Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:

SUBIECT: Nu doar cuvinte...

Rasp: Nu doar cuvinte... #36675

Probabil că postarea asta o să-mi atragă critici și o scădere a nivelului de simpatie cu care mă privesc unii dintre conaționalii mei. Nu-i nimic, îmi asum și una și alta, chiar cu bucurie. Prefer să știu că spun mereu ce am de spus, indiferent de consecințe, prefer să mă pun liniștit în pat sera, cu gândul că peste zi am făcut tot ce a depins de mine pentru ca mediul din jurul meu să fie mai bun, mai curat, mai civilizat, fie că vorbim despre un nesimțit care-și aruncă pachetul gol de țigări pe geamul mașinii, fie că vorbim despre unul care parchează pe trotuar și obligă pietonii să iasă pe șosea, fie că vorbim despre fenomene sau fapte care au legătură cu meseria pe care o practic de ceva vreme, respectiv cu mâncarea.

Fenomenul care mă tulbură încă, deși poate n-ar trebui, poate ar fi mai bine să-mi strâng catrafusele și să mă mut într-o țară în care-i mai ușor din punctul ăsta de vedere, e foamea aparent endemică a românului. Sigur, poate ești tentat să spui “bucură-te, că dacă românul e mereu flămând, tu vinzi mai multă mâncare”. M-aș bucura, dacă aș crede că bucuriile vieții se rezumă doar la cantitate, dacă aș crede că “mult” e unul dintre singurele două cuvinte care ar trebui asociate mâncării, celălalt cuvânt fiind “ieftin”. Din păcate pentru mine (observ), părerile mele sunt altele.

”Ne plângem că România e în urma lumii civilizate din toate punctele de vedere, hulim restaurantele, cantinele și bistrourile, ne enervăm când primim mâncare proastă și-i etichetăm drept nesimțiți ori, în cel mai bun caz “de fițe” pe cei ce vând mâncare scumpă în localurile lor. Hai să vă spun ce cred eu: cred că noi, consumatorii, avem o parte importantă din vină. Meniul zile cu 11 lei/3 feluri nu e vina patronului de restaurant ci a clientului care strâmbă din nas și pleacă la vecinul care vinde cu 50 de bani mai ieftin. Mâncarea multă, pusă cu lopata pe un platou de lemn încărcat de grăsime nu-i vina patronului ci a clientului care vrea să mănânce 1800 de grame de cartofi țărănești cu ciolan, cu 26 de lei. Colicile biliare de după căruța de mici cu cartofi pai sunt tot vina noastră, pentru că, pentru a putea vinde cinci mici cu muștar, cartofi și pâine cu 11-14 lei, ei bine, micii aceia nu mai sunt ce ar trebui să fie iar uleiul în care au fost fripți cartofii e cel mai ieftin și n-a mai fost schimbat de două săptămâni.

Vrei să mănânci un hârdău de ciorbă de burtă cu 9 lei? O să primești apă fiartă cu burtă în ea, dreasă cu mult uturoi “să aibă gust”, smântână făcută din lapte praf și ouă Winny. Vrei un șnițel de un metru pătrat? O să primești 120 de grame de cotlet subțiat cu cioanul, îmbrăcat în multă făină, mult pesmet și ou lungit cu apă. Vrei să mănânci o căruță de cartofi pai cu 6 lei? Nu, n-o să primești din cei preprăjiți și congelați, care-s un lux în condițiile astea, o să primești cartofi vechi, numai buni de sămânță, curățați de o mătușă încovoiată 9 ore pe zi deasupra unui lighean, prăjiți în ulei de palmier scos din bidon în urmă cu zece zile și încins de 150 de ori în fiecare zi.

Îmi vei spune poate că generalizez nedrept și necuvenit, că nu toți românii sunt așa. Știu că nu toți sunt așa. Eu nu sunt așa, familia mea nu-i așa, mă înconjor de oameni care nu sunt așa. Cu toate astea, mă lovesc zilnic de problema asta. Mi se plâng clienții de ea (clienții mei sunt proprietari de localuri care vând mâncare), văd pe Facebook sute de comentarii de genul “ok, și mâncarea unde-i”, “cam puțin în farfurie”, “cam mică porția”, “asta-i mâncare sau resturi pe o farfurie”, la adresa unor fotografii care, să spunem, ilustrează o idee, un concept, o încercare de a armoniza niște gusturi, o farfurie dintr-un șir de opt pe care să le mănânci și de care să te bucuri cu adevărat la o masă.

Nu vreau să înțelegeți de aici că micii, cartofii țărănești, ciolanul, fasolea și ciorba de burtă sunt rele. Departe de mine gândul. Le gust și eu, îmi plac, țin la ele ca la niște valori ale gastronomiei naționale. Problema mea nu-i acum legată de ce mâncăm ci de cum și cât mâncăm. Dacă vrem să evoluăm ca națiune, e obligatoriu să ne reconsiderăm puțin obiceiurile și atitudinea față de mâncare. Să învățăm că “mai puțin în farfurie” înseamnă de fapt “viață mai lungă și mai bună”. Și n-o spun doar eu, o spun oameni mai educați decât mine la acest capitol, oameni care au și argumente științifice de partea lor.

Uneori mă întristez foarte tare și-mi spun că poporul meu nu merită mai bine, nu pentru că ar fi mai prost decât alte popoare ci pentru că nu-și dorește mai bine. Poporul meu își dorește “mai mult”. Poporul meu vrea să trăiască într-o Mare crăpelniță națională, alimentată ocazional cu sarmale “pe gratis” la adunări religioase și “mici electorali”. Și-mi vine să plec, vă spun drept. Apoi îmi spun că dacă pleacă toți cei care văd lucrurile altfel, n-o să se schimbe niciodată nimic, nu în bine. Și mai rămân o vreme. Să fiți sănătoși.”

Sursa: https://t.co/Bv5atnFDMn
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Nu doar cuvinte... #36676

”Ceaiul verde are efecte benefice nu doar asupra sănătăţii. O cercetare recentă a demonstrat că această băutură, originară din Asia, măreşte capacitatea cognitivă.

Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Basel din Elveţia a arătat că acest tip de ceai stimulează memoria de lucru.
Descoperirea este foarte importantă, în special pentru pacienţii care suferă de tulburări cognitive, cum este demenţa.

Şi alte studii anterioare sugerau că ceaiul verde măreşte performanţele cognitive, dar nu exista o explicaţie pentru acest efect benefic. Cercetarea recentă a demonstrat că extractul de ceai verde măreşte gradul de conectivitate al creierului.

Voluntarii care au luat un extract de ceai verde au avut rezultate multe mai bune la test, memoria lor de lucru funcţionând mult mai bine decât cea a voluntarilor care au luat placebo.

Subiecţii au fost supuşi apoi unui test la RMN, pentru a se vedea activitatea lor cerebrală şi modul în care aceasta este stimulată de băutura cu extrect de ceai verde.

Cei care au băut acest extract aveau o mai bună conectivitate între cortexul frontal şi cel parietal al creierului, precizează profesorul Stefan Borgwardt, de la Psychiatric University Clinics, care a participat la studiu.”

Sursa: Counsel & Heal
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: pokuletz78

Rasp: Nu doar cuvinte... #36689

Ceaiul verde are efecte benefice nu doar asupra sănătăţii. O cercetare recentă a demonstrat că această băutură, originară din Asia, măreşte capacitatea cognitivă.

Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Basel din Elveţia a arătat că acest tip de ceai stimulează memoria de lucru.
Descoperirea este foarte importantă, în special pentru pacienţii care suferă de tulburări cognitive, cum este demenţa.

Şi alte studii anterioare sugerau că ceaiul verde măreşte performanţele cognitive, dar nu exista o explicaţie pentru acest efect benefic. Cercetarea recentă a demonstrat că extractul de ceai verde măreşte gradul de conectivitate al creierului.

Voluntarii care au luat un extract de ceai verde au avut rezultate multe mai bune la test, memoria lor de lucru funcţionând mult mai bine decât cea a voluntarilor care au luat placebo.

Subiecţii au fost supuşi apoi unui test la RMN, pentru a se vedea activitatea lor cerebrală şi modul în care aceasta este stimulată de băutura cu extrect de ceai verde.

Cei care au băut acest extract aveau o mai bună conectivitate între cortexul frontal şi cel parietal al creierului, precizează profesorul Stefan Borgwardt, de la Psychiatric University Clinics, care a participat la studiu.

Sursa: Counsel & Heal
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Nu doar cuvinte... #36690

”Uneori, cu o portie buna de ras, multe din asa zisele probleme se risipesc. Asadar, indiferent de ce e in viata ta acum, daruieste-ti un zambet din suflet.

Un tip aflat la judecată pentru că a condus sub influenţa alcoolului:
- Domnule judecător, aş vrea să vă fie clar! Eu nu eram beat, eram doar puţin băut!
- De acord! Atunci nu te mai condamn la 15 zile, îţi dau doar 2 săptămâni!...”

Sursa: Ozibuna.net
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Nu doar cuvinte... #36766

"Un călugăr bătrân se ruga pe malul unei ape curgătoare. Se ruga în mijlocul naturii, privea cristalinul apei, când remarcă un scorpion căzut în apă; şi lupta cu disperare să-şi salveze viaţa. Înduioşat şi plin de milă, pustnicul băgă mâna în apă şi scoase scorpionul la mal. Acesta însă, drept răsplată, îl înţepă îndată pe chiar salvatorul lui.
După o vreme, când îşi deschise ochii din nou din rugăciune, bătrânul văzu că scorpionul era iar în apă pe punctul să se înece. Din nou îl salvă bătrânul călugăr, iar scorpionul îl înţepă pentru a doua oară, aşa de tare încât acesta suspină.
Când această scenă se repetă pentru a treia oară, un pelerin care observa de departe, foarte atent, toate acestea, îl întrebă pe bătrân: "Dar de ce îl ajuţi mereu pe acest scorpion nemernic, care în loc să-ţi mulţumească el te răneşte mereu?"
Fiule, amândoi ne urmăm firile noastre, spuse bătrânul înţelept. Ţine de firea scorpionului să înţepe şi de a mea să fac binele necondiţionat, în iubire şi compasiune!"
Pornind de la aceasta poveste cu talc primita pe Facebook, m-am gandit la lumea noastra interioara, in care exista o parte scorpionica si o parte plina de iubire si compasiune, fiecare cu treaba/firea ei.
Cum e saptamana Patimilor, m-am intrebat cum ar fi ca in aceste zile sa ne folosim de acea parte de lumina a fiintei noastre pentru a ne oferi noua iubire, compasiune, acceptare, astfel incat sa renastem mai liberi, mai puternici, mai conectati la sursa noastra de bunastare.
"Dorinte, frici, nevoi, griji... Sunt multe lucruri care formeaza un paravan intre noi si esenta noastra. Ajungem la claritate atunci cand incepem sa remarcam si identificam tot zgomotul interior care ne distrage." Yaron Golan
Jason Gray - Remind Me Who I Am

Sursa: ozibuna.net
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Nu doar cuvinte... #36787

Momente de istorie....probabil......mai puţin sau deloc auzite....

Dean Rusk, Secretarul de Stat al lui JFK era in Franta in anii 60, cind De Gaulle a decis sa iasa din NATO.
De Gaulle a spus ca vrea ca toti militarii SUA sa paraseasca Franta cit mai curind posibil.
Rusk a raspuns:
- Aceasta se refera si la cei care au murit pentru eliberarea Frantei si sunt inmormintati aici ?
Puteai sa auzi cum cade un ac!...

Conferinta internationala in Franta cu ingineri, inclusiv francezi si americani. Intr-o pauza, un inginer francez revine in sala spunind:
Ati auzit ultima timpenie facuta de Bush? A trimis un portavion in Indonezia si ajute victimele tsunami-ului!
Ce or fi avind de gind, sa-i bombardeze?
Un inginer de la Boeing s-a ridicat si a replicat linistit:
- Portavioanele noastre au trei spitale la bord si pot trata mai multe sute de pacienti. Ele sunt cu energie nucleara si pot alimenta cu electricitate instalatiile de pe uscat, au trei cantine cu o capacitate de a servi cel putin 3000 de consumatori cu trei mese pe zi. Pot produce mai multe mii de galoane de apa proaspata din apa de mare pe zi si au o jumatate de duzina de helicoptere care transporta victime de pe puntea de aterizare. Avem unsprezece asemenea nave. Cite are Franta?
Puteai sa auzi cum cade un ac!...

Un amiral al Royal Navy lua parte la o conferinta navala care cuprindea si amirali din SUA, Marea Britanie,
Canada, Australia si Franta. La un cocktail, se afla un mare grup de ofiteri din toate aceste natiuni. Toata lumea vorbea englezesteں isi sorbea bauturile, dar un amiral francez s-a plins ca, in timp ce europenii invata numeroase limbi straine,
englezii vorbesc doar englezeste.
A intrebat:
- De ce se intimpla ca mereu trebuie sa vorbim englezeste in conferintele astea si nu franceza?
Fara ezitare, amiralul britanic a replicat:
- Pentru ca americanii, britanicii, canadienii si australienii au facut asa ca sa nu fiti nevoiti sa vorbiti germana!
Puteai sa auzi cum cade un ac!...

Robert Whiting, un mosulica american de 83 de ani soseste la Paris cu avionul.
La vama, pierde citeva minute sa-si caute pasaportul, ratacit in sacul de voiaj.
- Ati mai fost in Franta domnule? i se adreseaza sarcastic functionarul vamal.
D. Whiting admite ca a mai fost.
- Atunci trebuia sa stiti ca trebuie sa aveti pasaportul la indemina.
Americanul replica:
- Ultima oara cind am fost aici n-a trebuit sa-l arat.
- Imposibil. Dumneavoastra americanii trebuie totdeauna sa aratati pasapoartele cind intrati in Franta.
Batrinul american il privi adinc in ochi pe francez. Apoi explica linistit:
- Cind am ajuns la tarm la Gold Beach in ziua Z in 1944, pentru a ajuta la eliberarea acestei tari, n-am gasit nici un francez caruia sa-i pot arata pasaportul.
Puteai sa auzi cum cade un ac!...

Sursa: ozana ana
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Nu doar cuvinte... #36990

Ce fel de femeie îi place unui bărbat când e bolnav? Cercetătorii au descoperit ceva surprinzător

Unui bărbat bolnav i se pare mai atrăgătoare o femeie aşa-şi-aşa decât una foarte drăguţă şi feminină, iar fenomenul ar putea avea explicaţii evolutive, spun autorii unui studiu recent.
Femeile nu foarte drăguţe par mai atrăgătoare în ochii bărbaţilor atunci când bântuie bolile: un studiu a arătat că bărbaţii din ţări cu un standard scăzut al sănătăţii sunt mai puţin atraşi de femei cu chipuri foarte feminine, comprativ cu bărbaţii din ţări cu standarde mai înalte de sănătate.
Când contextul e dominat de boală, explică cercetătorii, bărbaţii par să prefere femei mai „puternice”, capabile să susţină gospodăria, în loc de femei mai drăguţe, poate mai fertile, dar şi mai fragile.
Oamenii de ştiinţă finlandezi de la Universitatea din Turku au cercetat preferinţele a 1800 de bărbaţi, din 28 de naţiuni, cu diferite probleme de sănătate, cerându-le să evalueze cât de atrăgătoare li se par chipurile unor femei în fotografii. Fotografiile erau perechi, reprezentând aceleaşi femei, dar cu trăsăturile uşor modficate cu ajutorul computerului, pentru a părea mai feminine într-una dintre poze şi mai puţin feminine în celalaltă.
Bărbaţii cu cea mai bună stare de sănătate au fost cel mai mult atraşi de femeile mai feminine.
Bărbaţii japonezi au arătat cea mai marcată preferinţă pentru feţe foarte feminine, iar bărbaţii nepalezi – cea mai scăzută preferinţă în acest sens. Rezultatele studiului au fost publicate în Biology Letters.
Explicaţiile cercetătorilor? Femeile cu trăsături ceva mai masculine s-ar putea dovedi mai utile în situaţiile dificile, cum este şi cea când bărbatul este bolnav. Sau, poate, efectele bolii modifică nivelul de testorosteron al bărbaţilor, ceea ce influenţează preferinţele acestora în ceea ce priveşte aspectul fizic al femeilor.

Sursa: Mail Online
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Nu doar cuvinte... #36991

O reuşită remarcabilă. Ce au aflat cercetătorii după ce au analizat sângele celei mai bătrâne femei din lume

Născută în 1890, Hendrikje van Andel-Schipper a trăit 115 ani, fiind la un moment dat declarată cea mai bătrână femeie din lume. Pe lângă longevitate, ea s-a bucurat şi de o sănătate deosebită, având judecata clară şi sistemul circulator perfect funcţional până în ziua morţii.
Hendrikje şi-a donat corpul pentru cercetări ştiinţifice, iar acum experţii au analizat sângele ei şi au aflat cum este afectat corpul uman de procesul de îmbătrânire.
Cercetătorii au aflat că durata de viaţă a unui om este limitată de capacitatea celulelor stem de a regenera ţesuturile.
Aceste celule ajung la un moment dat la o stare de „epuizare” şi încep să moară, reducând astfel capacitatea corpului de a regenera ţesuturile şi celulele vitale, cum este sângele.
În cazul lui Hendrikje, două treimi din celulele albe din sânge care au rămas în corpul ei la moarte au provenit din doar 2 celule stem.
Deci, aproape toate celulele stem din corpul ei muriseră. Ceea ce este uimitor, având în vedere că oamenii se nasc cu aproximativ 20.000 de celule stem în sânge, iar 1.000 din acestea sunt active permanent pentru a reface sângele, explică Henne Holstege, de la VU University Medical Center din Amsterdam, care a coordonat această cercetare.
Sistemul imunitar al lui Andel-Schipper era atât de eficient încât elimina toate celulele cu mutaţii periculoase, care ar fi putut produce cancer sau alte boli grave. În cazul bătrânei, toate mutaţiile descoperite erau inofensive.
„Acum putem observa mutaţii somatice în sânge, în ţesut sănătos, care nu este afectat de cancer, deci putem să ne gândim ce implicaţii are acest lucru pentru sănătate”, spune Chris Tyler-Smith, de la Wellcome Trust Sanger Institute din Hinxton, Marea Britanie.
La rândul său, Holstege crede că un corp ar putea fi întinerit prin injectarea de celule stem conservate la naştere. Ea precizează însă că doar sângele ar putea fi întinerit în acest fel, nu şi ţesuturile.
Sursa: New Scientist
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Nu doar cuvinte... #37192

"Viața nu te întreabă niciodată dacă ești pregătit sau nu de o nenorocire. Nu îți dă niciun preaviz și niciun avertisment înainte să te surprindă cu un necaz, care să îți prăbușească întreg universul.

Nu te întreabă dacă e prea devreme sau prea târziu, nici dacă e corect sau nu.

Nu te întreabă dacă vei suporta sau nu, nici dacă ești pregătit sau nu ca să pierzi tot ce ai.

Nu te întreabă cât de mult iubești pe cineva sau cât de mult depinzi sufleteşte de anumiţi oameni atunci când îi va răpi de lângă tine, obligându-te să înduri chinul şi amărăciunea singurătății.

Nu te întreabă dacă ești copil sau încă prea tânăr ca să îți pierzi părinții.

Nu, viaţa nu te întreabă nici dacă ești sau nu destul de puternic pentru a trece printr-o decepție.

Nu te întreabă cât ai râs, înainte să te facă să plângi, nici cât te-ai bucurat, înainte să te facă să suferi.

Nu te întreabă dacă meriți sau nu să fii rănit, batjocorit, umilit, trădat, părăsit, judecat.

Nu te întreabă ce ai făcut bun sau rău și, de multe ori, te răsplătește cu rău pentru faptele tale bune.

Nu te întreabă dacă vei putea trăi într-un alt loc sau dacă eşti pregătit să renunţi la visele tale şi la drumul ales atunci când îţi schimbă brusc direcţia de mers şi te smulge din locul în care sufletul tău se simte acasă.

Nu te întreabă câte ai și câte ai sacrificat pentru a avea un ceva, atunci când te păgubește de tot ce ai agonisit.

Nu te întreabă cât de fericit ai fost sau dacă măcar ai fost fericit vreodată, înainte de a te copleși cu nefericire.

Nu te întreabă dacă ai apucat să trăiești şi dacă ți-ai împlinit măcar o parte din vise, înainte să te lovească nemilos cu o boală care îți va arăta cu paşi uneori lenţi şi nemiloşi sfârşitul. Sfârşitul planurilor tale, viselor tale, gândurilor tale, iar într-un final, sfârşitul tău.

Nu. Viaţa nu te întreabă niciodată nimic. Nu ține cont de cine ești și de ce ai făcut bun sau rău. Ea doar îți dă un test de supraviețuire, o lovitură şi te lasă să te descurci. Şi aici apar opţiunile... toate sub formă de lecţii, unele mai dure altele mai blânde, dar în urma cărora cu siguranţă te vei schimba, de multe ori atât de mult, până la a nu te mai recunoaște pe tine.

Toate aceste lovituri îți dau ocazia să îți testezi limitele și să forțezi depășirea acestora. Îți dau ocazia să vezi cine te-a iubit cu adevărat și cine te-a iubit doar declarativ şi interesat. Îți vor da ocazia să vezi cine ești, ce poți și ce însemni, atât pentru cei din jurul tău, cât şi pentru tine însăţi.

Cu toate acestea, oricât de multe experiențe vei trăi, nu vei ști niciodată câte poți îndura... Pentru că oamenii nu îşi cunosc limitele. Nu vei ști unde vei ajunge și nici felul în care te vor schimba loviturile primite, care, te pot înrăi sau te pot face mai bun; te pot transforma într-un om puternic, încrezător, luptător sau te pot transforma într-un om vulnerabil, speriat, resemnat.

Viaţa, drumurile, loviturile şi oamenii ei, te pot îndepărta sau te pot apropia de tine... totul ţine doar de alegeri."

Sursa: Ozibuna.net.
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Nu doar cuvinte... #40376

Despre viața
Totul este relativ...
Odată, într-un sat trăia un bătrân sărac, care avea un cal frumos ce-l ajuta la toate treburile. Calul era atât de frumos și puternic, încât ajunsese să fie cunoscut în toată regiunea aceea.
Într-o zi, un principe care auzise de faima calului, a venit la acel țăran și, fiind impresionat de frumusețea calului, a vrut să-l cumpere, oferindu-i bătrânului o sumă mare de bani. Dar bătrânul nu a vrut să-și vândă iubitul său cal de care se legase sufletește de atâția ani. După ce a plecat principele, sătenii i-au spus:
– Bine, dar ești atât de prost? Vinde-l pentru binele tău! Vei lua mulți bani și vei fi fericit.
– Nu pot să-l vând, căci pe mine calul mă ajută la treburile mele. Știe oare cineva ce este bun și ce este rău? Numai Dumnezeu știe.

Și astfel calul a rămas la bătrânul țăran, ca cel mai bun însoțitor al său.

Într-o dimineață când bătrânul s-a trezit, a văzut că îi plecase calul de acasă. Atunci consătenii săi s-au adunat ca să-l compătimească și i-au zis:
– Ce mare rău te-a ajuns! Acum cine te va ajuta la treburile tale? Ai fost un prost că nu ai vândut atunci calul. Acum nu ai nici bani, nici cal.

Dar bătrânul cu liniștea care-l caracteriza le-a răspuns:
– Și cine știe ce este bun și ce este rău? Numai Dumnezeu știe.

Atunci sătenii au plecat, crezând că bătrânul s-a smintit la minte. Însă după câteva zile calul bătrânului s-a întors împreună cu alți câțiva cai sălbatici, la fel de frumoși ca și cel al bătrânului, pe care îi întâlnise în pădure. S-au adunat iarăși sătenii la casa bătrânului și i-au zis:
– Ce norocos ești! Te-a ajuns un mare bine, căci acum ai mai mulți cai care să te ajute.

Dar bătrânul le-a răspuns:
– Și cine știe ce este bun și ce este rău? Numai Dumnezeu știe. Dar să știți că sunt fericit că mi s-a întors calul.
Sătenii l-au privit iarăși disprețuitor și au plecat.

După câteva zile, fiul țăranului, încălecând pe un cal, a căzut și și-a rupt un picior, rămânând invalid. Din nou s-a adunat consătenii săi și i-au zis:
– Ce rău te-a ajuns iarăși? Cu caii care au venit ți-ai pierdut mâna dreaptă – pe fiul tău – și nu mai are cine să te ajute la treburi.

Dar bătrânul le-a răspuns din nou:
– Cine știe ce este bun și ce este rău? Numai Dumnezeu știe.

Nu a trecut o săptămână de la accident și o țară vecină a proclamat război țării sale. Atunci armata a trecut și prin satul lor și i-a adunat pe toți bărbații tineri pentru război. Dar pe fiul bătrânului nu l-au luat, fiindcă avea un picior bolnav, și astfel nu a luat parte la luptele sălbatice care au urmat.

Au venit iarăși sătenii și i-au spus:
– Ești foarte norocos, căci pe fiul tău îl ai totdeauna lângă tine, în timp ce ai noștri merg să moară în război.

Și iarăși bătrânul le-a răspuns cu delicatețe:
– Noi, oamenii, nu știm niciodată destul, ca să putem judeca dacă ceva este binecuvântare sau nenorocire. Frații mei, încă nu ați înțeles că numai Dumnezeu știe binele și răul nostru?

sursa:marturieathonita.ro
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Nu doar cuvinte... #40377

A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari. La unele stia sa le raspunda, la altele nu.
Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui batran intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.blue_butterfly
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.
-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!
Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Nu doar cuvinte... #40386

Unul dintre finaliştii proiectului avangardist Mars One: "Este o farsă"

Unul dintre finaliştii programului Mars One, ce vizează trimiterea în anul 2024 a unui echipaj de astronauţi pentru a coloniza planeta roşie, afirmă că întregul proiect va fi un eşec pentru că este foarte firav. Irlandezul Joseph Roche, astrofizician la Trinity College din Dublin, a dezvăluit că procesul de selecţie Mars One a fost o glumă şi că finaliştii sunt încurajaţi să doneze chiar ei bani pentru proiect.

"Mi se pare un coşmar faptul că sunt oameni care continuă să susţină acest proiect şi-i acordă bani şi atenţie, iar apoi va ajunge inevitabil la momentul în care întregul eşafodaj se va prăbuşi. Pentru mine ar fi un coşmar să fiu cumva legat de o astfel de farsă care ar afecta percepţia publică asupra ştiinţei", a declarat Roche pentru revista Medium.

Proiectul Mars One a primit diverse critici de la lansarea lui. Iniţial un susţinător al acestui ambiţios proiect de colonizare a planetei Marte începând cu anul 2024, fizicianul premiat cu Nobel, a avertizat că este nevoie de mai mult timp decât este prevăzut în proiect pentru a pregăti o asemenea misiune, iar costurile vor fi mult mai mari decât cele prevăzute.

Mars One este un proiect lansat de olandezul Bas Lansdorp, cofondator şi preşedinte al companiei care are ca scop trimiterea, în 2024, a unui echipaj de patru voluntari pentru colonizarea planetei Marte, fără posibilitatea de a reveni pe Terra, după o călătorie care va dura şapte luni.

Călătoria spre Marte, care se află la o distanţă de circa 64,3 milioane de kilometri de Terra, în funcţie de poziţionarea pe orbită, durează aproximativ 200 de zile.

Bugetul misiunii, de 6 miliarde de dolari, este mult mai mare decât suma de 1,8 miliarde de dolari cheltuită de NASA pentru roverul Curiosity, cel mai avansat robot trimis de pământeni pe Marte.

Mars One vrea să finanţeze proiectul prin intermediul unui reality-show TV, în cadrul căruia vor fi aleşi cei 24 participanţi şi care va prezenta pregătirea acestora.

Cleopi
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Nu doar cuvinte... #40387

O CINĂ ÎN ÎNTUNERIC
Alwyn Menezes

Vreau să vă împărtășesc o experiență minunată pe care am avut-o recent în Singapore. Într-o seară de vineri am fost invitat la un eveniment organizat de MNC Vendor [o firmă de recrutare de forță de muncă], cu scopul de a strânge fonduri pentru orbii aflați într-un centru pentru persoane cu dizabilități. Pentru că era vorba de vineri seara, primul meu impuls a fost să nu mă duc, gândindu-mă că o să fie ceva plictisitor și ar fi mai bine să-mi încep week-end-ul într-un mod mai relaxant. Dar, fiind singur și neștiind cum aș putea să-mi omor timpul în Singapore, m-am decis să accept invitația și mi-am confirmat online participarea, motivat fiind și de faptul că în invitație se menționa că este vorba de o cină gratuită. De asemenea, m-am gândit la eveniment și ca la o oportunitate de a întâlni câțiva oameni interesanți, cu care aș putea conversa.

Ajuns la fața locului, am remarcat că se adunaseră vreo 40 de persoane din diferite domenii de afaceri, și chiar câțiva indieni, cu care am putut vorbi în limba mea despre viața în Singapore și alte lucruri plăcute. Apoi a început evenimentul pentru care fuseserăm invitați.

Pentru început, ni s-a arătat un film despre centrul pentru handicapați – activitățile care se desfășoară acolo și modul în care sunt ajutați orbii din Singapore să ducă o viață cât mai aproape de normal. A fost un video de numai 15 minute, captivant și inspirațional. Am văzut oameni de diferite vârste și profesii care-și dedicau o parte din timpul lor pentru a-i ajuta pe acești ghinioniști ai soartei, fără să aștepte nimic în schimb. Am citit satisfacția și împlinirea pe chipurile lor, pentru simplul fapt că reușeau să-i ajute.

După film, am fost adunați toți într-o sală, unde am fost informați despre următorul eveniment. Tema acestuia era „Cina în întuneric”, și acesta este evenimentul pe care vreau să vi-l împărtășesc, pentru că merită. În ce consta această cină? Toți cei 40 de participanți urma să luăm cina într-o încăpere cufundată într-un întuneric total. Următoarele două ore au fost plănuite, organizate, conduse și executate de către trei tineri nevăzători – o fată (șefa) și doi băieți (ajutoarele ei) – care formau echipa de voluntari.

Mai întâi, șefa ne-a învățat câteva reguli, pe care trebuia să le respectăm, pentru a putea lua masa în mod normal. Acestea sunt, de fapt, unele dintre standardele pentru nevăzători, care le fac viața mai ușoară:

1. Când sunteți așezați la masă, lucrurile din fața dv. sunt plasate în felul următor:
- farfuria se află în mijloc;
- la ora 6:00 față de farfurie se află un șervet împăturit;
- la ora 3:00 față de farfurie se află lingura;
- la ora 9:00 față de farfurie se află furculița;
- la ora 12:00 față de farfurie se află cuțitul;
- la ora 2:00 față de farfurie se află un pahar gol;

2. Două carafe mari vor circula în jurul mesei. Cea de formă dreaptă conține apă, iar cea de formă curbată conține suc de portocale.

3. Când, pe baza alegerii dv., una dintre cele două carafe ajunge la dv., trebuie să vă turnați singuri în pahar. Pentru aceasta, trebuie mai întâi să vă introduceți degetul mare de la mâna stângă în pahar, așa încât, atunci când îl umpleți și lichidul vă atinge degetul, să vă opriți.

Acestea fiind zise, fata a întrebat dacă toată lumea a înțeles. Toți am răspuns „da”, dar de fapt eram confuzi, încercând să ne amintim ce ne-a spus și să ne confirmăm unul altuia ce am reținut.

Următoarele minute au fost instructive și amuzante în același timp. Toți invitații am fost împărțiți în grupuri mai mici și direcționați spre sala de mese întunecată. Fiecare dintre noi a fost condus la scaunul său de o persoană oarbă, care a plecat numai după ce s-a asigurat că ne-am așezat. Am avut toți același sentiment ciudat, pentru că, de fapt, noi, văzătorii ar fi trebuit să-i ghidăm și să-i ajutăm pe nevăzători.

Într-o beznă totală, în care nu puteam zări nimic, am mâncat mai multe preparate delicioase, fără să le vedem. Ni s-au servit băuturi, două aperitive, felul principal și deserturi. Uimitor mi s-a părut faptul că cei trei orbi au știut să-i servească pe vegetarieni cu preparate vegetariene, deși aceștia erau așezați la întâmplare la mese (am uitat să vă spun că atunci când mi-am confirmat participarea online, una din întrebările la care a trebuit să răspund a fost „vegetarian” sau „non vegetarian”; evident că am bifat „vegetarian”, pentru că asta sunt). Serviciul echipei a fost impecabil, n-a trebuit să așteptăm între feluri. Cum terminam un preparat, ni se servea următorul, fără nicio întârziere.

După vreo oră și jumătate de luat masa în întuneric, șefa ne-a întrebat dacă toată lumea a terminat de mâncat, iar după ce a primit confirmarea, a aprins luminile în sală.

Toți am părăsit sala de mese cu lacrimi în ochi. Ne-am dat seama cât de norocoși am fost să fim dăruiți cu ochi pentru a vedea această lume frumoasă în care ne-am născut. Ne-am dat seama cât de grea este viața pentru un om căruia îi este imposibil să vadă. Ne-am dat seama cât de inconfortabil ne-am simțit noi timp de 90 de minute, cât am fost privați de vedere, și cum trebuie să se simtă ei, trăind toată viața așa. Ne-am dat seama că nu știm să apreciem lucrurile simple, că alergăm toată viața după ce nu avem, fără să fim recunoscători pentru ce ni s-a dat. Fiți bucuroși și iubiți tot ce vi s-a dat în această viață. Puteți încerca să obțineți ceea ce nu aveți, dar nu fiți triști dacă nu reușiți. Gândiți-vă că oricum aveți deja mai mult decât alții. Gândiți-vă la experiența pe care am trăit-o eu și poate filosofia voastră de viață se va schimba.

Sursa: https://groups.google.com/forum/#!topic/gfpr/ismiQ72sImU
Cleopi
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Nu doar cuvinte... #40388

O jurnalistă a încercat o metodă veche de 5.000 de ani împotriva celulitei.

O jurnalistă a publicaţiei Businss Insider a încercat un tratament vechi de 5.000 de ani pentru combaterea celulitei.
Creme, geluri, masaje speciale – toate le promit femeilor că în pot scăpa de celulită în timp record. Câte dintre acestea însă funcţionează cu adevărat? O jurnalistă a publicaţiei Business Insider a testat recent un „tratament” vechi de peste 5.000 de ani menit să ajute la combaterea aspectului de portocală al pielii.

Megan Willet a cumpărat o perie cu care, aşa cum se preciza pe mai multe site-uri de frumuseţe, şi-a masat corpul. În plus, aceasta a cerut şi sfatul şi explicaţiile unui medic dermatolog, pentru a stabili cu exactitate dacă efectele sunt reale.
„Aşa cum şi numele arată, practica aceasta implică utilizarea unei perii cu fire foarte ferme, cu care trebuie frecată pielea uscată”, a explicat Rachel Nazarin, medic la Schweiger Dermatology Group. „Acest procedeu are beneficiile similare unui masaj”, a adăugat ea.

Cunoscută în medicina tradiţională hindusă sub numele „garshana”, metoda presupunea în trecut folosirea unor mănuşi, a unui burete sau a unei perii pentru a îmbunătăţi circulaţia, a mai subliniat dr. Nazarin.

Inedit este faptul că aceast procedeu nu se reduce doar la masarea zonelor afectate de celulită, ci a întregului corp – pornind de la picioare, către inimă.

„Circulaţia este stimulată, iar presiunea sistemului limfatic este îmbunătăţită. Înh plus, graţie perilor duri ai periei, se produce şi exfolierea pielii, îndepărtându-se astfel celulele moarte. Acest lucru, ca orice alt tip de exfoliere, îi conferă pielii strălucire şi un aspect catifelat”, a precizat Rachel Nazarin.

Cleopi
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Nu doar cuvinte... #40389

Absolut adorabil si amuzant pana la sfarsit..... Citeste si amuza-te !!!

Unde mai pui ca e si adevarat!!!!
Deci a se uita de dieta

"Privesc tandru spre omul viitorului: va fi erbivor, va evita orice formă de ebrietate şi va gîndi pozitiv."

Pînă la pubertate, eram aproape anorexic. Am fotografii de pînă la 12 ani care par a fi făcute cu un aparat Roentgen: mi se vă coastele ca la o radiografie. După 14 ani, martirizat de obscure jocuri hormonale, am început să mă îngraş. În adolescenţă, am slăbit din nou. Apoi m-am reîngrăşat. Oricum, foarte devreme, am devenit un melancolic căutător de diete. Medicii mă dojenesc, legînd toate neajunsurile mele organice de o siluetă scăpată de sub control, iar amicii ştiu că, dacă vor să-mi facă un compliment, trebuie să-mi spună des: "Ai mai slăbit!" În sfîrşit, cei care mă detestă nu ezită să-mi ia peste picior conturul, aşa încît să rezulte că mă îndop zi şi noapte, că fac orice pentru o sarma, că sunt urît, greţos, porc păros, înecat în valuri de grăsime etc. Fiecare, după anvergura urii şi imaginaţiei proprii.Să ne înţelegem: nu sunt uşă de biserică. Sunt pofticios şi, eventual, lacom. Nu reuşesc să mă feresc, întotdeauna, de oarecari excese. Dar mă străduiesc. Rîndurile de faţă nu vor să fie însă o confesiune lăcrămoasă despre eforturile şi eşecurile mele alimentare. Ci consemnarea unei crescînde perplexităţi. Urmăresc de mult, cu atenţie, "bibliografia" nutriţioniştilor profesionişti şi, pe urmele cetăţeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb şi eu, timid, dar tenace: "Eu ce să mănînc?

Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?"

Ani de-a rîndul, mi s-a spus să prefer carne de vită. E plină de proteine, dar fără multe grăsimi, are necesarul de vitamina B, e deci, energizantă şi ajută în cura de slăbire. "Duşmanul" prin excelenţă e porcul. Apoi, cohorte întregi de cercetători mi-au atras atenţia că s-a stabilit, pe baze experimentale, cît de periculoasă e carnea roşie. Predispune la boli cardio-vasculare, la deces prematur,în variantele cancer de colon şi infarct. În plus, conţine prea mult fier şi neaşteptat de multe "grăsimi saturate" ("rele"). Savanţii"obiectivi" admit, pe de altă parte, că "acidul linoleic conjugat" prezent în compoziţia cărnii de vită stăvileşte dezvoltarea tumorilor canceroase. Una peste alta, e recomandabil, totuşi, să trecem pe carne albă: pui şi peşte. Puiul are grăsimi "bune", protejează cordul, e dietetic. E drept, are mai puţine proteine decît carnea roşie.

Dintr-odată însă, s-a descoperit că nici puii nu mai sunt ce-au fost. Crescuţi artificial, adică dopaţi cu tot soiul de chimicale, ei conţin nişte "hormoni de creştere" care explică inflaţia de obezitate a ultimelor generaţii. Hormonii cu pricina provoacă pubertate precoce, cancer la sîn, cancer de prostată, creştere a colesterolului rău, boli de inimă. Ca să nu mai spunem că tot păsăretul e, potenţial, plin de"salmonella" şi de "campylobacter". Mai bine peşte! E uşor digerabil,are iod, fosfor şi potasiu (ceea ce te face frumos şi deştept); să adăugăm avantajul paradoxal, că o bucată de peşte e cu atît mai bună,cu cît e mai grasă, căci grăsimea de peşte e miraculos anti-oxidantă, "anti-aging" etc. Da, dar are şi dioxină, iar de cînd s-a strica mediul planetar (mai ales cel acvatic), asistăm la creşterea procentului de mercur şi metilmercur din compoziţia chimică a bietului animal. Asta îl face toxic, cu efecte triste asupra evoluţiei sarcinii şi asupra sistemului nervos în general. În aceste condiţii, salvarea e duşmanul de altădată: porcul! Are proteine întăritoare, B-uri şi virtuţi auxiliare necesare slăbitului: provoacă rapid o salutară saţietate. Evident, e preferabil să alegi părţile slabe şi, dacă se poate, să nu le pui pe grătar sau la tigaie, ci, mai curînd, la fiert, sau la cuptor. (Ceea ce e valabil, de altfel, şi pentru vită, pui şi peşte: nu prăjit, nu afumat, nu uscat). Aflăm însă că o anumită patologie animală le face pe toate suspecte. Vaca înnebuneşte,găinile fac gripă, iar porcii se îmbolnăvesc de "pestă porcină".

Poate că cel mai bine e să renunţi la carne. Deşi regimul vegetarian a fost dovedit ca incomplet din punct de vedere nutritiv şi născător de pernicioase "compensări" onirice (vise abundente cu fleici, cîrnăciori şi cotlete.).

Ce ne mai rămîne? Băutura! Dar şi aici lucrurile se complică. Eu, vechi diabetic, grăsun şi cardiac, am voie bere? În nici un caz! - strigă într-un glas medicii. Dar tot unii medici au descoperit de curînd, fireşte "pe baze experimentale", că berea conţine colesterol bun şi viguroşi anti-oxidanţi (nu mai vorbim de o bogată colecţie de minerale utile). Prin urmare berea e recomandată (sigur, cu moderaţiune) diabeticilor şi cardiacilor. Şi cînd te gîndeşti cîţi ani de abstinenţă - cu argumente ştiinţifice - m-au ţinut departe de halbă. Dar vinul? Cardiacii să nu prea bea roşu! - a sunat cuvîntul de ordine pînă mai ieri. Francezii dovedesc, statistic, contrariul! Albul are, e drept, mai puţine calorii, dar efectele ambelor lichide sunt,de fapt, echivalente. Pe deasupra, albul produce insomnie. Cum e cu tăriile? Cardiacilor li se recomandă să bea: sunt vaso-dilatatoare.

Diabeticilor nu prea: deşi scad glicemia (păi, atunci le-aş bea ca medicament!), au efecte negative în plan neurologic.

Singura unanimitate savantă e că vitală e moderaţia şi că, de fapt,marele vinovat pentru toate e stresul. Concluzia: trebuie să mîncăm puţin, fiert şi vesel! Nu prea contează ce.

Zilele trecute, am citit într-un ziar că micul dejun cu ouă şi cîrnaţi e o bună metodă de slăbire. Şi că un american a slăbit şapte kile într-o săptămînă mîncînd doar cîrnaţi cu bere.

Ştiinţa pare să evolueze spre un viitor tonic, generos, nediscriminatoriu.
Anything goes! În ce mă priveşte, sunt gata să devin, pe acest fundal, "dietetically correct"!

Privesc tandru spre omul viitorului: va fi erbivor, va evita orice formă de ebrietate şi ....va gîndi pozitiv...*:))
Cleopi
  • cleopi
  • Avatarul lui cleopi
  • Deconectat
  • Elite Member
  • prietenia nu are varsta, sex, ori culoare
  • Posts: 307
  • Thank you received: 88
  • Karma: 5
pasii mei au umbra mea...
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .