instituţia competentă din primul stat membru suportă costul prestaţiei în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, luând în considerare agravarea bolii;
(b) în cazul în care persoana interesată, din momentul în care beneficiază de prestaţii, a desfăşurat o astfel de activitate în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, instituţia competentă din primul stat membru suportă costul prestaţiilor în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, fără a lua în considerare agravarea boliI. Instituţia competentă din al doilea stat membru acordă un supliment persoanei interesate, a cărui valoare este egală cu diferenţa dintre valoarea prestaţiilor cuvenite după agravarea bolii şi valoarea care ar fi fost cuvenită înainte de agravare, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, în cazul în care boala respectivă s-a declanşat în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.
(c) clauzele privind reducerea, suspendarea sau retragerea, prevăzute de legislaţia unui stat membru, nu sunt opozabile beneficiarului prestaţiilor acordate de instituţiile din două state membre, în conformitate cu litera (b).

Art. 40: Reguli pentru luarea în considerare a particularităţilor unor legislaţii
(1) În cazul în care nu există o asigurare împotriva accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale în statul membru în care persoana în cauză îşi are reşedinţa sau are drept de şedere sau în cazul în care există o astfel de asigurare, dar nu există o instituţie responsabilă pentru acordarea de prestaţii în natură, aceste prestaţii sunt acordate de către instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere care este responsabilă de acordarea prestaţiilor în natură în caz de boală.
(2) În cazul în care în statul membru competent nu există o asigurare împotriva accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, dispoziţiile prezentului capitol privind prestaţiile în natură se aplică, cu toate acestea, unei persoane care are drept la prestaţii în caz de boală, de maternitate sau de paternitate asimilate, în temeiul legislaţiei statului membru respectiv, dacă persoana suferă un accident la locul de muncă sau suferă de o boală profesională, pe durata rezidenţei sau şederii în alt stat membru. Costurile se suportă de către instituţia care este competentă pentru prestaţiile în natură, în temeiul legislaţiei statului membru competent.
(3) Articolul 5 se aplică instituţiei competente dintr-un stat membru în ceea ce priveşte asimilarea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale care au apărut sau au fost înregistrate ulterior în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, atunci când se evaluează gradul de incapacitate, dreptul la prestaţii sau valoarea acestora, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
a) accidentul la locul de muncă sau boala profesională, care a apărut sau a fost înregistrată anterior în temeiul legislaţiei pe care o aplică nu a dat naştere indemnizaţiei
şi
b) nu se cuvine nici o compensaţie privind un accident la locul de muncă sau o boală profesională, care a apărut sau a fost confirmată ulterior, în temeiul legislaţiei celuilalt stat membru, în conformitate cu care a apărut sau a fost confirmat accidentul de muncă sau boala profesională.

Art. 41: Rambursările între instituţii
(1) Articolul 35 se aplică şi prestaţiilor prevăzute de prezentul capitol, iar rambursările se realizează pe baza costurilor reale.
(2) Două sau mai multe state membre sau autorităţile lor competente, pot să prevadă alte metode de rambursare sau să renunţe la orice rambursare între instituţiile aflate sub jurisdicţia lor.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41195

CAPITOLUL 3: Ajutorul de deces


Art. 42: Dreptul la ajutor de deces, atunci când decesul survine sau când beneficiarul îşi are reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent
(1) În cazul în care persoana asigurată sau un membru al familiei sale decedează într-un alt stat membru decât statul membru competent, decesul se consideră a fi survenit în statul membru competent.
(2) Instituţia competentă este obligată să acorde ajutorul de deces, care se plăteşte în temeiul legislaţiei pe care o aplică, chiar dacă beneficiarul îşi are reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent.
(3) Alineatele (1) şi (2) se aplică, de asemenea, în cazul în care decesul este rezultatul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale.

Art. 43: Acordarea de ajutoare în cazul decesului titularului pensiei
(1) În cazul decesului titularului pensiei datorate în temeiul legislaţiei unui stat membru sau al pensiilor datorate în temeiul legislaţiei a două sau mai multor state membre, în cazul în care respectivul titular al pensiei îşi avea reşedinţa într-un alt stat membru decât cel în care este situată instituţia responsabilă de costul prestaţiilor în natură prevăzute la articolele 24 şi 25, ajutorul de deces plătibil în temeiul legislaţiei aplicate de instituţia respectivă este suportat de aceasta, ca şi cum, în momentul decesului, titularul pensiei şi-ar fi avut reşedinţa în statul membru în care este situată instituţia.
(2) Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis membrilor familiei titularului unei pensiI.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41196

CAPITOLUL 4: Prestaţiile de invaliditate


Art. 44: Persoane cărora li se aplică doar legislaţia de tip A
(1) În sensul prezentului capitol, “legislaţie de tip A" înseamnă orice legislaţie în temeiul căreia valoarea prestaţiilor de invaliditate este independentă de durata perioadelor de asigurare sau de rezidenţă şi care este inclusă explicit în anexa VI de către statul membru competent, iar “legislaţia de tip B" înseamnă orice altă legislaţie.
(2) Persoana care, succesiv sau alternativ, a fost supusă legislaţiei a două sau mai multe state membre şi care a realizat perioade de asigurare sau de rezidenţă exclusiv în temeiul legislaţiilor de tip A are dreptul la prestaţii doar din partea instituţiei din statul membru a cărui legislaţie era aplicabilă în momentul în care a apărut incapacitatea de muncă urmată de invaliditate, ţinând seama, după caz, de articolul 45, şi beneficiază de aceste prestaţii în conformitate cu legislaţia respectivă.
(3) Persoana care nu are dreptul la prestaţii în aplicarea dispoziţiilor alineatului (2) beneficiază de prestaţiile la care are încă dreptul, în temeiul legislaţiei altui stat membru, ţinând seama, după caz, de articolul 45.
(4) În cazul în care legislaţia prevăzută la alineatul (2) sau (3) prevede clauze de reducere, suspendare sau retragere a prestaţiilor de invaliditate în cazul cumulului cu prestaţii de alt tip, în sensul articolului 53 alineatul (2), sau cu alte venituri, se aplică mutatis mutandis articolul 53 alineatul (3) şi articolul 55 alineatul (3).

Art. 45: Dispoziţii speciale privind cumularea perioadelor
Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, menţinerea sau recuperarea dreptului la prestaţii de realizarea perioadelor de asigurare sau rezidenţă aplică mutatis mutandis articolul 51 alineatul (1) , în cazul în care acest lucru este necesar.

Art. 46: Persoane care sunt supuse numai legislaţiilor de tip B sau legislaţiilor de tip A şi B
(1) Persoana care, în mod succesiv sau alternativ, a fost supusă legislaţiilor a două sau mai multe state membre, dintre care cel puţin una nu este de tip A, are dreptul la prestaţii în temeiul capitolului 5, care se aplică mutatis mutandis, luându-se în considerare alineatul (3).
(2) Cu toate acestea, în cazul în care persoana interesată a fost anterior supusă unei legislaţii de tip B şi suferă de incapacitate de muncă ce conduce la invaliditate în timp ce este supusă unei legislaţii de tip A, persoana respectivă are dreptul la prestaţii în conformitate cu articolul 44, în măsura în care:
- îndeplineşte condiţiile impuse exclusiv de legislaţia respectivă sau de altele de acelaşi tip, ţinând seama, după caz, de articolul 45, dar fără a recurge la perioade de asigurare sau de rezidenţă realizate în temeiul unei legislaţii de tip B
şi
- nu solicită eventuale drepturi la prestaţii pentru limită de vârstă, ţinând seama de articolul 50 alineatul (1).
(3) Decizia luată de o instituţie a unui stat membru cu privire la gradul de invaliditate al unui solicitant este obligatorie pentru instituţia oricărui alt stat membru interesat, în cazul în care în anexa VII se recunoaşte concordanţa dintre legislaţia acestor state membre cu privire la condiţiile referitoare la gradul de invaliditate.

Art. 47: Agravarea invalidităţii
(1) În cazul agravării unei invalidităţi pentru care persoana beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre, se aplică următoarele dispoziţii, luându-se în considerare agravarea:
a) prestaţiile se acordă în conformitate cu capitolul 5, care se aplică mutatis mutandis;
b) cu toate acestea, în cazul în care persoana interesată a intrat sub incidenţa a două sau mai multe legislaţii de tip A şi, din momentul în care beneficiază de prestaţie, nu a fost supusă legislaţiei altui stat membru, prestaţia se acordă în conformitate cu articolul 44 alineatul (2).
(2) În cazul în care valoarea totală a prestaţiei sau prestaţiilor plătibile în temeiul alineatului (1) este mai mică decât valoarea prestaţiei de care beneficia persoana în cauză în numele instituţiei anterior competente, instituţia respectivă îi plăteşte un supliment, egal cu diferenţa dintre cele două valori.
(3) În cazul în care persoana în cauză nu are dreptul la prestaţii în numele unei instituţii din alt stat membru, instituţia competentă din statul membru care era anterior competent acordă prestaţiile în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, ţinând seama de agravarea invalidităţii şi, după caz, de articolul 45.

Art. 48: Convertirea prestaţiilor de invaliditate în prestaţii pentru limită de vârstă
(1) Prestaţiile de invaliditate se convertesc, după caz, în prestaţii pentru limită de vârstă, în condiţiile prevăzute de legislaţia sau legislaţiile în temeiul căreia sau cărora sunt acordate şi în conformitate cu capitolul 5.
(2) În cazul în care persoana care primeşte prestaţii de invaliditate poate revendica prestaţii de limită de vârstă, în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor alte state membre, în conformitate cu articolul 50, orice instituţie care este responsabilă pentru furnizarea prestaţiilor de invaliditate, în conformitate cu legislaţia unui stat membru, continuă să acorde acelei persoane prestaţiile de invaliditate la care aceasta are dreptul, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, până când alineatul (1) devine aplicabil în ceea ce priveşte instituţia respectivă sau atât timp cât persoana în cauză îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de acestea.
(3) În cazul în care prestaţiile de invaliditate acordate în temeiul legislaţiei unui stat membru, în conformitate cu articolul 44, se convertesc în prestaţii pentru limită de vârstă şi în cazul în care persoana în cauză încă nu îndeplineşte condiţiile definite de legislaţia altui sau altor state membre pentru a avea dreptul la prestaţii, persoana în cauză beneficiază de prestaţiile de invaliditate, din partea statului sau statelor membre respective, începând cu data convertiriI.
Aceste prestaţii de invaliditate se acordă în conformitate cu capitolul 5, ca şi cum capitolul respectiv s-ar fi aplicat în momentul apariţiei incapacităţii de muncă ce a condus la invaliditate, până când persoana în cauză îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţiile naţionale interesate pentru a avea dreptul la prestaţii pentru limită de vârstă sau, în cazul în care această convertire nu este prevăzută, atât timp cât persoana are dreptul la prestaţii de invaliditate, în temeiul legislaţiei sau legislaţiilor respective.
(4) Prestaţiile de invaliditate acordate în temeiul articolului 44 se recalculează în conformitate cu capitolul 5, de îndată ce beneficiarul îndeplineşte condiţiile necesare pentru acordarea dreptului la prestaţii de invaliditate în temeiul unei legislaţii de tip B sau de îndată ce beneficiază de prestaţii pentru limită de vârstă în temeiul legislaţiei unui alt stat membru.

Art. 49: Dispoziţii speciale pentru funcţionari
Articolele 6, 44, 46, 47 şi 48, precum şi articolul 60 alineatele (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis persoanelor care beneficiază de un regim special destinat funcţionarilor.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41197

CAPITOLUL 5: Pensiile pentru limită de vârstă şi de urmaş


Art. 50: Dispoziţii generale
(1) Toate instituţiile competente stabilesc dreptul la prestaţii al unei persoane, în conformitate cu toate legislaţiile statelor membre sub incidenţa cărora persoana în cauză s-a aflat, cu excepţia cazului în care persoana în cauză solicită în mod explicit amânarea acordării prestaţiilor pentru limită de vârstă în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre.
(2) În cazul în care, la un moment dat, persoana în cauză nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte condiţiile definite de toate legislaţiile statelor membre sub incidenţa cărora s-a aflat, instituţiile care aplică legislaţia ale cărei condiţii sunt îndeplinite nu iau în considerare, atunci când efectuează calculul în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (a) sau (b), perioadele realizate în temeiul legislaţiilor ale căror condiţii nu sunt îndeplinite sau nu mai sunt îndeplinite, dacă luarea în considerare a perioadelor menţionate permite determinarea unei valori mai mici a prestaţieI.
(3) Alineatul (2) se aplică mutatis mutandis, atunci când persoana în cauză solicită în mod explicit amânarea acordării prestaţiilor pentru limită de vârstă.
(4) Se realizează automat un nou calcul pe măsură ce sunt îndeplinite condiţiile impuse de celelalte legislaţii sau atunci când o persoană solicită acordarea unei prestaţii pentru limită de vârstă amânate în conformitate cu alineatul (1), cu excepţia cazului în care perioadele deja realizate în temeiul altor legislaţii au fost deja luate în considerare în temeiul alineatului (2) sau (3).

Art. 51: Dispoziţii speciale privind cumularea perioadelor
(1) În cazul în care legislaţia unui stat membru condiţionează acordarea anumitor prestaţii de realizarea perioadelor de asigurare exclusiv într-o anumită activitate salariată sau independentă ori într-o ocupaţie supusă unui regim special destinat salariaţilor sau persoanelor care desfăşoară activităţi independente, instituţia competentă din statul membru respectiv ia în considerare perioadele realizate în temeiul legislaţiei altor state membre numai în cazul în care au fost realizate în cadrul unui regim corespunzător sau, în caz contrar, în aceeaşi ocupaţie, ori, după caz, în aceeaşi activitate salariată sau independentă.
În cazul în care, luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana în cauză nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste prestaţii în cadrul unui regim special, aceste perioade sunt luate în considerare pentru acordarea prestaţiilor în cadrul regimului general sau, în absenţa acestuia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaţilor, după caz, cu condiţia ca persoana în cauză să fi fost afiliată unuia sau altuia dintre aceste regimurI.
(2) Perioadele de asigurare realizate în cadrul unui regim special a unui stat membru sunt luate în considerare în sensul acordării prestaţiilor în cadrul regimului general sau, în absenţa acestuia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaţilor, după caz, cu condiţia ca persoana în cauză să fi fost afiliată unuia sau altuia dintre aceste regimuri, chiar dacă perioadele respective au fost deja luate în considerare în cel de-al doilea stat membru, în cadrul unui regim special.
(3) În cazul în care legislaţia sau regimul specific al unui stat membru condiţionează dobândirea, menţinerea sau recuperarea dreptului la prestaţii de faptul că persoana în cauză este asigurată în momentul materializării riscului, această condiţie se consideră îndeplinită în cazul în care persoana a fost asigurată anterior în temeiul legislaţiei sau al regimului specific din acel stat membru şi, în momentul materializării riscului, este asigurată pentru acelaşi risc în temeiul legislaţiei unui alt stat membru sau, în absenţa unei astfel de asigurări, are dreptul la prestaţii pentru acelaşi risc în temeiul legislaţiei altui stat membru. Această ultimă condiţie se consideră însă îndeplinită în cazurile menţionate la articolul 57.
> (la data 31-oct-2009 Art. 51, alin. (3) din titlul III, capitolul 5 modificat de Art. 1, punctul 11. din Regulamentul 988/16-sep-2009 )

Art. 52: Acordarea prestaţiilor
(1) Instituţia competentă calculează valoarea prestaţiei care se acordă:
a) în temeiul legislaţiei pe care o aplică, doar în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru dreptul la prestaţii, exclusiv în temeiul dreptului intern (prestaţie independentă);
b) prin calcularea unei valori teoretice şi ulterior a valorii reale (prestaţie pro-rata), după cum urmează:
(i) valoarea teoretică a prestaţiei este egală cu prestaţia pe care persoana interesată ar putea să o solicite, în cazul în care toate perioadele de asigurare şi de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiilor celorlalte state membre s-ar fi realizat în temeiul legislaţiei pe care o aplică la data acordării prestaţieI. În cazul în care, în conformitate cu această legislaţie, valoarea prestaţiei nu depinde de durata perioadelor realizate, valoarea respectivă se consideră valoare teoretică;
(ii) instituţia competentă stabileşte apoi valoarea reală a prestaţiei pro-rata, prin aplicarea la valoarea teoretică a raportului dintre durata perioadelor realizate înaintea materializării riscului, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, în raport cu durata totală a perioadelor realizate înaintea materializării riscului, în temeiul legislaţiilor tuturor statelor membre în cauză.
(2) Dacă este cazul, la valoarea calculată în conformitate cu alineatul (1) literele (a) şi (b), instituţia competentă aplică toate clauzele de reducere, suspendare sau retragere, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, în limitele prevăzute de articolele 53-55.
(3) Persoana interesată are dreptul să primească din partea instituţiei competente a fiecărui stat membru în cauză cea mai mare dintre valorile calculate în conformitate cu alineatul (1) literele (a) şi (b).
(4) În cazul în care, într-un singur stat membru, calculul realizat în temeiul alineatului (1) litera (a) are ca rezultat invariabil o prestaţie autonomă egală sau mai mare decât prestaţia pro rata, calculată în conformitate cu alineatul (1) litera (b), instituţia competentă renunţă la calculul pro rata, în următoarele condiţii:
(i) astfel de situaţii sunt prevăzute în partea 1 din anexa VIII;
(ii) nicio legislaţie care cuprinde norme de interzicere a cumulului, astfel cum este prevăzut la articolele 54 şi 55, nu este aplicabilă, cu excepţia cazurilor în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 55 alineatul (2); şi
(iii) articolul 57 nu este aplicabil, în circumstanţele specifice ale cazului, pentru perioadele desfăşurate în temeiul legislaţiei unui alt stat membru.
(5) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatelor (1), (2) şi (3), calculul pro rata nu se aplică regimurilor care acordă prestaţii pentru care perioadele de timp nu au relevanţă pentru calcul, sub rezerva regimurilor enumerate în partea 2 din anexa VIII. În astfel de situaţii, persoana în cauză are dreptul la prestaţia calculată în conformitate cu legislaţia statului membru respectiv.
> (la data 31-oct-2009 Art. 52, alin. (4) din titlul III, capitolul 5 modificat de Art. 1, punctul 12. din Regulamentul 988/16-sep-2009)

Art. 53: Reguli pentru prevenirea cumulului
(1) Orice cumul al prestaţiilor de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaş, calculate sau acordate pe baza perioadelor de asigurare şi de rezidenţă realizate de aceeaşi persoană, se consideră cumul al unor prestaţii de acelaşi tip.
(2) Cumulul de prestaţii care nu pot fi considerate de acelaşi tip în sensul alineatului (1) se consideră cumul de prestaţii de tipuri diferite.
(3) În sensul clauzelor pentru prevenirea cumulului prevăzute de legislaţia unui stat membru, în cazul cumulului de prestaţii de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaş cu o prestaţie de acelaşi tip sau de un tip diferit, ori cu alte venituri, se aplică următoarele dispoziţii:
a) instituţia competentă ia în considerare prestaţiile sau veniturile dobândite într-un alt stat membru doar în cazul în care legislaţia pe care o aplică prevede luarea în considerare a prestaţiilor sau veniturilor dobândite în străinătate;
b) instituţia competentă ia în considerare valoarea prestaţiilor ce trebuie plătite de alt stat membru înaintea deducerii impozitelor, a cotizaţiilor de securitate socială şi a altor taxe sau reţineri individuale, cu excepţia cazului în care legislaţia pe care o aplică prevede aplicarea unor clauze de prevenire a cumulului după efectuarea unor astfel de deduceri, în conformitate cu modalităţile şi procedurile prevăzute în regulamentul de aplicare;
c) instituţia competentă nu ia în considerare valoarea prestaţiilor dobândite în temeiul legislaţiei unui alt stat membru acordate pe baza unei asigurări voluntare sau facultative continue;
d) în cazul în care un singur stat membru aplică clauze pentru prevenirea cumulului, deoarece persoana în cauză beneficiază de prestaţii de acelaşi tip sau de tipuri diferite în temeiul legislaţiei altor state membre sau de venituri dobândite în alte state membre, prestaţia cuvenită se poate reduce doar cu valoarea prestaţiilor sau veniturilor respective.

Art. 54: Cumulul prestaţiilor de acelaşi tip
(1) În cazul în care se cumulează prestaţii de acelaşi tip cuvenite în temeiul legislaţiei a două sau mai multe state membre, clauzele pentru prevenirea cumulului prevăzute de legislaţia unui stat membru nu se aplică în cazul unei prestaţii pro-rata.
(2) Clauzele pentru prevenirea cumulului se aplică unei prestaţii autonome, doar în cazul în care prestaţia respectivă este:
a) o prestaţie a cărei valoare nu depinde de durata perioadelor de asigurare sau rezidenţă
sau
b) o prestaţie a cărei valoare se determină în funcţie de o perioadă creditată, considerată realizată între data la care s-a produs materializarea riscului şi o dată ulterioară, care se suprapune cu:
(i) o prestaţie de acelaşi tip, cu excepţia cazului în care s-a încheiat un acord între două sau mai multe state membre pentru a se evita ca aceeaşi perioadă creditată să fie luată în considerare de mai multe ori
sau
(ii) o prestaţie de tipul prevăzut la litera (a).
Prestaţiile şi acordurile prevăzute la literele (a) şi (b) sunt enumerate în anexa IX.

Art. 55: Cumulul prestaţiilor de tipuri diferite
(1) În cazul în care beneficiul prestaţiilor de tipuri diferite sau al altor venituri implică aplicarea regulilor de prevenire a cumulului prevăzute de legislaţia statelor membre în cauză cu privire la:
a) două sau mai multe prestaţii autonome, instituţiile competente împart valorile prestaţiei sau prestaţiilor sau ale altor venituri, astfel cum au fost acestea luate în considerare, la numărul de prestaţii supuse regulilor menţionate;
Cu toate acestea, aplicarea prezentului paragraf nu poate lipsi persoana interesată de statutul său de titular de pensie, în sensul aplicării celorlalte capitole din prezentul titlu, în conformitate cu modalităţile şi procedurile prevăzute în regulamentul de aplicare;
b) una sau mai multe prestaţii pro-rata, instituţiile competente iau în considerare prestaţia sau prestaţiile sau alte venituri, precum şi toate elementele prevăzute pentru aplicarea clauzelor de prevenire a cumulului în funcţie de raportul dintre perioadele de asigurare şi de rezidenţă, întocmit pentru calculul prevăzut la articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (ii);
c) una sau mai multe prestaţii autonome şi una sau mai multe prestaţii pro-rata, instituţiile competente aplică mutatis mutandis litera (a) cu privire la prestaţiile autonome şi litera (b) cu privire la prestaţiile pro-rata.
(2) Instituţia competentă nu aplică împărţirea prevăzută cu privire la prestaţiile autonome, în cazul în care legislaţia pe care o aplică prevede luarea în considerare a prestaţiilor de tip diferit şi a altui venit, precum şi a tuturor celorlalte elemente, atunci când se calculează o fracţie din valoarea acestora determinată în funcţie de raportul dintre perioadele de asigurare şi de rezidenţă prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (ii).
(3) Alineatele (1) şi (2) se aplică mutatis mutandis în cazul în care legislaţia unuia sau mai multor state membre prevede că dreptul la o prestaţie nu poate fi dobândit în cazul în care persoana în cauză beneficiază fie de o prestaţie de un tip diferit, care se plăteşte în temeiul legislaţiei altui stat membru, fie de un alt venit.

Art. 56: Dispoziţii suplimentare pentru calcularea prestaţiilor
(1) La calcularea valorilor teoretice şi pro-rata prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (b), se aplică următoarele reguli:
a) în cazul în care durata totală a perioadelor de asigurare şi de rezidenţă realizate înaintea materializării riscului, în temeiul legislaţiilor tuturor statelor membre în cauză, este mai lungă decât perioada maximă impusă de legislaţia unuia dintre aceste state membre pentru a beneficia de o prestaţie completă, instituţia competentă a statului membru respectiv ia în considerare această perioadă maximă, în locul duratei totale a perioadelor realizate. Această metodă de calcul nu are ca rezultat impunerea asupra instituţiei respective a costului unei prestaţii mai mari decât prestaţia completă prevăzută de legislaţia pe care o aplică. Această dispoziţie nu se aplică în cazul prestaţiilor a căror valoare nu depinde de durata perioadei de asigurare;
b) procedura pentru luarea în considerare a perioadelor care se suprapun este prevăzută în regulamentul de aplicare;
c) în cazul în care legislaţia unui stat membru prevede ca prestaţiile să fie calculate pe baza veniturilor, cotizaţiilor, bazelor de cotizare, majorărilor, câştigurilor sau a altor valori medii, proporţionale, forfetare sau creditate, sau o combinaţie a mai multora dintre aceste elemente, instituţia competentă:
(i) determină baza de calcul pentru prestaţii, în conformitate doar cu perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică;
(ii) utilizează, pentru a determina valoarea de calculat în conformitate cu perioadele de asigurare şi de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei celorlalte state membre, aceleaşi elemente determinate sau înregistrate pentru perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică, în cazul în care este necesar în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa XI pentru statul membru în cauză.
> (la data 31-oct-2009 Art. 56, alin. (1) , litera C. din titlul III, capitolul 5 completat de Art. 1, punctul 14. din Regulamentul 988/16-sep-2009 )
d) În cazul în care litera (c) nu se aplică deoarece legislaţia unui stat membru prevede calcularea prestaţiei nu în funcţie de perioadele de asigurare sau de rezidenţă, ci pe baza altor elemente care nu sunt legate de timp, instituţia competentă ia în considerare, pentru fiecare perioadă de asigurare sau de rezidenţă desfăşurată în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, valoarea capitalului acumulat, capitalul care este considerat a fi acumulat sau oricare alt element utilizat pentru calcul în temeiul legislaţiei pe care instituţia o aplică şi împărţit pe unităţile perioadelor corespunzătoare în cadrul regimului de pensii respectiv.
> (la data 31-oct-2009 Art. 56, alin. (1) , litera C. din titlul III, capitolul 5 completat de Art. 1, punctul 15. din Regulamentul 988/16-sep-2009 )
(2) Dispoziţiile legislaţiei unui stat membru cu privire la reevaluarea elementelor luate în considerare pentru calculul prestaţiilor se aplică, după caz, elementelor care trebuie luate în considerare de către instituţia competentă a statului membru respectiv, în conformitate cu alineatul (1), cu privire la perioadele de asigurare sau de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei altor state membre.

Art. 57: Perioade de asigurare sau de rezidenţă mai mici de un an
(1) Fără a aduce atingere articolului 52 alineatul (1) litera (b), instituţia dintr-un stat membru nu este obligată să acorde prestaţii pentru perioadele realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică, care sunt luate în considerare în momentul materializării riscului, în cazul în care:
- durata totală a perioadelor menţionate este mai mică de un an,
şi
- luându-se în considerare doar aceste perioade, nu se dobândeşte nici un drept la prestaţii în temeiul legislaţiei respective.
În sensul prezentului articol, “perioade" înseamnă toate perioadele de asigurare, de activitate salariată, de activitate independentă sau de rezidenţă, care dau dreptul la prestaţia respectivă sau o majorează în mod direct.
(2) Instituţia competentă a fiecărui stat membru în cauză ia în considerare perioadele prevăzute la alineatul (1), în sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) .
(3) În cazul în care, prin aplicarea alineatului (1), toate instituţiile statelor membre interesate sunt scutite de obligaţiile ce le revin, prestaţiile se acordă exclusiv în temeiul legislaţiei ultimului dintre statele membre ale căror condiţii sunt îndeplinite, ca şi cum toate perioadele de asigurare şi de rezidenţă realizate şi luate în considerare în conformitate cu articolele 6 şi 51 alineatele (1) şi (2) ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.
(4) Prezentul articol nu se aplică regimurilor enumerate în partea 2 din anexa VIII.
> (la data 31-oct-2009 Art. 57, alin. (3) din titlul III, capitolul 5 completat de Art. 1, punctul 16. din Regulamentul 988/16-sep-2009)

Art. 58: Acordarea unui supliment
(1) Beneficiarului unei prestaţii căruia i se aplică prezentul capitol nu i se poate acorda, în statul membru în care îşi are reşedinţa şi în temeiul legislaţiei căruia i se plăteşte prestaţia, o prestaţie mai mică decât prestaţia minimă stabilită prin legislaţia respectivă pentru o perioadă de asigurare sau de rezidenţă egală cu toate perioadele luate în considerare pentru plata în conformitate cu prezentul capitol.
(2) Instituţia competentă a statului membru respectiv plăteşte beneficiarului, pe durata cât acesta îşi are reşedinţa pe teritoriul său, un supliment egal cu diferenţa dintre totalul prestaţiilor cuvenite în temeiul prezentului capitol şi valoarea prestaţiei minime.

Art. 59: Recalcularea şi reevaluarea prestaţiilor
(1) În cazul în care metoda de stabilire a prestaţiilor sau regulile de calculare a prestaţiilor se modifică în temeiul legislaţiei unui stat membru sau în cazul în care situaţia personală a persoanei în cauză suferă o schimbare pertinentă care, în temeiul legislaţiei respective, ar conduce la o adaptare a valorii prestaţiei, se realizează o recalculare, în conformitate cu articolul 52.
(2) Pe de altă parte, în cazul în care din cauza creşterii costului vieţii, a variaţiei nivelului veniturilor sau din alte motive ce necesită adaptarea, prestaţiile din statul membru în cauză se modifică cu un procentaj sau cu o valoare determinată, procentajul sau valoarea fixă se aplică direct prestaţiilor stabilite în conformitate cu articolul 52, fără a fi necesară o recalculare.

Art. 60: Dispoziţii speciale pentru funcţionari
(1) Articolele 6, 50, 51 alineatul (3) şi articolele 52-59 se aplică mutatis mutandis persoanelor incluse într-un regim special pentru funcţionarI.
(2) Cu toate acestea, în cazul în care potrivit legislaţiei unui stat membru competent, dobândirea, acordarea, menţinerea sau recuperarea dreptului la prestaţii în temeiul unui regim special aplicabil funcţionarilor sunt condiţionate de realizarea tuturor perioadelor de asigurare în cadrul uneia sau mai multor regimuri speciale pentru funcţionari în statul membru respectiv sau de faptul că legislaţia statului membru respectiv le consideră asimilate unor astfel de perioade, instituţia competentă din statul membru respectiv ia în considerare doar perioadele care pot fi recunoscute în temeiul legislaţiei pe care o aplică.
În cazul în care, după luarea în considerare a perioadelor astfel realizate, persoana în cauză nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste prestaţii, aceste perioade sunt luate în considerare pentru acordarea de prestaţii în cadrul regimului general sau, în absenţa acesteia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau funcţionarilor, după cum este cazul.
(3) În cazul în care, în conformitate cu legislaţia unui stat membru, prestaţiile acordate în temeiul unui regim special aplicabile funcţionarilor se calculează în temeiul ultimului salariu sau ultimelor salarii primite în timpul unei perioade de referinţă, instituţia competentă din statul membru respectiv ia în considerare, în scopul calculării, doar acele salarii, reevaluate în mod corespunzător, care au fost primite în timpul perioadei sau perioadelor când persoana în cauză a fost supusă legislaţiei respective.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41198

CAPITOLUL 6: Ajutorul de şomaj


Art. 61: Reguli speciale privind cumularea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă sau de activitate independentă
(1) Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, menţinerea, recuperarea sau durata dreptului la prestaţii de realizarea fie a perioadelor de asigurare, fie a perioadelor de încadrare în muncă sau de activitate independentă, ia în considerare, în măsura necesară, perioadele de asigurare, de încadrare în muncă sau de activitate independentă realizate în temeiul legislaţiei altui stat membru, ca şi cum ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică.
Cu toate acestea, în cazul în care legislaţia aplicabilă condiţionează dreptul la prestaţii de realizarea perioadelor de asigurare, a perioadelor de încadrare în muncă sau de activitate independentă realizate în temeiul legislaţiei unui alt stat membru nu sunt luate în considerare, cu excepţia cazului în care perioadele respective ar fi fost considerate perioade de asigurare, dacă ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei aplicabile.
(2) Cu excepţia situaţiilor prevăzute la articolul 65 alineatul (5) litera (a), aplicarea alineatului (1) din prezentul articol se aplică doar în cazul în care persoana interesată a realizat cel mai recent, în conformitate cu legislaţia în temeiul căreia se solicită prestaţia:
- perioade de asigurare, în cazul în care legislaţia respectivă impune perioade de asigurare;
- perioade de încadrare în muncă, în cazul în care legislaţia respectivă impune perioade de încadrare în muncă;
sau
- perioade de activitate independentă, în cazul în care legislaţia respectivă impune perioade de activitate independentă.

Art. 62: Calcularea prestaţiilor
(1) Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede calcularea prestaţiilor pe baza valorii salariului sau venitului profesional anterior ia în considerare exclusiv salariul sau venitul profesional primit de către persoana în cauză pentru ultima sa activitate salariată sau independentă desfăşurată în temeiul legislaţiei menţionate.
(2) Alineatul (1) se aplică, de asemenea, în cazul în care legislaţia aplicată de instituţia competentă prevede o perioadă de referinţă definită pentru stabilirea salariului care serveşte ca bază pentru calcularea prestaţiilor şi în cazul în care, pentru întreaga perioadă sau o parte a acesteia, persoana în cauză a fost supusă legislaţiei unui alt stat membru.
(3) Prin derogare de la alineatele (1) şi (2), în ceea ce priveşte şomerii prevăzuţi la articolul 65 alineatul (5) litera (a), instituţia de la locul de reşedinţă ia în considerare salariul sau venitul profesional primit de persoana în cauză în statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat în cursul ultimei sale activităţi salariate sau independente, în conformitate cu regulamentul de aplicare.
> (la data 31-oct-2009 Art. 62, alin. (3) din titlul III, capitolul 6 modificat de Art. 1, punctul 17. din Regulamentul 988/16-sep-2009 )

Art. 63: Dispoziţii speciale pentru renunţarea la clauzele de reşedinţă
În sensul prezentului capitol, articolul 7 se aplică doar în cazurile prevăzute la articolele 64, 65 şi 65a şi în limitele stabilite de acestea.
> (la data 28-iun-2012 Art. 63 din titlul III, capitolul 6 modificat de Art. 1, punctul 8. din Regulamentul 465/22-mai-2012 )

Art. 64: Şomerii care se deplasează în alt stat membru
(1) Persoana aflată în şomaj total, care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului membru competent pentru a avea dreptul la prestaţii şi care se deplasează în alt stat membru pentru a căuta de lucru, îşi păstrează dreptul la ajutor de şomaj în numerar, în următoarele condiţii şi în următoarele limite:
a) înaintea plecării, şomerul trebuie să se fi înregistrat ca persoană care caută de lucru şi să fi rămas la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru competent timp de cel puţin patru săptămâni după ce a devenit şomer. Cu toate acestea, serviciile sau instituţiile competente pot autoriza plecarea sa înaintea expirării acestui termen;
b) şomerul trebuie să se înregistreze ca persoană care caută de lucru la serviciile de ocupare a forţei de muncă din statul membru în care s-a deplasat, să se supună procedurii de control organizate în statul membru respectiv şi să respecte condiţiile prevăzute de legislaţia acestuia. Această condiţie se consideră îndeplinită pentru perioada anterioară înregistrării, în cazul în care persoana în cauză se înregistrează în termen de şapte zile de la data la care a încetat să se afle la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru din care a plecat. În cazuri excepţionale, serviciile sau instituţiile competente pot prelungi acest termen;
c) dreptul la prestaţii se menţine pe o perioadă de trei luni de la data la care şomerul a încetat să se afle la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru din care a plecat, cu condiţia ca durata totală pentru care sunt acordate prestaţiile să nu depăşească durata totală a perioadei în care şomerul are dreptul la prestaţii, în temeiul legislaţiei statului membru respectiv; serviciile sau instituţiile competente pot prelungi termenul de trei luni până la maximum şase luni;
d) prestaţiile se acordă de către instituţia competentă în conformitate cu legislaţia pe care o aplică şi pe spezele sale.
(2) În cazul în care persoana interesată se întoarce în statul membru competent la expirarea termenului în care are dreptul la prestaţii în temeiul alineatului (1) litera (c) sau înainte de expirare, aceasta continuă să aibă dreptul la prestaţii în conformitate cu legislaţia statului membru respectiv. Persoana interesată pierde orice drept la prestaţii în temeiul legislaţiei statului membru competent, în cazul în care nu se întoarce acolo la expirarea termenului menţionat sau înainte de expirare, sub rezerva dispoziţiilor mai favorabile ale legislaţiei respective. În cazuri excepţionale, serviciile sau instituţiile competente pot permite persoanei în cauză să se întoarcă la o dată ulterioară, fără a-şi pierde dreptul la prestaţiI.
(3) Cu excepţia cazului în care legislaţia statului membru competent este mai favorabilă, între două perioade de încadrare în muncă, perioada totală maximă în care se menţine dreptul la prestaţii, în condiţiile stabilite la alineatul (1), este de trei lunI. Serviciile sau instituţiile competente pot prelungi această perioadă până la maximum şase lunI.
(4) Modalităţile de schimb de informaţii, de cooperare şi de asistenţă reciprocă dintre instituţiile şi serviciile din statul membru competent şi din statul membru în care persoana se deplasează pentru a căuta de lucru sunt stabilite în regulamentul de aplicare.

Art. 65: Şomerii rezidenţi într-un alt stat membru decât statul competent
(1) Persoana care se află în şomaj parţial sau intermitent şi care, în timpul ultimei sale activităţi salariate sau independente, îşi avea reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent, se pune la dispoziţia angajatorului său ori a serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru competent. Persoana beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei statului membru competent, ca şi cum ar fi rezidentă în statul membru respectiv. Aceste prestaţii se furnizează de către instituţia statului membru competent.
(2) Persoana aflată în şomaj total care, în timpul ultimei sale activităţi salariate sau independente, îşi avea reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent şi care continuă să îşi aibă reşedinţa în statul membru respectiv sau se întoarce în statul membru respectiv, se pune la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru de reşedinţă. Fără a aduce atingere articolului 64, persoana aflată în şomaj total poate, ca măsură suplimentară, să se pună la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru în care şi-a desfăşurat ultima activitate salariată sau independentă.
Persoana aflată în şomaj, care nu este lucrător frontalier şi care nu se întoarce în statul membru de reşedinţă, se pune la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat ultima dată.
(3) Şomerul prevăzut la alineatul (2) prima teză se înregistrează ca persoană care caută de lucru la serviciile de ocupare a forţei de muncă din statul membru în care este rezidentă. Acesta se supune procedurii de control organizate în statul membru respectiv şi respectă condiţiile stabilite de legislaţia statului membru respectiv. În cazul în care şomerul decide să se înregistreze ca persoană care caută de lucru şi în statul membru în care a desfăşurat ultima dată o activitate salariată sau independentă, acesta trebuie să respecte obligaţiile aplicabile în statul respectiv.
(4) Punerea în aplicare a alineatului (2) a doua teză şi a alineatului (3) a doua teză, precum şi modalităţile de schimb de informaţii, de cooperare şi de asistenţă reciprocă dintre instituţiile şi serviciile din statul membru de reşedinţă şi din statul membru în care persoana a desfăşurat ultima dată o activitate profesională sunt prevăzute în regulamentul de aplicare.
(5) _
a) Şomerul prevăzut la alineatul (2) prima şi a doua teză beneficiază de prestaţii în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei din statul membru de reşedinţă, ca şi cum ar fi fost supus legislaţiei respective în timpul ultimei sale activităţi salariate sau independente. Aceste prestaţii se acordă de către instituţia de la locul de reşedinţă.
b) Cu toate acestea, un lucrător care nu este lucrător frontalier şi care a primit prestaţii în numele instituţiei competente din statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat ultima oară beneficiază mai întâi, la întoarcerea în statul membru de reşedinţă, de prestaţii în conformitate cu articolul 64, acordarea de prestaţii în conformitate cu litera (a) fiind suspendată pe perioada în care lucrătorul primeşte prestaţii în temeiul legislaţiei care i s-a aplicat ultima dată.
(6) Prestaţiile acordate de instituţia de la locul de reşedinţă în temeiul alineatului (5) rămân în sarcina acesteia. Cu toate acestea, sub rezerva alineatului (7), instituţia competentă din statul membru a cărui legislaţie s-a aplicat persoanei ultima dată, rambursează instituţiei de la locul de reşedinţă întreaga valoare a prestaţiilor acordate de către această din urmă instituţie în primele trei luni de indemnizaţie. Valoarea rambursării în timpul acestei perioade nu poate fi mai mare decât valoarea care se plăteşte, în caz de şomaj, în aplicarea legislaţiei statului membru competent. În cazul prevăzut la alineatul (5) litera (b), perioada în care sunt furnizate prestaţii în temeiul articolului 64 se deduce din perioada prevăzută în prezentul alineat teza a doua. Modalităţile de rambursare sunt prevăzute în regulamentul de aplicare.
(7) Cu toate acestea, perioada de rambursare prevăzută la alineatul (6) se extinde la cinci luni în cazul în care, în timpul celor 24 de luni precedente, persoana interesată a realizat perioade de încadrare în muncă sau de activitate independentă în statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat ultima dată, în cazul în care aceste perioade ar fi suficiente pentru a-i da dreptul la ajutor de şomaj.
(8 ) În sensul alineatelor (6) şi (7), două sau mai multe state membre sau autorităţile lor competente, pot să prevadă alte metode de rambursare sau să renunţe la orice rambursare între instituţiile aflate în jurisdicţia lor.

Art. 65a: Dispoziţii speciale pentru lucrătorii frontalieri care desfăşoară o activitate independentă aflaţi în şomaj total, atunci când în statul membru de reşedinţă nu există un sistem de prestaţii de şomaj care să acopere persoanele care desfăşoară activităţi independente
(1) Prin derogare de la articolul 65, o persoană aflată în şomaj total care a realizat cel mai recent, ca lucrător frontalier, perioade de asigurare în calitate de persoană care desfăşoară activităţi independente sau perioade de activitate independentă recunoscute în scopul acordării unor prestaţii de şomaj într-un alt stat membru decât statul său membru de reşedinţă şi al cărei stat membru de reşedinţă a transmis o notificare conform căreia nu există posibilitatea pentru oricare dintre categoriile de persoane care desfăşoară activităţi independente de a fi acoperite printr-un sistem de prestaţii de şomaj din statul membru respectiv se înregistrează şi se pune la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru în care şi-a desfăşurat ultima activitate în calitate de persoană care desfăşoară o activitate independentă şi, în momentul în care solicită să beneficieze de prestaţii, aderă în mod continuu la condiţiile prevăzute în legislaţia acestui din urmă stat membru. Persoana aflată în şomaj total poate, ca o etapă suplimentară, să se pună la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă aflate în statul său membru de reşedinţă.
(2) Se furnizează prestaţii persoanei aflate în şomaj total menţionate la alineatul (1) de către statul membru sub incidenţa legislaţiei căruia s-a aflat cel mai recent, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică respectivul stat membru.
(3) Dacă persoana aflată în şomaj total menţionată la alineatul (1) nu doreşte să se pună sau să rămână la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă aflate în statul membru unde şi-a desfăşurat ultima activitate după ce s-a înregistrat la aceste servicii, ci doreşte să caute un loc de muncă în statul membru de reşedinţă, se aplică mutatis mutandis articolul 64, cu excepţia alineatului (1) litera (a) din acesta. Instituţia competentă poate prelungi perioada menţionată la prima teză din articolul 64 alineatul (1) litera (c) până la sfârşitul perioadei în care persoana are dreptul la prestaţiI.
> (la data 28-iun-2012 Art. 65 din titlul III, capitolul 6 completat de Art. 1, punctul 9. din Regulamentul 465/22-mai-2012 )
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41199

CAPITOLUL 7: Prestaţii prepensie


Art. 66: Prestaţii
În cazul în care legislaţia care se aplică condiţionează dreptul la prestaţii prepensie de realizarea unor perioade de asigurare, de încadrare în muncă sau de activitate independentă, articolul 6 nu se aplică.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41200

CAPITOLUL 8: Prestaţii familiale


Art. 67: Membrii de familie care îşi au reşedinţa într-un alt stat membru
Persoana are dreptul la prestaţii familiale în conformitate cu legislaţia statului membru competent, inclusiv pentru membrii familiei sale care îşi au reşedinţa în alt stat membru, ca şi cum aceştia şi-ar avea reşedinţa în primul stat membru. Cu toate acestea, titularul unei pensii are dreptul la prestaţii familiale în conformitate cu legislaţia statului membru competent pentru pensia sa.

Art. 68: Reguli de prioritate în caz de cumul
(1) În cazul în care, pentru aceleaşi perioade şi pentru aceiaşi membri de familie, se prevăd prestaţii în legislaţia a mai mult de un stat membru, se aplică următoarele reguli de prioritate:
a) în cazul prestaţiilor ce se plătesc de către mai mult de un stat membru cu titluri diferite, ordinea de prioritate este după cum urmează: în primul rând, drepturile dobândite în temeiul unei activităţi salariate sau independente, în al doilea rând, drepturile dobândite în temeiul primirii unei pensii şi, în ultimul rând, drepturile dobândite în temeiul rezidenţei;
b) în cazul prestaţiilor ce se plătesc de către mai mult de un stat membru cu acelaşi titlu, ordinea de prioritate se stabileşte cu trimitere la următoarele criterii subsidiare:
(i) în cazul drepturilor dobândite în temeiul unei activităţi salariate sau independente, locul de reşedinţă al copiilor, cu condiţia să existe activitatea menţionată şi, în subsidiar, după caz, cea mai mare valoare a prestaţiilor prevăzută de legislaţiile conflictuale. În acest din urmă caz, costul prestaţiilor se împarte în conformitate cu criteriile definite în regulamentul de aplicare;
(ii) în cazul drepturilor dobândite în temeiul primirii unei pensii: locul de reşedinţă al copiilor, cu condiţia să se plătească o pensie în temeiul legislaţiei sale şi, în plus, în cazul în care este necesar, cea mai lungă perioadă de asigurare sau de rezidenţă realizată în temeiul legislaţiilor conflictuale;
(iii) în cazul drepturilor dobândite în temeiul rezidenţei: locul de reşedinţă al copiilor.
(2) În cazul cumulului de drepturi, prestaţiile familiale se acordă în conformitate cu legislaţia desemnată ca având prioritate în conformitate cu alineatul (1). Drepturile la prestaţii familiale acordate în temeiul altei sau altor legislaţii conflictuale se suspendă până la valoarea prevăzută de prima legislaţie şi se acordă, după caz, sub forma unui supliment reprezentând diferenţa, pentru partea care depăşeşte această valoare. Nu este însă necesar ca această diferenţă suplimentară să fie acordată copiilor care sunt rezidenţi într-un alt stat membru, dacă dreptul la prestaţiile în cauză se întemeiază exclusiv pe locul de reşedinţă.
(3) În cazul în care, în temeiul articolului 67, se prezintă o cerere de prestaţii familiale către instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie se aplică, dar nu pe baza dreptului de prioritate, în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol:
a) instituţia respectivă înaintează fără întârziere cererea către instituţia competentă din statul membru a cărui legislaţie se aplică cu prioritate, informează persoana în cauză şi, fără a se aduce atingere dispoziţiilor regulamentului de aplicare cu privire la acordarea provizorie de prestaţii, furnizează, dacă este necesar, un supliment reprezentând diferenţa, prevăzut la alineatul (2);
b) instituţia competentă din statul membru a cărui legislaţie se aplică cu prioritate tratează cererea ca şi cum i-ar fi fost prezentată direct, iar data la care această cerere a fost prezentată primei instituţii se consideră data prezentării sale la instituţia prioritară.

Art. 68a: Acordarea de prestaţii
În cazul în care prestaţiile familiale nu sunt utilizate pentru întreţinerea membrilor de familie de către persoana căreia ar trebui să îi fie acordate, instituţia competentă îşi îndeplineşte obligaţiile legale, acordând aceste prestaţii persoanei fizice sau juridice care întreţine efectiv membrii de familie, la solicitarea şi prin intermediul instituţiei din statul membru de reşedinţă al acestora sau al instituţiei desemnate sau organismului stabilit în acest scop de către autoritatea competentă din statul membru de reşedinţă al acestora.
> (la data 31-oct-2009 Art. 68 din titlul III, capitolul 8 completat de Art. 1, punctul 18. din Regulamentul 988/16-sep-2009 )

Art. 69: Dispoziţii suplimentare
(1) În cazul în care, în temeiul legislaţiei desemnate în temeiul articolelor 67 şi 68, nu se dobândeşte nici un drept la plata unor prestaţii familiale suplimentare sau speciale pentru orfani, aceste prestaţii se acordă automat şi se adaugă celorlalte prestaţii familiale dobândite în temeiul legislaţiei prevăzute anterior, în temeiul legislaţiei statului membru care i s-a aplicat lucrătorului defunct pentru perioada de timp cea mai lungă, în măsura în care dreptul a fost dobândit în temeiul legislaţiei respective. În cazul în care nu s-a dobândit nici un drept în temeiul legislaţiei respective, se examinează condiţiile pentru dobândirea unui astfel de drept în temeiul legislaţiilor celorlalte state membre şi se acordă prestaţii în ordinea descrescătoare a duratei perioadelor de asigurare sau de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei statelor membre respective.
(2) Prestaţiile plătite sub formă de pensii sau suplimente la pensii se acordă şi se calculează în conformitate cu capitolul 5.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41201

CAPITOLUL 9: Prestaţii speciale în numerar de tip necontributiv


Art. 70: Dispoziţii generale
(1) Prezentul articol se aplică prestaţiilor speciale în numerar de tip necontributiv, furnizate în conformitate cu legislaţia care, dat fiind domeniul său de aplicare personal, obiectivele şi condiţiile de eligibilitate, are totodată caracteristicile legislaţiei de securitate socială prevăzute la articolul 3 alineatul (1) şi ale asistenţei sociale.
(2) În sensul prezentului capitol, “prestaţii speciale în numerar de tip necontributiv" înseamnă prestaţii:
a) care sunt destinate să furnizeze:
(i) o acoperire suplimentară, de substituţie sau ancilară împotriva riscurilor acoperite de ramurile de securitate socială prevăzute la articolul 3 alineatul (1), care garantează persoanelor în cauză un venit minim de subzistenţă, avându-se în vedere situaţia economică şi socială din statul membru în cauză
sau
(ii) exclusiv protecţie specială pentru persoane cu handicap, în strânsă legătură cu mediul social al acestor persoane din statul membru în cauză
şi
b) în cazul în care finanţarea provine exclusiv din contribuţii fiscale obligatorii destinate acoperirii cheltuielilor publice generale şi condiţiile pentru atribuirea şi calcularea prestaţiilor nu depind de vreo contribuţie din partea beneficiarului acestora. Cu toate acestea, prestaţiile furnizate ca supliment al unei prestaţii de tip contributiv nu se consideră prestaţii de tip contributiv exclusiv din acest motiv
şi
c) sunt enumerate în anexa X.
(3) Articolul 7 şi celelalte capitole din prezentul titlu nu se aplică prestaţiilor prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.
(4) Prestaţiile prevăzute la alineatul (2) se acordă exclusiv în statul membru în care persoana în cauză este rezidentă, în conformitate cu legislaţia acestuia. Aceste prestaţii se acordă de către şi pe spezele instituţiei de la locul de reşedinţă.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41202

TITLUL IV: COMISIA ADMINISTRATIVĂ ŞI COMITETUL CONSULTATIV


Art. 71: Componenţa şi funcţionarea Comisiei administrative
(1) Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială (denumită în continuare “Comisia administrativă"), constituită pe lângă Comisia Europeană, este compusă dintr-un reprezentant al guvernului din fiecare dintre statele membre, asistat, în cazul în care acest lucru este necesar, de consilieri de specialitate. Un reprezentant al Comisiei Comunităţilor Europene participă la întrunirile Comisiei administrative în calitate de consultant.
> (la data 28-iun-2012 Art. 71, alin. (1) din titlul IV modificat de Art. 1 din Regulamentul 465/22-mai-2012)
(2) Comisia administrativă hotărăşte cu majoritate calificată, astfel cum se defineşte în tratate, cu excepţia adoptării statutului său, care se stabileşte de comun acord de către membrii săI.
Deciziile privind chestiunile de interpretare prevăzute la articolul 72 litera (a) sunt făcute publice în mod corespunzător.
> (la data 28-iun-2012 Art. 71, alin. (2) din titlul IV modificat de Art. 1, punctul 10. din Regulamentul 465/22-mai-2012)
(3) Secretariatul Comisiei administrative este asigurat de serviciile Comisiei Comunităţilor Europene.

Art. 72: Sarcinile Comisiei administrative
Comisia administrativă:
(a) tratează orice chestiune administrativă sau de interpretare care decurge din dispoziţiile prezentului regulament sau din cele ale regulamentului de aplicare, sau din orice acord ori înţelegere încheiată în conformitate cu acestea, fără a aduce atingere dreptului autorităţilor, instituţiilor şi persoanelor în cauză să recurgă la procedurile şi jurisdicţiile prevăzute de legislaţiile statelor membre, de prezentul regulament sau de tratat;
(b) facilitează aplicarea uniformă a dreptului comunitar, în special prin promovarea schimbului de experienţe şi de bune practici administrative;
(c) promovează şi dezvoltă cooperarea dintre statele membre şi instituţiile acestora în materie de securitate socială, având drept scop, între altele, să ia în considerare problemele speciale ale anumitor categorii de persoane; facilitează realizarea acţiunilor de cooperare transfrontalieră în domeniul coordonării sistemelor de securitate socială;
(d) încurajează utilizarea cât mai extinsă de noi tehnologii, pentru a facilita libera circulaţie a persoanelor, în special prin modernizarea procedurilor necesare schimbului de informaţii şi prin adaptarea fluxului informaţional interinstituţional la schimburile electronice, luând în considerare evoluţia prelucrării de date din fiecare stat membru. Comisia administrativă adoptă regulile structurale comune pentru serviciile de prelucrare electronică a datelor, în special cu privire la securitate şi la utilizarea standardelor, şi stabileşte modalităţile de funcţionare a părţii comune a serviciilor respective;
(e) îndeplineşte orice altă funcţie care este de competenţa sa în temeiul prezentului regulament şi al regulamentului de aplicare sau al oricărui acord sau al oricărei înţelegeri încheiate în cadrul acestora;
(f) face propuneri relevante Comisiei Comunităţilor Europene cu privire la coordonarea sistemelor de securitate socială, în vederea îmbunătăţirii şi modernizării acquis-ului comunitar, prin elaborarea de regulamente ulterioare sau prin intermediul altor instrumente prevăzute de tratat;
(g) stabileşte factorii care se iau în considerare la întocmirea conturilor privind costurile ce sunt suportate de către instituţiile statelor membre în temeiul prezentului regulament şi adoptă conturile anuale între aceste instituţii, în baza raportului Comisiei de audit prevăzute la articolul 74.

Art. 73: Comisia tehnică pentru prelucrarea datelor
(1) O Comisie tehnică pentru prelucrarea datelor (denumită în continuare “Comisia tehnică") se constituie în cadrul Comisiei administrative. Comisia tehnică propune Comisiei administrative regulile arhitecturale comune pentru gestionarea serviciilor de prelucrare electronică a datelor, în special cu privire la securitate şi la utilizarea standardelor; comisia întocmeşte rapoarte şi emite un aviz motivat înainte de luarea unei decizii de către Comisia administrativă, în temeiul articolului 72 litera (d). Componenţa şi modul de funcţionare a Comisiei tehnice se stabilesc de către Comisia administrativă.
(2) În acest scop, Comisia tehnică:
a) colectează documentele tehnice relevante şi întreprinde studiile şi lucrările necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale;
b) prezintă Comisiei administrative rapoartele şi avizele motivate prevăzute la alineatul (1);
c) realizează toate celelalte sarcini şi studii cu privire la problemele ce i-au fost transmise de către Comisia administrativă;
d) asigură orientarea proiectelor pilot comunitare de utilizare a serviciilor de prelucrare electronică a datelor şi, pentru partea comunitară, sisteme operaţionale utilizând aceleaşi servicii de prelucrare a datelor.

Art. 74: Comisia de audit
(1) Se constituie o Comisie de audit în cadrul Comisiei administrative. Componenţa şi modalităţile de funcţionare ale Comisiei de audit se stabilesc de către Comisia administrativă.
Comisia de audit:
a) verifică metoda de stabilire şi calculare a costurilor medii anuale prezentate de statele membre;
b) colectează datele necesare şi realizează calculele necesare pentru stabilirea situaţiei anuale a creanţelor din fiecare stat membru;
c) prezintă Comisiei administrative rapoarte periodice privind rezultatele aplicării prezentului regulament şi a regulamentului de aplicare, în special pe plan financiar;
d) furnizează datele şi rapoartele necesare adoptării deciziilor de către Comisia administrativă, în temeiul articolului 72 litera (g);
e) prezintă Comisiei administrative orice sugestie utilă, inclusiv cu privire la prezentul regulament, în legătură cu literele (a) - (c);
f) realizează toate lucrările, studiile sau misiunile cu privire la problemele ce i-au fost transmise de către Comisia administrativă.

Art. 75: Comitetul consultativ pentru coordonarea sistemelor de securitate socială
(1) Se instituie un Comitet consultativ pentru coordonarea sistemelor de securitate socială (denumit în continuare “Comitetul consultativ"), compus, pentru fiecare stat membru, din:
a) un reprezentant al guvernului;
b) un reprezentant al organizaţiilor sindicale ale lucrătorilor;
c) un reprezentant al organizaţiilor patronale.
Pentru fiecare dintre categoriile menţionate mai sus, se numeşte un membru supleant din fiecare stat membru.
Membrii şi membrii supleanţi ai Comitetului consultativ sunt numiţi de către Consiliu. Comitetul consultativ este prezidat de un reprezentant al Comisiei Comunităţilor Europene. Comitetul consultativ îşi stabileşte regulamentul de procedură.
(2) La cererea Comisiei Comunităţilor Europene, a Comisiei administrative sau din proprie iniţiativă, Comitetul consultativ este împuternicit:
a) să examineze problemele generale sau de principiu, precum şi problemele rezultate din aplicarea dispoziţiilor comunitare privind coordonarea sistemelor de securitate socială, în special cu privire la anumite categorii de persoane;
b) să formuleze avize asupra unor astfel de probleme pentru Comisia administrativă, precum şi propuneri privind orice revizuiri ale dispoziţiilor menţionate.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41203

TITLUL V: DISPOZIŢII DIVERSE


Art. 76: Cooperarea
(1) Autorităţile competente din statele membre îşi comunică toate informaţiile cu privire la:
a) măsurile luate în aplicarea prezentului regulament;
b) modificările din legislaţia lor, care ar putea afecta aplicarea prezentului regulament.
(2) În sensul prezentului regulament, autorităţile şi instituţiile statelor membre îşi oferă reciproc bunele oficii şi acţionează ca şi cum ar fi vorba despre aplicarea propriei legislaţiI. Asistenţa administrativă acordată de autorităţile şi instituţiile menţionate este, de regulă, gratuită. Cu toate acestea, Comisia administrativă stabileşte natura cheltuielilor rambursabile şi pragurile peste care este prevăzută rambursarea.
(3) În sensul prezentului regulament, autorităţile şi instituţiile statelor membre pot comunica direct între ele, precum şi cu persoanele în cauză sau cu mandatarii acestora.
(4) Instituţiile şi persoanele reglementate de prezentul regulament au obligaţia să se informeze reciproc şi să coopereze pentru a asigura aplicarea corectă a prezentului regulament.
Instituţiile, în conformitate cu principiul bunei administrări, răspund tuturor solicitărilor într-un termen rezonabil şi comunică, în această privinţă, persoanelor în cauză orice informaţie necesară pentru exercitarea drepturilor ce le sunt conferite de prezentul regulament.
Persoanele în cauză au obligaţia de a informa instituţiile din statul membru competent şi statul membru de reşedinţă, în cel mai scurt termen, cu privire la orice modificare a situaţiei lor personale sau familiale, care aduce atingere drepturilor la prestaţiile prevăzute de prezentul regulament.
(5) Nerespectarea obligaţiei de informare prevăzute la alineatul (4) al treilea paragraf poate face obiectul unor sancţiuni proporţionale, în conformitate cu dreptul intern. Cu toate acestea, aceste măsuri sunt echivalente cu cele aplicabile în situaţii similare, care ţin de ordinea juridică internă, astfel încât pentru solicitanţi să nu fie imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea practică a drepturilor conferite persoanelor în cauză de prezentul regulament.
(6) În cazul unor dificultăţi de interpretare sau de aplicare a prezentului regulament, care ar putea pune în pericol drepturile unei persoane pe care acesta le reglementează, instituţia din statul membru competent sau din statul membru de reşedinţă al persoanei interesate ia legătura cu instituţia sau instituţiile din statul sau statele membre în cauză. În cazul în care nu se poate găsi o soluţie într-un termen rezonabil, autorităţile respective pot sesiza Comisia administrativă.
(7) Autorităţile, instituţiile şi jurisdicţiile dintr-un stat membru nu pot respinge cererile sau alte documente ce le sunt prezentate, în temeiul faptului că sunt redactate într-o limbă oficială a altui stat membru, în cazul în care această limbă este recunoscută ca limbă oficială a instituţiilor Comunităţii, în conformitate cu articolul 290 din tratat.

Art. 77: Protecţia datelor cu caracter personal
(1) În cazul în care, în temeiul prezentului regulament sau al regulamentului de aplicare, autorităţile sau instituţiile dintr-un stat membru comunică date cu caracter personal autorităţilor sau instituţiilor din alt stat membru, această comunicare de date se supune legislaţiei privind protecţia datelor din statul membru care le transmite. Orice comunicare din partea autorităţii sau instituţiei din statul membru care le primeşte, precum şi stocarea, modificarea sau distrugerea datelor furnizate de statul membru respectiv fac obiectul legislaţiei privind protecţia datelor din statul membru care le primeşte.
(2) Datele necesare pentru aplicarea prezentului regulament şi a regulamentului de aplicare sunt transmise de un stat membru altui stat membru, cu respectarea dispoziţiilor comunitare privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea şi libera circulaţie a datelor cu caracter personal.

Art. 78: Prelucrarea electronică a datelor
(1) Statele membre utilizează treptat noile tehnologii pentru schimbul, accesarea şi prelucrarea datelor necesare pentru aplicarea prezentului regulament şi a regulamentului de aplicare. Comisia Europeană îşi oferă sprijinul la realizarea unor activităţi de interes comun, de îndată ce statele membre creează aceste servicii de prelucrare electronică a datelor.
> (la data 28-iun-2012 Art. 78, alin. (1) din titlul V modificat de Art. 1 din Regulamentul 465/22-mai-2012)
(2) Fiecare stat membru răspunde de gestionarea părţii ce îi revine în serviciile de prelucrare electronică a datelor, cu respectarea dispoziţiilor comunitare privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea şi libera circulaţie a datelor cu caracter personal.
(3) Un document electronic trimis sau emis de o instituţie în conformitate cu prezentul regulament şi cu regulamentul de aplicare nu poate fi respins de nici o autoritate sau instituţie dintr-un alt stat membru, în temeiul faptului că a fost primit prin mijloace electronice, în cazul în care instituţia care îl primeşte a declarat că poate primi documente electronice. Reproducerea şi înregistrarea acestor documente se presupune a fi o reproducere corectă şi exactă a documentului original sau o reprezentare a informaţiilor la care acesta se referă, în cazul în care nu există dovezi în sens contrar.
(4) Un document electronic este considerat valabil în cazul în care sistemul informatic în care s-a înregistrat documentul conţine elementele de securitate necesare pentru a preveni orice modificare, dezvăluire sau acces neautorizat la înregistrare. Trebuie să existe posibilitatea să se reproducă informaţia înregistrată, în orice moment, într-o formă care se poate citi imediat. În cazul în care un document electronic este transferat de la o instituţie de securitate socială la alta, se iau măsuri adecvate de siguranţă, în conformitate cu dispoziţiile comunitare privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea şi libera circulaţie a datelor cu caracter personal.

Art. 79: Finanţarea acţiunilor din domeniul securităţii sociale
În contextul prezentului regulament şi al regulamentului de aplicare, Comisia Europeană poate finanţa total sau parţial:
> (la data 28-iun-2012 Art. 79 din titlul V modificat de Art. 1 din Regulamentul 465/22-mai-2012 )
(a) acţiunile destinate să îmbunătăţească schimburile de informaţii dintre autorităţile şi instituţiile de securitate socială din statele membre, în special schimbul electronic de date;
(b) orice altă activitate destinată să furnizeze informaţii persoanelor reglementate de prezentul regulament, precum şi reprezentanţilor acestora, cu privire la drepturile şi obligaţiile rezultate din prezentul regulament, utilizându-se cele mai adecvate mijloace.

Art. 80: Scutiri
(1) Beneficiul scutirilor sau reducerilor de impozite, taxe de timbru, onorarii notariale sau de înregistrare, prevăzute în conformitate cu legislaţia unui stat membru cu privire la certificatele sau documentele care trebuie prezentate în aplicarea legislaţiei statului membru respectiv, se extinde la certificatele sau documentele similare ce trebuie prezentate în aplicarea legislaţiei unui alt stat membru sau a prezentului regulament.
(2) Toate actele, documentele şi certificatele de orice tip ce trebuie prezentate atunci când se aplică prezentul regulament sunt scutite de autentificarea de către autorităţile diplomatice sau consulare.

Art. 81: Revendicări, declaraţii sau recursuri
Revendicările, declaraţiile sau recursurile care ar fi trebuit introduse, în aplicarea legislaţiei unui stat membru, într-un anumit termen la o autoritate, instituţie sau jurisdicţie din statul membru respectiv, sunt admise, în cazul în care sunt introduse în acelaşi termen menţionat la o autoritate, o instituţie sau o jurisdicţie corespunzătoare dintr-un alt stat membru. În acest caz, autoritatea, instituţia sau jurisdicţia astfel sesizată transmite fără întârziere aceste revendicări, declaraţii sau recursuri autorităţii, instituţiei sau jurisdicţiei competente din primul stat membru, fie direct, fie prin intermediul autorităţilor competente din statul membru în cauză. Data la care aceste revendicări, declaraţii sau recursuri sunt prezentate unei autorităţi, unei instituţii sau unei jurisdicţii din al doilea stat membru se consideră data prezentării lor la autoritatea, instituţia sau jurisdicţia competentă.

Art. 82: Examene medicale
La cererea instituţiei competente, examenele medicale prevăzute de legislaţia unui stat membru pot fi realizate într-un alt stat membru de către instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere al solicitantului sau al persoanei care are dreptul la prestaţii, în condiţiile prevăzute în regulamentul de aplicare sau convenite între autorităţile competente ale statelor membre în cauză.

Art. 83: Aplicarea legislaţiilor
Dispoziţiile speciale de aplicare a legislaţiilor anumitor state membre sunt menţionate în anexa XI.

Art. 84: Colectarea cotizaţiilor şi recuperarea prestaţiilor
(1) Colectarea cotizaţiilor cuvenite unei instituţii dintr-un stat membru şi recuperarea prestaţiilor necuvenite acordate de instituţia unui stat membru se pot realiza în alt stat membru, în conformitate cu procedurile şi cu garanţiile şi privilegiile aplicabile în cazul colectării cotizaţiilor cuvenite instituţiei corespunzătoare din cel de-al doilea stat membru şi al recuperării prestaţiilor necuvenite acordate de aceasta.
(2) Hotărârile executorii pronunţate de instanţele judecătoreşti şi deciziile emise de autorităţile administrative privind colectarea cotizaţiilor, a dobânzilor şi a oricăror alte cheltuieli sau recuperarea prestaţiilor necuvenite în temeiul legislaţiei unui stat membru sunt recunoscute şi puse în executare, la cererea instituţiei competente într-un alt stat membru, în limitele şi în conformitate cu procedurile prevăzute de legislaţia şi de orice alte proceduri care sunt aplicabile unor decizii similare din statul membru din urmă. Aceste hotărâri şi decizii sunt declarate executorii în statul membru respectiv, în măsura în care legislaţia şi orice alte proceduri din statul membru respectiv impun acest lucru.
(3) În caz de executare silită, faliment sau concordat, creanţele instituţiei dintr-un stat membru beneficiază, în alt stat membru, de privilegii identice cu cele pe care legislaţia celui de-al doilea stat membru le acordă creanţelor de acelaşi tip.
(4) Modalităţile de aplicare a prezentului articol, inclusiv costurile care urmează să fie rambursate, vor fi reglementate de regulamentul de aplicare sau, la nevoie şi ca măsură suplimentară, prin intermediul unor acorduri între statele membre.

Art. 85: Drepturile instituţiilor
(1) În cazul în care, în temeiul legislaţiei unui stat membru, o persoană beneficiază de prestaţii ca urmare a unui prejudiciu rezultat din fapte desfăşurate într-un alt stat membru, toate drepturile instituţiei debitoare faţă de o parte terţă care are obligaţia să furnizeze compensaţii pentru repararea prejudiciului sunt reglementate de următoarele reguli:
a) în cazul în care instituţia responsabilă de furnizarea prestaţiilor este, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, subrogată în drepturile pe care beneficiarul le are împotriva părţii terţe, această subrogare se recunoaşte de fiecare stat membru;
b) în cazul în care instituţia responsabilă de furnizarea prestaţiilor are un drept direct împotriva părţii terţe, fiecare stat membru recunoaşte acest drept.
(2) În cazul în care o persoană beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei unui stat membru ca urmare a unui prejudiciu cauzat de fapte survenite în alt stat membru, dispoziţiile legislaţiei menţionate, care stabilesc cazurile în care este exclusă răspunderea civilă a angajatorilor sau a personalului lor, sunt aplicabile cu privire la persoana menţionată sau la instituţia competentă.
Alineatul (1) se aplică, de asemenea, cu privire la orice drepturi ale instituţiei responsabile de furnizarea prestaţiilor împotriva angajatorilor sau a personalului lor, în cazurile în care răspunderea lor nu este exclusă.
(3) În cazul în care, în conformitate cu articolul 35 alineatul (3) şi cu articolul 41 alineatul (2), două sau mai multe state membre ori autorităţile lor competente au încheiat un acord prin care renunţă la rambursarea între instituţiile aflate sub jurisdicţia lor sau în cazul în care rambursarea nu depinde de valoarea prestaţiilor acordate, orice drepturi ce rezultă împotriva unei părţi terţe responsabile sunt reglementate în următorul mod:
a) în cazul în care instituţia din statul membru de reşedinţă sau de şedere acordă prestaţii unei persoane cu privire la un prejudiciu produs pe teritoriul său, instituţia respectivă exercită, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, dreptul la subrogare sau acţiune directă împotriva părţii terţe responsabile pentru repararea prejudiciului;
b) pentru aplicarea literei (a):
(i) beneficiarul prestaţiilor este considerat afiliat la instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere
şi
(ii) instituţia respectivă trebuie să fie instituţia responsabilă de furnizarea prestaţiilor;
c) alineatele (1) şi (2) rămân aplicabile cu privire la orice prestaţii care nu sunt prevăzute de acordul de renunţare sau printr-o rambursare care nu depinde de valoarea prestaţiilor acordate efectiv.

Art. 86: Acorduri bilaterale
În ceea ce priveşte relaţiile dintre Luxemburg, pe de o parte, şi Franţa, Germania şi Belgia, pe de altă parte, aplicarea şi durata perioadei prevăzute la articolul 65 alineatul (7) vor face obiectul unor acorduri bilaterale.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

REGULAMENTUL (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate sociala #41204

TITLUL VI: DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE


Art. 87: Dispoziţii tranzitorii
(1) În conformitate cu prezentul regulament, nu se dobândesc drepturi pentru perioada anterioară datei aplicării sale.
(2) Orice perioadă de asigurare, precum şi, după caz, orice perioadă de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidenţă realizată în conformitate cu legislaţia unui stat membru, înainte de data aplicării prezentului regulament în statul membru în cauză, se ia în considerare pentru stabilirea drepturilor dobândite în temeiul prezentului regulament.
(3) Sub rezerva alineatului (1), în conformitate cu prezentul regulament, un drept se dobândeşte chiar dacă se referă la un eveniment desfăşurat înaintea datei aplicării regulamentului în statul membru în cauză.
(4) La cererea persoanei în cauză, orice prestaţie care nu a fost acordată sau a fost suspendată, pe motive de cetăţenie sau de loc de reşedinţă a persoanei în cauză, se acordă sau se restabileşte de la data aplicării prezentului regulament în statul membru interesat, cu condiţia ca drepturile pentru care au fost acordate prestaţiile anterior să nu fi dat naştere unei plăţi globale.
(5) Drepturile persoanelor în cauză cărora li s-a acordat o pensie într-un stat membru, anterior datei de aplicare a prezentului regulament într-un stat membru, pot fi revizuite la cererea persoanei în cauză, avându-se în vedere dispoziţiile prezentului regulament.
(6) În cazul în care cererea prevăzută la alineatul (4) sau (5) se prezintă în termen de doi ani de la data aplicării prezentului regulament într-un stat membru, drepturile dobândite în temeiul prezentului regulament sunt dobândite începând cu data respectivă, fără ca legislaţia oricărui stat membru privind decăderea din drepturi sau prescrierea drepturilor să poată fi opozabilă persoanelor în cauză.
(7) În cazul în care cererea prevăzută la alineatul (4) sau (5) se prezintă după expirarea termenului de doi ani de la data aplicării prezentului regulament în statul membru în cauză, drepturile care nu devin caduce sau nu sunt prescrise sunt dobândite de la data la care a fost prezentată cererea, sub rezerva oricăror dispoziţii mai favorabile din legislaţia unui stat membru.
(8 ) În cazul în care, în urma aplicării prezentului regulament, o persoană este supusă legislaţiei altui stat membru decât cel determinat în conformitate cu titlul II din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, legislaţia respectivă continuă să se aplice atât timp cât situaţia relevantă rămâne neschimbată şi în orice caz pentru cel mult 10 ani de la data aplicării prezentului regulament, cu excepţia cazului în care persoana în cauză solicită să i se aplice legislaţia aplicabilă în temeiul prezentului regulament. Solicitarea se transmite în termen de trei luni de la data aplicării prezentului regulament instituţiei competente a statului membru a cărui legislaţie este aplicabilă în temeiul prezentului regulament, în cazul în care persoana respectivă este supusă legislaţiei statului membru respectiv de la data aplicării prezentului regulament. În cazul în care cererea este transmisă după termenul menţionat, schimbarea legii aplicabile are loc din prima zi a lunii următoare.
> (la data 31-oct-2009 Art. 87, alin. (8 ) din titlul VI modificat de Art. 1, punctul 19., alin. (a) din Regulamentul 988/16-sep-2009)
(9) Articolul 55 din prezentul regulament se aplică doar în cazul pensiilor care, la data aplicării prezentului regulament, nu fac obiectul dispoziţiilor articolului 46c din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71.
(10) Dispoziţiile de la articolul 65 alineatul (2) teza a doua şi alineatul (3) teza a doua se aplică pentru Luxemburg în termen de cel mult doi ani de la data aplicării prezentului regulament.
(10a) Menţiunile din anexa III privind Estonia, Spania, Italia, Lituania, Ungaria şi Ţările de Jos încetează să mai producă efecte după patru ani de la data aplicării prezentului regulament.
(10b) Lista cuprinsă în anexa III este reexaminată cel târziu la 31 octombrie 2014, pe baza unui raport al Comisiei administrative. Acest raport include un studiu de impact al semnificaţiei, frecvenţei, amplorii şi costurilor, atât în termeni absoluţi, cât şi relativi, ale aplicării dispoziţiilor anexei III. Acest raport abordează, de asemenea, efectele posibile ale abrogării dispoziţiilor respectivei anexe pentru acele state membre care vor fi încă enumerate în respectiva anexă după data menţionată la alineatul (10a). Pe baza acestui raport, Comisia decide cu privire la prezentarea unei propuneri privind o listă revizuită, în principiu cu scopul de a o abroga, cu excepţia cazului în care raportul Comisiei administrative prezintă motive clare pentru a nu face acest lucru.
> (la data 31-oct-2009 Art. 87, alin. (10) din titlul VI completat de Art. 1, punctul 19., alin. (b) din Regulamentul 988/16-sep-2009)
(11) Statele membre asigură furnizarea de informaţii adecvate cu privire la modificările drepturilor şi obligaţiilor introduse de prezentul regulament şi de regulamentul de aplicare.

Art. 87a: Dispoziţii tranzitorii pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 465/2012
(1) În cazul în care, în urma intrării în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 465/2012, o persoană, în conformitate cu titlul II din prezentul regulament, face obiectul legislaţiei altui stat membru decât cel stabilit înainte de respectiva intrare în vigoare, legislaţia statului membru aplicabilă înainte de data respectivă continuă să i se aplice pentru o perioadă tranzitorie atât timp cât situaţia relevantă rămâne neschimbată şi, în orice caz, pentru cel mult 10 ani de la data intrării în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 465/2012. Persoana în cauză poate solicita ca perioada tranzitorie să nu i se mai aplice. O astfel de cerere se depune la instituţia desemnată de autoritatea competentă din statul membru de reşedinţă. Cererile depuse până la 29 septembrie 2012 se consideră a produce efecte la 28 iunie 2012. Cererile depuse după 29 septembrie 2012 produc efecte în prima zi a lunii următoare lunii în care sau depus acestea.
(2) Nu mai târziu de 29 iunie 2014, Comisia administrativă evaluează punerea în aplicare a dispoziţiilor prevăzute la articolul 65a din prezentul regulament şi prezintă un raport privind aplicarea acestora. Pe baza acestui raport, Comisia Europeană poate, după caz, să prezinte propuneri de modificare a acestor dispoziţiI.
> (la data 28-iun-2012 Art. 87 din titlul VI completat de Art. 1, punctul 11. din Regulamentul 465/22-mai-2012)

Art. 88: Actualizarea anexelor
Anexele la prezentul regulament se revizuiesc periodic.

Art. 89: Regulamentul de aplicare
Un regulament ulterior va stabili procedura de aplicare a prezentului regulament.

Art. 90: Abrogarea
(1) Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului se abrogă de la data aplicării prezentului regulament.
Cu toate acestea, Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 rămâne în vigoare şi continuă să aibă efect juridic, în sensul următoarelor:
a) Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispoziţiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 şi Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanţii unor ţări terţe care nu sunt supuşi dispoziţiilor respective exclusiv pe motive de cetăţenie (1) , atât timp cât regulamentul respectiv nu este abrogat sau modificat;
(1) JO L 124, 20.5.2003, p. 1.
b) Regulamentul (CEE) nr. 1661/85 al Consiliului din 13 iunie 1985 de stabilire a adaptărilor tehnice la regulile Comunităţii privind securitatea socială a lucrătorilor migranţi cu privire la Groenlanda (2) , atât timp cât regulamentul respectiv nu este abrogat sau modificat;
(2) JO L 160, 20.6.1985, p. 7.
c) Acordul privind Spaţiul Economic European (3) şi Acordul dintre Comunitatea Europeană şi statele membre, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte, cu privire la libera circulaţie a persoanelor (4), precum şi alte acorduri care includ o trimitere la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, atât timp cât aceste acorduri nu se modifică în funcţie de prezentul regulament.
(3) JO L 1, 3. 1. 1994, p. 1.
(4) JO L 114, 30.4.2002, p. 6, acord modificat ultima dată de Decizia nr. 2/2003 al Comitetului mixt UE-Elveţia (JO L 187, 26.7.2003, p. 55).
(2) Trimiterile la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 din Directiva 98/49/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind protecţia drepturilor la pensie suplimentară ale salariaţilor şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente, care se deplasează în cadrul Comunităţii (5), se consideră trimiteri la prezentul regulament.
(5) JO L 209, 25.7.1998, p. 46.

Art. 91: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică de la data intrării în vigoare a regulamentului de aplicare.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre
.
-****-
Adoptat la Strasburg, 29 aprilie 2004.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15934
  • Thank you received: 5102
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan
  • Page:
  • 1
  • 2

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .