Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:

SUBIECT: In Memoriam

Rasp: In Memoriam acum 4 săptămâni 18 ore #46261

A murit Dinu C. Giurescu. Istoricul avea 91 de ani

Academicianul Dinu C. Giurescu a murit la vârsta de 91 de ani, a declarat pentru MEDIAFAX biroul de presă al Academiei Române.

dinu-c-giurescu-tibi-bologh.jpg


Născut pe 15 februarie 1927, în Bucureşti, Dinu C. Giurescu a fost politician român, deputat în Parlamentul României şi vicepreşedinte al Partidului Conservator.

A fost fiul lui Constantin C. Giurescu şi nepotul lui Constantin Giurescu.

Licenţiat al Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti, în 1950, a obţinut în 1968 titlul ştiinţific de doctor în istorie.

A fost profesor la Universitatea de Artă, Secţia Istoria şi Teoria Artei-Muzeografie, în perioada 1968 - 1987 şi preşedinte al părţii române în Comisia româno-bulgară de istorie (1979 - 1985 şi din 1991).

A fost profesor la Universitatea Bucureşti, la Facultatea de Istorie, între anii 1990 - 1997.

A fost membru titular al Academiei Române din 2001 şi membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului Revoluţiei Române.

În aprilie 2014 a devenit vicepreşedinte al Academiei Române, funcţie pe care a deţinut-o un an.

Printre lucrările pe care le-a scris se numără "Anatefterul. Condica de porunci a vistieriei lui Constantin Brâncoveanu", Studii şi Materiale de Istorie Medie; "Istoria ilustrată a românilor" (1981), în colaborare cu Constantin C. Giurescu, "România în al doilea război mondial" (1999); "Cade Cortina de Fier -România 1947" (2002) etc.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5298
  • Thank you received: 715
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam acum 3 săptămâni 1 zi #46273

Ilie Gheorghe. Actorul, faimos pentru rolul lui Faust din spectacolul regizat de Purcărete, s-a stins la 77 de ani

646x404-41.jpg


Actorul Ilie Gheorghe a murit, sâmbătă noapte, la vârsta de 77 de ani. Înmormântarea va avea luni loc la Craiova, în oraşul care organizează în aceste zile Festivalul Internaţional Shakespeare. A făcut parte din trupa Teatrului Naţional din Craiova, a fost un actor fetiş al regizorului Silviu Purcărete, în ultimii ani, interpretând un rol extraordinar în spectacolul „Faust“ de la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, în regia acestuia.

Ilie Gheorghe se afla de câteva zile în spital, internat la urgenţă, în Craiova. Actorul, în vârstă de 77 de ani, a murit sâmbătă noapte, potrivit colegilor din Teatrul „Marin Sorescu“ din Craiova, care organizează în aceste zile Festivalul Internaţional Shakespeare. A fost un actor-fetiş al lui Silviu Purcărete, avea o experienţă de 50 de ani în teatru. A fost angajat al Teatrului Naţional din Craiova încă din 1967. "Teatrul Naţional Craiova este cernit în aceste zile când se desfăşoară Festivalul Internaţional Shakespeare: după o lungă suferinţă, a trecut în lumea celor drepţi marele actor Ilie Gheorghe, unicul Iona al teatrului românesc, preferatul lui Marin Sorescu, Logicianul lui Robert Wilson, Ducele lui Silviu Purcărete, Ubu Rex, Timon, Theseu, Sir Toby Belch, Caliban, Prospero în montările aceluiaşi maestru a cărui întâlnire providenţială în teatru şi în viaţă a numit-o „revelaţia vieţii mele”: „Colaborarea mea cu Silviu a însemnat pentru mine o triadă dumnezeiască – sănătate trupească, linişte sufletească şi, mai ales, desăvârşirea talentului de actor”. George Banu l-a numit „Faustul generaţiei noastre... actor care s-a dăruit unui teatru şi unui oraş... căci scena a tratat-o ca un altar privat, niciodată pervertit sau murdărit.” Familia teatrului craiovean se înclină în faţa unui actor cu un destin exceptional, interpret al atâtor roluri memorabile, admirat şi iubit de marele public timp de 50 de ani cât s-a dăruit artei teatrale.
La aniversarea jubileului de creaţie pe scena sălii „Amza Pellea”, Ilie Gheorghe a făcut o reverenţă în faţa admiratorilor săi: „Măria Ta, public craiovean, care timp de 50 de ani m-ai răsfăţat cu aplauzele tale în care ai pus şi dragoste, şi admiraţie. Îngăduitu-mi fie acum, la rându-mi, cu aceleaşi sentimente dublu întreite să-mi plec fruntea cu nemărginită recunoştinţă, şi din toată fiinţa mea să strig: îţi multumesc!”. Modest în viaţa personală, Ilie Gheorghe era Ducele pe o scenă unde au strălucit atâţia actori importanţi ai generaţiei sale. Robert Wilson a remarcat măreţia acestui artist dăruit: „În cei 47 de ani în care am lucrat cu actori tu eşti cu siguranţă în topul celor mai buni! Ceea ce faci tu este genial. Mulţumesc foarte mult.” Adio, Maestre! Teatrul Naţional Craiova îşi va aduce mereu aminte de căldura şi zâmbetul dumneavoastră, de curăţia credinţei statornice în misiunea pe care aţi îndeplinit-o timp de o jumătate de secol pe scena care plânge astăzi: „N-am trăit degeaba, n-am trecut prin teatru ca o umbră...”, se arată într-un comunicat al Teatrului Marin Sorescu de la Craiova.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5298
  • Thank you received: 715
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam acum 2 săptămâni 5 zile #46281

Mărturia istoricului care a scris biografia Doinei Cornea: „A trăit o dezamăgire faţă de tot ce s-a întâmplat după '89, pentru lipsa de patriotism a l

224x145-3.jpg


Istoricul Cornel Jurju, cel care a realizat o biografie a Doinei Cornea, spune că fosta disidentă a trăit mult timp cu dezamăgirea că România nu a reuşit să profite de şansa oferită în 1989. Cunoscută ca o susţinătoare a reinstaurării Monarhiei, Doina Cornea nu a ezitat să critice derapajele guvernelor aflate la cârma ţării după Revoluţie şi a refuzat orice compromis cu politicienii proveniţi din fostul partid comunist.

Doina Cornea, în vârstă de 89 de ani, a murit în noaptea de joi spre vineri în locuinţa sa din Cluj-Napoca. Cornel Jurju a vorbit despre personalitatea cunoscutei disidente, relevând o serie de momente importante din viaţa acesteia. De la momentul primei întâlniri cu Doina Cornea şi până la ultimele discuţii dintre cei doi, istoricul a creionat portretul unei personalităţi importante, un simbol al luptei împotriva regimului totalitar. Jurju a publicat în 2017 o carte specială, o biografie a Doinei Cornea, pe care a intitulat-o „Doina Cornea – dincolo de zid”.

Era dezamăgită de situaţia din ţară „Pentru mine, Doina Cornea e un adevărat simbol. A fost în primul rând o conştiinţă importantă, un patriot, un om care a luptat împotriva comunismului”, spune istoricul.

Parcursul şovăielnic al ţării spre integrarea euro-atlantică a reprezentat un motiv de îngrijorare pentru Doina Cornea. Fosta disidentă credea cu tărie că reinstaurarea Monarhiei ar reprezenta o garanţie în plus pentru consolidarea tinerei democraţii din România, dar şi un argument serios pentru parcursul ţării. „A trăit o anumită dezamăgire faţă de tot ceea ce s-a întâmplat după 89, pentru lipsa de patriotism arătată de liderii politici şi pentru tot ceea ce s-a întâmplat. Doina Cornea a fost extrem de ataşată de tot ceea ce a însemnat Casa Regală, a sperat mult timp că Regele Mihai ar putea reveni. Chiar a spus, prin 2016, după ce aflase că Regele Mihai este bolnav: „Majestatea sa Regele Mihai, ultima iubire care mi-a rămas. Sper să ne întâlnim undeva dincolo”, a dezvăluit Jurju.

Acesta îşi aminteşte una dintre cele mai importante întâlniri cu Doina Cornea, când a realizat un interviu special. „Am întâlnit-o în 1998, când am şi realizat un interviu mai special cu dânsa, un interviu care pleca de la primele ei amintiri şi se oprea la momentul respectiv. M-am dus încordat, cu multă emoţie, dar şi acum îmi amintesc cum m-a întâmpinat, binevoitoare, cu un zâmbet”, rememorează Jurju.

A luat apărarea copiilor evrei în faţa unui profesor antisemit Doina Cornea a încercat încă din copilărie să se ridice împotriva nedreptăţilor, fiind de partea celor oprimaţi. „Mi-au mai rămas în amintiri nişte episoade care spun foarte multe despre Doina Cornea. Mi-a povestit că în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial era elevă la Reghin, într-o perioadă în care Ardealul fusese luat de unguri. În timpul unei ore, profesorul maghiar i-a ridicat în picioare pe elevii maghiari şi a început să discute cu ceilalţi copii. Le spunea pur şi simplu copiilor că evreii sunt vinovaţi pentru război, pentru toate lipsurile şi pentru toate suferinţele lor. După ce şi-a încheiat tirada la adresa copiilor evrei, profesorul i-a dat afara din clasă. Impresionată, Doina Cornea, care era doar un copil, a ieşit şi ea afară după ei, încercând să-i consoleze, în special pe micuţa Fanny, care plângea în hohote. Asta spune multe despre Doina Cornea.”


Gest simbolic la Sighet Încă înainte de a deveni un opozant activ al regimului comunist şi să fie recunoscută inclusiv peste hotare, Doina Cornea a făcut un gest curajos, care nu a trecut neobservat nici de autorităţile vremii. „Alt episod care cred că merită amintit s-a petrecut undeva în 1982, înainte ca Doina Cornea să devină un opozant activ împotriva regimului comunist. Împreună cu fiica ei, Doina Cornea a făcut o vizită la Sighet. Ea ştia de cimtirul din Sighet unde fuseseră aruncate resturile foştilor deţinuţi politici morţi în închisorile comuniste, toţi cei care s-au luptat cu regimul. S-a dus în oraş, a vorbit cu localnicii şi s-a interesat unde se află acel loc. Nu s-a lăsat până când n-a aflat. Apoi, a luat un buchet mare de trandafiri şi i-a aruncat pe câmp, în semn de omagiu pentru victime.
Era un gest prin care i-a omagiat pe cei care s-au opus şi au luptat contra comunismului. Ulterior, ea a folosit acest episod pentru a argumenta faptul că orice gest, chiar dacă aparent e inutil, în realitate contează şi că poate schimba ceva”, a adăugat Jurju. Istoricul consideră că, spre deosebire de disidenţii români care doreau reformarea sistemului comunist, Doina Cornea a fost un caz unic: ea cerea eliminarea comunismului, nu transformarea lui într-un comunism cu faţă umană. Aşa a devenit cunoscută în Europa şi nu numai, din emisiunile unor posturi de radio precum „Europa Liberă”. „Poate că momentul legat de doamna Cornea care îmi stăruie cel mai mult în minte s-a produs chiar înainte de a o cunoaşte personal şi de a ne întâlni. Ţin minte că prin 1987-1988, tata ne-a povestit mie şi unor vecini că la Cluj există o doamnă, o personalitate, care îi critică pe comunişti şi li se opune în mod direct. Mi-a rămas în amintire ca un simbol, ca o primă idee de opoziţie, de luptă pentru libertate”, spune Jurju.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5298
  • Thank you received: 715
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam acum 1 săptămână 1 zi #46312

A murit fostul comentator sportiv Cristian Ţopescu

Fostul comentator sportiv Cristian Ţopescu a murit, marţi, la vârsta de 81 de ani. El a fost adus de urgenţă, în urmă cu o săptămână, la Spitalul Elias, în urma unor complicaţii cauzate de diabet, au anunţat reprezentanţii unităţii sanitare.

7423427-mediafax-foto-vlad-stan.jpg
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5298
  • Thank you received: 715
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: In Memoriam acum 1 săptămână 1 zi #46313

BIOGRAFIE Cristian Țopescu

topescu-a-murit.jpg




Dumnezeu sa-l ierte!
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15707
  • Thank you received: 4906
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: In Memoriam acum 6 zile 17 ore #46317

Regizorul Lucian Pintilie a murit la vârsta de 84 de ani

Regizorul Lucian Pintilie a murit miercuri, la ora 21,00, la Spitalul Elias din Capitală, transmite Agerpres.ro care îl citează pe purtătorul de cuvânt al unităţii medicale, Silvius Negoiţă.

646x404-42.jpg


Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, s-a internat duminică, 13 mai, la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, în stare foarte gravă, în contextul acutizării unor afecţiuni cronice. A fost admis în secţia de Terapie Intensivă, unde a necesitat investigaţii medicale, monitorizare şi tratament de specialitate, a precizat Silvius Negoiţă, potrivit Agerpres.

Lucian Pintilie a reprezentat un model pentru generaţii întregi de regizori şi actori. A fost o forţă, un om care lua complet în serios ceea ce făcea, după cum au povestit cei care l-au cunoscut. Pintilie a fost cel care l-ar fi putut face pe Victor Rebengiuc să o joace şi pe Julieta cum trebuie, omul care a repetat cu un fost ministru al culturii deschiderea unui eveniment de la New York timp de patru ore şi cel care a fost „părintele adoptiv” al filmului „Marfa şi banii” al lui Cristi Puiu. Lucian Pintilie este autorul unora dintre cele mai apreciate filme româneşti, printre care: „Reconstituirea“, „Balanţa“, „De ce trag clopotele, Mitică?“ şi a montat o serie spectacole de teatru, printre care şi „Revizorul“, interzis de comunişti în 1972. Interzis de comunişti Pintilie este regizorul care a fost „paralizat şi fascinat de abuz” atunci când comuniştii, la 19 iunie 1981, au decis să îi oprească lucrările la „De ce trag clopotele, Mitică?” şi să pună materialul realizat până la acel moment, sub cheie. Pintilie se remarcase printr-un stil sarcastic şi curajos şi printr-o viziuine critică asupra lumii, astfel că filmele sale stârneau adeseori controverse- publicul şi criticii îi iubeau însă opera.

Această procedură este fără precedent - fără precedent chiar în anii sumbri ai «obsedantului deceniu» - atît de fără precedent încît explică îndelungata mea tăcere, reacţia mea întîrziată. Am fost paralizat şi fascinat de abuz, tovarăşe secretar! Am stat cu gura căscată în dreptul gratiilor, ca ţăranul din celebra anecdotă cu girafa de la grădina zoologică, murmurînd - «aşa ceva nu există!» - Lucian Pintilie într-o scrisoare adresată lui Ilie Rădulescu, secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist Român Pelicula „Reconstituirea” fusese şi ea interzisă, în 1969.

A fost lansată în ianuarie 1970, fără publicitate şi premieră de gală şi a fost interzisă din nou, în decursul aceluiaşi an. Avea să revină pe ecranele româneşti abia în 1991, după ce făcuse deja furori în străinătate. În şedinţa Secretariatului CC al PCR din februarie 1970, Ceauşescu spunea că filmul lui Pintilie prezintă tineretul românesc drept unnul primitiv, însă „pe miliţieni pot să-i critice, că avem mulţi proşti!”. La 30 septembrie 1972, „Revizorul“, după Gogol, de la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, avea să fie, de asemenea, interzis. În 1973, regizorul părăsea ţara. Faptul că era mare l-a confirmat şi New York-ul când, în 2012, la MoMa, era organizată o retrospectivă cu 11 filme ale regizorului român, eveniment „sold-out” din prima zi. Într-un interviu acordat Theater Heute în 1977, gânditoarea americană Susan Sontag numea un spectacol de-al lui Pintilie, „Turandot”, printre cele care au marcat-o.

Această numire a reprezentat pentru regizor, una dintre cele mai importante dovezi de recunoaştere a operei sale, după cum declara, în 2012, într-un interviu din Dilema Veche. De asemenea, autobiografia sa, „Bricabrac”, a fost declarată în 2010, „Cea mai bună carte străină” de Sindicatul Criticilor de Cinema din Franţa. În cadrul lansării noi ediţii a volumului, din iunie 2017, Mihai Chirilov, Marie-France Ionesco, Corneliu Porumboiu, Victor Rebengiuc, Andrei Şerban, Corina Şuteu şi Cristi Puiu vorbeau despre covârşitoarea personalitate a marelui regizor. „Băi, eşti omul lui Pintilie, băi!” Primul contact al regizorului şi scenaristului Cristi Puiu cu filmele lui Pintilie avea loc pe vremea când se ocupa cu pictura şi nu era interesat de film. A văzut la Scala, „De ce trag clopotele, Mitică?” de trei ori, fiind sub şoc. După ultima proiecţie, în faţă, era Bujor Râpeanu de la televiziune, cu camera de filmat, care întreba oamenii dacă vrea cineva să spună ceva despre film.


Cristi Puiu a vrut să vorbească despre film şi a spus „nişte prostii, cu siguranţă”. Şi apoi am văzut «Reconstituirea» şi dintr-odată a apărut un autor în viaţa mea În momentul în care, la Geneva, trebuia să realizeze filmul de diplomă, Puiu s-a gândit la un documentar despre Pintilie- pe care încă nu îl cunoştea- un documentar al cărui titlu ar fi fost „La Re(con)stitution”. Cristi Puiu mărturisea, la acelaşi eveniment din 2017, că nu ar fi unde este acum, dacă nu ar fi fost Lucian Pintilie care i-a dat bani ca să termine „Marfa şi banii”. „Sună foarte... «scoatem violoncelele», dar e un fapt, e chiar un fapt. Adică filmul („Marfa şi banii”- n.r.) a murit, n-a intrat în post-producţie, nu erau bani. Banii au fost furaţi, am fost la CNC (Centrul Naţional al Cinematografiei- n.r.), l-am sunat pe domnul Stere Gulea care era acolo preşedinte sau vicepreşedinte, nu mai ţin minte. Am fost la Curtea de Conturi, a fost o poveste cu scandal. În final, Lucian Pintilie a recuperat filmul, a semnat contracte cu oamenii ăia şi filmul s-a născut.”, a povestit regizorul.

Pe generic, Cristi Puiu le-a mulţumit celor care l-au ajutat, în mod explicit lui Titi Popescu, lui Stere Gulea şi lui Lucian Pintilie pe care l-a numit părintele adoptiv al filmului. „Atunci când eşti regizor la început de drum şi un regizor de talia lui Pintilie apreciază ceea ce ai făcut, e foarte greu de povestit, de pus în cuvinte. A fost enorm pentru minte”, a spus Cristi Puiu. După ce şi-a văzut numele pe generic, într-o zi, când cei doi se plimbau, Pintilie l-a întrebat- îşi amintea Cristi Puiu- „Dragul meu, dumneata te-ai gândit când ai scris chestia aia pe generic? Că eu nu cred că e bine să faci asta”. Dar acela era adevărul lui Cristi Puiu. Lucian Pintilie îşi făcea griji că oamenii o să spună de tânărul său coleg de breaslă că e „din gaşca lui”. Pe vremea aceea însă, acesta din urmă credea că cinematografia e o pajişte cu miei, însă la scurt timp, avea să îşi dea seama că Pintilie avea dreptate. Unul dintre episoadele care i-au dovedit acest lucru a fost când a primit telefonul unui student care „i-a tras o înjurătură”, spunându-i „Bă, ai ajuns ca Nicolaescu”.

După ce a închis, studentul a revenit imediat cu un alt telefon: „Băi, eşti omul lui Pintilie, băi”. Niciun actor dezamăgit de Pintilie Victor Rebengiuc a fost coleg de facultate cu Lucian Pintilie. E recunoscător. Generaţia sa a avut un noroc foarte mare, acela de a avea regizori de talia lui Pintilie, lui Liviu Ciulei sau Vlad Mugur, profesionişti de la care au avut de învăţat. „...am fost beneficiarii unor izvoare extraordinare de artă, de cultură, de ştiinţa de a juca, de a învăţa să joci pe scenă personajul aşa cum este el, cum ar trebui să fie el”, spunea actorul. Rebengiuc- despre care Pintilie spunea că este cel mai mare actor cu care a lucat vreodată- nu a întâlnit niciun coleg de breaslă care să se declare dezamăgit de Pintilie sau care să spună că nu ar mai vrea să lucreze cu el niciodată- dimpotrivă, toată lumea îşi dorea să lucreze cu marele regizor. Cauza? Erau cuceriţi de farmecul şi genialitatea lui căci Pintilie ştia să lucreze cu actorul, atât de bine încât, explica Rebengiuc, l-ar fi putut face să o joace şi pe Julieta, i-ar fi reuşit. „Lacrima este în gât, tu nu mai simţi nimic” Corina Şuteu, fost ministru al Culturii, vorbea atunci despre experienţa de la New York alături de regizorul Pintilie, cu ocazia organizării retrospectivei la Muzeul de Artă Modernă din New York- MoMa. Unul dintre cele două episoade definitorii ale întâlnirii sale cu Pintilie.

Primul episod este cel de la 14 ani, când a văzut „Reconstituirea”, în plin comunism. Era filmul care a făcut-o să descopere că era ceva profund în neregulă cu societatea în care trăia, momentul „de rupere a cortinei”, momentul în care a înţeles unde trăia cu adevărat. Cel de-al doilea eveniment definitoriu, a fost la retrospectiva de la MoMa, când 400 de oameni au venit pentru a vedea primul film. Înainte de retrospectivă. Lucian Pintilie i-a spus Corinei Şuteu că se vor pregăti împreună pentru introducere. Ceea ce s-a întâmplat de fapt, a fost că au repetat timp de patru ore, iar Şuteu s-a simţit privilegiată. „Felul în care a repetat cu mine, detaliul, dorea ca eu să pronunţ anumite cuvinte... eu până la urmă am învăţat pe dinafară acea bucată din Bricabrac pe care el a citit-o şi pe care trebuia s-o citim alternativ. Am învăţat-o pe dinafară, iar el la un moment dat îmi dădea indicaţii de tipul: <>, povestea Corina Şuteu.

Lucian Pintilie s-a nascut in 1933 la Tarutino, in Basarabia. După absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, printre care: Copiii soarelui (1961), Proştii sub clar de lună (1962), Cezar şi Cleopatra (1963), Biedermann şi incendiatorii(1964), Inima mea e pe înălţimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu vişini (1967), Revizorul (1972), spectacol interzis de cenzura dupa a treia reprezentatie), precum şi două filme de lungmetraj: Duminica la ora 6 şi Reconstituirea. Din cauza interdicţiilor impuse de regimul comunist de a mai lucra în România, Pintilie a fost nevoit să părăsească ţara în 1973. În străinătate, a continuat să monteze spectacole de teatru,d ar şi de operă, pe importante scene din Franţa, Canada, SUA, Irlanda etc. Amintim câteva: pe Theatre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); Theatre de la Ville din Paris: Pescăruşul (1975), Cei din urma (1978), Trei surori (1979), Rata salbatica (1981), Azilul de noapte (1983), Arden din Kent (1984), Asta seara se improvizeaza (1987), Trebuie sa trecem prin nori (1988), Dansul mortii (1990) etc. Spectacole de operă: Festivalul de la Avignon: Orestia (1979); Festivalul de la Aix-en-Provence: Flautul fermecat (1980), de altfel spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa, Teatro Reggio de la Torino. În 1973 a realizat la Televiziunea iugoslava filmul Salonul nr. 6 dupa nuvela omonima a lui Cehov. In 1979 a filmat in Romania De ce trag clopotele, Mitica?, dupa un scenariu propriu pornind de la piesa D'ale carnavalului, dar, vreme de zece ani, filmul a fost interzis. Dupa 1990 a revenit în România şi a regizat o serie Balanţa (1992), O vară de neuitat (1994), Prea târziu (1996), Terminus Paradis (1998), După-amiaza unui torţionar (2000), Niki Ardelean, colonel in rezerva (Niki et Flo) (2003). În acelaşi timp, imediat după Revoluţie, a fost numit Director al Studioului de Creaţie Cinematografică al Ministerului Culturii.

Din această funcţie, a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, printre care Cristi Puiu, în debutul său pentru „Marfa şi banii“. O prezenţă mai degrabă discretă pe ecranele televizoarelor şi în presă, Pintilie preferat să se implice activ în opera de reformare morală a societăţii civile româneşti, fiind unul dintre membrii Grupului pentru Dialog Social. A fost premiat, în 2007, cu Premiul Gopo pentru întreaga activitate. Am alte dovezi că am trăit. Restul... Restul e un bricabrac – Adică cum bricabrac? – Adică un bricabrac, o carte fără un proiect precis, obiecte fără nicio valoare, uzate şi demodate, dar impregnate de timp, fragmente impregnate, enorm de multe hârtii, un război cu hârtiile. – Adică? – Adică eu am sentimentul că mă mut. Într-un alt spaţiu. Nu pot încă să-l definesc. E o nouă locuinţă. Toate amintirile strigă după mine să nu le uit. din volumul autobiografic „Bricabrac”.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 5298
  • Thank you received: 715
  • Karma: 13
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.