Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:

SUBIECT: In Memoriam

Rasp: In Memoriam #46261

A murit Dinu C. Giurescu. Istoricul avea 91 de ani

Academicianul Dinu C. Giurescu a murit la vârsta de 91 de ani, a declarat pentru MEDIAFAX biroul de presă al Academiei Române.

dinu-c-giurescu-tibi-bologh.jpg


Născut pe 15 februarie 1927, în Bucureşti, Dinu C. Giurescu a fost politician român, deputat în Parlamentul României şi vicepreşedinte al Partidului Conservator.

A fost fiul lui Constantin C. Giurescu şi nepotul lui Constantin Giurescu.

Licenţiat al Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti, în 1950, a obţinut în 1968 titlul ştiinţific de doctor în istorie.

A fost profesor la Universitatea de Artă, Secţia Istoria şi Teoria Artei-Muzeografie, în perioada 1968 - 1987 şi preşedinte al părţii române în Comisia româno-bulgară de istorie (1979 - 1985 şi din 1991).

A fost profesor la Universitatea Bucureşti, la Facultatea de Istorie, între anii 1990 - 1997.

A fost membru titular al Academiei Române din 2001 şi membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului Revoluţiei Române.

În aprilie 2014 a devenit vicepreşedinte al Academiei Române, funcţie pe care a deţinut-o un an.

Printre lucrările pe care le-a scris se numără "Anatefterul. Condica de porunci a vistieriei lui Constantin Brâncoveanu", Studii şi Materiale de Istorie Medie; "Istoria ilustrată a românilor" (1981), în colaborare cu Constantin C. Giurescu, "România în al doilea război mondial" (1999); "Cade Cortina de Fier -România 1947" (2002) etc.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6004
  • Thank you received: 726
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam #46273

Ilie Gheorghe. Actorul, faimos pentru rolul lui Faust din spectacolul regizat de Purcărete, s-a stins la 77 de ani

646x404-41.jpg


Actorul Ilie Gheorghe a murit, sâmbătă noapte, la vârsta de 77 de ani. Înmormântarea va avea luni loc la Craiova, în oraşul care organizează în aceste zile Festivalul Internaţional Shakespeare. A făcut parte din trupa Teatrului Naţional din Craiova, a fost un actor fetiş al regizorului Silviu Purcărete, în ultimii ani, interpretând un rol extraordinar în spectacolul „Faust“ de la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, în regia acestuia.

Ilie Gheorghe se afla de câteva zile în spital, internat la urgenţă, în Craiova. Actorul, în vârstă de 77 de ani, a murit sâmbătă noapte, potrivit colegilor din Teatrul „Marin Sorescu“ din Craiova, care organizează în aceste zile Festivalul Internaţional Shakespeare. A fost un actor-fetiş al lui Silviu Purcărete, avea o experienţă de 50 de ani în teatru. A fost angajat al Teatrului Naţional din Craiova încă din 1967. "Teatrul Naţional Craiova este cernit în aceste zile când se desfăşoară Festivalul Internaţional Shakespeare: după o lungă suferinţă, a trecut în lumea celor drepţi marele actor Ilie Gheorghe, unicul Iona al teatrului românesc, preferatul lui Marin Sorescu, Logicianul lui Robert Wilson, Ducele lui Silviu Purcărete, Ubu Rex, Timon, Theseu, Sir Toby Belch, Caliban, Prospero în montările aceluiaşi maestru a cărui întâlnire providenţială în teatru şi în viaţă a numit-o „revelaţia vieţii mele”: „Colaborarea mea cu Silviu a însemnat pentru mine o triadă dumnezeiască – sănătate trupească, linişte sufletească şi, mai ales, desăvârşirea talentului de actor”. George Banu l-a numit „Faustul generaţiei noastre... actor care s-a dăruit unui teatru şi unui oraş... căci scena a tratat-o ca un altar privat, niciodată pervertit sau murdărit.” Familia teatrului craiovean se înclină în faţa unui actor cu un destin exceptional, interpret al atâtor roluri memorabile, admirat şi iubit de marele public timp de 50 de ani cât s-a dăruit artei teatrale.
La aniversarea jubileului de creaţie pe scena sălii „Amza Pellea”, Ilie Gheorghe a făcut o reverenţă în faţa admiratorilor săi: „Măria Ta, public craiovean, care timp de 50 de ani m-ai răsfăţat cu aplauzele tale în care ai pus şi dragoste, şi admiraţie. Îngăduitu-mi fie acum, la rându-mi, cu aceleaşi sentimente dublu întreite să-mi plec fruntea cu nemărginită recunoştinţă, şi din toată fiinţa mea să strig: îţi multumesc!”. Modest în viaţa personală, Ilie Gheorghe era Ducele pe o scenă unde au strălucit atâţia actori importanţi ai generaţiei sale. Robert Wilson a remarcat măreţia acestui artist dăruit: „În cei 47 de ani în care am lucrat cu actori tu eşti cu siguranţă în topul celor mai buni! Ceea ce faci tu este genial. Mulţumesc foarte mult.” Adio, Maestre! Teatrul Naţional Craiova îşi va aduce mereu aminte de căldura şi zâmbetul dumneavoastră, de curăţia credinţei statornice în misiunea pe care aţi îndeplinit-o timp de o jumătate de secol pe scena care plânge astăzi: „N-am trăit degeaba, n-am trecut prin teatru ca o umbră...”, se arată într-un comunicat al Teatrului Marin Sorescu de la Craiova.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6004
  • Thank you received: 726
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam #46281

Mărturia istoricului care a scris biografia Doinei Cornea: „A trăit o dezamăgire faţă de tot ce s-a întâmplat după '89, pentru lipsa de patriotism a l

224x145-3.jpg


Istoricul Cornel Jurju, cel care a realizat o biografie a Doinei Cornea, spune că fosta disidentă a trăit mult timp cu dezamăgirea că România nu a reuşit să profite de şansa oferită în 1989. Cunoscută ca o susţinătoare a reinstaurării Monarhiei, Doina Cornea nu a ezitat să critice derapajele guvernelor aflate la cârma ţării după Revoluţie şi a refuzat orice compromis cu politicienii proveniţi din fostul partid comunist.

Doina Cornea, în vârstă de 89 de ani, a murit în noaptea de joi spre vineri în locuinţa sa din Cluj-Napoca. Cornel Jurju a vorbit despre personalitatea cunoscutei disidente, relevând o serie de momente importante din viaţa acesteia. De la momentul primei întâlniri cu Doina Cornea şi până la ultimele discuţii dintre cei doi, istoricul a creionat portretul unei personalităţi importante, un simbol al luptei împotriva regimului totalitar. Jurju a publicat în 2017 o carte specială, o biografie a Doinei Cornea, pe care a intitulat-o „Doina Cornea – dincolo de zid”.

Era dezamăgită de situaţia din ţară „Pentru mine, Doina Cornea e un adevărat simbol. A fost în primul rând o conştiinţă importantă, un patriot, un om care a luptat împotriva comunismului”, spune istoricul.

Parcursul şovăielnic al ţării spre integrarea euro-atlantică a reprezentat un motiv de îngrijorare pentru Doina Cornea. Fosta disidentă credea cu tărie că reinstaurarea Monarhiei ar reprezenta o garanţie în plus pentru consolidarea tinerei democraţii din România, dar şi un argument serios pentru parcursul ţării. „A trăit o anumită dezamăgire faţă de tot ceea ce s-a întâmplat după 89, pentru lipsa de patriotism arătată de liderii politici şi pentru tot ceea ce s-a întâmplat. Doina Cornea a fost extrem de ataşată de tot ceea ce a însemnat Casa Regală, a sperat mult timp că Regele Mihai ar putea reveni. Chiar a spus, prin 2016, după ce aflase că Regele Mihai este bolnav: „Majestatea sa Regele Mihai, ultima iubire care mi-a rămas. Sper să ne întâlnim undeva dincolo”, a dezvăluit Jurju.

Acesta îşi aminteşte una dintre cele mai importante întâlniri cu Doina Cornea, când a realizat un interviu special. „Am întâlnit-o în 1998, când am şi realizat un interviu mai special cu dânsa, un interviu care pleca de la primele ei amintiri şi se oprea la momentul respectiv. M-am dus încordat, cu multă emoţie, dar şi acum îmi amintesc cum m-a întâmpinat, binevoitoare, cu un zâmbet”, rememorează Jurju.

A luat apărarea copiilor evrei în faţa unui profesor antisemit Doina Cornea a încercat încă din copilărie să se ridice împotriva nedreptăţilor, fiind de partea celor oprimaţi. „Mi-au mai rămas în amintiri nişte episoade care spun foarte multe despre Doina Cornea. Mi-a povestit că în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial era elevă la Reghin, într-o perioadă în care Ardealul fusese luat de unguri. În timpul unei ore, profesorul maghiar i-a ridicat în picioare pe elevii maghiari şi a început să discute cu ceilalţi copii. Le spunea pur şi simplu copiilor că evreii sunt vinovaţi pentru război, pentru toate lipsurile şi pentru toate suferinţele lor. După ce şi-a încheiat tirada la adresa copiilor evrei, profesorul i-a dat afara din clasă. Impresionată, Doina Cornea, care era doar un copil, a ieşit şi ea afară după ei, încercând să-i consoleze, în special pe micuţa Fanny, care plângea în hohote. Asta spune multe despre Doina Cornea.”


Gest simbolic la Sighet Încă înainte de a deveni un opozant activ al regimului comunist şi să fie recunoscută inclusiv peste hotare, Doina Cornea a făcut un gest curajos, care nu a trecut neobservat nici de autorităţile vremii. „Alt episod care cred că merită amintit s-a petrecut undeva în 1982, înainte ca Doina Cornea să devină un opozant activ împotriva regimului comunist. Împreună cu fiica ei, Doina Cornea a făcut o vizită la Sighet. Ea ştia de cimtirul din Sighet unde fuseseră aruncate resturile foştilor deţinuţi politici morţi în închisorile comuniste, toţi cei care s-au luptat cu regimul. S-a dus în oraş, a vorbit cu localnicii şi s-a interesat unde se află acel loc. Nu s-a lăsat până când n-a aflat. Apoi, a luat un buchet mare de trandafiri şi i-a aruncat pe câmp, în semn de omagiu pentru victime.
Era un gest prin care i-a omagiat pe cei care s-au opus şi au luptat contra comunismului. Ulterior, ea a folosit acest episod pentru a argumenta faptul că orice gest, chiar dacă aparent e inutil, în realitate contează şi că poate schimba ceva”, a adăugat Jurju. Istoricul consideră că, spre deosebire de disidenţii români care doreau reformarea sistemului comunist, Doina Cornea a fost un caz unic: ea cerea eliminarea comunismului, nu transformarea lui într-un comunism cu faţă umană. Aşa a devenit cunoscută în Europa şi nu numai, din emisiunile unor posturi de radio precum „Europa Liberă”. „Poate că momentul legat de doamna Cornea care îmi stăruie cel mai mult în minte s-a produs chiar înainte de a o cunoaşte personal şi de a ne întâlni. Ţin minte că prin 1987-1988, tata ne-a povestit mie şi unor vecini că la Cluj există o doamnă, o personalitate, care îi critică pe comunişti şi li se opune în mod direct. Mi-a rămas în amintire ca un simbol, ca o primă idee de opoziţie, de luptă pentru libertate”, spune Jurju.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6004
  • Thank you received: 726
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam #46312

A murit fostul comentator sportiv Cristian Ţopescu

Fostul comentator sportiv Cristian Ţopescu a murit, marţi, la vârsta de 81 de ani. El a fost adus de urgenţă, în urmă cu o săptămână, la Spitalul Elias, în urma unor complicaţii cauzate de diabet, au anunţat reprezentanţii unităţii sanitare.

7423427-mediafax-foto-vlad-stan.jpg
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6004
  • Thank you received: 726
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam #46313

BIOGRAFIE Cristian Țopescu

topescu-a-murit.jpg




Dumnezeu sa-l ierte!
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15931
  • Thank you received: 5099
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: In Memoriam #46317

Regizorul Lucian Pintilie a murit la vârsta de 84 de ani

Regizorul Lucian Pintilie a murit miercuri, la ora 21,00, la Spitalul Elias din Capitală, transmite Agerpres.ro care îl citează pe purtătorul de cuvânt al unităţii medicale, Silvius Negoiţă.

646x404-42.jpg


Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, s-a internat duminică, 13 mai, la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, în stare foarte gravă, în contextul acutizării unor afecţiuni cronice. A fost admis în secţia de Terapie Intensivă, unde a necesitat investigaţii medicale, monitorizare şi tratament de specialitate, a precizat Silvius Negoiţă, potrivit Agerpres.

Lucian Pintilie a reprezentat un model pentru generaţii întregi de regizori şi actori. A fost o forţă, un om care lua complet în serios ceea ce făcea, după cum au povestit cei care l-au cunoscut. Pintilie a fost cel care l-ar fi putut face pe Victor Rebengiuc să o joace şi pe Julieta cum trebuie, omul care a repetat cu un fost ministru al culturii deschiderea unui eveniment de la New York timp de patru ore şi cel care a fost „părintele adoptiv” al filmului „Marfa şi banii” al lui Cristi Puiu. Lucian Pintilie este autorul unora dintre cele mai apreciate filme româneşti, printre care: „Reconstituirea“, „Balanţa“, „De ce trag clopotele, Mitică?“ şi a montat o serie spectacole de teatru, printre care şi „Revizorul“, interzis de comunişti în 1972. Interzis de comunişti Pintilie este regizorul care a fost „paralizat şi fascinat de abuz” atunci când comuniştii, la 19 iunie 1981, au decis să îi oprească lucrările la „De ce trag clopotele, Mitică?” şi să pună materialul realizat până la acel moment, sub cheie. Pintilie se remarcase printr-un stil sarcastic şi curajos şi printr-o viziuine critică asupra lumii, astfel că filmele sale stârneau adeseori controverse- publicul şi criticii îi iubeau însă opera.

Această procedură este fără precedent - fără precedent chiar în anii sumbri ai «obsedantului deceniu» - atît de fără precedent încît explică îndelungata mea tăcere, reacţia mea întîrziată. Am fost paralizat şi fascinat de abuz, tovarăşe secretar! Am stat cu gura căscată în dreptul gratiilor, ca ţăranul din celebra anecdotă cu girafa de la grădina zoologică, murmurînd - «aşa ceva nu există!» - Lucian Pintilie într-o scrisoare adresată lui Ilie Rădulescu, secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist Român Pelicula „Reconstituirea” fusese şi ea interzisă, în 1969.

A fost lansată în ianuarie 1970, fără publicitate şi premieră de gală şi a fost interzisă din nou, în decursul aceluiaşi an. Avea să revină pe ecranele româneşti abia în 1991, după ce făcuse deja furori în străinătate. În şedinţa Secretariatului CC al PCR din februarie 1970, Ceauşescu spunea că filmul lui Pintilie prezintă tineretul românesc drept unnul primitiv, însă „pe miliţieni pot să-i critice, că avem mulţi proşti!”. La 30 septembrie 1972, „Revizorul“, după Gogol, de la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, avea să fie, de asemenea, interzis. În 1973, regizorul părăsea ţara. Faptul că era mare l-a confirmat şi New York-ul când, în 2012, la MoMa, era organizată o retrospectivă cu 11 filme ale regizorului român, eveniment „sold-out” din prima zi. Într-un interviu acordat Theater Heute în 1977, gânditoarea americană Susan Sontag numea un spectacol de-al lui Pintilie, „Turandot”, printre cele care au marcat-o.

Această numire a reprezentat pentru regizor, una dintre cele mai importante dovezi de recunoaştere a operei sale, după cum declara, în 2012, într-un interviu din Dilema Veche. De asemenea, autobiografia sa, „Bricabrac”, a fost declarată în 2010, „Cea mai bună carte străină” de Sindicatul Criticilor de Cinema din Franţa. În cadrul lansării noi ediţii a volumului, din iunie 2017, Mihai Chirilov, Marie-France Ionesco, Corneliu Porumboiu, Victor Rebengiuc, Andrei Şerban, Corina Şuteu şi Cristi Puiu vorbeau despre covârşitoarea personalitate a marelui regizor. „Băi, eşti omul lui Pintilie, băi!” Primul contact al regizorului şi scenaristului Cristi Puiu cu filmele lui Pintilie avea loc pe vremea când se ocupa cu pictura şi nu era interesat de film. A văzut la Scala, „De ce trag clopotele, Mitică?” de trei ori, fiind sub şoc. După ultima proiecţie, în faţă, era Bujor Râpeanu de la televiziune, cu camera de filmat, care întreba oamenii dacă vrea cineva să spună ceva despre film.


Cristi Puiu a vrut să vorbească despre film şi a spus „nişte prostii, cu siguranţă”. Şi apoi am văzut «Reconstituirea» şi dintr-odată a apărut un autor în viaţa mea În momentul în care, la Geneva, trebuia să realizeze filmul de diplomă, Puiu s-a gândit la un documentar despre Pintilie- pe care încă nu îl cunoştea- un documentar al cărui titlu ar fi fost „La Re(con)stitution”. Cristi Puiu mărturisea, la acelaşi eveniment din 2017, că nu ar fi unde este acum, dacă nu ar fi fost Lucian Pintilie care i-a dat bani ca să termine „Marfa şi banii”. „Sună foarte... «scoatem violoncelele», dar e un fapt, e chiar un fapt. Adică filmul („Marfa şi banii”- n.r.) a murit, n-a intrat în post-producţie, nu erau bani. Banii au fost furaţi, am fost la CNC (Centrul Naţional al Cinematografiei- n.r.), l-am sunat pe domnul Stere Gulea care era acolo preşedinte sau vicepreşedinte, nu mai ţin minte. Am fost la Curtea de Conturi, a fost o poveste cu scandal. În final, Lucian Pintilie a recuperat filmul, a semnat contracte cu oamenii ăia şi filmul s-a născut.”, a povestit regizorul.

Pe generic, Cristi Puiu le-a mulţumit celor care l-au ajutat, în mod explicit lui Titi Popescu, lui Stere Gulea şi lui Lucian Pintilie pe care l-a numit părintele adoptiv al filmului. „Atunci când eşti regizor la început de drum şi un regizor de talia lui Pintilie apreciază ceea ce ai făcut, e foarte greu de povestit, de pus în cuvinte. A fost enorm pentru minte”, a spus Cristi Puiu. După ce şi-a văzut numele pe generic, într-o zi, când cei doi se plimbau, Pintilie l-a întrebat- îşi amintea Cristi Puiu- „Dragul meu, dumneata te-ai gândit când ai scris chestia aia pe generic? Că eu nu cred că e bine să faci asta”. Dar acela era adevărul lui Cristi Puiu. Lucian Pintilie îşi făcea griji că oamenii o să spună de tânărul său coleg de breaslă că e „din gaşca lui”. Pe vremea aceea însă, acesta din urmă credea că cinematografia e o pajişte cu miei, însă la scurt timp, avea să îşi dea seama că Pintilie avea dreptate. Unul dintre episoadele care i-au dovedit acest lucru a fost când a primit telefonul unui student care „i-a tras o înjurătură”, spunându-i „Bă, ai ajuns ca Nicolaescu”.

După ce a închis, studentul a revenit imediat cu un alt telefon: „Băi, eşti omul lui Pintilie, băi”. Niciun actor dezamăgit de Pintilie Victor Rebengiuc a fost coleg de facultate cu Lucian Pintilie. E recunoscător. Generaţia sa a avut un noroc foarte mare, acela de a avea regizori de talia lui Pintilie, lui Liviu Ciulei sau Vlad Mugur, profesionişti de la care au avut de învăţat. „...am fost beneficiarii unor izvoare extraordinare de artă, de cultură, de ştiinţa de a juca, de a învăţa să joci pe scenă personajul aşa cum este el, cum ar trebui să fie el”, spunea actorul. Rebengiuc- despre care Pintilie spunea că este cel mai mare actor cu care a lucat vreodată- nu a întâlnit niciun coleg de breaslă care să se declare dezamăgit de Pintilie sau care să spună că nu ar mai vrea să lucreze cu el niciodată- dimpotrivă, toată lumea îşi dorea să lucreze cu marele regizor. Cauza? Erau cuceriţi de farmecul şi genialitatea lui căci Pintilie ştia să lucreze cu actorul, atât de bine încât, explica Rebengiuc, l-ar fi putut face să o joace şi pe Julieta, i-ar fi reuşit. „Lacrima este în gât, tu nu mai simţi nimic” Corina Şuteu, fost ministru al Culturii, vorbea atunci despre experienţa de la New York alături de regizorul Pintilie, cu ocazia organizării retrospectivei la Muzeul de Artă Modernă din New York- MoMa. Unul dintre cele două episoade definitorii ale întâlnirii sale cu Pintilie.

Primul episod este cel de la 14 ani, când a văzut „Reconstituirea”, în plin comunism. Era filmul care a făcut-o să descopere că era ceva profund în neregulă cu societatea în care trăia, momentul „de rupere a cortinei”, momentul în care a înţeles unde trăia cu adevărat. Cel de-al doilea eveniment definitoriu, a fost la retrospectiva de la MoMa, când 400 de oameni au venit pentru a vedea primul film. Înainte de retrospectivă. Lucian Pintilie i-a spus Corinei Şuteu că se vor pregăti împreună pentru introducere. Ceea ce s-a întâmplat de fapt, a fost că au repetat timp de patru ore, iar Şuteu s-a simţit privilegiată. „Felul în care a repetat cu mine, detaliul, dorea ca eu să pronunţ anumite cuvinte... eu până la urmă am învăţat pe dinafară acea bucată din Bricabrac pe care el a citit-o şi pe care trebuia s-o citim alternativ. Am învăţat-o pe dinafară, iar el la un moment dat îmi dădea indicaţii de tipul: <>, povestea Corina Şuteu.

Lucian Pintilie s-a nascut in 1933 la Tarutino, in Basarabia. După absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, printre care: Copiii soarelui (1961), Proştii sub clar de lună (1962), Cezar şi Cleopatra (1963), Biedermann şi incendiatorii(1964), Inima mea e pe înălţimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu vişini (1967), Revizorul (1972), spectacol interzis de cenzura dupa a treia reprezentatie), precum şi două filme de lungmetraj: Duminica la ora 6 şi Reconstituirea. Din cauza interdicţiilor impuse de regimul comunist de a mai lucra în România, Pintilie a fost nevoit să părăsească ţara în 1973. În străinătate, a continuat să monteze spectacole de teatru,d ar şi de operă, pe importante scene din Franţa, Canada, SUA, Irlanda etc. Amintim câteva: pe Theatre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); Theatre de la Ville din Paris: Pescăruşul (1975), Cei din urma (1978), Trei surori (1979), Rata salbatica (1981), Azilul de noapte (1983), Arden din Kent (1984), Asta seara se improvizeaza (1987), Trebuie sa trecem prin nori (1988), Dansul mortii (1990) etc. Spectacole de operă: Festivalul de la Avignon: Orestia (1979); Festivalul de la Aix-en-Provence: Flautul fermecat (1980), de altfel spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa, Teatro Reggio de la Torino. În 1973 a realizat la Televiziunea iugoslava filmul Salonul nr. 6 dupa nuvela omonima a lui Cehov. In 1979 a filmat in Romania De ce trag clopotele, Mitica?, dupa un scenariu propriu pornind de la piesa D'ale carnavalului, dar, vreme de zece ani, filmul a fost interzis. Dupa 1990 a revenit în România şi a regizat o serie Balanţa (1992), O vară de neuitat (1994), Prea târziu (1996), Terminus Paradis (1998), După-amiaza unui torţionar (2000), Niki Ardelean, colonel in rezerva (Niki et Flo) (2003). În acelaşi timp, imediat după Revoluţie, a fost numit Director al Studioului de Creaţie Cinematografică al Ministerului Culturii.

Din această funcţie, a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, printre care Cristi Puiu, în debutul său pentru „Marfa şi banii“. O prezenţă mai degrabă discretă pe ecranele televizoarelor şi în presă, Pintilie preferat să se implice activ în opera de reformare morală a societăţii civile româneşti, fiind unul dintre membrii Grupului pentru Dialog Social. A fost premiat, în 2007, cu Premiul Gopo pentru întreaga activitate. Am alte dovezi că am trăit. Restul... Restul e un bricabrac – Adică cum bricabrac? – Adică un bricabrac, o carte fără un proiect precis, obiecte fără nicio valoare, uzate şi demodate, dar impregnate de timp, fragmente impregnate, enorm de multe hârtii, un război cu hârtiile. – Adică? – Adică eu am sentimentul că mă mut. Într-un alt spaţiu. Nu pot încă să-l definesc. E o nouă locuinţă. Toate amintirile strigă după mine să nu le uit. din volumul autobiografic „Bricabrac”.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6004
  • Thank you received: 726
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam #46442

Doliu în lumea artistică din România - Un cunoscut cântăreț s-a stins din viață

ie Micolov a murit. Autorul uneia dintre cele mai cele mai ascultate melodii românești dintotdeuna - Dragoste la prima vedere - a încetat din viaţă la vârsta de 69 de ani, în apartamentul său din Bucureşti.

S-a născut la Suceava şi în copilărie a participat la cercurile de teatru şi dans de la Casa Pionierului, a făcut sport (atletism, hochei, motocros), iar la vârsta de 12 ani a învăţat să cânte la chitară.

media-153216763418559700.jpg


“Nu mi-am ales drumul în muzică. Eu nu mi-am ales niciodată nimic. Până la o vârstă nici nu ai voie să alegi. Nu am vrut să mă fac de mic ceva, am avut tendinţa de a face ceva. Copilul nu ştie niciodată ce va ajunge. Până la muzică am fost economist, la Direcţia Sanitară a judeţului Suceava. Birou, răspunderi sociale, până la 29 de ani. Atunci s-a ivit portiţa care m-a aruncat în muzică şi despre care eu cred că a fost o deraiere. M-am trezit deodată în artă şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am putut să fac la fel de bine", declarant artistul, conform News.ro.

O perioadă a fost consilier pe teme muzicale al radiolui.

De asemenea, ani buni a apărut în spectacolele Teatrului “Constantin Tănase” şi a susţinut turnee alĂturi de formaţia Romanticii, în special. "Cred în destin. Deşi mai curând aş crede în predestinare… Nu se poate lupta cu destinul. Este ascuns. Totdeauna poţi vorbi despre alegerea unui drum bun sau rău la un timp după aceea, numai Măria sa Timpul dă adevărata valoare, adevăratul răspuns al alegerilor”, se destăinuia Ilie Micolov.

Succesul extraordinar al piesei “Dragoste la prima vedere” i-a determinat pe cei de la Secţia de Cultură să-i propună imprimarea unui disc de autor, pe care l-a lucrat împreună cu Mircea Drăgan. Deşi a avut un succes imens, melodia nu a ajuns să aiba propriul videoclip decât după 23 de ani de la lansare. Astfel, un singur tiraj scos de Electrecord nu putea fi de-ajuns. Albumul a fost reeditat de aproape 20 de ori. Asa s-a ajuns la 600.000 de exemplare vândute.

Ilie Micolov a trăit o perioadă în Germania.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6004
  • Thank you received: 726
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam #46462

DOLIU NAȚIONAL. Dumitru Fărcaș a murit. Taragotistul avea 80 de ani

nterpretul de muzică populară, taragotistul Dumitru Fărcaş, a murit în noaptea de luni spre marţi într-un spital din Cluj, în urma unui infarct. Taragotistul avea 80 de ani.

Dumitru Fărcaş a murit într-un spital din Cluj, unde era internat în urma unui infarct.

Directorul Casei de Cultură a Studenţilor Cluj, Flavius Milăşan, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că detaliile privind înmormântarea lui Dumitru Fărcaş vor fi comunicate de familie.

În luna mai, Fărcaş a împlinit vârsta de 80 de ani, ocazie cu care preşedintele Klaus Iohannis i-a oferit Ordinul Naţional “Serviciu Credincios” în grad de cavaler.

DUMITRU-FARCAS1-e1533625161502.jpg


Născut pe 12 mai 1938, Dumitru Fărcaş era originar din Maramureş, însă s-a stabilit în Cluj-Napoca după terminarea studiilor la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, în 1967.

Şi-a început cariera profesională în 1960, când s-a angajat ca instrumentist al Ansamblului „Maramureşul” din Baia Mare. În 1962, a preluat Ansamblul „Mărţişorul” al Casei de cultură a studenţilor din Cluj-Napoca, împreună cu care a obţinut numeroase premii naţionale şi internaţionale.

Dumitru Fărcaş a primit titlul de „cetăţean de onoare” al oraşului Phenian (Coreea de Nord) şi al oraşelor Cluj-Napoca, Bucureşti, Reşiţa şi Baia Mare. A fost preşedinte de onoare al Congresului Internaţional al Taragotiştilor.

În 2002, artistul a primit Crucea naţională Serviciul Credincios clasa a III-a, iar în 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.

În 2008, Dumitru Fărcaş a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6004
  • Thank you received: 726
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam #46653

Ilie Balaci, legenda Craiovei Maxima, a murit în urma unui accident vascular cerebral

Ilie Balaci, unul dintre cei mai cunoscuți fotbalişti români, a murit, duminică, la vârsta de 62 de ani, anunță Mediafax. "Minunea Blondă" a suferit un accident vascular cerebral, în timp ce se afla acasă, în Craiova.

Vezi aici un fragment din filmul "Balaci" realizat de Marian Olaianos şi Marius Mitran.



Fișă biografică:

Ilie Balaci s-a născut pe 8 septembrie 1956, dar a fost declarat la 13 septembrie 1956, în comuna Bistreţ, judeţul Dolj, informează Agerpres.

Într-un interviu în ziarul Adevărul, Ilie Balaci preciza că s-a născut pe 8 septembrie 1956, dar a fost declarat abia pe 13. "Aici e o poveste... Taică-meu, când m-am născut, era în armată, aşa că bunică-mea l-a trimis pe bunică-meu la Sfatul Popular, să mă declare. Numai că bunică-meu n-a mai ajuns la Sfatul Popular, s-a oprit în drum, la cârciumă, să dea de băut, că devenise bunic. Şi s-a mai întors de acolo tocmai pe 13! Când a ajuns acasă, bunică-mea l-a întrebat: 'Ei, fuseşi? Declaraşi copilul?'. 'Aoleo, uitai!' Şi l-a trimis din nou, dar de data asta s-a dus şi bunică-mea cu bunicul, ca să fie sigură că ajunge şi mă declară. Aşa m-am născut eu pe 8 septembrie, de Sfânta Mărie mică, dar am ajuns să fiu înregistrat în acte pe 13, de Ziua Pompierilor", spunea Ilie Balaci.

A început să joace fotbal la 9 ani, în 1965, când a fost legitimat la "piticii" Universităţii Craiova, potrivit Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România - 2002.

A debutat în prima divizie la 17 ani (12 august 1973, meciul Jiul Petroşani - Universitatea 1-1), iar o jumătate de an mai târziu, în reprezentativa României, în meciul contra echipei Franţei, la Paris (23 martie 1974, Franţa - România 1-0). A fost cel mai tânăr debutant în echipa naţională la vârsta junioratului din istoria fotbalului românesc (17 ani şi 6 luni).

Ca jucător, a evoluat la Universitatea Craiova (1973-1985), FC Olt Scorniceşti (1985-1986) şi Dinamo Bucureşti (1986-1988). A disputat în Divizia A 347 de partide şi a marcat 84 de goluri. A adunat 69 de selecţii în echipa naţională, marcând opt goluri. A fost desemnat de două ori fotbalistul nr. 1 din campionatul României (1981 şi 1982).

Cu toate că la 27 de ani, pe vremea când era cel mai bun fotbalist al României şi liderul "Craiovei Maxima", s-a accidentat, a continuat să joace până la vârsta de 31 de ani. Din păcate, a avut un final prematur de carieră, din cauza deselor accidentări. Cea mai gravă dintre ele, care practic a pus punct carierei de fotbalist a lui Balaci, s-a produs într-un meci de campionat, jucat la Baia Mare, la 21 februarie 1984. Accidentat fiind, nu a fost prezent la turneul final al Campionatului European din Franţa din 1984, deşi aportul său la calificarea naţionalei la CE a fost considerabil. La 32 de ani s-a retras ca jucător de pe gazon şi o vreme a oscilat între profesia de antrenor la copii şi juniori şi cea de reporter sportiv.

Dedicându-se antrenoratului, a pregătit echipele de fotbal Dinamo (tineret), Pandurii Tg. Jiu, Drobeta Tr. Severin şi Universitatea Craiova. În anul 1991 a părăsit România pentru a antrena echipe de fotbal din Asia şi Africa, cu care a câştigat peste 20 de trofee şi a fost supranumit "Prinţul deşertului": Tunisia (Club Africain, 1990-1992), Maroc (Olympique Casablanca, 1992-1994), Emiratele Arabe Unite (Al-Shabab, 1994-1996; Al-Ain, 1998-2000; Al-Ahli, 2003-2004, Al-Nahda, 2013), Arabia Saudită (Al-Nasr, 1996-1997; Al-Hilal, 1997-1998 şi 2002-2003), Qatar (Al-Sadd, 2001-2002) şi Kuweit (Al-Kazma, 2009-2010). Pe 4 mai 2016, Ilie Balaci a semnat un contract cu Al-Hilal Omdurman, ocupanta locului 1 în campionatul din Sudan (Africa).

Din palmaresul său de jucător, amintim trei titluri de campion naţional cu Universitatea Craiova (1973-1974, 1979-1980 şi 1980-1981), semifinalist al Cupei UEFA cu Universitatea Craiova (1982-1983). Ca antrenor, a obţinut Cupa Campionilor Africii, Cupa şi campionatul Tunisiei cu Club Africain Tunis (1991-1992); campionatul, Cupa Marocului (de două ori), Cupa Cupelor Ţărilor Arabe (de două ori) cu Olympique Casablanca (1992-1994); campionatul şi Supercupa Emiratelor Arabe Unite cu Al-Shabab din Dubai (1994-1996); Cupa Campionilor Golfului cu Al-Nasr din Arabia Saudită (1996-1997), Cupa Cupelor ţărilor arabe, în 2000, cu Al Ain (Emiratele Arabe Unite), Supercupa Asiei cu Al-Ain (Emiratele Arabe Unite, 1999-2000), Cupa Cupelor ţărilor arabe, în 2000, cu Al-Sadd (Qatar).

În perioada 2007-2009, Ilie Balaci a ocupat funcţia de manager general al clubului de fotbal Universitatea Craiova. Clubul a fost dezafiliat provizoriu în urma votului din Comitetul Executiv al FRF în vara anului 2011. Curtea de Apel Bucureşti a admis în luna noiembrie 2012 cererea de suspendare a Hotărârii Adunării Generale a Federaţiei Române de Fotbal. Ulterior, Universitatea Craiova a fost repusă în drepturi. La 25 martie 2013, Ilie Balaci a fost numit, din nou, în funcţia de manager general al Universităţii Craiova.

Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România mai notează în dreptul lui Ilie Balaci distincţia de Maestru emerit al sportului.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15931
  • Thank you received: 5099
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: In Memoriam #46805

Fostul presedinte american George H.W. Bush a murit

George H.W. Bush, cel de al 41-lea presedinte al Statelor Unite, care a ocupat functia intre 1989 si 1993, a murit sambata la varsta de 94 de ani.

GeorgeH.W.Bush.jpg


Decesul sau a fost anuntat printr-un mesaj postat pe Twitter de purtatorul sau de cuvant, Jim McGrath. Cauza mortii nu a fost inca facuta publica.

In anul 2012, acesta a anuntat ca sufera de o forma a bolii Parkinson. Sotia fostului presedinte republican, Barbara Bush, a murit pe 17 aprilie anul acesta.

Inainte de a fi ales in functia de presedinte, George H.W. Bush a fost pilot in Marina americana, decorat pentru serviciile sale, a indeplinit functia de congressman, a fost un delegat la Natiunilor Unite, presedinte al Partidului Republican, reprezentant la Beijing si director al CIA.

Absolvent al Universitatii Yale, George H.W. Bush si-a inceput cariera in politica in functia de presedinte al filialei Partidului Republican in Comitatul Harris, Texas.

Mandatul sau in functia de presedinte al Statelor Unite a inceput la data de 20 ianuarie 1989.

In anul 1990, acesta a proclamat o "noua ordine mondiala", libera de "amenintarea terorii, cu un simt puternic al justitiei si mai sigura in cautarea pacii - o lume in care natiunile impart responsabilitatea pentru libertate si justitie".

In urma invadarii Kuweitul in anul 1990, George H.W. Bush a format o coalitie de 30 de natiuni, sustinuta de NATO, care a luptat impotriva fortelor Irakului
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15931
  • Thank you received: 5099
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: In Memoriam #46811

Mihail Gorbaciov: George H.W Bush a avut o contribuție majoră în stoparea Războiului Rece și a cursei înarmării

george-bush-a-avut-o-contributie-majora-in-stoparea-razboiului-rece-si-a-cursei-inarmarii-320004.jpg


Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice, a salutat rolul pe care George H.W. Bush, decedat vineri, l-a avut în a pune capăt Războiului Rece și cursei înarmării dintre SUA și URSS, potrivit DPA citat de Agerpres.

„Multe dintre amintirile mele se leagă de el. Am lucrat împreună în anii de mari schimbări. A fost o perioadă grea, care a necesitat o responsabilitate uriașă din partea fiecăruia. Rezultatul l-a constituit sfârșitul Războiului Rece și a cursei de înarmare nucleară”, a declarat fostul conducător sovietic.

Gorbaciov a făcut această afirmație după ce mass-media a anunțat că George H.W. Bush, cel de-al 41-lea președinte american, s-a stins din viață la vârsta de 94 de ani.

Cei doi lideri de stat au purtat negocieri înainte ca Uniunea Sovietică să se destrame, în anul 1991, fiind cei care au semnat un acord pentru controlul asupra armelor care a redus în mod substanțial arsenalul nuclear al celor două țări.

Mandatul lui George H.W. Bush s-a desfășurat în perioada 20 ianuarie 1989 și 20 ianuarie 1993, fiind definit de politica externă, dat fiindcă mai multe evenimente majore s-au desfășurat în acea perioadă: căderea Zidului Berlinului în noiembrie 1989, invadarea Panama de către SUA în decembrie 1989, care a generat înlăturarea de la Putere a generalului Manuel Noriega, primul război din Golful Persic în 1990, odată cu invazia Irakului în Kuweit, precum și dezintegrarea Uniunii Sovietice.

Totodată, George H.W. Bush a contribuit la accelerarea negocierilor pentru înființarea acordului de liber schimb „NAFTA” (North American Free Trade Agreement), între Canada, SUA și Mexic.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6004
  • Thank you received: 726
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam #47185

S-a mai stins o lumină a teatrului românesc: regizoarea Cătălina Buzoianu!

Untitled-1024x576.jpg


Am pierdut şirul celor care de-a lungul timpului mi-au vorbit despre Cătălina Buzoianu, şi aproape de fiecare dată apărea cuvântul lumină, sau flacără. Actori şi regizori excepţionali au fost marcaţi de intersecţia vieţii şi carierei lor cu minunata doamnă Cătălina Buzoianu, fiecare datorându-i un rol, o colaborare, o scintilaţie pe care a pus-o într-un sfat sau într-un gând- trasând astfel o cale, o creaţie care a strălucit cuprinzându-i şi pe ei, o prietenie care a aureolat, o sclipire ce a intrat în alte vieţi şi le-a înnobilat, o întâlnire stelară care a schimbat măiastru ceva în mersul „mecanismelor” sufletelor pe care le-a atins.

Căci nu puteai să „scapi” neatins din întâlnirea cu creaţiile Cătălinei Buzoianu, autentice şi intense, cu trăiri „pe viaţă şi pe moarte”, mereu într-o avangardă ce depăşea timpul, un summum de energii ale celor de pe scenă pe care regizoarea le manageria dumnezeiește- realizând acel acord perfect, acea polifonie a trăirilor actor-spectator care este ceva dincolo de talent – este har!

A regizat peste 100 de spectacole în ţară şi în străinătate ( Franţa, Israel, Spania , Polonia) şi ne-a regalat cu distribuţii eclatante şi cu puneri în scenă care au devenit antologice.

Căci nu putem să uităm adaptarea proprie a Dimineatii pierdute de Gabriela Adameşteanu, un spectacol reper al anilor ´80 – ´90, un maniest pe scena Teatrului Bulandra în care străluceau Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Victor rebengiuc, Ion Besoiu, Rodica Tăpălaga, Tora Vasilescu, Irina Petrescu, Mihai Constantin, Lucia Mora, Ina Apostol, Răzvan Ionescu şi Eugenia Balaure.

Între 1979 şi 1985 ca regizor permanent al Teatrului Mic a regizat texte excepţionale dintre care ne-au rămas vii în memorie –

“Efectul razelor gamma asupra anemonelor” de Paul Zindel (1978),
“Să-i îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello (1979),
“Maestrul și Margareta”, după Mihail Bulgakov (1980),
“Niște țărani” de Dinu Săraru (1981), “
Trovarsi” de Luigi Pirandello (1992),
“Pescărușul”, de A. P. Cehov (1993),
“Sonata fantomelor”, de August Strindberg (1999),
“Spirit”, de Margaret Edson (2001),
“Lolita”, de Vladimir Nabokov (2002),
“Cum gândește Amy”, de David Hâre (2005) sau
“Furtuna” de William Shakespeare (2009).

A urmat Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra”, unde între 1985 și 2006 a regizat
“Interviu”, de Ecaterina Oproiu (1975);
“O dimineață pierdută”, de Gabriela Adameșteanu (adaptare proprie, 1986),
“Uriașii munților”, de Luigi Pirandello (1988),
“Merlin”, de Tancred Dorst (1991),
“Patul lui Procust”, după Cămil Petrescu (1995),
“Șase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello (1995),
“Copilul îngropat” de Sam Shepard (1996),
“Petru”, de Vlad Zografi (1998),
“Mutter Courage”, de Bertolt Brecht (1999),
“Turandot”, de Carlo Gozzi (2000),
“Tatăl”, de August Stindberg (2004),
“Richard al III-lea se interzice”, de Matei Vișniec (2006).

Iar începuturile au fost la Teatrul Național “Vasile Alecsandri” din Iași, unde a pus în scenă spectacolele “Pescărușul” de A. P. Cehov (1970), “Bolnavul închipuit” de Moliere (1970), “Poveste de iarnă” de William Shakespeare (1973) şi Teatrul Tineretului din Piatră Neamț, unde a montat spectacolul “Peer Gynt”, de Ibsen (1972)

O viaţă în care Cătălina Buzoianu a vibrat maximal pentru scena românească şi a fost un profesor excepţional şi mentor a generaţii de regizori români, care au avut privilegiul de a-i fi studenţi la UNATC, la Catedra de Regie Teatru (unde a predat din 1975) şi unde in 1990 devenea decan al Secţiei de Teatru.

În 2018, la Festivalul Național de Teatru, a cărui ediție i-a fost dedicată, marea actriţa Mariana Mihut, spunea despre Cătălina Buzoianu: „a fost o binefacere pentru teatrul românesc”, adăugând: „Este o minune. Combinația de talent, inteligență, vulnerabilitate și forță, imaginație, bun gust rafinat, cultură imensă fac din ea unul dintre cei mai reprezentativi regizori români. Mă consider foarte norocoasă că am avut ocazia să lucrez cu ea sau din sală să-i admir operele, de-a lungul timpului.”

Şi cu adevărat este rară înzestrarea şi fenomenala forţă a Cătălinei Buzoianu de a crea, dar şi de a forma creatori, de a fi o deschizătoare de drumuri, un spirit care şi-a depăşit timpul şi care a strălucit cu incandescentă constanță de stea polară, într-un teatru căruia i-a devenit reper!


Ne înclinăm în semn de profund respect şi ne bucurăm că am avut privilegiul de a fi contemporani cu un talent de excepţie şi cu un om a cărui menire a fost creaţia. Pe care a făcut-o cu măreţie, cu forţă, cu deschiderea şi determinarea de a experimenta permanent. Fie că făcea teatru radiofonic, film, preda sau scria, Cătălina Buzoianu a legat nişte noduri în vieţile noastre orientându-ne percepţia, scena rămânând spaţiul ei predilect, universul în care condensa absolut viaţa- aşa cum o vedea şi o trăia!

De la Don Quijote la Odiseea 2001, de la Cântarea Cântărilor pe muzică rock progresiv la Istoria Hieroglifică, de la Integrală Ionesco, la Le premier homme al lui Camus la Visul şi Levantul de Mircea Cărtărescu, totul spune fluid povestea unei creatore excepţionale cu o viziune integratoare asupra teatrului căruia i-a dăruit un suflu incomparabil.

Aşa că însoţim cu iubire şi recunoştinţa sufletul-flacară Cătălina Buzoianu şi nu vom uita strălucirea trecerii lui prin viaţa asta în care a dăruit, s-a dedicat, „a ars” pentru teatrul românesc în acest fel unic!

Michaela Platon
3 August 2019
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6004
  • Thank you received: 726
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam #47189

Comunitatea persoanelor cu dizabilități este în doliu. Sportivul paraplegic Vasile Stoica a murit

11110178_10207000363945805_2920796652884547549_o-e1564075635565.jpg


Consiliul Național al Dizabilității din România aduce un ultim omagiu sportivului Vasile Stoica, care s-a stins din viață la doar 49 de ani, în urma unui stop cardiac, ieri, 24 iulie 2019.


Vasile Stoica a fost primul paraplegic care a traversat America pe Route 66, de la Los Angeles la Chicago. A fost deţinătorul unui Record Guiness pentru cea mai lungă distanţă parcursă într-un scaun cu rotile, în 24 de ore, respectiv 132 de km (omologat în California, SUA). Vasile Stoica a fost fondatorul Clubului Sportiv al Handicapaţilor Fizic „MARATON’93” Lugoj, înfiinţat în 1994, împreună cu colegii şi prietenii săi. A practicat atletismul, baschetul, tenisul de masă şi pescuitul. A fost pasionat de web-design, fotografie, călătorii şi pictură.

În primavara anului 1993, Asociaţia Handicapaţilor Fizic Lugoj, la care era înscris ca membru, a fost invitată să participe la Conferinţa Europeană a Persoanelor cu Handicap, care se desfăşura la SIOFOK, în Ungaria. Atunci Vasile Stoica a decis să facă traseul Lugoj – Siofok în scaun rulant, în semn de prietenie. A parcurs 340 km, în 4 zile.

Vasile Stoica a fost maratonistul în fotoliu rulant care a făcut o călătorie până la cel mai vestic punct al Europei şi o alta până la cel mai Nordic, în anul 2013. A realizat un turneu în jurul lumii de 36.000 km într-un an de zile, a făcut toate acestea numai prin forţa braţelor şi a voinţei!

În vara anului 2015, Vasile Stoica şi-a propus un alt maraton în scaunul cu rotile, susținut și de Consiliul Național al Dizabilității din România, intitulat ,,Europa fără bariere!’’

În data de 30 iunie a plecat din Lugoj către Strasbourg la Parlamentul European.

Vasile Stoica a dus la Strasbourg mesajul persoanelor cu dizabilităţi din România de a pune accesibilizarea pe o poziţie stringentă, atât în România cât şi în Europa.

Ţările pe care le-a parcurs în scaun rulant au fost: România, Serbia, Ungaria, Austria, Germania, Franţa (aproximativ 1650 km). Turneul s-a finalizat în data de 30 iulie 2015, la Strasbourg, după care Vasile s-a întors în România cu un mijloc de transport.

Traseul a fost:
LUGOJ (RO) – Timisoara = 64 km – 30.06.2015,
Timisoara – Subotica = 165 km – 02.07.2015,
Subotica – Baja = 78 km – 03.07.2015,
Baja – Budapest = 175 km – 05.07.2015,
Budapest – Gyor = 124 km – 07.07.2015,
Gyor – Bratislava (SK) = 90 km – 10.07.2015,
Bratislava – Wienna = 70 km – 11.07.2015,
Wienna – Krems = 80 km – 12.07.2015,
Krems – Linz = 140 km – 14.07.2015,
Linz – Passau = 85 km – 15.07.2015,
Passau – Regensburg = 130 km – 17.07.2015,
Ingolstadt – Donauworth = 55 km – 18.07.2015,
Donauworth – Ulm = 77 km – 20.07.2015,
Ulm – Sigmaringen = 80 km – 21.07.2015,
Sigmaringen – Tuttlingen = 50 km -23.07.2015,
Tuttlingen – Freiburg = 100 km – 25.07.2015,
Freiburg – Breisach = 25 km – 26.07.2015,
Breisach – Rhinau (FR) = 38 km – 28.07.2015,
Rhinau – STRASBOURG = 32 km – 30.07.2015.

La sfârșitul săptămânii trecute, Vasile Stoica a participat la tradiționala competiție pentru persoanele cu dizabilități, Cupa „Ana Lugojana”, unde a obținut patru medalii, clasându-se pe
locul I la aruncarea greutății,
pe locul II la atletism -100 de metri și tenis de masă, și
pe locul III la aruncarea suliței.

Vasile a fost numit Cetățean de Onoare al municipiului Lugoj.

Vasile Stoica, banateanul care a strabatut planeta in scaun cu rotile si detinea un record mondial


vasile-stoica-traseu-calatorie.jpg
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6004
  • Thank you received: 726
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam #47241

A murit Tamara Buciuceanu-Botez – „Doamna comediei româneşti”

tamara-buciuceanu-botez-sebastian-sascau-2.jpg


S-a născut la 10 august 1929, la Tighina, în Republica Moldova.

Tatăl său a fost avocat de meserie, dar a făcut şi Conservatorul, iar mama sa a terminat şi ea Conservatorul şi, deşi putea să plece cu bursă la Milano, s-a îndrăgostit, s-a căsătorit şi a adus pe lume trei fete şi doi băieţi – Tamara, Nicuşor, Costică, Lizon şi Iulia. Tatăl Tamarei a fost dirijorul corului Basarabiei, în care cântau 200 de persoane, iar mama sa era solistă.

În copilărie a luat lecţii de pian, interpretând acasă, în duet cu sora sa, Iulia, viitoare mezzosoprană la Opera Română.

În perioada 1948 – 1951 parcurge primii trei ani de studii la Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iași, apoi se transferă la București, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică la clasa profesorului Nicolae Bălțățeanu (asistentă Sorana Coroamă-Stanca), pe care o încheie în anul 1952.

Tot în 1952 a debutat pe scena Teatrului Giuleşti, cu piesa „Marfă din Makkar”, iar anii următori o vedem, tot la acelaşi teatru, în „Cei doi tineri din Verona”, „Domnul Puntilla şi sluga sa Matt” sau „Pălăria florentină” şi, nu în ultimul rând, „Gaiţele”.

Apoi, timp de opt ani este angajata Teatrului de Operetă, unde, în spectacole precum „Contesa Maritza”, „Văduva veselă” , „Lăsaţi-mă să cânt” sau „My fair Lady”, ori „Voievodul ţiganilor”, îi putem admira şi calităţile vocale, pe lângă talentul scenic.

A debutat în film în „Titanic Vals”, în 1964, intrepretând alături de Grigore Vasiliu-Birlic.

A jucat în peste 25 de filme, precum „Grăbeşte-te încet” (regia Geo Saizescu), „Bocet vesel” (regia Mircea Moldovan), „Primăvara bobocilor” (regia Mircea Moldovan) „Ultimele zile ale verii”, „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Sexy Harem Ada-Kaleh”, „Nunta mută”, dar, cu siguranţă, apariţia sa în filmul „Liceenii”, în 1987, (regia Nicolae Corjos), în rolul personajului „Isoscel”, tiranica profă de mate, a rămas în memoria multor români. De menţionat este faptul că în „Liceenii”, actriţa a jucat alături de Mihai Constantin, fiul Iuliei Buciuceanu, sora Tamarei, şi al marelui actor George Constantin.

A urmat, în acelaşi rol, prezenţa şi în celelalte filme din aceeaşi serie cu liceeni: „Extemporal la dirigenţie” – 1987, „Liceenii Rock ‘n’ Roll” – 1992 şi „Liceenii în alertă” – 1993.

Un alt rol antologic interpretat de Tamara Buciuceanu-Botez rămâne cel al moşierei Aneta Duduleanu în „Cuibul de viespi” (regia Horea Popescu, 1987), ecranizarea după piesa lui Alexandru Kiriţescu „Gaiţele”.

A jucat pe scenele marilor teatre ale capitalei precum: Odeon, Bulandra, Național, Teatrul de comedie. A interpretat roluri memorabile în „Coana Chirița” pe scena Teatrului Național din Iași şi în piesa „Dimineață pierdută”, după Gabriela Adameșteanu, cu personajul Vicăi Delcă, la Teatrul „L.S. Bulandra”

A avut roluri importante în teatru în piese precum „Romeo și Julieta la început de noiembrie”, „Scaunele”, „Cumetrele”, „Doctor fără voie”, „Nepotul”, „Așteptând la arlechin”, „Domnișoara Nastasia”, „Mamouret” etc.

La Teatrul „C. Tănase” a fost admirată în comedii muzicale şi de revistă, una din piesele jucate aici fiind „Vin americanii”.

A avut o carieră strălucită şi în radio şi televiziune, fiind remarcabile cupletele sale din programele de Revelion, sau colaborările cu Teatrul Naţional de Televiziune şi cu Teatrul Naţional Radiofonic.

A fost căsătorită din 1962 cu medicul anestezist Alexandru Botez, trecut la cele veşnice în 1996, şi nu are copii.

Pentru talentul său deosebit, Tamara Buciuceanu-Botez a fost răsplătită de-a lungul timpului cu peste 20 de premii.

În aprilie 2002 a primit “Premiul pentru întreaga activitate artistică” din partea Ministerului Culturii şi Cultelor, iar în 2004 i-a fost decernat premiul UNITER pentru întreaga activitate. În acelaşi an, artista a fost distinsă şi cu titlul onorific de „Societar de onoare al Teatrului Naţional Bucureşti”.

A primit premiul pentru întreaga carieră la Festivalul Internaţional de Film Transilvania în 2008.

Premii de excelenţă i-au fost oferite în 2009, de către TVR Internaţional, şi în 2011, la Gala Premiilor UNITER.

În septembrie 2011 Tamara Buciuceanu-Botez a primit o stea pe Walk of Fame – Aleea celebrităţilor din Piaţa Timpului din Bucureşti şi Placheta Oraşului Bucureşti din partea primarului general Sorin Oprescu, în semn de recunoaştere pentru întreaga sa carieră.

În 2012, Tabara Buciuceanu a primit Premiul Gopo pentru întreaga activitate.

Pe 15 iunie 2013, a apărut volumul „Tamara Buciuceanu. O viaţă închinată scenei”, de Bogdana Darie, o carte despre viaţa şi cariera actriţei, în descrierea căruia acad. Răzvan Theodorescu remarcă: „Cu siguranţă că Tamara Buciuceanu-Botez, cea pe care o iubim cu toţii, pe care am aplaudat-o de atâtea ori, profesoara „Isoscel“ pentru generaţii de cinefili, eroina a zeci de piese unde inteligenţa, subtilitatea şi umorul smulg admiraţia unui popor întreg, este imaginea însăşi a firescului, a agerimii, a bunăcuviinţei aceluiaşi popor. Pentru doamna Tamara, sigur este că viaţa i-a fost teatrul, iar teatrul i-a fost viaţa. Aşa cum poate i-a menit-o de mult, de mult de tot „îngerul vestitor“ de la Tighina”.

În primăvara anului 2014 artista a decis să pună punct acestei meserii, după o carieră de 62 de ani, afirmând la acel moment că „Este bine să lăsăm locul celor tineri. Eu mi-am făcut datoria, acum sunt liniştită, bine şi împăcată cu mine”.

În iunie 2014 Administraţia Prezidenţială a conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler Tamarei Buciuceanu-Botez, „în semn de înaltă apreciere, pentru remarcabilele interpretări artistice susţinute pe cele mai importante scene din ţară, pentru dragostea, dăruirea şi talentul de care a dat dovadă în promovarea artei teatrale”.

Simpla ei apariţie pe scenă de-a lungul impresionantei cariere a adus ropote de aplauze, însă artista a evitat mereu interviurile şi i-a plăcut să-şi trăiască viaţa cu decenţă.

Despre ea, actorul Horaţiu Mălăele, afirma sec: „Tamara Buciuceanu este o imensă uzină plutitoare pe oceanul artelor atât de dramatice, o minune singulară, născută anume să ne uluiască”.

de Răzvan Moceanu – RADOR
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6004
  • Thank you received: 726
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam #47250

A murit Mihai Constantinescu. Artistul a încetat din viață în urma unui stop cardio-respirator neresuscitabil

Compozitorul și interpretul de muzică ușoară Mihai Constantinescu a murit, marți seara, în jurul orei 19:00, la Spitalul de Urgență Floreasca din Capitală, după un stop cardio-respirator neresuscitabil. Artistul în vârstă de 73 de ani era în comă din luna mai a acestui an.

74280417_1367107400115211_3952946165317632_n.png


Ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, anunţa pe 14 mai că prognosticul în cazul artistului era unul rezervat. „Artistul, din păcate, se află în stare foarte gravă la Terapie Intensivă, la Spitalul de Urgenţă Floreasca. El a fost internat ieri dimineaţă, a venit în UPU în stop cardiorespirator, a fost resuscitat, intubat, se află la Terapie Intensivă”, preciza la acea dată ministrul.

„Știu că mulți oameni îl îndrăgesc și se roagă pentru el. Cu ajutorul lui Dumnezeu este bine, este mai bine. Se simte un pic mai bine, face pași mărunți. (...) Cu ajutorul lui Dumnezeu vor fi progrese”, declara în luna iulie soția artistului, Simona Secrier.

Artistul își anulase în luna martie câteva concerte din cauza stării de sănătate, fiind cunoscut de multă vreme cu probleme cardiace.

În anul 2008, Mihai Constantinescu a fost supus unei intervenţii chirurgicale la Secţia Clinică Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, cu diagnosticul stenoză aortică strânsă, cardiopatie valvulară, insuficienţă mitrală gradul 3/4, insuficienţă tricuspidiană gradul 2, hipertensiune pulmonară medie. În anul 2017, artistul a fost supus unei noi intervenţii chirurgicale, după ce valva mitrală a avut o disfuncţie.

Biografie: „Lumea minunată” a lui Mihai Constantinescu. Averea muzicală pe care o lasă în urmă
Mihai Constantinescu a fost unul dintre cei mai cunoscuți interpreți și compozitori de muzică ușoară tradițională românească, fiind autor a zeci de șlagăre care au rămas în memoria mai multor generații.

Născut pe 4 ianuarie 1946, Mihai Constantinescu a absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport din București în 1973, după ce, cu un an înainte, terminase cursurile Școlii Populare de Artă.

Artistul făcuse parte din corul de copii al Radiodifuziunii Române, iar, în anul 1964, a devenit membru al grupului Mondial, perioadă în care a lansat piesa „Păpușa”.

Mihai Constantinescu a mai cântat cu Modern Group, trupa lui Petre Magdin, în care Magdin cânta la trompetă, Marcel Dragomir la saxofon, Marius Ţeicu la pian.

Primele înregistrări au fost făcute la solicitarea lui Titus Munteanu, care l-a remarcat la una dintre audiţiile organizate de clasa Floricăi Orăscu. În 1971, a debutat la televiziune, într-un spectacol de varietăţi. Primele sale compoziţii, „Păpuşa” şi „Anotimpuri”, s-au bucurat de mare succes.

În 1975, melodia sa „Am visat” (interpretă Corina Chiriac), a obţinut Premiul III la Festivalul Şlagărelor de la Dresda, iar cântecul „I.E.F.S ura!”, locul I la festivalul „Şlagăre în devenire” (1981).

Mihai Constantinescu a mai cântat cu Modern Group, trupa lui Petre Magdin, iar apoi a fost remarcat de realizatorul TV Titus Munteanu, care apoi l-a lansat într-un trio, alături de Olimpia Panciu și Marius Țeicu, potrivit Mediafax.

În anul 1999 a lansat single-ul „Iubiți și câinii vagabonzi”, care s-a bucurat de o mare popularitate.

A fost şi compozitor, unele dintre piesele sale apărând pe dublul CD al cântăreţei Anastasia Lazariuc lansat în 2003. De altfel, Mihai Constantinescu a avut o colaborare lungă cu Anastasia Lazariuc, una dintre cele mai cunoscute melodii fiind "Maria".

De-a lungul carierei a avut numeroase turnee în Europa, dar și în SUA.

Mihai Constantinescu, unul dintre artiștii simbol ai muzicii ușoare românești
În 2002, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România i-a lansat un caiet de cântece selectate din șlagărele lansate în trei decenii. Tot în anul 2002, Mihai Constantinescu a primit Diploma de Onoare la Gala Muzicii Ușoare “O zi printre stele” din partea Ministerului Culturii.

Printre piesele celebre lansate de Mihai Constantinescu se mai numără "Sus în deal" (1987), dar și "O lume minunată" (1999).

Unul dintre artiștii simbol ai muzicii ușoare românești din anii 1970, alături de cântăreți precum Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Angela Similea, Cornel Constantiniu, Mihai Constantinescu a intrat într-un con de umbră în ultimele două decenii, muzica pe care o interpreta fiind considerată ușor depășită.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6004
  • Thank you received: 726
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .