Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:

SUBIECT: Apasarea si durerea

Apasarea si durerea #7734

Apasarea si durerea .


Este in primul rand o durere foarte greu de pus in cuvinte deoarece este istovitoare...este senzatia de 24/24 a unei dureri care te apasa in piept si te copleseste ...este senzatia nebuna de frica ca fiecare gand negativ pe care il ai, iti declanseaza o reactie somatica..si de obicei asa se intampla...este ca si cum ai avea o mana in centrul pieptului care te strange ca intr-o menghina si te consuma treptat..te consuma atat fizic cat si psihic..este senzatia apasatoare de a trai cu asa ceva...de a nu sti cand incepe si cand se termina...este durerea sufletului si a inimii...este durerea care te face sa mergi la marginea padurii si sa strigi tare: Dumnezeule DE CE EU?DE CE MIE? Este senzatia ca si cum ai purta in tine...durerea mai multor persoane.

Apasarea nu te lasa sa stai linistit intr-un scaun...si vrei sa evadezi, vrei sa scapi?? Da cum naiba sa "scapi de tine" si de propriile tale reactii...e mutilanta si rece..nu te lasa decat atunci cand vrea ea sau o lasi tu pe ea...

Apasarea se simte cand stai la cinema in fotoliu dar te gandesti ca nu ai ce face si incerci sa faci abstractie de ea, ca doar nu o sa mori din cauza ei...o constientizezi ca pe atat de irationala pe cat este, pe atat e greu de controlat...

Apasarea doare si doare rau pt ca ai senzatia "ca tu esti cauza"...adica doare atat de rau pt ca incercand sa te invinovatesti, te "automutilezi" intr-un fel...e dureroasa, iti strange pieptul...fiecare gand, fiecare idee se transf intr-o manifestare fizica destul de greu de controlat...pt ca este traita la o intensitate f mare.. EA, Durerea, este unul din esecurile pe care nu tb sa le ai, sau una din durerile pe care nu tb sa le cunosti...

Ea este combinata si cu nodul in gat care nu te lasa decat dupa jumatate de lexotan luat la culcare si la trezirea de dimineata cand nu mai ai nici un chef sa te dai jos din pat..sa te dai jos ..ca sa ce? Ca sa traiesti durerea? Ca sa vezi cum se sfarama totul?..EA isi face aparitia treptat.. de dimineata...nu te lasa, nu poti sa scapi, e cu tine orice ai face...si abia astepti seara..abia astepti sa se sfarseasca ziua...ca sa te culci din nou si sa ai parte de o relaxare..

Cel mai nasol e atunci cand mananci pt ca ...durerea din piept urca in gat si nu te lasa sa inghiti, nu mai ai nici o placere de a inghiti, de a manca...lucrurile iti stau acolo..si parca nu se misca...mananci ca sa traiesti...si treptat inveti sa mananci din nou si vezi ca se poate...mama, ce fericire am simtit cand am inceput sa mananc...ma bucuram pt fiecare feliuta de paine, pt fiecare bucatica de cartof rece pe care reuseam sa o consum..este o bucurie constienta de a o lua de la capat...ca a unui copil!

De alte ori se combina cu "durerile de fata"...simti dintr-o data ca nu iti mai simti partea de jos a fetei..seamana cu anestezia locala pe care o face dentistul dar nu e asa de puternica...

Durerea iti da frica..sa ai de a face cu oamenii, sa vb cu ei, iti tremura glasul, iti tremura mana..este f greu sa iti mai controlezi simturile...

Si menghina te strange, chiar si atunci cand incerci sa te relaxezi...ea nu te lasa..in mom acelea stateam si ma intrebam daca oare cineva ar putea concepe din exterior, ar putea sa isi de-a seama de imensitatea durerii pe care o traiesti..si de raul pe care ti-l faci inconstient..si atunci ti-e frica sa mergi mai departe..nu poti sa iti mai faci planuri, si nu neaparat din cauza jobului si a posibilitatii de a te angaja ci din cauza durerii...nu stii daca scapi...este f asemanatoare din punct de vedere psihic (a ceea ce gd, nu a ceea ce simti fizic!) cu ce gandesc pers in lupta cu cancerul, cand se gandesc daca va recidiva sau nu...

Acum esti in lumea pastilelor, traiesti in lumea lor..o doza ratata, numai una si esti dus..

Cateodata e mai rau..se combina cu o frica nebuna care mai ca te face sa sari pe geam, ca nu vei reusi, ca nu poti sa accepti..ganduri inconstiente, repetitive isi iau locul..si innebunesti.. simti ca iti pierzi mintile...e ca un fel de pseudo atac..si nu ai ce face..ca sa te calmezi, te bagi sub plapuma, iei juma de lexotan care te sedeaza ..si ce bine e sa simti sedarea, esti mult mai linistit...macar nu mai esti in stare sa stai in picioare...alta data isi face aparitia cand mananci si nu mai poti inghiti nimic din cauza fricii..pur si simplu te ridici si pleci...

Si zilele trec..si se duce nodul in gat, dar raman dimineti in care ca un tic nervos inghiti in sec, si inghiti si inghiti..asa te trezesti si realizezi ca este greu de controlat..si mai trec zile, si ef somatice se mai joaca cu tine...te dor mainile, cateodata parca iti paralizeaza, dar trec...oboseala ochilor trece si ea..desi erau zile cand nu puteai sa te uiti in oglinda, zile in care te durea tot corpul...dar iata ca se poate, incepe sa treaca...si ramane numai apasarea...treptat renunti la medicamente....

Exista insa dilema somnului si a rabdarii...adica sunt zile si inca multe cand te scoli de dimineata ca sa astepti sa vina seara si sa iti treaca durerea, printr-un somn artificial, ca nici somnul nu il mai ai...culcatul la 12, trezitul la 3, culcatul la 3 trezitul la 7...stat in picioare pana la 16..apoi intins din nou...doamne in ce cosmar de realitate mai traiesti..cum ai simtit si ai gustat dintr-o bucatica de iad..poate iti era destinata, poate ca nu...insa s-a intamplat...ti-a fost rau si iti va mai fi..nu mai puteai sta in picioare, iti venea sa vomiti, aveai ameteala..ce cool a fost insa cand ai reusit sa iti controlezi acest sentiment...J

Si ramai apoi cu frica initiala, senzatia ca acea frica de la inceput inexplicabila si irationala poate sa iti revina...oare o sa ii faci fata? Ai resursele, ai cu ce?

Stii ca ti-ai provocat suferinta, sau sistemul tau sensibil emotional ti-a cauzat-o dar ce poti sa faci..nu iti mai pasa de nimic, nu iti mai pasa de cei din jur, nu iti mai pasa de prieteni, esti in lupta cu tine, esti in lupta cu corpul tau pt propria ta viata..MIZA ESTE VIATA TA!! Jumatate de lupta dusa de emisfera stanga contra emisferei drepte...nu prea stii cum sa actionezi, insa incerci sa iti faci o disciplina a gandurilor...

Si traiesti asa cu aceasta disperare..zi de zi...cand mergi pe strada, te intb cum ar fi daca eu as lucra aici, cum ar fi dc eu as face asta...intr-un magazin de haine, intr-un supermarket, cam peste tot...si nu prea poti gandi clar...cateodata de la anxietate mai ales in locurile aglomerate parca nu mai vezi bine, te strang ochii...e greu, nu simti depersonalizare...dar de cand ai gustat "venin" nu mai esti tu, cea de dinainte...

Si ti-e frica de o groaza de lucruri, pana si de banalul mers cu masina sau de iesitul pe strada...si cum sa nu iti fie frica cand nu te doare corpul "k o boala", insa traiesti intr-o cu totul alta realitate!!!

Te asteptai la asa ceva? Niciodata nici macar nu ti-a trecut prin cap ca ar putea sa fie vorba de tine..si ti-e frica..ca stii ca putini sunt cei care isi revin, f putini..tb sa ai multa ambitie, sa stii ce vrei, sa renunti la multe chestii din tine si realizezi asta..adica realizezi ca ti-au facut rau..si nu ai decat o sansa..sa te schimbi si sa accepti..si poate ca atunci este bine, sau ceva mai bine...cand accepti anxietatea ca parte din tine, cand accepti lupta cu propriul corp, cand accepti lucrurile marunte pe care va tb sa le faci in viata si pt care nu te-a pregatit nimeni...cand accepti realitatea asa cum e..incepe sa iti fie ceva mai bine si dispare din anxietate, dispare din durere, dispare din greutate...

Si atunci incepi sa speri ca ar putea fi si mai bine si ar putea ca chestia asta nenorocita pe care o simti sa se duca..insa speranta se joaca cu tine...si se joaca...adica apare si dispare...ca si gandurile negre...insa incerci sa le ignori, sa nu le mai bagi in seama...realizezi ca in viata omului nu tb sa iti fie frica decat de moarte desi contrar tie ti-e frica de viata...si cand realizezi ca doar moartea este dusmanul tau si durerea suprema, parca lucrurile par mai usoare si nu iti mai e frica de senzatii...pai si cum ar putea sa iti mai fie frica de ceva dupa ce ai trecut prin ce ai trecut? Cand nu puteai sa mananci si nu aveai chef (si stii bine ca asta e unul din sindrom pers muribunde), cand nu puteai sa mai dormi, cand nu puteai sa stai locului, cand nu puteai sa iesi pe strada, cand erai disperat ca nu stii ce e cu tine, cand nu puteai sa mai speri..dar aveai vointa..stiai ca multi in starea ta si cu sentimentele tale nu s-ar fi descurcat asa de bine, nu ar fi rezistat atat...si atunci cum sa iti mai fie frica, de ce??

De o banala raceala, de un examen, de cine? De cei din jur? De o explozie? E ca si cum nimic nu ar mai conta in fata durerii.. nu ti se pare ca se poate compara cu ceea ce ai trecut...este suprema lupta pt viata, in care tu esti in razboi cu lumea...fara negocieri si fara alte comentarii!!!
  • adi chicago
  • Avatarul lui adi chicago
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Dum spiro ,spero
  • Posts: 2545
  • Thank you received: 64
  • Karma: 17
never give up hope
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Apasarea si durerea #7739

adi chicago a scris:
Apasarea si durerea .
..culcatul la 12, trezitul la 3, culcatul la 3 trezitul la 7...stat in picioare pana la 16..apoi intins din nou...doamne in ce cosmar de realitate mai traiesti..
Treaba cu sculatu'' si culcatu' o inteleg, dar cu statul in picioare 9 h...:ohmy:

La ce man? Daca e vreo coada, ce se da? :P
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 16004
  • Thank you received: 5166
  • Karma: 40
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Apasarea si durerea #13501

daniel a scris:
adi chicago a scris:
Apasarea si durerea .
..culcatul la 12, trezitul la 3, culcatul la 3 trezitul la 7...stat in picioare pana la 16..apoi intins din nou...doamne in ce cosmar de realitate mai traiesti..
Treaba cu sculatu'' si culcatu' o inteleg, dar cu statul in picioare 9 h...:ohmy:

La ce man? Daca e vreo coada, ce se da? :P
Se da minte celor care doresc sa stea in picioare la o coada dar din pacate nu au aceasta abilitate.
  • adi chicago
  • Avatarul lui adi chicago
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Dum spiro ,spero
  • Posts: 2545
  • Thank you received: 64
  • Karma: 17
never give up hope
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Apasarea si durerea #13531

Tu ai o problema care te consuma... esti un tip anxios, parol :huh:

Relax... iesi de sub tratament ;)
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 16004
  • Thank you received: 5166
  • Karma: 40
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Apasarea si durerea #13532

daniel a scris:
Tu ai o problema care te consuma... esti un tip anxios, parol :huh:

Relax... iesi de sub tratament ;)
EU anxios ?Tare gluma DANIEL.Am doar putine depresii din cauza durerilor neuropate.:woohoo:
  • adi chicago
  • Avatarul lui adi chicago
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Dum spiro ,spero
  • Posts: 2545
  • Thank you received: 64
  • Karma: 17
never give up hope
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .