Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:

SUBIECT: Sarbatori crestine

Rasp: Sarbatori crestine #44978

Biserica Ortodoxa praznuieste la 6 august Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, unul dintre cele 12 praznice împărăteşti sărbătorit cu mare evlavie de creştinătate.

schimbarea-la-fata.jpg


Slăvitul eveniment religios al Schimbării la Faţă a Domnului aduce aminte de revelaţia strălucirii divine a lui Hristos pe Muntele Tabor. Din Sfânta Scriptură aflăm că sărbătoarea evocă un moment de seamă petrecut în ultimul an de viaţă pământeană a Lui Iisus.

Istoricul sărbătorii

Evenimentul religios este descris de evangheliştii Matei, Marcu şi Luca la o săptămână după ce Mântuitorul le-a vestit ucenicilor patimile pe care le va îndura în curând, pentru mântuirea oamenilor. Iisus a urcat pe Muntele Tabor în Galileea, însoţit de trei dintre ucenicii Săi: Petru, Iacov şi Ioan. Atunci, aceştia s-au convins că Iisus nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Lui Dumnezeu. La scurt timp, în timp ce Iisus se ruga Tatălui Ceresc, ucenicii Săi au adormit . Când s-au trezit din somn, ei au avut parte de o privelişte “nemaivăzută”.

Iluminarea ucenicilor lui Iisus

Iisus „S-a Schimbat la faţă înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi s-au arătat lor Moise şi Ilie , vorbind cu El”. (Matei-17, 2-3). Atunci ucenicii s-au speriat, iar pe când contemplau lumina dumnezeiască au trăit momente de iluminare. Petru i-a spus lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici, iar dacă voieşti, voi face trei colibe : Ţie una, lui Moise una, şi lui Ilie una.” Pe când Petru vorbea cuprins de euforie, un nor s-a coborât asupra lor, i-a umbrit şi din cer s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meu Cel iubit, în care am binevoit; pe Acesta să-l ascultaţi!” Auzind acel glas, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte” (Matei 17, 2-6). Atunci, Iisus S-a apropiat de ei şi Le-a zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!”. O altă întâmplare i-a emoţionat pe ucenicii lui Iisus : ridicându-şi privirea, Petru, Iacov şi Ioan L-au văzut doar pe Iisus. Pe când coborau din munte, Iisus Le-a poruncit:”Să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi!”

Împărăteasa Elene a înălţat o biserică pe Muntele Tabor

Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului datează din secolul al IV-lea. Evenimentul religios face referire la împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare. În amintirea acestui eveniment, împărăteasa a zidit o biserică pe muntele Tabor.

Sărbătoarea anticipează învierea lui Hristos

Referitor la praznicul împărătesc al Schimbării la Faţă, comentatorii Evangheliei susţin că această sărbătoare a Domnului anticipează învierea lui Hristos. Totodată, descrierea evenimentului religios de cei trei Evanghelişti scoate în evidenţă faptul că Iisus este, cu adevărat, fiul lui Dumnezeu.

„Prin praznicul Schimbării la Faţă a Domului, Dumnezeu-Tatăl certifică în faţa Apostolilor prezenţi la acest eveniment, dumnezeirea Fiului Iisus Hristos: „Acesta este Fiul Meu Prea Iubit!”. În acest praznic luminos al credinţei strămoşeşti, primim îndemnul să facem ascultare Fiului Iisus Hristos, cum spune Sfânta Evanghelie : „Pe Acesta să-L ascultaţi!”, precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (Bulevardul Nicolae Titulescu)

Denumirile populare ale sărbătorii

Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului este numită în popor şi Obrejenia (denumire ce provine din cuvântul slavon Obrejenie) şi semnifică o schimbare, o transformare. Totodată, sărbătoarea mai are şi denumirea de Pobrejenia sau Probojeni, cuvânt tot de provenienţă slavonă (provenind de la verbul popular „a probazi)”şi are sensul de a certa pe cineva. În schimb, în limba greacă, denumirea sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului este Metamorphosis, cu înţelesul de Transfigurare. Doar Sfântul Antim Ivireanul este singurul care atribuie acestei sărbători o denumire deosebit de sugestivă: Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.

Tradiţii pentru spor şi sănătate

Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului a prilejuit de-a lungul secolelor apariţia a numeroase tradiţii şi obiceiuri populare , pe care străbunii noştri le-au transmis urmaşilor. Totodată, tradiţiile legate de această sărbătoare din spaţiul românesc sunt asociate cu numeroasele schimbări ale naturii şi oamenilor prilejuite de sosirea toamnei.

În ziua praznicului, Biserica acordă dezlegare la peşte

În Postul Adormirii Maicii Domnului, pentru bucuria praznicului, Biserica acordă dezlegare la peşte, în orice zi a săptămânii este orânduită sărbătoarea.

Pentru norocul familiei

Tradiţia spune că este bine ca sărbătoarea să fie trăită cu intensitate sporită prin rugăciuni pentru sănătatea şi pentru împlinirile familiei, prin pelerinaje la bisericile la mănăstirile care adăpostesc icoane făcătoare de minuni şi moaşte.

Oamenii care se roagă în această zi, pentru a se elibera de o patimă (beţie, tutun etc) se vor vindeca, spune tradiţia.

Să nu ne certăm cu nimeni

În ziua praznicului, creştinii nu trebuie să se certe cu nimeni, mai ales cu rudele sau cu prietenii. Tradiţia spune că oricine încalcă tradiţia va avea parte numai de supărări, până la viitoarea sărbătoare de Probejenie.

Gospodinele trebuie să respecte sărbătoarea

Gospodinele trebuie să întâmpine sărbătoarea cu evlavie, să nu spele rufe şi să nu arunce lături în curtea casei în ziua praznicului. Curăţenia generală trebuie să se termine în ajunul sărbătorii.

Se spune că în gospodăria persoanei care încalcă, totuşi, tradiţia şi spală rufe, se vor adăposti mii de insecte:

În această zi, femeile nu trebuie să se spele pe cap; se spune că, cine nu respectă această datină va avea surpriza să nu-i mai crească părul.

În ziua praznicului nu este bine să călătorim

Tot în acestă zi, tradiţia populară aminteşte că este bine să evităm călătoriile, chiar şi pe distanţe scurte, pentru că există riscul să rătăcim drumul spre casă . În acest caz, putem să ne întoarcem doar în anul viitor, odată cu venirea berzelor.

În multe zone începe culesul fructelor

În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri. Recolta aceasta se numeşte „pârga” din struguri. Fructele se duc la biserică pentru a fi sfinţite , apoi se împart credincioşilor care participă la slujba praznicului.

Ofrande, în memoria rudele decedate

De asemenea, în această zi se împart pachete cu fructe şi cu bucate de post, în memoria rudelor decedate. În tradiţia populară, boabele desprinse din ciorchini poartă numele de „Coliva de struguri”şi aceste ofrande se dăruiesc în memoria rudelor plecate în eternitate. Este bine să ducem astfele de ofrande la biserică; din moşi strămoşi, împlinirea acestei datini atrage sporul şi sănătatea în propria familie.

Probajele au rolul să facă dreptate

Din vremuri îndepărtate, în tradiţia populară, probajele erau considerate fiinţe sfinte, desemnate de Dumnezeu să facă dreptate oamenilor care sunt năpăstuiţi de semenii lor. Cel care a făcut rău unei persoane din anturaj trebuie să-şi ceară iertare în această zi; în caz contrar, răufăcătorul va fi pedepsit de probaje.

Bolnavii să urmărească zborul berzelor

Cine are o suferinţă trupească sau sufletească este bine să urmărească zborul berzelor ; aşa cum pleacă berzele, tot aşa va pleca şi suferinţa sa.

Primele semne de toamnă

Sărbătoarea este o zi de hotar între vară şi toamnă. Pentru munca la câmp, este ultima zi când se mai coseşte fânul.

Din data de 6 august, toamna începe să-şi intre în drepturi, încet, încet. De acum, iarba nu mai creşte şi frunzele încep să îngălbenească.

Din această zi nu trebuie să ne mai scăldăm în apele repezi din zona de munte, pentru că acestea se răcesc şi, în mod cert, creşte riscul de îmbolnăvire. Nici în apa râurilor nu trebuie să mai facem baie pentru că este spurcată de cerbi.

În această zi se culeg ultimele plante de leac, care vor avea puteri vindecătoare.

Viitoarele mame care respectă sărbătoarea vor naşte uşor

Potrivit tradiţiei, în ziua praznicului, viitoarele mame este bine să se roage şi să respecte sărbătoarea: să nu spele rufe şi să nu se certe cu nimeni, pentru a avea o naştere uşoară.

Prognoza vremii

Dacă vremea este însorită şi plăcută, vom avea o toamnă îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, ne întâmpină o toamnă mohorâtă şi iarna va fi aspră, cu multă zăpadă.

Din ziua sărbătorii de Pobrejean începe să se obrojească (să se îngălbenească) frunza codrului şi iarba câmpului.

Berzele se pregătesc să plece spre ţări mai calde, insectele şi şerpii se ascund sub pământ.

Rândunelele se pregătesc de plecare, odată cu berzele, care le ajută să traverseze oceanul în siguranţă, purtându-le în spate.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 16006
  • Thank you received: 5169
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Sarbatori crestine #45087

Nasterea Maicii Domnului, prima sarbatoare cu cruce rosie din anul bisericesc

Pe 8 septembrie praznuim Nasterea Maicii Domnului, nastere despre care Sfanta Scriptura tace. Lipsa informatiilor legate de nasterea si viata Maicii Domnului ne descopera discretia si smerenia Fecioarei Maria. Este prima sarbatoare cu cruce rosie din noul an bisericesc, an care incepe pe 1 septembrie.

Informatiile despre Nasterea Maicii Domnului sunt luate din scrieri necanonice sau apocrife, precum Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din secolul al II-lea. Din aceasta scriere aflam ca Ioachim si Ana erau inaintati in viata si lipsiti de copii. Desi batrani, staruie in rugaciune ca Dumnezeu sa le daruiasca un copil.

Indraznesc sa ceara ceea ce noi numim a fi imposibil: parinti la o varsta foarte inaintata. Dumnezeu le asculta rugaciunea si astfel Ana, femeie stearpa, o naste pe Maica Domnului.

Mentionam ca si alte femei sterpe din Vechiul Testament se invrednicesc sa nasca copii in mod minunat. Insa toate au nascut baieti, numai Ana, sotia lui Ioachim, va naste o fata, pe care Fiul lui Dumnezeu si-o alege sa-I fie mama.

Sfantul Ioan Damaschin ne ofera urmatoarul raspuns la intrebatrea: De ce Fecioara s-a nascut dintr-o femeie stearpa? Fiindca trebuia ca singurul lucru nou sub soare, incepatura minunilor, sa fie preintampinat de minuni si incet-incet, din cele mai smerite sa se nasca cele mai mari. Dar ar mai fi un lucru. Prin nasterea Mariei, firea s-a biruit prin har si a ramas supusa, necutezand sa o ia inainte. Firea a asteptat neroditoare, pana cand harul a inflorit rodul.

Nasterea Maicii Domnului aduce bucurie la toata lumea dupa cum vesteste troparul inchinat acestei sarbatori. Daca Eva a adus in lume blestemul, Maria a adus binecuvantarea; daca Eva a adus in lume moartea, Maria a adus Viata cea adevarata; daca Eva s-a facut pricinuitoare a caderii, Maria, prin ascultare si smerenie, a devenit pricina a binecuvantarii si a bucuriei.

Icoana Nasterii Maicii Domnului

In icoana Nasterii Maicii Domnului, Sfanta Ana isi sprijina capul pe mana stanga, semn al neintelegerii tainei petrecute. Priveste catre fiica sa si nu-si poate explica minunea. Ea este reprezentata stand pe pat, inconjurata de cateva femei tinere care se grabesc sa-i dea de mancare.

Nasterea-Maicii-Domnului-2.jpg


In unele icoane este redata si intalnirea lui Ioachim si a Anei dupa vestirea ingerului ca vor dobandi prunc. Cei doi parinti se imbratiseaza si se saruta in usa casei lor. Sfanta Ana spune barbatului ei, potrivit Protoevangheliei: "Acum am cunoscut ca Domnul Dumnezeu mult m-a binecuvantat…".

Daca in partea stanga a icoanei este redata Sfanta Ana, in partea dreapta este reprezentat Ioachim in stare de rugaciune. In acest moment sfant l-a gasit ingerul, care i-a adus vestea cea de bucurie.

Culorile vesmintelor si ale elementelor arhitecturale sunt vioaie, chipurile luminoase, dupa cum se si cuvenea la nasterea unui prunc dupa multi ani de asteptare.

Scurt istoric despre sarbatoarea Nasterii Domnului

Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului este prezenta si la coptii egipteni si la iacobitii sirieni, separati de Biserica Ortodoxa dupa Sinodul al patrulea ecumenic (451). De aici reiese ca sarbatoarea era deja in uz si la ei inainte de aceasta despartire. Inceputul ei trebuie statornicit deci intre Sinodul III ecumenic (431) si Sinodul IV ecumenic (451).

In Apus, sarbatoarea a fost adoptata in timpul papei Serghie I (687-701). In secolul al VI-lea, Sfantul Roman Melodul a compus condacul si icosul acestui praznic, iar in secolul al VIII-lea, Sfantul Ioan Damaschin a alcatuit Canonul ce se canta la slujba Utreniei. Data de 8 septembrie, aleasa pentru praznuire, reprezinta ziua sfintirii unei biserici inchinata Maicii Domnului la Ierusalim, de catre imparateasa Eudoxia, la inceputul secolului al V-lea.

Talcuirea numelui Maria

Numele de "Maria" provine din ebraicul "Aia", care inseamna "Domn" si se talcuieste "Doamna", deoarece ea domneste si stapaneste peste cele ceresti si pamantesti ca Maica a lui Dumnezeu.

Troparul Praznicului Nasterii Maicii Domnului

Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea; ca din tine a rasarit Soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru. Si, dezlegand blestemul, a dat binecuvantare; si, stricand moartea, ne-a daruit noua viata vesnica.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 16006
  • Thank you received: 5169
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Sarbatori crestine #45124

Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post

Pe 14 septembrie, in cursul fiecarui an bisericesc, praznuim Inaltarea Sfintei Cruci. In aceasta zi, sarbatorim aflarea Crucii pe care S-a jertfit Hristos si inaltarea ei de catre episcopul Macarie al Ierusalimului in fata poporului, la 14 septembrie 335. Un alt eveniment pe care il sarbatorim in aceasta zi este si aducerea Sfintei Cruci de la persi la Ierusalim, in anul 630, de catre imparatul Heraclius.

Potrivit Traditiei, in vremea imparatului Constantin au fost descoperite trei cruci. Nestiindu-se care este Crucea lui Hristos, acestea au fost atinse de trupul unei femei moarte. Aceasta a inviat, atunci cand a fost atinsa cu Sfanta Cruce.

IMG_8693.jpg


La inceput, sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci avea un caracter local, serbarea ei fiind limitata doar la Ierusalim. Cu timpul, sarbatoarea s-a generalizat, incat in secolul al VI lea este intalnita in toata Biserica de Rasarit.

In secolul al doilea crucea era facuta pe frunte cu un singur deget (cel mare). Se crede ca el deriva din semnul thau, cu care erau pecetluiti membrii comunitatii mesianice in viziunea lui Iezechiel (9, 4-6). Incepand cu secolul al IV lea, intalnim obiceiul de a se insemna cu sfanta cruce fruntea, gura si inima. Tendinta de a inmulti insemnarea cu mici cruci peste tot trupul, poate fi prefigurarea unui singur semn, mare, al crucii pe care il facem astazi.

Pentru a-i combate pe ereticii monofiziti si monoteliti care invocau facerea semnului crucii cu un singur deget ca expresie a invataturii lor (Hristos a avut o singura fire si o singura vointa), s-a stabilit ca semnul sa fie facut cu doua degete, ca expresie a faptului ca in Hristos sunt doua firi si doua vointe. Dupa secolul al VII lea, Biserica a randuit ca inchinarea sa fie facuta cu trei degete, in numele Sfintei Treimi.

Semnul sfintei cruci se face astfel: impreunam primele trei degete ale mainii drepte, iar celelalte doua le lipim de podul palmei. Astfel, cu varful celor trei degete unite ne insemnam la frunte, la piept, pe umarul drept si pe cel stang, rostind deodata cu el: in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin. Cand zicem "in numele Tatalui", ne insemnam la frunte ; cand spunem "si al Fiului", ne insemnam la piept; cand rostim "si al Sfantului Duh", ne insemnam umarul drept si apoi cel stang, incheind cu "Amin".

Prin acest semn, crestinul primeste intr-un mod tainic puterea lui Hristos cu care El a biruit moartea, ca si el sa poata birui patimile. Se simte totdeauna intarit, pazit de cel rau prin acest semn, dupa cum si canta Biserica: "Doamne, arma asupra diavolului, crucea Ta o ai dat noua".

Pecetluirea cu acest semn in Biserica incepe inca din pruncie. La a opta zi dupa nastere, preotul binecuvinteaza pruncul in chipul crucii, rostind asupra lui: "Sa se insemneze Doamne lumina fetei Tale peste robul Tau acesta... si sa se insemneze crucea Unuia-Nascut Fiului Tau in inima si in cugetul lui". La Botez si la ungerea cu Sfantul Mir se insemneaza in chipul crucii toate simturile si incheieturile, rostindu-se: "Pecetea darului Sfantului Duh".

In chipul crucii preotul binecuvinteaza credinciosii; cu aceasta incepe savarsirea Sfintelor Taine, sfinteste darurile aduse la Altar si toata zidirea. Crucea cuprinde intregul orizont al vietii noastre: se zugraveste pe sfintele vase, pe vesminte, pe cartile de cult; se vede ridicata la unele raspantii de drumuri si se aseaza la capataiul celor adormiti.

Istoria Sfintei Cruci

In anul 614, racla cu lemnul Sfintei Cruci a fost furata de persi si dusa la Ctesifon. Imparatul Heraclie o readuce la Ierusalim, in martie 630 si o depune in Biserica Sfantului Mormant. Incepand cu anul 1187, cand episcopul Bethleemului ia Sfanta Cruce in batalia de la Hattin, nu mai avem informatii despre ea.

Astazi, din Sfanta Cruce se mai pastreaza fragmente in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, la Roma, in Franta (Saint Sernin de Toulouse; Capela "La Vraie-Croix" din Morbihan, Bretania; Anjou), Venetia, Constantinopol, Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul "Sfanta Cruce" din Liege), Spania (Santo Toribio de Liebana) etc. Nu trebuie uitat ca fragmentul cel mai mare din Sfanta Cruce se afla la Manastirea Xiropotamou din Muntele Athos, fragment care a fost adus spre inchinare in anul 1992 si in tara noastra.

Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 16006
  • Thank you received: 5169
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Sarbatori crestine #45226

Acoperamantul Maicii Domnului

acoperamantul-maicii-domnului-204x300.jpg


Biserica Ortodoxa praznuieste Acoperamantul Maicii Domnului in fiecare an pe 1 octombrie.

Toti credinciosii trebuie sa stie ca acest praznic a inceput a fi celebrat pentru o pricina ca aceasta: Leon cel Intelept, imparat al Constantinopolului, intr-o duminica, in cadrul unei privegheri care a durat o noapte intreaga in Biserica Vlaherna a Nascatoarei de Dumnezeu Fecioara, in prima zi a lunii octombrie. Si stand asa inainte multimea poporului, Sfantul Andrei cel nebun pentru Mantuitor, la ora patru a noptii si-a ridicat privirea impreuna cu Fericitul Epifanie, ucenicul sau.

Acestia au vazut-o pe mama pruncului nostru Iisus Hristos stand in Ceruri si rugandu-se pentru toti muritorii. Aceasta stralucea cu lumina si acoperea intreg poporul cu cinstitul sau omofor. Mai mult, aceasta era inconjurata de osti de ingeri si de o multime de sfinti, imbracati in haine albe cu cucernicie in jurul acesteia. Dintre acestia, doi erau mai alesi: Sfantul Ioan inaintemergatorul si Evanghelistul Ioan.

Iar graiul rugaciunii Fecioarei Maria catre Mantuitorul nostru a fost auzit de toti cei prezenti.

„Imparate ceresc, primeste pe tot omul cel ce Te slaveste pe Tine, si cheama in tot locul preasfant numele Tau; si unde se face pomenirea numelui meu, acel loc il sfinteste, si preamareste pe cei ce Te preamaresc pe Tine, si pe cei ce cu dragoste ma cinstesc pe mine Maica Ta. Primeste-le toate rugaciunile si fagaduintele si-i izbaveste din toate nevoile si rautatile”.

„Acopera-ne pe noi cu acoperamantul tau, Preasfanta Fecioara, in ziua rautatilor noastre; acopera-ne in toate zilele noastre, iar mai ales in ziua cea rea cand sufletul de trup se va desparti, de fata sa ne stai intru ajutor, si sa ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vazduh, cele de sub cer, si in ziua infricosatoarei judecati, sa ne acoperi pe noi intru ascunsul Acoperamantului tau”.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6261
  • Thank you received: 731
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Sarbatori crestine #45272

Sfânta Cuvioasă Parascheva - pelerinaj bisericesc național

Sfânta Parascheva de la Iași se bucură în țară de un cult deosebit. În cursul unui an, în fiecare zi, la Catedrala mitropolitană din Iași, are loc un mic pelerinaj, cu credincioși de toate vârstele și din toate locurile, veniți să se închine la racla Sfintei Parascheva pentru ajutor, sănătate și binecuvântare.

10130653-88046795.jpg


Credincioșii participă la slujba oficiată în curtea Catedralei mitropolitane din Iași, la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva

Cea mai mare sărbătoare a Sfintei Parascheva este însă în preajma zilei de 14 octombrie, când are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din țara noastră, la care participă închinătorii din toate colțurile țării. Această zi este considerată un adevărat pelerinaj bisericesc național, care durează câteva zile, potrivit "Patericului românesc", autor arhim. Ioanichie Bălan.

10130651-88177623.jpg


Moaștele Sfintei Parascheva și moaștele Sfântului Ioan Gurș de Aur, aduse de la Mănăstirea Varlaam din Complexul monahal Meteora, din Grecia, au fost scoase în curtea Catedralei mitropolitane din Iași, cu prilejul praznicului Sfintei Cuvioase Parascheva (2007). În imagine: mitropolitul de Stagona și Meteora, Serafim, și patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel

Sfânta Parascheva s-a născut în Epivat, Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, într-o familie de neam bun și cu credință în Dumnezeu. A primit o creștere aleasă și educație religioasă. În jurul vârstei de 10 ani pe când se afla în biserică împreună cu mama sa a auzit cuvintele Mântuitorului: "Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34), iar din acel moment a început să urmeze îndemnul.

Foarte tânără fiind, a intrat într-o mănăstire închinată Maicii Domnului din orașul Ieracleea Pontului. Petrecând cinci ani în acea mănăstire, s-a dus apoi să viziteze Mormântul Domnului, din Ierusalim, rămânând până la vârsta de 25 de ani într-o mică așezare de călugărițe pustnice de pe Valea Iordanului.

Nevoințele Sfintei Parascheva erau multe și grele: "ca băutură întrebuința apa de izvor, și de aceasta foarte puțină; trebuința așternutului o împlinea cu o rogojină, iar îmbrăcămintea era o haină și aceasta foarte zdrențăroasă, cântarea pe buze neîncetată, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vârful bunătăților, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea" (vol. "Viețile Sfinților").

De la mănăstirea de călugărițe din pustiul Iordanului s-a reîntors în locurile natale, într-un loc numit Calicratia, aici s-a nevoit doi ani în Biserica Sfinților Apostoli, înainte de a trece la cele veșnice.

Multă vreme după aceea, în urma arătării minunate a Sfintei, care a cerut unui anumit monah să mute trupul înmormântat în apropiere, pe care nu-l putea suferi pentru necurăția lui, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost găsite întregi și neputrezite, fiind depuse în Biserica Sfinților Apostoli din Epivat, pentru închinare și cinstire.

În anul 1235, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Târnovo, iar pentru o vreme au fost duse la Belgrad. În 1521, sfintele moaște au ajuns la Constantinopol, fiind răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică, și au fost așezate pentru început în Biserica Sfânta Maria Panmacaristos, pe atunci Catedrală patriarhală. În urma transformării acesteia în geamie, moaștele Sfintei Parascheva au fost mutate în alte biserici: Vlahserai (1586), Sfântul Dumitru (1597) și Sfântul Gheorghe din cartierul Fanar (1601).

După 120 de ani, ele au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc, arată https://catedralamitropolitanaiasi.mmb.ro/.

În anul 1641, după ce domnul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, patriarhul Partenie I (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului, a hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei Parascheva.

Racla cu sfintele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei). Ajungând la Galați, apoi la Iași, au fost întâmpinate de Vasile Lupu, de mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși.

imageResize-121.jpg


Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost așezate în Biserica Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului Vasile Lupu, în 13 iunie 1641. Au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a lăcașului, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii. În seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, a izbucnit un incendiu care s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea. A doua zi s-a constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse, deși totul era scrum în jur. Ridicate din mormanul de jar, moaștele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi și strămutate în noua Catedrală mitropolitană, care a fost sfințită la 23 aprilie 1887.

* Tradiția consemnează multe din minunile săvârșite de Sfânta Parascheva, dar a spune despre toate este cu neputință "căci covârșesc, ca să zicem așa, și numărul stelelor și nisipul mării. De vreme ce vindecă șchiopi, surzi, ciungi, ologi și tot felul de boli, încă și cele atingătoare de moarte; și în scurt a zice, depărtează toată neputința nevindecată, numai cu atingerea raclei, care nu încetează, nici nu va înceta să verse tămăduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamărit-o" (vol. "Viețile Sfinților").

"Patericul românesc" menționează în această privință că cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este însăși preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli și al izbăvirii de multe nevoi și primejdii. Din cauza aceasta a fost luată ca protectoare în toate țările ortodoxe din Balcani.

De-a lungul anilor de când ocrotește Moldova și țara noastră o minune a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaștelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în anul 1888, în paraclisul Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Iași.

Pe timpul celor două războaie mondiale, Iașiul a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitană, unde se păstrează moaștele Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Se spune că ostașii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriașă îmbrăcată în alb deasupra orașului, ocrotindu-l de ocupație și bombardamente.

În timpul marii secete din vara anului 1947, s-au scos moaștele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioșii le așteptau și le întâmpinau cu lacrimi de bucurie și cu făclii în mâini. În urmă veneau nori de ploaie bogată și adăpau pământul. Drept mulțumire, credincioșii se rugau și înălțau câte o troiță cu aducerea moaștelor Sfintei Parascheva în satele lor.

AGERPRES /(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Ruxandra Bratu)
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6261
  • Thank you received: 731
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Sarbatori crestine #45276

Mare sărbătoare ortodoxă. Sfânta Cuvioasa Parascheva este sărbătorită astăzi de români. Cum spune tradiţia că trebuie să procedezi în această zi

Sfanta Cuvioasa Parascheva, cunoscuta si sub numele de Paraschiva, este praznuita de catre Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 14 octombrie. Cuvioasa este sarbatorita nu doar de catre Biserica Ortodoxa Romana ci si de catre alte biserici de rit oriental. De asemenea, este cunoscuta ca fiind sfanta patroana a Moldovei, conform Calendarordodox.ro. Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva se afla la Iasi de 371 de ani.

parascheva.jpg


Parascheva s-a nascut in secolul al XI-lea in satul Epivata din Tracia. Parintii acesteia erau crestini, dar si bogati avand multe averi. Cuvioasa a fost botezata si crescuta de catre parintii ei in credinta crestina. Fiind o fire foarte evlavioasa, mergea de fiecare data cand se ivea ocazia la biserica Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu impreuna cu mama ei. La varsta de 10 ani, intr-o zi cand era in biserica a auzit urmatoarea fraza din Evanghelie: „”Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine şi să ridice Crucea sa şi să urmeze Mie” (Luca 9, 23 )”.

La auzul acestor cuvinte care ii rasunau in inima, Cuvioasa a decis sa faca exact asa cum era specificat in Evanghelie. Iesind din biserica, vazu un sarac si ii ceru hainele acestuia. Sarmanul i le da, iar ea la schimb i le oferi pe ale ei.

La ceva timp distanta decide sa se retraga in pustietate, iar la sfaturile unor vietuitori merge spre tinutul Pontului. Totusi, timp de 5 ani se opreste la Manastirea Maicii Domnului din Heracleea. De acolo a pornit spre Tara Sfanta pentru a trai restul vietii sale in acele locuri. De la Constantinopol a decis sa mearga la Epivat, fara a spune credinciosilor cine este cu adevarat si de unde vine. Aici este si locul unde trece in nefiinta si urca sus la ceruri alaturi de Dumnezeu. Nestiind cine este cu adevarat, Cuvioasa a fost ingropata ca o straina.

Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva se afla la Mitropolia Iasi. Credinciosi din toata tara, dar si din toate colturile lumii se aduna in fiecare an pentru ca sfanta sa ii ajute pe credinciosi. In total, peste 1 milion de credinciosi vin anual pentru a se ruga si a atinge moastele Sfintei Cuvioase Parascheva.

Traditii si obiceiuri de Sfanta Cuvioasa Parascheva

Nu foarte multi pelerini care obisnuiesc sa vina in fiecare an la Iasi sa se inchine la moastele Sfintei stiu ca vesmintele sale poarta o broderie speciala.

Domnitorul Vasile Lupu, a adus moastele Sfintei Parascheva la Iasi in anul 1641 si le-a asezat in ctitoria sa, Biserica Sfintii Trei Ierarhi. Aducerea moastelor in Capitala Moldovei a fost vazut ca un gest de recunostinta din partea patriarhului Partenie I si a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul ca domnitorul de atunci al Moldovei a platit in intregime datoriile Patriarhiei Ecumenice. Incepand cu anul 1889, moastele Cuvioasei au fost mutate in Catedrala Mitropolitana din Iasi.

Conform credintei poopulare, in aceasta zi este interzis sa calci, sa cosi, sa faci de mancare sau orice alte treburi in gospodarie. Se spune ca daca nu tii cont de toate acestea te vei alege cu dureri de cap si de ochi.

O alta superstitie straveche spune ca, printre bucatele mancate sau care sunt date de pomana nu trebuie sa fie poamene cu cruce, nucile, castravetii si pepenele rosu. In schimb, este recomandata impartirea de must si de vin nou, dar si de paine si lipie.

Potrivit traditiei, Sfanta Cuvioasa Paraschieva se roaga la bunul Dumnezeu si pentru femeile insarcinate. In popor se spune ca daca esti insarcinata si urmeaza sa fii mamica, este recomandat sa imparti din bucatele tale cu copiii sarmani. Astfel, Sfanta te va ocroti la nastere, iar nasterea copilului va fi una usoara si lipsita de dureri.

Mai mult decat atat, se fac si unele previziuni ale vremii in functie de cum se prezinta vremea in ziua in care Sfanta este praznuita (14 octombrie), dar tinand cont si de somnul oilor. Daca oile dorm inghesuite si stranse laolalta in ziua de 14 octombrie, ciobanii spun ca iarna va fi una grea, lunga si friguroasa. Iar daca oile dorm risipite, iarna va fi domoala si blanda.

Preotii spun ca moastele Sfintei sunt imbracate dupa unele ritualuri bisericesti, la care participa doar preoti ai Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Totusi, foarte putini crestini stiu ca Sfanta Cuvioasa poarta si un blestem, care dateaza inca din anul 1641.

Sub vesmintele in care Sfanta este imbracata in fiecare an, moastele acesteia mai poarta o tinuta care nu se da jos niciodata. Aceasta tinuta are si un sigiliu pe care este scris blestemul domnitorului Vasile Lupu dar si al Mitropolitului Varlaam care spune: „blestemat sa fie cel care va imprastia vreodata Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva.”

Vesmantul Sfintei se face dupa un ritual special, in atelierele Arhiepiscopiei. Croitorii obisnuiesc sa tina post si sa faca rugaciune inainte de a incepe sa le lucreze.

Vesmintele ocrotitoarei Moldovei se schimba de cinci ori pe an si se daruiesc de Inalt Prea Sfintia Sa Mitropolitul Moldovei Teofan unor biserici care au hramul Sfintei.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6261
  • Thank you received: 731
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Sarbatori crestine #45438

SFÂNTUL DUMITRU. Ce nu trebuie să faci pe 26 octombrie ca să nu ai ghinion. Obiceiuri şi tradiţii

SFÂNTUL DUMITRU 2017. Ultima dintre cele mai importante sărbători ale toamnei are loc în 26 octombrie. Ortodoxia serbează ziua prin hramuri, iar credincioşii jocuri cu focuri vii. Este începutul iernii.

sfantul-dumitru.jpg


În ajun de Sânmedru cine sare peste focurile vii aprinse pe dealuri este sănătos tot anul şi cine-i tânăr se căsătoreşte. Focul alungă fiarele şi este semn de rod, astfel încât cenuşa şi cărbunii sunt răspândiţi prin curte. Femeile împart covrigi şi roadele toamnei, nuci, mere, struguri şi prune uscate tuturor celor care sar peste foc.

Sânmedru era considerat patronul pîstorilor. Aceştia obişnuiesc să-şi aşeze cojocul pe iarbă în mijlocul oilor. Daca o oaie neagra se aşează înseamnă ca iarna va fi una bună.

În Bucovina, persoanele care vor semăna usturoiul după Sânmedru vor avea parte anul viitor doar de pagubă. În Oltenia, cine păstrează cu stricteţe tradiţiile are gospodăria protejată de lupi.

De sfântul Dumitru se taie şi coama cailor tineri pentru ca aceasta să crească frumoasă.

Şi tot acum, cine are datorii şi le plăteşte ca să meargă bine anul viitor.

În unele zone, ţăranii îl prăznuiesc pe Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir, ca fiind cel care a dat oamenilor vinul, folosit la Sfânta Împărtăşanie.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6261
  • Thank you received: 731
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Sarbatori crestine #45543

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

media-147859778873869200-e1510070625922.jpg


“Pe capeteniile ingerilor Treimii, pe Mihail si Gavriil, sa-i laudam noi toti, iubitorii de praznic, care ne acoperim cu aripile amandurora si din nevoile cele de multe feluri ne izbăvim, unuia graind: bucura-te, slujitorule al Legii, iar altuia zicand: bucura-te, ingere al darului! (Condacul intai din Acatistul Sf. Arhangheli)

In fiecare an, pe data de 8 noiembrie, Biserica praznuieste Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil si a tuturor Puterilor ceresti celor fara de trupuri. Deci, pe 8 noiembrie nu ii praznuim doar pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, ci pe toate cetele ingeresti care nu s-au despartit de Dumnezeu.

Ziua de 8 noiembrie a inceput sa fie praznuita in Biserica ca sarbatoare a ingerilor in veacul al cincilea si s-a raspandit repede in tot Rasaritul crestin.

In ceea ce priveste ierarhia ingereasca, Dionisie Areopagitul vede cetele ingeresti in numar de noua, asezate in cate trei grupuri suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stapanii; Incepatorii, Arhangheli, Ingeri. Biserica si-a dat consimtamantul asupra acestei ierarhii prin introducerea ei in pictura bisericeasca.

Aceasta sarbatoare a fost la origine o simpla aniversare anuala a sfintirii unei biserici a Sfantului Arhanghel Mihail, ridicata la termele lui Arcadius din Constantinopol. Astfel, ea apare in cele mai vechi sinaxare ca fiind o sarbatoare numai a Arhanghelului Mihail. Mai tarziu ea a devenit o sarbatoare comuna a tuturor Sfintilor Ingeri.

Ingerii sunt duhuri create de Dumnezeu pentru a indeplini voia Lui.
Ingerii isi transmit unii altora propriile lor ganduri si hotarari fara sa rosteasca cuvinte. Insa, pentru indeplinirea slujbei lor, pot lua infatisare omeneasca (II Reg 6,17), pot sa vorbeasca, sa manance, sa apara imbracati si uneori purtand aripi (Fac. 32,25; Luca 24, 4; Matei 28,3; Apoc 14,6).

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil sunt cunoscuti drept conducatori ai cetelor de ingeri pazitori ai oamenilor de la nastere si pana la moarte si calauze ale sufletelor acestora in drumul spre Rai.

Despre Arhanghelul Mihail se stie ca este Conducatorul ostilor ingeresti, iar Arhanghelul Gavriil este Vestitor.



Sfantul Arhanghel Mihail

In limba ebraica, numele sau inseamna „Cine este ca Dumnezeu?”. El este cel care „striga”: „Sa luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a facut. Ca cine este ca Dumnezeu?”, si asa s-a intocmit soborul, adica adunarea si unirea tuturor ingerilor, atunci cand Lucifer, in ebraica “helel”-luminozitate sau luceafarul de dimineata, pecetea perfecta a lui Dumnezeu, a cazut in patima trufiei si a vicleniei:

Isaia 14:12 “Ma voi sui la cer, voi ridica scaunul de domnie mai sus de stelele lui Dumnezeu; voi sta pe inaltimea muntelui Tafon. Ma voi sui in partea de sus a norilor, voi fi cel Prea Inalt” Aceasta razvratire duce la caderea lui si a altor ingeri care i s-au alaturat, din Imparatia lui Dumnezeu si transformarea in Satana. Este exemplul graitor al decaderii si al zicalei: ”de la extaz la agonie nu este decat un pas”.

Astfel, Lucifer a planuit si a executat primul atentat din Univers care il va avea ca tinta tocmai pe Cel care a creat lumea. In nebunia lui nu a constientizat ca Dumnezeu stia tot ce se intampla in ceruri si pe pamant.

Pe seama Arhanghelului Mihail se pune si calauzirea lui Lot si a familiei acestuia la iesirea din Sodoma, ii scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, il sprijina in lupta pe Ghedeon, il mustra pe vrajitorul Valaam si il elibereaza din inchisoare pe Sfantul Apostol Petru.

Arhanghelul Mihail este voievod al ostilor ceresti. In iconografie, Arhanghelul Mihail este reprezentat purtand in mana o sabie de foc si are misiunea de a pazi legea lui Dumnezeu si de a birui vrajmasul. Din acest motiv Arhanghelul Mihail se arata a fi un inger al dreptatii Dumnezeiesti.

Iar la sfarsitul veacului, tot el impreuna cu ceata arhanghelilor, va suna din trambita, va scula pe cei morti si va aduna toate limbile pamantului, la judecata, sa ne marturiseste Sfantul Apostol Pavel, care zice: “Pentru ca Insusi Domnul, intru porunca, la glasul Arhanghelului si intru trambita lui Dumnezeu, Se va pogora din cer si cei mori intru Hristos vor invia intai.”

In credinta populara se spune ca Arhanghelul Mihail poarta, uneori, cheile raiului si ca vegheaza la capul bolnavilor daca acestora le este sortit sa moara sau la picioarele lor daca le este harazit sa mai traiasca.

De multe ori se spune ca se alatura Sfantului Ilie atunci cand acesta aduce furtuna sau oranduieste singur grindina. De asemenea, se spune ca asista la Judecata de Apoi, arde pacatele acumulate de patimile omenesti firesti si purifica, prin post, constiintele.



Sfantul Arhanghel Gavriil



In limba ebraica, Gavriil inseamna „barbat-Dumnezeu”. Numele sau contine concentrat vestea ca Dumnezeu- Fiul se va face barbat si ca-si va asuma firea omeneasca. Vesteste Sfintilor Parinti Ioachim si Ana nasterea Maicii Domnului, ii descopera lui Zaharia nasterea Inaintemergatorului. Pastorilor le arata ca li S-a nascut Prunc, pe Iosif, logodnicul Mariei, il intareste ca sa nu se indoiasca de nimic, calauzeste Sfanta Familie in Egipt si aduce femeilor mironosite vestea Invierii Domnului.

Arhanghelul Gavriil este reprezentat in iconografia ortodoxa purtand in mana o floare de crin alb, ca simbol al bucuriei si binecuvantarii. Arhanghelul Gavriil este ingerul bunatatii si milostivirii lui Dumnezeu.

Parintele Dumitru Staniloae marturiseste pe baza sfintelor noastre predanii, ca Arhanghelul Gavriil este singurul caruia i s-a descoperit misterul intruparii Fiului lui Dumnezeu. Astfel, desi nu face parte din ceata ingerilor aflata in prima triada si nemijlocit langa Dumnezeu, se face luminator al acesteia. Ii invata pe cei ce ii sunt superiori sa „ridice portile vesnice”, ca Cel ce S-a imbracat in trup pentru negraita iubire de oameni, sa urce si sa stea mai presus de toata Incepatoria si Puterea. Cele mici sunt facute mari prin har. Aceasta o spune si Sfantul Apostol Pavel: „Acum, zice, s-a facut cunoscuta prin Biserica, Incepatorilor si Stapanilor, intelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu” (Ef. 3, 10).

Sfantul Gavriil ocroteste pe fecioare, acopera pe mame, pazeste pe prunci, duce rugaciunile cele fierbinti la Dumnezeu si aduce inapoi implinirea lor. El este partas la tainele cele mari si ajuta la inmultirea si mantuirea neamului omenesc.
Rafail, al treilea arhanghel, este tamaduitor al neputintelor omenesti.
Uriil este luminator al celor intunecati.
Salatiil este rugator fierbinte pentru neamul omenesc.
Gudiil este slavitor al lui Dumnezeu si intaritor al celor ce se nevoiesc la fapte bune.
Varahiil, ultimul arhanghel, este aducator de binecuvantare dumnezeiasca pe pamant.
In Mineiele ortodoxe intalnim alte patru zile liturgice consacrate pomenirii Sfintilor Arhangheli sau unor minuni facute prin puterea lor:

Pe 6 septembrie, se savarseste pomenirea unei minuni facute de Sf. Arhanghel Mihail, la Chones, in Colosse din Frigia;

Pe 26 martie, a doua zi dupa praznicul Buneivestiri, praznuim Soborul (Adunarea) mai-marelui voievod Gavriil;

Pe 13 iulie, praznuim al doilea Sobor al Arhanghelului Gavriil, care este la origine ziua sfintirii unei biserici vestite a Sfantului Arhanghel Gavriil;

Pe 11 iunie este sarbatorit Arhanghelul Gavriil din Adin, fara slujba speciala, despre care se spune ca, in secolul 10, ar fi aparut la o chilie din Sfantul Munte, la Adin, cand ar fi invatat un calugar sa cante, pentru prima oara, partea de inceput a Axionului Sfintei Fecioare: “Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.”

Dintre toate cetele ingeresti, cea mai de jos este ceata ingerilor pazitori ai vietii noastre. De la botez fiecare dintre noi primeste in dar un inger pazitor car ne calauzeste pasii pe drumul vietii si despre care se spune ca sta de-a dreapta si ne inspira gandurile bune, gandurile frumoase. Trebuie doar sa ascultam glasul lui.

Se mai spune ca de-a stanga sta vrajmasul diavol. Ingerul ne apara, ne indeamna la bine, vrajmasul la rau. Depinde de noi ce cale alegem.

Aceste prezente ceresti asteapta sa fie rugate, chemate si vor veni in ajutorul nostru, vor pune in mintea si sufletul nostru gandul cel bun si vor calauzi pasii catre mantuire.

Ziua din saptamana consacrata ingerilor este lunea.

In tara noastra cultul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil este foarte raspandit, sunt numeroase biserici si manastiri care care au hramul Sfintilor Arhangheli, numerosi sunt si credinciosii romani care le poarta numele.

Drept recunostinta pentru acesti doi ingeri, Biserica ortodoxa a randuit ca acestia sa fie pictati pe doua dintre usile Sfantului Altar, unul cu crin in maini, semn al bunei vestiri, iar celalalt cu o sabie de foc, semn al pazei care i-a fost randuita la poarta Edenului.

Sa ne rugam Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil si Sfintilor ingeri pazitori ai sufletelor noastre sa aduca pace si bucurie in inimile noastre, sa nu ne lase prada mandriei si maniei, sa ne dea rabdare in toate incercarile vietii si sa ne caluzeasca pe drumul cel bun! Amin!

La multi ani, tuturor celor care poarta numele Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil! Sa va pazeasca la tot pasul!
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6261
  • Thank you received: 731
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Sarbatori crestine #45568

Sfantul Mina, ocrotitorul celor pagubiti. Ce este bine sa faci astazi si ce nu este bine

Fullscreen-capture-1142017-102929-PM-7-768x472.jpg


Sfantul Mina, ocrotitorul celor pagubiti. Ce este bine sa faci astazi si ce nu este bine
Sfantul Mina este praznuit de ortodocsi pe 11 noiembrie, iar romano-catolicii il serbeaza pe 24 noiembrie. Este sfantul care ii ocroteste pe pagubiti, se arata grabnic ajutator celor nedreptatiti in procese si celor ce au pierdut ceva sau au fost inselati.

Mii de oameni, fiecare cu durerea pierderii a ceva, sunt prezenti indeosebi pe 11 noiembrie, la Biserica „Sfantul Mina” din Bucuresti, cu credinta ca vor recapata ce-au pierdut daca se roaga la moastele mucenicului Mina.
Îți prezentăm cele mai interesante tradiții care se respectă pe 11 noiembrie. Anul acesta, sărbătoarea cade într-o zi de sâmbătă.

Pe 11 noiembrie, fetele și femeile se duc la biserică și aprind lumânări la celălalt capăt în ideea ca lucrurile furate să se întoarcă. Lumânările se aprind și pentru întoarcerea dragostei celor care au călcat strâmb ori s-au rătăcit pe drum.
Pe 11 noiembrie, la Biserica Sfântul Mina din București sunt așteptați an de an mii de credincioși.

În această zi importantă, enoriașii nu au voie să iasă din biserică cu mâna plină. Așadar, nu e indicat să iei lucruri chiar dacă sunt sfințite pentru că Sfântul Mina se va mânia.
Nu doar cei păgubiți sunt ajutați de Sfântul Mina, ci și cei care vor să își curețe gândurile, să se îndrepte spre calea adevărată.

Oamenii deznădăjduiți care se roagă Sfântului Mina în această zi capătă putere și încredere în forțele lor.
Cei care nu pot ajunge la biserică din varii motive e bine să aprindă o lumânare acasă, în dreptul icoanei cu Sfântul Mina.
În această zi se spun rugăciuni și pentru dușmani, pentru infractori, pentru ca Dumnezeu să le lumineze mințile și sufletele.

Sfantul Mina este de origine egipteana. S-a nascut in apropiere de Memphis, stravechea capitala a faraonilor. A trait in timpul imparatilor romani Diocletian si Maximian. Ramane orfan pe cand era copil. Tatal i-a murit cand avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani dupa acesta.
Sfantul Mina leapada haina de ostas si imbraca haina pustincului

Sfantul Mina ajunge in armata imperiala, insa, pe 23 februarie 303, cand Diocletian a emis primul edict de persecutare a crestinilor, paraseste armata si se retrage in desert, dedicandu-se vietii ascetice. Dupa putin timp, Dumnezeu i-a dat puterea de a face minuni.
In vremea petrecuta in pustiu l-a intalnit pe Sfantul Macarie Egipteanul care i-a spus: „Ce cauti Mina, de unul singur, intre cer si pamant?

Locul tau este printre oameni, ca acestia sa ia aminte la cuvintele si faptele tale. Daca ai schimbat o haina de ostas cu alta, atunci sfarseste pe campul de lupta, ca sa inviezi ca un invingator fara sabie”.
Prezent in Cotyaeum la celebrarea unei sarbatori pagane, marturiseste fara ezitare ca este crestin. Este luat de soldati si dus inaintea prefectului Pyrrhus. Pentru ca a refuzat sa se lepede de credinta in Hristos, i s-au taiat mainile si picioarele, apoi capul.
Moastele Sfantului Mina
Incepand din anul 1874, biserica „Sfantul Mucenic Mina” din Bucuresti pastreaza fragmente din moastele Sfantului Mina. Ele au fost aduse de la Manastirea „Sfantul Mina” din Egipt si puse intr-o racla executata in anul 1941, cu sprijinul arhiereului Veniamin Pocitan. Mentionam ca moastele Sfantului Mina sunt prezente intr-o noua racla, sfintita pe 9 noiembrie 2011 de Patriarhul Romaniei.
Credinciosii se pot inchina la moastele Sfantului Mina si in Catedrala mitropolitana din Iasi. In aceasta Catedrala, printre moastele celor 32 de sfinti, se afla si un fragment din moastele Mucenicului Mina.
Si in Biserica „Sfantul Mina” din cartierul Obcin (Suceava) sunt prezente doua fragmente din moastele Sfantului Mina. Ele au fost aduse din Grecia, in august 2001, de catre Arhiespicopul Sucevei si Radautilor.

Orasul Sfantului Mina – unul din cele mai vestite locuri de pelerinaj
Potrivit traditiei, trupul sfantului a fost luat de sora sa, si impreuna cu cativa soldati l-au dus la Alexandria pentru a fi pus intr-o biserica. In momentul in care persecutia impotriva crestinilor a incetat, un inger i s-a aratat Patriarhului Atanasie al Alexandriei, spunandu-i sa ia trupul Sfantului Mina si sa-l duca in Desertul de Vest. La cativa kilometri de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, camila care ducea trupul sfantului, nu a mai vrut sa se miste, chiar daca a fost fortata de crestini sa mearga mai departe. Au interpretat acest lucru ca pe un semn de la Dumnezeu si au ingropat trupului Sfantului Mina in acel loc.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6261
  • Thank you received: 731
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Sarbatori crestine #45648

30 noiembrie - Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României

Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României are loc în 30 noiembrie, consacrată ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează, prin legea nr. 147 din 23 iulie 2012 adoptată de Senatul României în 23 noiembrie 2011 și de Camera Deputaților în 26 iunie 2012, iar apoi promulgată prin decretul nr. 517 pe 20 iulie 2012 al Președintelui României. Această zi a fost instituită ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează în urma demersurilor Bisericii Ortodoxe Române adresate Parlamentului, Președinției și Guvernului României.

sfantul_apostol_andrei_cel_intai_chemat_ocrotitorul_romaniei_22.jpg


Potrivit tradiției Bisericii, creștinii sunt datori să le mulțumească Sfinților Apostoli tot timpul și să facă pomenirea lor cu bucurie, mai mult decât către toți sfinții. Pentru că Sfinții Apostoli au urmat Mântuitorului Hristos, viața lor a fost asemenea vieții dumnezeiești pe care a trăit-o Hristos pe pământ și, fiind martori a minunilor Lui, au urmat și patimilor, răstignirii, morții, învierii și înălțării Lui la cer.

Apoi s-au îmbrăcat cu putere de sus la Rusalii (Pogorârea Duhului Sfânt) și așa s-au făcut apostoli, oameni care au făcut cunoscută Evanghelia, revelația lui Dumnezeu în persoana și lucrarea mântuitoare a lui Hristos, unei lumi în care Iisus Hristos a fost răstignit.

Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Apostolul românilor, era frate al Sfântului Apostol Petru, amândoi fiind pescari de meserie, din Betsaida, cetate aflată pe malul lacului Ghenizaret.

A fost la început ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul și de la acesta a aflat de întruparea Mântuitorului Hristos. Căci Sfântul Proroc și Înaintemergător Ioan L-a arătat pe Iisus, zicând: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan, 1, 29).

Atunci Sfântul Andrei, împreună cu un alt ucenic, s-a dus după Hristos: "Iar Iisus, întorcându-Se și văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutați? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuiește: Învățătorule), unde locuiești? El le-a zis: Veniți și veți vedea. Au mers deci și au văzut unde locuia; și au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan și veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru". (Ioan 1; 38-40)

Sfântul Andrei l-a vestit pe Hristos pentru prima dată, spunându-i despre El fratelui său Simon (Petru): "Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, și i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuiește: Hristos). Și l-a adus la Iisus. (Ioan 1, 41, 41)

Pentru aceasta Sfântului Andrei i se mai spune și Apostolul cel dintâi chemat al Domnului. Din zilele acelea Sfântul Apostol Andrei a urmat Mântuitorului, însoțindu-l pe drumurile Țării Sfinte, ca și ceilalți Apostoli.

Atunci când Iisus a intrat în Ierusalim, Sfântul Apostol Andrei a fost martor la toate patimile Mântuitorului și s-a bucurat împreună cu Maica Domnului și cu ceilalți apostoli, cu femeile mironosițe de Învierea Sa.

După Înălțarea Domnului la cer și după Cincizecime, Sfinții Apostoli au tras la sorți și au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Atunci, acestui întâi chemat i-a căzut sortul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia și Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre și Sciția (Dobrogea) și până în Crimeea.

Sfântul Apostol Andrei a avut un sfârșit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus mai pe urmă "Crucea Sfântului Andrei".

La noi în țară Sfântul Andrei se bucură de o cinstire deosebită, fiind considerat Apostolul românilor sau creștinătorul poporului român. Numeroase biserici și mănăstiri l-au luat ca ocrotitor, prăznuindu-l în fiecare an.

În ședința din mai 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roșie, între sfinții mari ai Ortodoxiei.

Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, în anul 1997. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească națională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001, datorită evlaviei poporului drept-credincios față de Sfântul Apostol Andrei.

Tradiția și folclorul românesc amintesc despre prezența Sfântului Apostol Andrei în părțile Dobrogei, unde apostolul și însoțitorii săi și-au găsit loc de odihnă într-o peșteră. În anul 1943, episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos a sfințit acest așezământ cu numele de "Peștera Sfântului Apostol Andrei". În prezent în acest loc a fost ridicat un complex monahal, "Mănăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei". (surse: vol. "Viețile Sfinților", "Dicționar de Teologie Ortodoxă", 1994)
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 16006
  • Thank you received: 5169
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Sarbatori crestine #45650

despre-sfantul-andrei-din-cartile-sfinte-si-din-povestile-romanilor-3114532.jpg


Despre Sfântul Andrei din cărţile sfinte şi din poveştile românilor

Crestinismul romanilor este de sorginte apostolica iar aceasta i se datoreaza Sfantului Apostol Andrei, cel care i-a crestinat pe locuitorii tinuturilor danubiano-pontice, fiind considerat si ocrotitorul Romaniei. Astfel, ziua de 30 noiembrie reprezinta pentru noi mai mult decat o mare sarbatoare a ortodoxiei. Fiind premergatoare Zilei Nationale, Sfantul Andrei uneste spiritual sarbatoarea Bisericii Ortodoxe Romane cu sarbatoarea Romaniei.

Cartile Sfinte spun ca Sf. Apostol Andrei a fost frate cu Sf. Apostol Petru, ca erau originari din Betsaida, localitate situata pe malul Lacului Genezaret din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte si ca erau erau pescari, asemenea tatalui lor, pe nume Iona. Conform Evangheliei Sf. Apostol Ioan, Sf. Andrei ar fi fost mai intai ucenic al Proroocului Ioan Botezatorul, care l-ar fi indrumat sa-l urmeze pe Iisus din Nazaret. Spunandu-i ca l-a gasit pe Mesia, Andrei l-a dus si pe fratele sau, Petru, la Hristos Domnul. A fost numit "cel intai chemat' si se spune ca a primit puterea de a lega si dezlega pacatele oamenilor. Dupa Invierea Mantuitorului si Pogorarea Duhului Sfant, Apostolii au mai ramas cativa ani la Ierusalim pentru a incepe formarea Bisericii iar la Sinodul Apostolic, care a avut loc in jurul anilor 49-50 d.Hr, s-au intalnit si au tras la sorti pentru a decide incotro va merge fiecare. Sfantului Apostol Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). La inceput Sf. Andrei l-a insotit pe fratele sau, Sf. Apostol Petru, prin Asia Mica, apoi a trecut in peninsula Balcanica prin teritoriul Turciei de azi, ajungand in Scytia, unde s-a oprit o buna vreme. Si-a continuat apoi drumul pana in sudul Rusiei, de unde s-a intors in Grecia pentru a consolida comunitatile crestine infiintate de Sf. Apostol Pavel, ajungand pana in Peloponezul grecesc. Acolo, in orasul Patras, a fost martirizat, fiind rastignit pe o cruce in forma de X, cunoscuta sub denumirea de "Crucea Sfantului Andrei'.

Din imaginarul popular

Despre Sfantul Apostol Andrei se povesteste ca fost stapanul animalelor salbatice, ca a fost cioban si ca de turma lui nu s-a atins nici un lup. De aceea Dumnezeu l-a invoit sa dea hrana lupilor si, de ziua lui, sa le ingaduie sa le manance vitele celor care "n-au pazit sarbatoarea'. I s-a spus "Apostolul Lupilor', nume derivat din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar si de la animalul totem al acestora: lupul. Legendele spun ca aceste animale au fost alaturi de daci la caderea Sarmizegetusei si ca cel care le era capetenie l-ar fi vegheat pe Sf. Apostol Andrei prin pustia Dobrogei spre Pestera care i-a fost adapost si care acum ii poarta numele.

I se mai zice si Andrei Pescarul pentru ca "dupa cuvantul lui, niste oameni care se necajeau cu pescuitul au tras cu voloacele si au prins peste mult.' (Th. D.Sperantia). Se povesteste ca incepand de atunci, de ziua lui se obisnuieste sa se manance peste.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6261
  • Thank you received: 731
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Sarbatori crestine #45670

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 3 decembrie

imageResize-143.jpg

Imagine de la Biserica Tuturor Națiunilor din Ierusalim, la baza Muntelui Măslinilor, în Grădina Ghetsimani

Ortodoxe
Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica și Căldărușani; Sf. Proroc Sofonie (Dezlegare la pește)
Duminica a 31-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 31 dR. Sf. pf. Sofonie; Sf. Francisc Xaveriu

Romano-catolice
Duminica 1 din Advent
Ss. Francisc Xaveriu, pr.; Sofonia, profet

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani este pomenit în calendarul creștin ortodox în 3 decembrie.

S-a născut în anul 1730, într-o familie din Săliștea Sibiului. Din tinerețe a dorit să se facă monah. În contextul prigoanei împotriva ortodoxiei, care a avut loc în Transilvania în secolul al XVIII-lea, a ajuns în Țara Românească.

Sfântul Gheorghe a ajuns, în anul 1750, împreună cu un arhiereu grec la Muntele Athos. A primit treapta diaconiei la Mănăstirea Vatoped și a rămas ucenic al starețului Mănăstirii Vatoped, Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi. În anul 1763 îl însoțește pe marele stareț în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 se mută împreună cu părintele său duhovnicesc și cu alți monahi la Mănăstirea Secu.

După un timp, ieromonahul Gheorghe a trecut în Țara Românească, cu gândul de a se întoarce la Athos. Aici a fost convins de mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, să primească a revigora viața în Schitul Cernica, aflat în totală părăsire. La Cernica, a organizat o mănăstire cu viață de obște după tipicul Muntelui Athos și al obștilor paisiene din Moldova. A refăcut vatra monahală în doar cinci ani, adunând în jurul lui mulți ucenici.

Rezultatele pe care le-a avut la Cernica au făcut ca, în 1793, mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă și Mănăstirea Căldărușani, conducându-le pe amândouă din aprilie 1794 și până la moartea sa, în decembrie 1806.

În ambele mănăstiri a rânduit viața monahală după tradiția athonito-paisiană. A trecut la cele veșnice la 3 decembrie 1806 și a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 20-21 octombrie 2005, a aprobat propunerile Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei privind canonizarea Cuviosului Stareț Gheorghe, Arhimandritul de la Cernica și Căldărușani (având ziua de sărbătorire la 3 decembrie). (sursă: "Monahismul ortodox românesc", vol. II, 2016)

AGERPRES (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6261
  • Thank you received: 731
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Sarbatori crestine #45686

Sfantul Nicolae

147267_sfantul_ierarh_nicolae_w180.jpg


Documentele care ne vorbesc despre Sfântul Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae este, probabil, cel mai cunoscut şi mai iubit sfânt al Bisericii noastre, şi nu numai. Popularitatea de care el se bucură se datorează în primul rând generozităţii sale faţă de cei săraci şi nevoiaşi. El este ocrotitorul prin excelenţă al marinarilor, pescarilor, farmaciştilor, parfumierilor, dogarilor, copiilor, fetelor care urmează să se căsătorească, şcolarilor, avocaţilor şi al celor care suferă nedreptăţi la judecată. Tot el este protectorul celor care fac comerţ pe mare, motiv pentru care, de exemplu, chipul său a fost aşezat pe stema Camerei de Comerţ din Bari.

Redactarea unei „Vieţi“ a Sfântului Ierarh Nicolae, în sensul pe care astăzi îl are cuvântul biografie, este aproape imposibilă. Acest lucru este cauzat în primul rând de faptul că unica „Viaţă“ a Sfântului, alcătuită în secolul al IV-lea sau al V-lea, şi despre care aminteşte preotul Eustratie din Constantinopol (cca 580), s-a pierdut. Din această operă s-au salvat doar două relatări: prima, în care se aminteşte de eliberarea miraculoasă a trei locuitori nevinovaţi din Mira, iar a doua, în care se vorbeşte despre eliberarea a trei comandanţi din armata lui Constantin, condamnaţi la moarte pe nedrept. Aceste două relatări vor constitui ceea ce istoricii au numit „Praxis de stratelatis“.

Participarea Sfântului Ierarh Nicolae la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325, menţionată de Teodor Anagnostul (anagnost - citeţ - în Biserica „Sfânta Sofia“ de la Constantinopol), autor al „Istoriei Tripartite“, pare a fi singurul indiciu sigur privind istoricitatea Sfântului Ierarh Nicolae, de vreme ce documentele de care Teodor Anagnostul s-a folosit proveneau ori direct de la acest sinod, ori de la persoane care participaseră la el. Mare parte dintre informaţiile referitoare la viaţa Sfântului Ierarh Nicolae provin însă din texte separate, ca de exemplu: Encomionul (Cuvântare de laudă) Sfântului Andrei Criteanul († 740), redactat spre sfârşitul sec. al VII-lea, în care este menţionată încercarea Sfântului Ierarh Nicolae de a-l convinge pe Teognid (episcop în Niceea la 325, simpatizant al arienilor) să treacă de partea ortodocşilor. O altă sursă importantă o reprezintă o biografie a Sfântului, scrisă de un anume Mihail Arhimandritul (sec. al VIII-lea sau al IX-lea), în care sunt amintite mai multe episoade din viaţa sa, ca de exemplu: întâmplarea cu cele trei fete care urmau să se căsătorească, alegerea sa ca episcop în Mira, deşi era numai un laic, ajutorul dat celor din Mira pe timpul foametei (este vorba, probabil, de foametea din perioada 311-313 sau 333-334) şi distrugerea templului zeiţei Diana. Din păcate, aceste relatări proveneau dintr-o tradiţie orală din Mira, consemnată de arhimandritul Mihail abia după 400 de ani.

În concluzie, „Viaţa“ Sfântului Ierarh Nicolae nu este decât o înlănţuire de episoade importante din viaţa sa, care scot în evidenţă în chip magistral personalitatea lui.
Mutarea sfintelor moaşte de la Mira Lichiei la Bari

Mutarea sfintelor moaşte de la Mira la Bari, în anul 1087, reprezintă în viziunea istoricilor momentul crucial al dezvoltării cultului Sfântului Ierarh Nicolae în lume. Totuşi, aducerea sfintelor moaşte la Bari nu este, după cum s-a crezut şi se crede astăzi, un fapt care urmărea, mai întâi de toate, răspândirea cultului Sfântului Nicolae în Occident, în condiţiile în care cei 62 de marinari din Bari le-au luat din Mira tocmai pentru a ridica prestigiul religios şi comercial al oraşului lor, dat fiind faptul că Sfântul Nicolae era unul dintre sfinţii care se bucurau de cea mai mare cinste în Occident în secolul al XI-lea. Cu toate acestea, aducerea sfintelor moaşte la Bari (fapt care s-a răspândit ca vântul) va influenţa foarte mult răspândirea cultului Sfântului Ierarh Nicolae în Occident. Evenimentul din 9 mai 1087 (ziua în care au sosit sfintele moaşte la Bari), menţionat de toate cronicile şi analele timpului, va fi consemnat în mod detaliat de către Nichifor din Bari şi de diaconul Ioan (între 1087-1088), iar în următorii zece ani vor mai apărea alte două redactări: una în franceză şi una în rusă. Potrivit relatărilor timpului, sfintele moaşte au fost aşezate acolo unde s-a oprit carul cu boi care le transporta.

25 de biserici cu hramul Sfântului Nicolae, în Constantinopolul veacului al IV-lea

Cinstirea Sfântului Ierarh Nicolae îşi are originea în Asia Mică, începând cu secolul al VI-lea. Documentele vremii menţioneză faptul că, la Constantinopol, în această perioadă existau deja 25 de biserici închinate lui. Tot în această perioadă sunt consemnate pelerinaje la mormântul Sfântului, care se afla în afara oraşului Mira Lichiei. Cinstirea de care se va bucura Sfântul Ierarh Nicolae se va datora în primul rând numeroaselor scrieri redactate în limba greacă şi latină şi dedicate acestuia, ca de exemplu Encomioanele (Cântări de laudă): Encomionul Sfântului Nicolae, atribuit lui Proclu (sau Pseudo-Proclu), patriarhul Costantinopolului († 446), datat între secolele V şi VII, şi care conţine referinţe din „Praxis de stratelatis“; Encomionul Sfântului Andrei Criteanul († 740); Encomionul Sfântului Metodie, patriarhul Constantinopolului († 847), consemnat în codicele Vaticano Greco 824; Encomionul lui George Hartofilax (sec. al XIII-lea); Encomionul lui Nichita din Paflagonia; Encomionul împăratului Leon al VI-lea cel Înţelept († 912) şi Encomionul lui Neofit.

Printre scrierile care au ajutat la răspândirea cultului Sfântului Ierarh Nicolae în lumea creştină, se numără şi: „Praxis de tributo“, „Praxis de stratelatis“, Sinaxarul constantinopolitan, dar şi textele liturgice. Despre Sfântul Ierarh Nicolae fac referiri şi numeroşi autori, precum: Eustratie din Constantinopol (cca 580); Procopie din Cezareea († cca 565); Sfântul Teodor Studitul († 826); Metodie din Siracuza şi Sfântul Iosif Imnograful († 886). Cele mai importante texte rămân însă Vieţile Sfântului Ierarh Nicolae, ca de exemplu: „Vita Nicolai Sionitae“ (datată în sec. al VI-lea); o „Viaţă“ a Sfântului Nicolae redactată de Mihail Arhimandritul (sec. al VIII-lea sau al IX-lea) şi „Viaţa Sfântului Nicolae“, alcătuită de diaconul Ioan din Napoli (cca 890). Cinstirea Sfântului Ierarh Nicolae se va extinde din Imperiul Bizantin (de la Constantinopol şi din Grecia) atât în lumea slavă (începând cu Bulgaria, aşa cum precizează Sfântul Clement de Ohrida), cât şi în Occident (începând de la Roma şi Italia Meridională).

În America (la New York), cultul Sfântului Ierarh Nicolae se va răspândi odată cu venirea coloniştilor olandezi; de altfel, Sfântul Ierarh Nicolae este ocrotitorul oraşului Amsterdam, cunoscut sub numele de „Sinterklass“.

Anul morţii ierarhului din Mira Lichiei

Până în secolul al X-lea, data morţii Sfântul Ierarh Nicolae nu a interesat pe nimeni. Acest lucru s-a datorat, pe de o parte, lipsei datelor precise privind anul morţii Sfântului, dar şi faptului că hagiografii au fost mai puţin preocupaţi de redarea exactă a unor evenimente din viaţa Sfântului. Aceştia au căutat, mai întâi de toate, să se adreseze inimii şi apoi minţii. Primul dintre cei care vor propune o dată a morţii Sfântului Ierarh Nicolae este Ioan Diaconul (cca 880), care va redacta şi o Viaţă a Sfântului. În general, ca dată a morţii Sfântului Nicolae a fost recunoscută ziua de 6 decembrie 334, ca urmare a faptului că această dată a morţii Sfântului este indicată de cea mai răspândită lucrare a Evului Mediu, şi anume „Legenda Aurea“ („Legenda Sanctorum“) a lui Jacoppo da Voragine († 1298). Iată şi alte câteva indicaţii privind data morţii Sfântului Ierah Nicolae: († 312) - Nichifor din Bari, care menţionează mutarea moaştelor (1087) după 775 de ani de la moartea Sfântului); († 325) - Ioan Arhidiaconul (Diaconul), care spune că ar fi murit la scurtă vreme după Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325); († 333) - „Konungsannall“ (Analele islandeze); († 334) - „Vita Nicolai Sionite“ indică ca an al morţii pe cel de-al XXVIII-lea al domniei Sfântului Constantin cel Mare; († 341) - Michel Le Quien (1661-1733), care menţionează mutarea moaştelor (1087) după 746 de ani de la mortea Sfântului; († 342) - Sigeberto Gemblacense menţionează mutarea moaştelor (1087) după 745 de ani de la mortea Sfântului; († 343) - „Legenda Aurea“; († 345) - „Analele din Vendôme“; († 351) - Giacomo Filippo din Bergamo (sec. al XVI-lea); († 365) - Goffredo din Bussero (aprox. sec. al XIII-lea), care indică ca an al morţii Sfântului Nicolae pe cel de-al X-lea al păstoririi Sfântului Ambrozie al Milanului.

Nicolae PREDA
Sursa:ziarullumina.ro
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6261
  • Thank you received: 731
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Sarbatori crestine #45775

sf_stefan_50620100.jpg


Sfantul Stefan este praznuit de catre Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 27 decembrie. Conform Noului Testament, Stefan se tragea din Ierusalim si avea origini iudeice. De asemenea, Sfantul Stefan este recunoscut ca fiind primul martir crestin care a fost condamnat de catre autoritatile Iudaice. Iisus Hristos l-a luat sub aripa sa, sa il urmeze pretutindeni si sa ia parte la faptele si minunile sale. Sfantul Stefan a fost numit Arhidiacon, functie care prevedea ca el sa ii conduca pe diaconi.

Dat fiind faptul ca rolul diaconului in biserica de odata era mult mai important decat cel din zilele noastre, Stefan a starnit atentia fariseilor. Acestia erau nemultumiti de faptul ca el incearca sa aduca oamenii de partea sa si sa ii converteasca la crestinism prin predicile despre invataturile lui Hristos. La putin timp dupa ce a devenit diacon, Stefan a fost dus inaintea Sinedriului, sub acuzatia de blasfemie la adresa lui Moise si a lui Dumnezeu. Interogat de catre Caiafa, cel care il judecase si pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Stefan ii acuza pe cei care doreau ca el sa piara.

Gasit vinovat de blasfemie, Sfantul Stefan este condamnat la moarte prin lapidare. Odata ce afla sentinta, sfantul a avut o teofanie si le-a spus iudeilor: „Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”. A fost scos inafara cetatii si a fost ucis prin lapidare, devenind si primul martir care a fost ucis pentru ca a marturisit in fata tuturor credinta pe care o avea in Iisus. Inainte sa isi dea duhul si sa mearga la ceruri cere iertare pentru cei ce il omoara.

Locul unde era ingropat Sfantul Stefan a fost descoperit in anul 415, iar din anul 560 moastele sale se afla in cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma impreuna cu moastele arhidiaconului roman Laurentius.

Potrivit unei traditii stravechi, de Sfantul Stefan este bine sa aducem in casa icoana Sfantului, ajutandu-i astfel pe crestinii care sufera probleme de sanatate si pe cei care se judeca de foarte mult timp cu persoanele orgolioase.

In unele locuri din Muntenia gospodinele pregatesc asa-numitele Painici ale lui Stefan, facute in forme rotunde, dintr-un aluat foarte asemanator cu cel de cozonac. Se obisnuieste ca aceste painici sa se unga cu miere. De asemenea, painicile amintesc crestinilor de pietrele cu care a fost ucis Sfantul Stefan. Odata ce sunt sfintite de preot la biserica, painicile se impart copiilor sarmani.

Tot in aceasta zi este bine sa daruim icoana Sfantului nostru Stefan sau o candela noua aprinsa pentru sanatatea rudelor bolnave dar si pentru sporul casei. Tot ca un semn al iubirii, pretuirii si respectului pe care i-l purtam Sfantului martir Stefan este bine ca in aceasta zi persoanele certate sa se impace.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6261
  • Thank you received: 731
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Sarbatori crestine #45811

74672_vasile_4.jpg


Sfantul Vasile cel Mare

Viata Sfantului Vasile cel Mare

Sfantul Vasile cel Mare este sarbatorit in Biserica Ortodoxa pe 1 ianuarie si pe 30 ianuarie alaturi de Sfintii Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur. S-a nascut in anul 330, in Capadocia, intr-o familie numeroasa. A avut patru surori si patru frati. Cinci din cei noua au devenit sfinti in calendarul Bisericii Ortodoxe, alaturi de parintii lor, Vasilie, Emilia si Macrina cea Batrana, bunica Sfantului Vasile. Doi dintre fratii sai au ajuns episcopi: Grigorie de Nyssa si Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sfanta Macrina cea Tanara, a ajuns un model de viata ascetica.

Temelia educatiei sale este pusa de tatal sau, Vasile, profesor de retorica la Neocezareea in Pont, fiu al Sfintei Macrina cea Batrana si elev al Sfantului Grigorie Facatorul de Minuni. A studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol si Atena, insusindu-si tot ceea ce era mai bun din cultura pagana. In anul 356 revine in tara si devine profesor de retorica.

Sfantul Vasile cel Mare - dascal al monahismului

Paraseste cariera de profesor si intra in monahism. Prima forma de monahism pe care Sfantul Vasile a studiat-o a fost cea urmata de ucenicii episcopului Eustatiu de Sevasta, insa, nu s-a regasit in monahismul predicat de acesta.

Calatoreste pentru cunoasterea monahismului in Siria, Palestina, Egipt si Mesopotamia. Planul de organizare a vietii monahale l-a alcatuit dupa anii petrecuti alaturi de ucenicii Sfantului Pahomie cel Mare si de anahoretii care traiau dupa regulile Sfantului Antonie cel Mare. Acest plan a fost pus in practica la Annesi, un vechi domeniu al familiei sale, din vecinatatea raul Iris. Viata ascetica de la Annesi se schimba dupa venirea in acel loc a Sfantului Grigorie de Nazianz. Se construiesc noi chili, iar munca este impletita cu studiul si rugaciunea.

A scris Regulile vietii monahale si a pus bazele Filocaliei cu Sfantul Grigorie. Regulile monahale ale Sfantului Vasile au ramas in Biserica de Rasarit temelia organizarii vietii manastiresti. In Apus, ele au circulat in traducerea facuta de Rufin de Aquileia si au fost cunoscute de Sfantul Cassian si Sfantul Benedict, legiuitori monahali apuseni.

Desi Sfantul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai mari organizatori ai monahismului, el nu a dispretuit familia si casatoria, caci spune: "Dumnezeu, Care poarta grija de mantuirea noastra, a impartit viata oamenilor in doua feluri de vietuire, adica in viata de casatorie si in cea de feciorie, asa incat cel care nu poate sa duca lupta fecioriei sa-si ia femeie (sotie) legiuita, cunoscand ca i se va cere fagaduinta de infranare, sfintenie si asemanare cu sfintii care au avut sotie si au crescut fii".

Sfantul Vasile cel Mare - dascal al dreptei credinte

Sfantul Vasile cel Mare a luptat impotriva pnevmatomahilor, a celor care negau dumnezeirea Sfantului Duh. A argumentat pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii ca Duhul Sfant este de o fiinta cu Tatal si cu Fiul.

Pana la Sfantul Vasile cel Mare, termenii ousia si hypostasis erau socotiti sinonimi, iar aceasta abordare provoca neintelegeri si controverse. Sfantul Vasile cel Mare a insistat asupra individualizarii termenilor: o singura usie si trei ipostase (in Dumnezeu exista o singura usie si trei ipostasuri).

Sfantul Vasile cel Mare - practicant al milosteniei

Sfantul Vasile cel Mare a fost un practicant prin excelenta a milosteniei. Dragostea sa fata de semeni s-a concretizat mai ales in asezamantul filantropic, numit de credinciosi Vasiliada. Acest asezamant a fost construit la marginea Cezareei. Aici au fost adunati cei infometati si abandonati, spre a fi hraniti. Potrivit cercetatorilor, fiecare boala isi avea rezervata cladirea si personalul necesar pentru ingrijire.

Sfantul Vasile cel Mare a trecut la cele vesnice pe 1 ianuarie 379.

Legatura Sfantului Vasile cel Mare cu tara noastra

In scrisoarea nr. 155, Sfantul Vasile cel Mare ii cere lui Junius Soranus, comandantul militar al Scythiei Minor, sa-i trimita moastele martirilor din aceste parti. Acest guvernator ii trimite moastele Sfantului Sava, martirizat de goti la nord de Dunare, in anul 372. Amintim ca pe 10 octombrie 1777, patriarhul ecumenic Sofronie, impreuna cu Sinodul de la Constantinopol, a hotarat sa daruiasca Mitropolitului Tarii Romanesti titlul onorific de loctiitor al scaunului Cezareei Capadociei pentru ajutorul material oferit Patriarhiei Ecumenice aflata sub stapanire otomana.

Dupa ce Biserica Ortodoxa Romana a fost ridicata la rangul de Patriarhie, in anul 1925, acest titlu a inceput sa fie purtat si de catre Patriarhul Romaniei, intrucat acesta este si mitropolit al Tarii Romanesti.

Semnificatia numelui Vasile

Numele Vasile, foarte raspandit in toata lumea crestina, provine din grecescul basileios, care la randul lui sta in legatura cu basileos, "rege", "imparat", "bazileu". Latinii l-au redat prin Basilius. La noi astazi e curenta forma Vasile (la vechiul Vasilie pare sa fi renuntat chiar si conservatoarea limba bisericeasca), cu prescurtarea populara Sile. Feminine ca Vasila sau Vasilca se intalnesc astazi destul de rar, fiindu-le preferat mai gratiosul Vasilica. Diminutivele mai frecvente sunt Vasilica si Sica/Sica.

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare se oficiaza in Biserica Ortodoxa de zece ori pe an: in primele cinci duminici ale Postului Mare, in joia si sambata din Saptamana Patimilor, in ajunul Craciunului si Bobotezei si, desigur, in sarbatoarea care ii este dedicata in ziua de 1 ianuarie.

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Vasile cel Mare.

Adrian Cocosila
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6261
  • Thank you received: 731
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .