Justitia nu este nici buna, nici rea, ea este expresia timpului si a societatii in care functioneaza.

Definitii si sensuri ale notiunii de justitie: majoritatea specialistilor sunt de acord ca functionalitatea unei societati depinde de stabilitatea ei legislativa ca si de aplicarea uniforma si constanta a normelor si prescriptiilor juridice la nivelul societatii. Atat stabilitatea normativa, cat si aplicarea constanta a regulilor reprezinta doar premisele necesare , dar nu si suficiente pentru realizarea justitiei sociale. Intrucat chiar daca norma este dreapta sau corecta din punct de vedere al constructiei juridice, ea poate genera inechitati si nedreptati prin modul de aplicare la nivelul individului si grupurilor sociale.

Justitia reprezinta in esenta vointa constanta si permanenta a societatii de a da fiecaruia dreptul sau (definitai lui Ulpian).

In general se recunoaste ca intr-o societate exista 2 tipuri fundamentale de justitie:

• justitie distributiva (retributiva) intemeiata pe realizarea dreptului si obligativitatea individului in conformitate cu o anumita norma proportionala stabilita de legiuitor, asa incat fiecare individ sa primeasca ceea ce li se cuvine in functie de contributia lor in cadrul societatii;
• justitie corectiva (reparativa) incearca sa realizeze o anumita egalitate intre drepturile si obligatiile indivizilor, asa incat fiecare individ sa nu datoreze sau sa primeasca nici mai mult, nici  mai putin decat ceilalti.

Ambele tipuri de justitie urmaresc 2 finalitati:

• egalitatea sanselor de acces la pozitii sociale;
• avantaj reciproc, asa incat beneficiul unui individ oricat de mare sau de mic ar fi sa nu se faca in deptrimentul celor mai putin avantajati, ci in castigul acestora, chiar daca acest castig nu este egal cu cel al celor avantajati mai mult.

Drept in asistenta sociala

Asistenta sociala este asigurata pe plan central de mai multe ministere cu atributii in domeniu, cum sunt: Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale cu Directia Generala Protectia Persoanelor cu Handicap (DGPPH), Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Justitiei, Comitetul Roman pentru Adoptii, Autoritatea Nationala pentru Protectiei Copilului si Adoptie, Ministerul Administratiei Publice, iar pe plan local de consiliile judetene si consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale, respectiv directiile judetene de munca si protectie sociala.

Copilul cu dizabilitati are dreptul la ingrijire speciala pentru a indeparta barierele sociale si economice din calea copiilor cu dizabilitati si pentru a crea un mediu in care acesti copii sunt acceptati de copiii de varsta lor si in viata comunitatii. Copilul are dreptul la protectie speciala. Copiii au dreptul sa fie protejati si dreptul la asistenta din partea autoritatilor locale.

Conventia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati

Conventia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati este un tratat international care stabileste drepturile persoanelor cu dizabilitati si obligatiile Statelor-parti de a promova, proteja si asigura drepturile acestor persoane. Acesta stabileste standarde noi privind accesul persoanelor cu dizabilitati la informatie, educatie, munca, spatiu public etc.

Care sunt drepturile persoanelor cu dizabilitati?

Toti membrii societatii se bucura de aceleasi drepturi ale omului - care includ drepturile civile, politice, sociale si culturale. Cateva dintre aceste drepturi sunt:

• egalitatea in fata legii fara discriminare;
• dreptul la viata, libertate si securitatea persoanei;
• protectia impotriva torturii;
• protectia impotriva exploatarii, violentei si abuzului;
• dreptul la respectul integritatii fizice si mentale;
• dreptul de a trai in comunitate;
• libertatea de exprimare si opinie;
• dreptul la educatie;
• dreptul la sanatate;
• dreptul la munca;
• dreptul la nivel adecvat de viata;
• dreptul de a participa la viata politica si publica;
• dreptul de a participa la viata culturala.

UE ratifica prevederile Conventiei Natiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilitati

In urma acestei ratificari oficiale, Uniunea Europeana devine parte la primul tratat privind drepturile omului: Conventia Natiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilitati. Conventia este menita sa asigure ca persoanele cu dizabilitati isi pot exercita drepturile in conditii de egalitate cu toti ceilalti cetateni. Acesta este primul tratat general privind drepturile omului ratificat de UE in ansamblul sau. Tratatul a fost semnat, de asemenea, de toate cele 27 de state membre ale UE si ratificat de 16 dintre acestea. UE devine astfel cea de a 97-a parte la acest tratat, care stabileste norme minime pentru protectia si salvgardarea unei game complete de drepturi civile, politice, sociale si economice pentru persoanele cu dizabilitati. Acesta reflecta angajamentul mai larg al UE de a crea o Europa fara obstacole pentru cele 80 de milioane de persoane cu dizabilitati estimate in UE pana in 2020, astfel cum este precizat in Strategia Comisiei Europene pentru persoanele cu handicap.

Strategia europeana 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilitati pune accentul pe oferirea capacitatii persoanelor cu handicap de a-si exercita drepturile in conditii de egalitate cu ceilalti, precum si pe eliminarea obstacolelor in viata de zi cu zi. Aceasta are in vedere, de asemenea, punerea in aplicare a prevederilor conventiei, atat la nivelul UE, cat si la nivel national. Strategia completeaza si sprijina actiunile statelor membre, care sunt principalele responsabile de politicile privind persoanele cu dizabilitati.

{jcomments off}