deficienta-de-vedereDeficienta de vedere este o deficienta de tip senzorial si consta in diminuarea in grade diferite (pana la pierderea totala) a acuitatii vizuale. Handicap vizual inseamna, asadar, scaderea acuitatii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular), care are loc din perioada vietii intrauterine pana la moarte.

Handicapul vizual apare, asadar, din cauza insuficientei functionari (sau chiar a eliminarii) a analizatorului vizual.

  • Ordinul nr. 762 din 31/08/2007 privind criteriile pe baza carora se stabileste gradul de handicap pentru adulti si se aplica masurile de protectie speciala a acestora
  • Ordinul nr. 707/538/2014 privind modificarea si completarea anexei la Ordinul ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse si al ministrului sanatatii publice nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza carora se stabileste incadrarea in grad de handicap
  • LEGE nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap1) - Republicare (actualizata 2017)
  • LEGE nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice (actualizata 2017)

Notiunea de "nevazator" din cuprinsul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 si art. 59 din Legea nr. 263/2010 va fi explicitata prin sintagma "cecitate absoluta".

I. Evaluarea persoanelor cu afectarea functiilor vizuale in vederea incadrarii in grad de handicap*

PARAMETRI FUNCTIONALI

DEFICIENTA MEDIE

DEFICIENTA ACCENTUATA

DEFICIENTA GRAVA

HANDICAP MEDIU

HANDICAP ACCENTUAT

HANDICAP GRAV

Acuitatea vizuala (calitatea vederii) mono-binoculara (cu cea mai buna corectie, la ochiul cel mai bun). Refractometrie oculara (autorefractometru dioptron)

Acuitatea vizuala 1/8 (0,12) - 1/10 (0,10) cu corectie optima la ochiul cel mai bun

Acuitatea vizuala 1/12 (0,08) (4 m) - 1/25 (0,04)

(2 m) la ochiul cel mai bun

VAO < 1/25 sub (0,04) (2 m) cecitate relativa

VAO = pmm, pl, fpl = cecitate absoluta

VAO < 1/25 pana la 1/50 - grav fara asistent personal

VAO <= 1/50 (0,02) (n.d. la 1 m) - grav cu asistent personal

*
1. In afectiunile cronice primar si secundar oculare, inflamatorii, heredodegenerative, degenerative, traumatice, tumorale, vasculare cu evolutie cronica-progresiva sub tratament specific sau cu sechele morfofunctionale; vicii de refractie (miopie forte; fortisima: 14-15D; hipermetropie medie +3D -+6D; forte >+6D), de acomodare, nistagmusul.
Nu se incadreaza in grad de handicap persoane cu vicii de refractie daca acuitatea vizuala cu corectie optica este buna si campul vizual in limite normale.

2. Nu se incadreaza in grad de handicap persoane cu afectiuni reversibile prin tratament medical sau chirurgical, ca de exemplu, cataracta neoperata, cu sanse de recuperare a vederii prin interventie chirurgicala. Evaluarea se va face numai dupa interventia chirurgicala, daca este cazul. Cazurile speciale, in care interventia pentru cataracta este inutila, de exemplu pacientii cu cataracta, dar fara simt luminos etc., vor fi certificate de minimum 2 oftalmologi.

3. Ochiul unic, chiar cu vedere normala, se poate incadra in grad de handicap accentuat, timp de 6 luni de la pierderea ochiului - vederii - congener. Ulterior incadrarea se realizeaza in raport cu deficienta vizuala, conform tabelului.

4. Acuitatea vizuala si campul vizual sunt singurele criterii de incadrare intr-un grad de handicap, din punct de vedere oftalmologic (pentru cresterea acuratetei sunt necesare doua referate de specialitate).

PARAMETRI FUNCTIONALI

DEFICIENTA MEDIE

DEFICIENTA ACCENTUATA

DEFICIENTA GRAVA

HANDICAP MEDIU

HANDICAP ACCENTUAT

HANDICAP GRAV

Camp vizual (manual) la ochiul cel mai bun

Camp vizual computerizat**

Redus concentric in jurul punctului de fixatie la 30-40 grade la ochiul cel mai bun

Redus concentric in jurul punctului de fixatie la 10-30 grade

Tubular, in jurul punctului de fixatie sub 10 grade

Perceptia luminii la stimuli vizual

Potentiale vizuale evocate (PEV).

Electroretinograma (ERG)***

Normal

Potentiale modificate

Retina inca functionala

Lipsa perceptie luminoasa

Traseu stins

Retina nefunctionala

 **Campul vizual computerizat ofera relatii privind sensibilitatea retinei cu modificari specifice structurii functiilor vizuale afectate efectiv (are programe prestabilite in functie de diagnosticul clinic).

***PEV si ERG sunt utilizate in aprecierea starii functionale a retinei (teste obiective).

 

ACTIVITATI - LIMITARI

PARTICIPARE - NECESITATI

HANDICAP MEDIU

Profesiuni care nu comporta periclitate oculara sau suprasolicitare vizuala

NU permis de conducere de orice tip, conform legislatiei din domeniu

Fara restrictii

HANDICAP ACCENTUAT

Limitari in orientarea spatiala, in acomodarea la trecerea de la lumina la intuneric si invers

Profesiuni care nu comporta periclitate oculara sau suprasolicitare oculara

INTERZIS permis de conducere de orice tip conform legislatiei din domeniu

Optimizarea conditiilor de mediu (luminozitate, contrast)

Dispozitive de corectie optica

HANDICAP GRAV

Dificultati majore de orientare in spatiu

Pot desfasura activitati lucrative

Dependenta partiala sau totala de asistenta specializata

INTERZIS permis de conducere de orice tip, conform legislatiei din domeniu

Adaptarea trecerilor de pietoni de pe strazile si drumurile publice conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil

Montarea sistemelor de semnalizare sonora si vizuala la intersectiile cu trafic intens

Cainele-ghid care insoteste persoana cu handicap grav are acces liber si gratuit in toate locurile publice si in mijloacele de transport

Sisteme informatizate adaptate, tehnologie asistiva

In functie de rezultatul evaluarii complexe, persoana poate fi incadrata in grad de handicap grav cu asistent personal, in situatia in care are pierduta total capacitatea de autoservire, autoingrijire si autogospodarire si necesita sprijin permanent sau grav fara asistent personal, atunci cand necesita sprijin partial pentru unele activitati cotidiene

 

Deficienta de vedere se poate clasifica in functie de mai multe criterii.

1. Gradul (gravitatea) defectului vizual

Clasificarea deficientilor vizual dupa acest criteriu constituie, in primul rand, clasificarea lor in functie de acuitatea vizuala, mai precis, in functie de proportia pastrata din acuitatea vizuala. Acuitatea vizuala constituie facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. Limita inferioara la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. Capacitatea de separare a doua imagini izolate pe retina constituie minimum separabile. Determinarea acuitatii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele potometrice). Tabelele optometrice sunt formate din randuri de litere, cifre, semne sau imagini de marime descrescanda, verificate statistic. Langa fiecare rand este specificata distanta de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). Examinarea se face de la o distanta fixa de 5 metri, separat pentru fiecare ochi. Rezultatul (acuitatea vizuala) se calculeaza dupa formula v = d / D, la care numaratorul (d) este egal cu distanta examinarii (5 m.), iar numitorul (D) reprezinta distanta citirii randului respectiv de catre un ochi emetrop.

Clasificarea deficientilor vizuali in functie de acuitatea vizuala este redata in tabelul urmator:

 

Gradul defectului vizual

Acuitatea vizuala exprimata in:

 

Locul de scolarizare  

Fractii ordinale

Fractii zecimale

Procente%

Cecitate totala

0-1/200

0-0.005

0-0.5

 

 

scoala de

orbi

Cecitate practica

1/200-1/50

0.005-0.02

0.5-2

Ambliopie grava

1/50-1/20

0.02-0.05

2-5

Ambliopie

1/20-1/5

0.05-0.2

5-20

scoala de ambliopi

 

Dupa cum rezulta din tabel, deficienta vizuala prezinta de la pierderea totala a capacitatii vizuale si pana la ambliopie diferite grade, astfel incat intre cecitatea absoluta si ambliopie mai exista - dupa un termen introdus de Truc - si o "cecitate relativa". Cecitatea (orbirea) reprezinta, asadar, un handicap major sau total de vedere, presupunand lipsa completa a vazului.

Aceasta delimitare intre cecitate si ambliopie este foarte necesara, deoarece specializarea scolilor pentru deficienti vizual a dus la crearea unor institutii scolare separate pentru orbi si ambliopi. In scolile de orbi se preconizeaza o metodica de predare bazata pe solicitare tactil-kinestezica si auditiva, iar in procesul de predare din scolile de ambliopi se face uz de analizatorul optic valid, de cel tactil-kinestezic si cel auditiv.

Baremele existente pentru scolarizarea deficientilor vizual difera destul de mult de la o tara la alta. Diferentele apar mai cu seama in proportiile acuitatii vizuale care stabilesc limitele intre scoala de ambliopi si scoala de orbi, pe de o parte, scoala de ambliopi si scoala de masa, pe de alta parte.

De asemenea, trebuie precizat ca in determinarea gradului defectului vizual nu se ia in considerare exclusiv acuitatea vizuala, ci si alte elemente ale capacitatii vizuale. Astfel, se considera echivalenta cecitatii, deficienta vizuala care rezulta dintr-o reducere a campului visual binocular la mai putin de 20°, chiar daca acuitatea vizuala centrala este nemodificata.

In afara de acuitatea vizuala si de campul vizual se mai iau in considerare, in ceea ce priveste aprecierea gradului deficientei si alte defecte ale aparatului vizual, care diminueaza capacitatea vizuala, ca de exemplu, strabismul, nistagmusul etc.

In definirea gradului deficientei vizuale mai sunt implicati si alti factori optici si extraoptici, care concura la posibilitatile de valorificare practica a restului de vedere. in acest sens se vorbeste de eficienta vizuala sau dinamica a capacitatii vizuale. Daca acuitatea vizuala este prin excelenta o entitate fiziologica, care poate fi determinata cantitativ, eficienta vizuala trebuie conceputa mai larg, cuprinzand o serie de factori psihologici de natura extraoculara, iar determinarea ei scapa deseori unei cuantificari precise. De fapt, eficienta vizuala, care este educabila si perfectionabila, este mai semnificativa pentru elevii ambliopi si pentru copiii cu resturi de vedere din scolile speciale de orbi decat acuitatea vizuala.

2. Clasificarea deficientilor vizuali dupa momentul producerii defectului

Momentul, deci varsta la care a aparut defectul vizual, constituie o problema pentru psihologia deficientului vizual, mai cu seama in ceea ce priveste bagajul de reprezentari vizuale de care dispune; se stie insa ca momentul survenirii defectului nu influenteaza numai sfera reprezentarilor, ci are repercusiuni si asupra nivelului dezvoltarii motricitatii copilului orb, precum si asupra altor aspecte ale personalitatii deficientului vizual.

In functie de criteriul momentului instalarii defectului vizual, deosebim defecte congenitale, defecte survenite (in copilaria timpurie, la varsta antescolara, prescolara, scolara) si defecte tardive.

Orbii congenitali sunt complet lipsiti de reprezentari vizuale, iar la orbii cu defect vizual survenit - tinandu-se cont de timpul care a trecut de la aparitia defectului pana la varsta actuala - se pastreaza o serie de imagini vizuale care pot avea o influenta insemnata asupra particularitatilor psihologice individuale.

Orbii congenitali sunt complet lipsiti de reprezentari vizuale, atat studiile mai vechi, cat si cele mai recente, remarcand importanta tiflopsihologica a reprezentarilor vizuale recomanda mentinerea acestor imagini pe o perioada cat mai indelungata dupa instalarea defectului, precum si valorificarea lor in procesul de invatamant.

Astfel, T. Heller deosebeste, in functie de participarea experientei optice la definirea profilului psihologic al deficientului vizual, urmatoarele grupe de orbi:

  • a) orbii congenitali si cei care au orbit in primul an de viata; persoanele care fac parte din aceasta grupa sunt lipsite de orice experienta optica, viata lor psihica nefiind influentata de reprezentarile vizuale;
  • b) orbii la care defectul a survenit la varsta de 2-4 ani - la acesti deficienti se remarca, mai ales in perioada imediat instalarii cecitatii, o interventie a reprezentarilor vizuale, care participa la "interpretarea" datelor tactil-kinestezice, fiind vorba deci de o stransa interdependenta a modalitatilor tactil-vizuale; reprezentarile vizuale se sting treptat, insa dezvoltarea receptiei tactil-kinestezice nu are loc in mod "autonom" ca la orbii din nastere;
  • c) copiii care au orbit dupa varsta de 4 ani; acestia dispun de un bagaj insemnat de reprezentari vizuale; datele tactil-kinestezice si auditive le evoca intotdeauna imaginile vizuale anterioare (proces denumit vizualizare);
  • d) copiii orbi cu resturi de vedere - chiar daca acestea sunt minime si permit numai perceperea luminozitatii si a unor raporturi spatiale vagi (marimea obiectelor si distanta aproximativa) - recurg, de asemenea, la vizualizare, imaginile vizuale "interpretand" imaginile tactil-kinestezice.

Literatura tiflopsihologica este bogata in astfel de clasificari, mai mult sau mai putin concordante. Astfel, P. Henri, aplicand nu numai criteriul gradului si al momentului survenirii deficientei, ci si criteriul dinamicii acesteia (stationara, progresiva, regresiva), deosebeste sase grupe de orbi:

  • e) orbi totali congenitali;
  • f) orbi totali congenitali carora li s-a recuperat partial vederea printr-o interventie recuperatorie;
  • g) orbi cu resturi de vedere stationara de tipul sensibilitatii luminoase;
  • h) orbi totali, care au dispus inainte de instalarea deficientei de o vedere normala;
  • i) persoanele cu resturi de vedere de tipul sensibilitatii la lumina, care au vazut normal inainte de a surveni defectul vizual;
  • j) deficienti vizuali cu resturi de vedere care scad progresiv.

A. Janda grupeaza copiii, in functie de momentul instalarii defectului, in urmatoarele categorii:

  • a) orbii congenitali;
  • b) orbii tardivi: cu defectul survenit in copilaria timpurie (0-2 ani), in copilaria mica (3-6 ani), la prima varsta scolara (7-10 ani) si la varsta adulta (peste 18 ani).

Aceasta clasificare coincide aproximativ cu cea preconizata de B. I. Kovalenco si N. B. Kovalenco, care deosebesc: orbii din nastere si pana la 1 an, copiii cu cecitate survenita intre 1-3 ani, 3-5 ani, 5-7 ani si peste 7 ani.

H. Scholtyssekin aplica o clasificare in care se opereaza cu perioade foarte larg concepute. Astfel, deosebeste:

  • a) cecitatea congenitala si timpurie (de la 0-7 ani);
  • b) cecitatea survenita (intervenita la varsta de 7-18 ani);
  • c) cecitate tardiva (18-60 ani)
  • d) cecitate intervenita la batranete (dupa varsta de 60 ani).

H.Wappman in studiul sau utilizeaza o clasificare in care se deosebesc:

  • a) o categorie de orbi congenitali sau deficienti din primul an de viata, orbi totali sau cu sensibilitate luminoasa;
  • b) o a doua categorie de orbi tardivi, care citesc insa pur tactil, fara sa recurga la functia optica;
  • c) o categorie de ambliopi gravi, care reusesc sa rezolve partial sau in intregime o problema data cu ajutorul vazului.

O tratare mai putin analitica a problemei o intalnim la W. Steiberg, care distinge numai cecitatea timpurie si tardiva. In prima grupa include orbii congenitali si pe cei care au orbit la varsta de 1-3 ani, specificand insa ca de fapt toti cei care au orbit pana la varsta pubertatii trebuie considerati ca facand parte din aceasta grupa. In categoria orbilor tardivi include persoanele care au orbit dupa varsta pubertatii.

Dupa cum s-a aratat, exista in literatura tiflopsihologica numeroase clasificari ale deficientilor vizuali dupa momentul instalarii defectului. Ceea ce au ele in comun insa este faptul ca n-au fost elaborate experimental, ci deductiv, deseori empiric, prin aplicarea la aceasta problema a unor periodizari de varsta din psihologia copilului.

Exista si doua tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterica si agnozia vizuala.

In cazul cecitatii isterice, din punct de vedere fiziologic si anatomic, analizatorul vizual nu prezinta nici o disfunctie, dar din punct de vedere psihic subiectul refuza inconstient sa vada (de ex. un traumatism/soc emotional in care informatia vizuala a jucat un rol major - subiectul si-a vazut sotia in flacari in propria casa arzand, fara a o putea salva).

Agnozia vizuala este fenomenul aflat la polul opus, din punct de vedere fiziologic si anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat, insa subiectul vrea /crede ca vede.

3. Clasificarea deficientilor vizual dupa etiologia, localizarea si dinamica efectului

In functie de criteriul etiologiei cecitatii si ambliopiei, deosebim atatea categorii de deficienti vizual cate cauze pot provoca defecte vizuale. Pentru tiflopedagog nu este lipsit de importanta sa studieze colectivul de elevi dupa acest criteriu, pentru a putea tine cont de particularitatile individuale ale elevilor, determinate de cauza defectului si pentru a colabora cu medicul oftalmolog, in vederea respectarii indicatiilor si contraindicatiilor date in cazul fiecarui defect vizual. In aceasta ordine de idei intereseaza si dinamica defectului (daca este stationar, progresiv sau eventual regresiv, reversibil), precum si viteza evolutiei lui, pentru a lua cele mai adecvate masuri pedagogice.

Astfel, un copil cu o afectiune vizuala care progreseaza rapid catre pierderea totala a functiei optice va fi scolarizat intr-o scoala speciala de orbi, chiar daca dispune de o acuitate vizuala pe baza careia ar putea fi cuprins intr-o scoala de ambliopi.

Defectul vizual poate fi localizat in orice segment al analizatorului vizual (segmentul periferic, de transmisie, central) si - in functie de aceasta localizare - se deosebesc deficientii vizual cu defecte localizate in organul vizual, pe traiectul nervului optic sau in scoarta cerebrala - lob occipital.

4. Clasificarea deficientilor vizuali dupa complexitatea defectului

Dupa criteriul complexitatii defectului se studiaza fondul pe care apare defectul considerat, daca este singular sau se combina, asa cum se intampla frecvent, cu alte defecte extraoculare (de auz, motrice, mintale, ale limbajului). In cazul acesta se pun unele probleme specifice de selectie. Astfel, deficientul vizual care este si surd sau hipoacuzie, precum si deficientul vizual care prezinta si o debilitate mintala se scolarizeaza separat, in clase speciale, sau in scoli deosebite.

5. Clasificarea deficientilor vizuali in functie de conditiile de mediu si de educatie

In functie de conditiile de mediu si de educatie de care s-a bucurat deficientul vizual inainte si dupa instalarea defectului exista o serie de categorii de orbi si de ambliopi de care trebuie sa se tina seama in clasificarea deficientilor. Se stie, de exemplu, ca deficientii vizual sunt scolarizati deseori cu intarziere si se prezinta la scoala cu un serios deficit de dezvoltare, dupa ce au fost tinuti ani de zile in sanul familiei, care n-a putut asigura conditiile adecvate copilului orb. Sunt cunoscute unele cazuri cand acesti copii sunt retardati sub aspectul dezvoltarii limbajului, al motricitatii, al deprinderilor elementare etc. si ofera tabloul imbecilitatii. Lipsa stimularii senzoriale si carentele educative serioase au determinat o ramanere in urma care poate fi recuperata numai printr-o munca instructiv-educativa sustinuta.

Criteriile de clasificare care au fost enuntate mai sus nu trebuie privite separat unele de altele. in fiecare caz dat, factorii amintiti se imbina intr-un mod specific, fapt care duce la o eterogenitate pronuntata a colectivelor de elevi cu care ne intalnim in cadrul institutiilor speciale pentru deficientii vizual.

Etiologia deficientelor de vedere

Cauzele cecitatii si ale ambliopiei nu pot fi studiate separat, aceleasi afectiuni oculare putand provoca leziuni si modificari de diferite grade ale analizatorului vizual.

Nu se poate vorbi in general despre cauzele deficientelor vizuale, in aceasta privinta existand diferente destul de pronuntate de la o epoca la alta, de la o regiune geografica a lumii la alta. in plus se poate discuta despre cauzele cecitatii si ale ambliopiei si in functie de perioada de varsta in care se manifesta cu preponderenta (cauze ale cecitatii congenitale dobandite in copilarie, tardiv sau numai la batranete).

Intr-o viziune structural-functionala, vom incerca sa urmarim complexitatea acestor factori la mai multe niveluri.

1. Afectiuni ale analizatorului vizual care produc deficienta de vaz

Aceste cauze ale deficientei vizuale partiale sau totale tin de leziunile si de disfunctiile diferitelor segmente ale organului vizual. Acesti factori patogeni pot fi clasificati dupa diferite criterii. Un criteriu uzual il constituie localizarea organica, anatomica a afectiunii (patologia corneei, cristalinului, retinei etc). Afectiunile pot fi clasificate in raport cu efectele lor asupra capacitatii vizuale.

In spiritul abordarii sistemice vom prezenta o clasificare in raport cu subsistemele acestei functii, urmarind cauzele care afecteaza principalele subfunctii ale analizatorului vizual. Considerand functia vizuala ca pe o sinteza dinamica a mai multor subfunctii, putem spune ca tulburarea unei subfunctii lezeaza functia vizuala in intregul ei.

1.1. Tulburari ale subfunctiilor de formare a imaginii optice

Formarea imaginii optice care se proiecteaza pe retina este realizata prin actiunea dioptrului ocular, adica a elementelor refringente ale globului ocular: cornee, umoare apoasa, cristalin si corpul vitros.

Acest fenomen optic normal poate fi partial sau total impiedicat in manifestarea lui prin doua tipuri de disfunctii:

a. Tulburari de refractie (ametropiile)

Formarea corecta a imaginii optice pe retina (ochiul emetrop) poate fi impiedicata de existenta unor tulburari ale capacitatii de refractie a ochiului, numite in general ametropii. Ametropiile sunt cauzate de modificari ale refringentei mediilor optice, fie de modificari ale axului anteroposterior al globului ocular. Sunt cunoscute patru tipuri de ametropii:

  • Miopia

Miopia reprezinta un exces de refractie, care tulbura perceptia la distanta (nu vede bine la distanta). Imaginea optica a obiectului se formeaza nu pe ecranul retinian, ci inaintea lui, fiind neclara. Miopul tinde sa se apropie de obiect sau sa apropie obiectul de ochi ca sa-1 poata vedea mai clar. Cu cat obiectul este mai departat de ochiul miop, cu atat imaginea este mai difuza. In schimb, obiectele apropiate sunt corect percepute.

Corectia optica a acestui defect de refractie (cazul miopiei benigne) se face cu lentile divergente (-), menite sa readuca imaginea inapoi pe retina. Copilul cu aceasta deficienta de vedere nu are nevoie de scolarizare speciala, ci doar de respectarea unor conditii de igiena stricte. Doar in cazul miopiei maligne (de obicei de natura congenitala) este necesara scolarizarea speciala, pentru ca evolutia acestei tulburari este rapida si grava.

  • Hipermetropia

Cauzele acestei tulburari sunt dimensiunea redusa a axului anteroposterior al globului ocular, capacitatea refringenta scazuta a cristalinului sau alti factori care scad puterea de refractie. Este vorba deci de o refractie insuficienta, drept urmare imaginea obiectului este neclara si se formeaza in spatele retinei. Subiectul, asadar, are dificultati in a percepe obiectele din apropiere si pentru a le depasi tinde sa le indeparteze de ochi.

Corectia optica se face cu lentile convergente (+) si prin exercitii vizuale sistematice. Hipermetropia nu trebuie confundata cu presbitia, manifestare fiziologica legata de varsta de 45-50 ani.

  • Astigmatismul

Acest viciu de refractie consta intr-o diferenta de refringenta a meridianelor dioptrului ocular, care duce la focalizarea imaginii optice, nu intr-un singur focar retinian, ci in doua sau mai multe focare. Astigmatismul are de obicei la baza o structura deficitara a corneei si se asociaza cu o ambliopie innascuta. Drept urmare se produce o imagine vizuala difuza, estompata, vederea fiind scazuta atat la apropiere, cat si la distanta. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice, care trebuie purtate cat mai de timpuriu, dupa 18 ani corectia fiind greu de suportat.

  • Anizometropia

Anizometropia consta intr-o diferenta de refractie intre cei doi ochi. Ea se produce atunci cand un ochi este emetrop iar celalalt sufera un viciu de refractie dintre cele mentionate mai sus. De asemenea, vorbim de anizometropie cand cei doi ochi sunt ametropi, dar de tipuri si grade diferite ale tulburarii refractiei. De obicei, aceasta anomalie este ereditara. Corectarea se face cu lentile diferite pentru fiecare ochi, in functie de gradul si de tipul de tulburare a fiecaruia.

b. Opacifierile mediilor refringente

O a doua categorie de cauze care pot impiedica subfunctia de formare a imaginii optice o constituie opacitatile aparute pe parcursul razelor de lumina in drumul lor spre retina.

  • Opacifierile corneei

Se refera la lipsa totala sau partiala de transparenta a corneei, ce poate fi provocata de diverse tipuri de afectiuni congenitale sau dobandite.

  • Keratitele

Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme, stari patologice generale, sifilis, herpes, subnutritie etc.) si endogene (procese corneene degenerative si distrofice). Keratitele sunt insotite de simptome specifice: iritatie, lacrimare, pierderea luciului corneean, vascularizatie, modificari de forma ale corneei, durere etc.

  • Leucomul corneean

Leucomul este o cicatrice de culoare cenusie saturata sau intens alba (popular numita "albeata") care reduce complet transparenta corneei in campul sau. Poate fi partial sau total, in leucomul total cecitatea fiind completa.

  • Opacifierile cristalinului

Tulburarile partiale sau totale ale transparentei cristalinului sau ale capsulei sale se numesc cataracte. In general, cataractele cu care vin elevii deficienti vizual la cabinet sunt congenitale; dar ele pot fi si dobandite (traumatisme sau boli ale copilariei). O alta cauza a deficientei vizuale este lipsa cristalinului - afachia. Ea poate fi compensata, sub aspectul refractiei, prin ochelari cu lentile convergente (+), care pot ajunge la 16-18 dioptrii.

  • Deplasarile cristalinului

Aceste afectiuni pot fi congenitale sau dobandite. Dintre cele congenitale trebuie amintit sindromul Marfan, care produce miopie si astigmatism, iar dintre cele dobandite, luxatiile si subluxatiile produse de obicei prin traumatisme fizice.

1.2. Tulburari ale subfunctiei de receptie retiniana a imaginii optice

Imaginea optica proiectata pe retina este receptata prin excitatia substantelor fotosensibile ale celulelor senzoriale retiniene.

  • Afectiuni vasculare ale retinei

Deficienta vizuala este provocata de periflebite retiniene, care se manifesta sub forma hemoragiilor recidivate in vitros, putand duce la dezlipirea de retina si la compromiterea definitiva a vederii.

  • Emboliile

Acestea sunt provocate de obstructii ale arterelor retiniene. Retina neirigata sufera in cateva minute leziuni ireversibile, care fac sa dispara sensibilitatea retiniana si vederea in zona respectiva.

  • Afectiunile degenerative ale retinei

Dintre acestea enumeram:

  • 1) retinita pigmentara este o degenerescenta pigmentara a retinei, ce avanseaza de la periferie spre centru, avand astfel loc o stramtare concentrica a campului vizual, ducand la o vedere tubulara (copilul vede numai drept inainte);
  • 2) boala Tay-Sachs (idiotie amaurotica) si boala Spielmayer sunt afectiuni degenerative ale retinei asociate cu epilepsie, paralizie, idiotie;
  • 3) tumorile maligne ale retinei sau gliomul, care apar mai frecvent intre 2 si 4 ani;
  • 4) albinismul este o depigmentare generala de natura ereditara;
  • 5) dezlipirea de retina consta in separarea celor doua foite embrionare ale retinei, intre care se poate infiltra lichid intraocular.

1.3. Tulburari ale subfunctiei de transmitere a excitatiei nervoase

Fibrele nervoase ale retinei se inmanuncheaza in polul posterior al ochiului, in papila. De aici porneste nervul optic, care are functia de a transporta spre scoarta cerebrala (lobul occipital) impulsul nervos purtator de informatie, din care urmeaza a se construi senzatia vizuala. Parcurgerea acestui traseu este insa impiedicata, in cazul deficientelor vizuale, de afectiunile care lezeaza nervul optic. Unele afectiuni care provoaca deficienta vizuala sunt localizate chiar la nivelul papilei:

  • a) nevritele optice (papilitele) sunt inflamatii ale nervului optic de natura degenerativa, vasculara sau traumatica, cel mai adesea produse de boli infectioase, care au drept efect scaderea vederii centrale, alterarea simtului luminos si a sensibilitatii cromatice;
  • b) staza papilara este un edem al papilei care la inceput nu afecteaza prea mult vederea, dar, in timp, poate duce la o ingustare a campului vizual pana la cecitate;
  • c) atrofiile optice sunt afectiuni degenerative dintre cele mai grave care, in majoritatea cazurilor, duc la cecitate, dupa o scadere treptata, dar ireversibila a capacitatii vizuale;
  • d) colobomul nervului optic este o malformatie de natura ereditara a nervului optic, cu un deficit irecuperabil al acuitatii vizuale;
  • e) hemianopsiile, manifestate prin lipsa unei jumatati din campul vizual la fiecare dintre cei doi ochi. Cauza este cel mai adesea de natura vasculara inflamatorie sau tumorala, dar poate fi si traumatica.

1.4. Tulburari ale subfunctiei de fuziune binoculara

In aceasta categorie includem doua tipuri de cauze:

I. Cauze senzoriale

Caile de natura senzoriala sunt cele care impiedica fuziunea, prin faptul ca produc o inegalitate optica a imaginilor vizuale formate si receptate in cei doi ochi. Este vorba despre afectiunile care duc la o refractie inegala. Am mentionat mai sus anizometropia. Acum constatam ca ea insasi devine un factor cauzal.

Dar afectiunile nervului optic si leziunile retiniene sau afectiunile oculare cu efecte inegale in cei doi ochi pot impiedica realizarea legaturii functionale prin care se manifesta reflexul de fuziune.

In toate aceste cazuri, corespondenta retiniana (stimularea punctelor retiniene corespondente) nu se mai desfasoara normal si imaginile nu mai fuzioneaza corect. Imaginea mai slaba o tulbura pe cea mai clara, efectul fiind o percepere confuza, neclara sau chiar o dublare a imaginii (diplopie).

Drept urmare se produce fenomenul de adaptare cunoscut sub nu¬mele de neutralizare, care are loc la nivelul scoartei occipitale, printr-un proces de inhibitie.

Ochiul nefolosit ajunge la o situatie de ambliopie din ce in ce mai grava, adica pierde capacitatea de a vedea. Ambliopia lui organica initial este agravata acum de o ambliopie suplimentara functionala, adica este cauzata de nefunctionare si de inhibitie. Recuperarea vederii binoculare devine din ce in ce mai putin posibila in acest caz.

II. Cauze motorii

Cauzele motorii ale disfunctiilor vederii binoculare sunt legate de diferite tipuri de dereglari ale motilitatii oculare, de afectiuni ale muschilor care asigura motilitatea globilor oculari. Pot fi implicati si nervii oculomotori, care inerveaza acesti muschi.

Tulburarile motilitatii oculare sunt cauzate de anomalii in lungimea muschilor si tendoanelor lor, in capacitatea lor functionala de a efectua miscarile oculare, in conjugarea actiunii muschilor celor doi ochi.

Tot de natura motorie este asa-numitul strabism paralitic, cauzat de paralizia partiala sau totala a unui muschi ocular.

Amintim aici si nistagmusul, o tulburare a motilitatii oculare caracterizata prin miscari oscilatorii involuntare ale ochiului, care sunt fie pendulare, fie ritmice. Ele dovedesc adesea o lipsa a capacitatii de fixatie normala. in cazul in care se pot restabili vederea binoculara si localizarea spatiala dispare si nistagmusul.

1.5. Disfunctii ale mecanismelor corticale ale vederii

Functia vizuala poate fi tulburata si de afectiuni de la nivel cortical. Exista o mare varietate de afectiuni cerebrale care pot deveni cauze ale unor deficiente vizuale. Ele pot afecta propagarea impulsului nervos in nucleul central al analizatorului vizual si in alte zone cerebrale; pot afecta de asemenea reglarea receptorului prin nervii muschilor oculari si prin fibrele aferente care se gasesc in structura nervilor optici.

Unele cercetari de psihopatologie au incercat sa stabileasca anumite relatii - insuficient demonstrate insa - intre aparitia strabismului si starile psihice de anxietate, frustrare, gelozie, sentimente de culpabilitate ale individului etc.

Encefalopatiile pot duce la paralizia psihica a vederii, in care este afectat reflexul de fixatie. Tumorile cerebrale duc adesea la slabirea vederii, uneori si la false perceptii, greseli de identificare, reflectare denaturata a dimensiunilor si a distantelor.

Psihastenia, isteria, psihozele schizofrenice pot duce la asa-numita cecitate psihica, sindrom descris de J. M. Charcot de peste un veac. Este vorba despre o tulburare de perceptie, care face dificila sau chiar imposibila recunoasterea obiectelor, persoanelor, a imaginilor, culorilor.

Consecinte grave asupra functiei vizuale au adesea afectiunile vasculare si hemoragiile cerebrale, atrofiile cerebrale sau traumatismele cranio-cerebrale. Toate acestea pot fi cauze ale orbirii sau ale ambliopiei.

2. Afectiuni organice generale care determina deficienta vizuala

2.1. Factori de natura ereditara

{googleads}Factorii ereditari, constitutionali pot fi considerati raspunzatori de multe dintre afectiunile oculare. Uneori ei actioneaza direct si implacabil, alteori insa au doar caracterul unor factori predispozanti sau ai unor factori de risc.

De natura ereditara sunt diferitele anomalii si malformatii ale aparatului ocular cum ar fi: anoftalmia, microfialmia, lipsa cristalinului sau a irisului, distrofia corneei, anomalia pozitiei globilor oculari, pupile asezate excentric. Albinismul este ereditar, iar glaucomul are si el factori-cauza ereditari. Unele tumori maligne, atrofii optice ale retinei, ale coroidei, ale nervului optic au si ele in mare parte o origine ereditara. Sunt ereditare si diferitele defecte de conformatie cu care se naste copilul: muschii globului ocular prea lungi sau prea scurti, anomaliile ligamentelor lor etc.

2.2. Afectiuni contractate in perioada intrauterina (factori cauzali prenatali)

Printre factorii congenitali se afla adesea afectiunile transmise de mama fatului in timpul sarcinii, mai ales in etapele ei timpurii. Este vorba mai ales de bolile infectioase de care sufera mama in timpul sarcinii si ale caror toxine trec prin placenta la embrion, actionand si asupra tesutului ocular al acestuia. Astfel, rubeola, care pentru mama nu este daunatoare, ascunde un risc mare pentru fat.

Subliniem mai ales pericolul pe care-1 ascund bolile sexuale ale gravidei. Conjunctivita blenoragica a nou-nascutului are urmari directe asupra dezvoltarii functiei vizuale a fatului. Sifilisul, al carui microb traverseaza placenta si se transmite fatului, reprezinta cauza multor cazuri de glaucom, atrofie optica, keratita, iridociclita etc.

Nu putem neglija nici efectele nocive ale alcoolismului parintilor. Unele cazuri de nevrita retrobulbara si-au gasit explicatia in intoxicatia alcoolica. Factorii stresanti si oboseala excesiva a mamei isi joaca, de asemenea, rolul lor negativ.

2.3. Factori perinatali

Aici se pune mai ales problema traumatismelor obstetricale care pot cauza leziuni sau anomalii de dezvoltare anatomo-fiziologica a analizatorului vizual.

2.4. Factori patologici postnatali

Numeroase boli generale contractate in copilarie, in special in primii 3 ani de viata, pot avea urmari dramatice asupra functiei vizuale. Din nou se amintesc bolile infectioase (gripa, variola, rujeola, scarlatina, tusea convulsiva, herpesul etc), care explica afectiunile corneei, congestia conjuctivelor oculare, leziunile retinei. Cazurile de difterie pot duce la paralizia acomodatiei.

Dintre urmarile negative pe care le pot avea bolile reumatice amintim: tumefierea pleoapelor, congestia conjunctivelor, keratite, inflamatii ale irisului, cataracte. Exoftalmia se poate datora unei tulburari in functia glandei tiroide (boala Basedow). In general, afectiunile endocrine ascund riscul unor repercusiuni pe plan vizual.

De asemenea, bolile cardiovasculare aparute in ontogeneza timpurie actioneaza negativ asupra tensiunii intraoculare si pot duce la tromboze ale vaselor oculare si la dezlipiri de retina. Complicatii oculare apar si in unele boli digestive si in avitaminoza.

Mai multe afectiuni oculare ne indica prin chiar numele lor ca sunt provocate de diabet: retinopatie diabetica, cataracta diabetica irita diabetica. Nefritele si retinopatiile se asociaza in unele cazuri cu boli reumatice. Deficiente vizuale din ce in ce mai grave sunt provocate de meningite, encefalite si de trombo-flebite cerebrale.

3. Traumatismele oculare

Afectiunile oculare care produc deficienta vizuala pot fi provocate si de traumatisme oculare. Despre traumatismele oculare putem spune nu numai ca sunt statistic cauzele cele mai frecvente ale orbirii, dar si cauzele care ar putea fi de cele mai multe ori evitate.

Suntem interesati in mod special de accidentele oculare ale copiilor. Aceste accidente se petrec cel mai adesea in timpul jocurilor si,
intr-o oarecare masura, in activitatea scolara si in viata de familie, unde copiii pot ramane nesupravegheati.

Contuziile se produc prin lovirea globului ocular, dar fara o perforare a acestuia. O contuzie poate produce dezlipirea de retina imediat dupa accident. in zilele urmatoare contuziei, chiar daca durerea s-a potolit, poate avea loc un proces de opacifiere a corneei sau a cristalinului (cataracta traumatica).

  • Plagile perforate sunt produse de obiecte ascutite si taioase care ranesc ochiul, provocand de obicei o infectie. Jocurile cu pocnitori si artificii pot produce o explozie care sa raneasca ochii. Varful ascutit care patrunde in ochi poate distruge unele organe intraoculare care sunt foarte sensibile. Cu atat mai grava este situatia cand o parte din obiectul care a produs leziunea ramane in globul ocular. Aceste plagi penetrante devin o cauza a deficientei vizuale prin faptul ca distrug corneea, de la care infectia se intinde in tot globul ocular, lezeaza uneori irisul si cristalinul, produc hemoragii in vitros etc.
  • Arsurile oculare sunt produse mai rar de agenti fizici (flacari, lichide fierbinti, raze ultraviolete), dar foarte frecvent de agenti chimici (var, soda caustica, amoniacul, apa oxigenata, creionul chimic). Sunt lezate mai intai pleoapa si conjuctiva, iar corneea se opacifiaza din primele minute. Apar complicatii ca iridociclita toxica sau chiar glaucomul. Afectiuni grave se pot produce si prin actiunea unor medicamente oculare aplicate la o concentratie mai mare decat cea prevazuta prin prescriptie medicala.

Toate aceste cauze pot fi prevenite in mare masura, atat prin inlaturarea unor conditii negative de actiune patologica, cat si prin unele interventii medicale sau de ordin psihologic, corectiv-recuperative, de formare a atitudinilor de igienizare.

Caracterizarea somatica si psihologica a nevazatorului

1. Particularitatile generale ale deficientului de vedere

Rolul analizatorului vizual consta si in aceea ca el furnizeaza cea mai mare cantitate de informatii care, prelucrate si interpretate la nivelul instantelor superioare, permit ca relatia dintre organism si mediu sa se realizeze in conditii optime.

Vederea la om reprezinta una dintre functiile cele mai complexe. Complexitatea si importanta analizatorului vizual la om este data de faptul ca in conditiile concrete ale existentei sale, in relatiile sociale si de munca, vazul subordoneaza intreaga experienta senzoriala a celorlalti analizatori si o integreaza intr-un sistem cu predominanta vizuala. Dezvoltandu-se atat in tiflogeneza cat si in ontogeneza ca fiind cel mai complex analizator de distanta, se dezvolta, totodata si calitati reflectorii specifice vazului, care permit, in conditiile existentei vederii, integrarea si organizarea specifica a mesajelor informationale de la ceilalti analizatori. Modalitatea analizatorului optic de a reflecta realitatea obiectiva in forma predominant simultana si globala, precum si o analiza globala si succesiva a obiectelor in miscare si unele calitati reflectorii specific vizuale ca de exemplu lumina, culorile si spatiul tridimensional, fac ca acest analizator sa ocupe locul central in procesul de integrare si organizare a intregii experiente senzoriale a omului. In procesul integrarii si sistematizarii lor, imaginile formate prin participarea celorlalti analizatori capata o nota comuna, dominanta, si anume nota de vizualitate. Cu toata diversitatea lor, imaginile formate prin ceilalti analizatori sunt parca absorbite, se includ in dominanta reprezentarilor vizuale, fapt care poate conferi analizatorului optic denumirea de analizator al reprezentarilor si, indeosebi, al reprezentarilor partiale. Caracterul dominant al analizatorului vizual in psihologia omului poate fi observat si prin aceea ca, la omul cu vedere, rememorarea unor fapte si impresii trecute are loc tocmai prin intermediul imaginilor vizuale si mai putin sau deloc prin imagini elaborate de ceilalti analizatori, mai ales daca ele nu sunt provocate.

Desigur, nu acelasi fenomen se petrece la orbul congenital, la care dominanta integrarii imaginilor este elaborata prin analizatorii existenti. Strecurandu-se in filogeneza dupa analizatorul tactil, vazul si-a adaugat noi calitati reflectorii care au permis omului sa cunoasca lumea obiectiva nu numai in modul nemijlocit, in contactul direct cu obiectul, dar desprinzandu-se de obiect, sa cunoasca spatiul indepartat in perspectiva, in varietatea luminozitatii si a culorilor.

Aceste calitati noi, proprii vederii (lumina, culoarea si perspectiva spatiului indepartat), fac ca ochiul (desi acesta reflecta doar sapte calitati ale lumii obiective, fata de noua calitati reflectate de tact) sa fie mai bine adaptat cerintelor vietii umane.

Cu toate acestea, prin natura sa psihologica, vederea este mijlocita de tact si de pipait, functii care reflecta calitatile obiectelor si ale fenomenelor nemijlocit, prin contactul direct cu ele. in literatura de specialitate se apreciaza ca 80-85% dintre informatiile prelucrate de creierul uman sunt furnizate de analizatorul vizual; totusi, lipsa vederii nu duce la o atat de mare diferenta in cunoastere intre un om vazator si un nevazator.

In activitatea psihica a nevazatorului, in ontogeneza, iau nastere si intra in actiune o serie de mecanisme neuropsihice care conduc la o activitate compensatorie ce redreseaza sensibil diferenta care i-ar putea departaja pe valizi de nevazatori. Aceasta activitate compensatorie nu este data, cum gresit se crede, de o activitate congenitala mult marita a analizatorilor restanti, ci de o antrenare a acestora pe parcursul vietii, de o explorare maxima si eficienta a informatiilor furnizate de ei. Omul valid, beneficiind de o cantitate mare de informatii vizuale, nu are nevoie si deci nu solicita ceilalti analizatori decat intr-o masura mai mica. Fara sa punem semnul egalitatii intre cunoasterea care beneficiaza de informatii vizuale si cea care nu beneficiaza de acestea, putem spune totusi ca nevazatorul care beneficiaza de o buna activitate compensatorie a simturilor restante poate ajunge la rezultate care nu sunt cu nimic mai prejos decat rezultatele oamenilor valizi.

2. Particularitati neurofiziologice ale deficientului de vedere

Astfel de urmari mai direct legate, dar nu exclusiv, de natura si de gradul deficientei vizuale sunt cele care se produc pe plan neuro-fiziologic. Au loc unele schimbari importante ale proceselor bioelectrice cerebrale, encefalograma la orbi fiind deosebita de cea normala prin disparitia ritmului alfa, precum si prin scaderea marimii tuturor oscilatiilor electrice ale scoartei. Se constata o deplasare a focarului activitatii electrice maxime din regiunea occipitala (unde se afla centrul perceptiei vizuale) in regiunea centrala a scoartei, unde se afla centrul perceptiei tactil-kinestezice. Encefalograma reflecta, asadar, compensatia intersistemica.

Modificarile dinamicii corticale la deficientii vizual, depistate prin cercetarile asupra formarii reflexelor conditionate, reflecta si ele tipul de activitate adaptativa prin care se compenseaza lipsa sau scaderea vederii.

In activitatea copilului, aceasta s-ar traduce prin ritmul mai lent de lucru si o comutare mai lenta de la un tip de actiune la altul, nou. La declansarea reflexelor de orientare s-a observat o inhibare a reactiilor motorii de orientare, exprimand prudenta sporita a deficientului vizual in fata situatiilor noi, teama de necunoscut inhiband miscarile, reducand mobilitatea. Tot in legatura cu adaptarea la situatii necunoscute, in cazurile de cecitate tardiva s-a observat o reactivitate vegetativa crescuta la semnale sonore (manifestata, printre altele, prin accelerarea respiratiei).

Dupa cum vedem, la nivelul activitatii nervoase superioare au loc modificari care reflecta nu numai infirmitatea ca atare, dar si modul in care deficientul vizual se adapteaza la situatia existenta.

Pentru anumite particularitati neurofiziologice intalnite la unii nevazatori (afectarea metabolismului glucidic si al lichidelor, frecventa relativ ridicata a starilor de surmenaj, tulburari ale somnului) s-au adus explicatii interesante prin descrierea functiei energetice a segmentelor aferente ale nervului optic si a rolului stimulativ al energiei luminoase asupra unor procese neurovegetative prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar.

In conditiile cecitatii, absenta acestor functii energetico-stimulative si reglatorii a unor procese neurovegetative legate de energia luminoasa prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar, consideram ca poate fi relativ compensata prin intermediul educatiei muzicale a nevazatorilor.

Puterea dinamogena a muzicii a fost relevata de numerosi cercetatori. R. Hussen arata ca, la nivel bulbar, influxurile auditive ale nervului VIII pot avea o actiune facilitatoare sau stimulativa asupra unor raspunsuri motrice.

In cautarea acestor fenomene, cercetatorii au facut investigatii radiologice ale centrului osos al hipofizei, asa numita sa turceasca. S-a constatat ca, la orbii cu deficienta instalata timpuriu, saua turceasca are, in medie, dimensiuni mai mici decat in cazurile de orbire tardiva. Aceasta modificare a fost interpretata in sensul ca "lipsa impulsurilor de lumina din copilaria timpurie a dus la disfunctii hipofizare".

3. Particularitati fizice si psihice ale deficientilor vizuali

Eficienta vizuala se repercuteaza nu numai asupra vietii psihice si asupra relatiilor sociale ale deficientului, ci poate influenta, totodata, si unele aspecte morfo-functionale ale organismului.

Defectele vizuale, considerate ca defecte primare, pot deveni la randul lor cauze pentru o serie de alte defecte, denumite secundare, care se instaleaza la nivelul unui organ, sistem sau aparat, fiind modificari de natura extraoptica.

In continuare prezentam particularitatile fizice ale mimicii, tinutei corpului, motricitatii deficientilor vizual. Ca urmare directa a cecitatii se apreciaza schimbarea expresiei fetei, care se datoreaza lipsei functiei expresive a ochilor.

In momentul scolarizarii, copiii orbi se prezinta deseori cu o dezvoltare fizica intarziata, W. Dabe vorbind despre o ramanere in urma in medie de 2 ani. "Din cauza sedentarismului la copiii orbi se remarca o dezvoltare dizarmonioasa ca urmare a dezechilibrului de forte intre grupele musculare mai mult in repaus ". Lipsa controlului vizual asupra tinutei corpului poate duce la atitudini deficiente si la defecte fizice ale intregului corp sau ale unor segmente corporale.

Dupa cum aratau A. lonescu si D. Motet, atitudinile deficiente globale mai frecvente sunt: atitudini globale rigide, atitudini cifotice si musculatura insuficient dezvoltata.

Dintre deficientele partiale se intalnesc la orbi urmatoarele:

  • capul si gatul aplecate inainte sau inclinate lateral;
  • umerii cazuti si adusi sau ridicati;
  • torace ingust;
  • membrele superioare si inferioare subtiri cu reliefari musculare slab dezvoltate;
  • spate plan, cifotic sau rotund;
  • coloana vertebrala poate prezenta deviatii: scolioze, lordoze, cifoze;
  • miscarile sunt retinute, sovaitoare, fiind limitate la strictul necesar;
  • miscarile comandate nu au o directie precisa de executie si se remarca o lipsa evidenta de simetrie a segmentelor intr-o miscare comuna, ca urmare a unor dificultati de coordonare a miscarilor;
  • mersul este rigid, nesigur, ezitant, trunchiul ramane aproape nemiscat, iar capul indreptat inainte, picioarele se ridica exagerat, iar talpa este asezata cu grija ("mers de barza"), bratele nu se misca simetric in mers, ci atarna in jos.

Datorita activitatii motrice reduse si deficientelor in dezvoltarea somatica, apar si tulburari la nivelul sistemelor circulator si respirator. Respiratia este superficiala, lipsita de amplitudine.

COMMENTS 

Postat la
%b %30, %2019
Postat de
Mona si Dan
PENSIE
Domnule Sica,
Cu certificatul de incadrare in grad de handicap/dizabi litate mergeti si depuneti cerere pentru pensie de invaliditate la Comisia de expertiza medicala si recuperarea capacitatii de munca din judetul in care locuiti ! Deoarece in cazul gradului accentuat aveti capacitatea de munca in cea mai mare parte pierduta
veti beneficia de pensie minima sociala care acum este de 640 de lei.
Postat la
%b %18, %2020
Postat de
quest
Indemnizatie
Buna ziua! La ochiul drept am miopie forte,este operat de decolare de retina,cataract a si nu am cristalin...de cand m-am nascut nu vad deloc cu el...Mentionez ca lucrez..iar intrebarea mea este...pot obtine indemnizatie lunara pentru aceasta problema de vedere...Multum esc!!!!!
Postat la
%b %07, %2020
Postat de
Mona si Dan
INDEMNIZATIE
Domnule Quest,

Aveti dreptul de a face o Cerere de incadrare in grad de handicap/dizabi litate. Acestei cereri atasati actele/certific atele medicale care atesta diagnosticul medical. Comisia judeteana de incadrare in grad de handicap/dizabi litate examineaza cererea dumneavoastra decide si emite Certificat de incradrare in grad de handicap/dizabi litate. Acest Certificat il prezentati la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din judetul dumneavoastra si astfel beneficiati de Legea 448 din 2006.
Postat la
%b %29, %2020
Postat de
adela partnoi
indemnizatie coplementara
Buna ziua, am un frate care a fost diagnosticat de la vîrsta de 10 ani cu parapareza spastica congenitala, grad accentuat .
Singura ajutor financiar pe ccare îl are este o suma derizorie de 300 ron si ceva .In afara de membre inferioare care sunt afectate se mai adauga si nervul optic afectat,ceea ce îl impiedica sa fie abil.Este posibil sa putem obtine o indemnizatie in plus dat fiind faptul ca nimeni nu a facut referinta la dificultatea vizuala niciodata ?Multumesc anticipat ,Adela Partnoi
Postat la
%b %16, %2020
Postat de
Mona si Dan
INDEMNIZATIE COPLEMENTARA
Cum se acorda Venitul Minim de Incluziune?

Doamna Adela Partnoi,
Fratele dumneavoastra sa faca o cerere in numele lui catre primaria de domiciliu pentru acordarea Venitului Minim de Incluziune in temeiul Legii nr. 196 din 2016 care va intra in vigoare de la 1 aprilie 2020. Primaria va va solicita acte doveditoare si dumneavoastra le aveti.
Pentru mai multe informatii cititi aceasta postare de pe Forumul nostru !
Cum se acorda Venitul Minim de Incluziune? / INFO/SOCIETATE

Adauga comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .