• Pro Stem Cell

    Asociatia PRO STEM CELL urmareste sa cuprinda in randurile sale oameni deosebiti, colaboratori, voluntari...
    Citeste mai mult
  • Celula Stem

    Celulele stem stau la baza formarii oricarui tip de celula din organism si pot fi folosite pentru ...
    Citeste mai mult
  • Comunitate

    Diversitate in Comunitate. Creeaza-ti un cont de utilizator si interactioneaza cu ceilalti membri. Inregistreaza-te!
    Citeste mai mult
  • 1
  • 2
  • 3
  • Default
  • Title
  • Date
  • Random
  • ARTICOLE PRESTATII SOCIALE
  • ARTICOLE DESPRE DIZABILITATE
  • ARTICOLE PRIVIND SANATATEA
  • ARTICOLE DE ORDIN JURIDIC
  • ARTICOLE ANTI DISCRIMINARE
  • ARTICOLE DE UTILITATE PUBLICA

Index articole

Prima sedinta de laseropunctura din Franta

Dinca Ciprian: laseropunctura in FrantaLa un an de la intoarcerea din China, in seara de joi 5 aprilie, eram acasa, pe internet, ma pregateam sa ies cand un prieten ma suna si ma intreaba daca am auzit ceva de Franta, mai exact despre o clinica din Franta unde se face un tratament numit "laseropunctura" destinat persoanelor cu probleme neurologice. Era prima oara cand auzeam de clinica aceasta sau acest tratament asa ca am cerut mai multe detalii dar mi-a spus ca nici el nu stie mare lucru dar ca o sa-mi faca rost de adresa de e-mail si de siteul clinicii, lucru care s-a intamplat 1 saptamana mai tarziu.

Avand adresa de internet a clinicii totul a devenit foarte usor: am gasit acolo numele mai multor pacienti din Romania care fusesera la aceasta clinica (pacienti pe care i-am luat contactat si care mi-au oferit foarte multe detalii utile). Am luat legatura cu doctorul (care mi-a spus in ce consta procedura si cum actioneaza ea asupra organismului) dar tot de pe aceast site am reusit sa iau legatura cu mai multe persoane care inchiriau locuinte pe perioada tratamentului. Avand toate aceste informatii si fiind hotarat sa incerc am hotarat, impreuna cu parintii, sa-mi fac programare la clinica pentru ultimele doua saptamani din luna septembrie (eram deja la sfarsitul lunii iulie), lucru pe care l-am si facut.

Nici nu stiu cum a trecut timpul din momentul in care am facut rezervarile si pina in momentul plecarii cert este ca eram din ce in ce mai emotionat si mai nervos si asta nu din cauza drumului, care era totusi destul de lung-ceva mai mult de 2000 km pe care ne hotarasem sa-i parcurgem cu masina, ci mai degraba din cauza faptului ca ma ducea intr-un loc nou, necunoscut, unde nu stiam ce ma asteapta si la ce sa ma astept si totusi un loc in care imi pusesem foarte multe sperante (era intr-un fel reeditare calatoriei din China).

In sfarsit a venit si ziua plecarii, 15 septembrie 2007, o dimineata de toamna cetoasa si rece, zi in care ai prefera sa stai in pat pina la pranz dupa care sa te culci la loc dar pentru mine era una dintre cele mai frumoase zile de toamna din viata mea.

Drumul a fost lung si fara incidente pina am ajuns in Franta in Strasbourg unde hotarasem sa dormim a doua noapte (prima noapte am dormit in Austria) dar unde s-a dovedit imposibil sa gasim o camera de hotel libera motiv pentru care am fost nevoiti sa dormim in masina-bine ca ultima parte a drumului a fost scurta si monotona iar noi am ajuns cu bine la casa pe care o rezervasem. O casa cu un vadit aer medieval, cu pereti de piatra si podea de teracota, cu un semineu mare care te intampina incruntat in living si cu o mobila din lemn masiv care se potrivea de minune cu aerul medieval al acestei case dar cel mai mult mi-a placut curtea imensa si verde plina de flori si pomi fructiferi care se termina intr-un canal plin cu apa limpede si plina de peste unde poti pescui dupa voia inimii.

A doua zi nici nu apucasem sa ma trezesc bine si eram deja in drum spre clinica privata a doctorului Albert Bohbot, o clinica micuta si cocheta inconjurata de paduri si situata pe malul unui canal lateral al Loirei deservita de minimum necesar de personal dar tot timpul binevoitor si gata sa te ajute in orice problema si cu un doctor vorbaret si mereu binedispus dar in acelasi timp un bun profesionist, stapan pe ceea ce face.

Ciprian: Sedinta de LaserpuncturaDesi am stat aici doua saptamani nici nu stiu cum a trecut timpul, facea 2 sedinte de laseropunctura (principala procedura pentru care am si plecat in Franta, o combinatie intre acupunctura si terapia laser - procedura care ajuta nervii secundari din jurul maduvei sa se dezvolte si sa preia incet, incet functiile acesteia) fiecare sedinta dura intre 20 si 30 de minute, cam 1-2 ore de bicicleta, 1 ora la aparatele de forta plus inca 1 ora in standing si in a doua saptamina s-a mai adaugat inca 1 ora de stat in orteze. Nu pot sa spun ca am m-am simtit mai bine sau am simtit ceva imbunatatiri cat am stat acolo (in afara de statul in orteze care era ceva nou pentru mine) dar dupa ce am ajuns acasa si m-am odihnit bine (cam o luna-doua) am observat ca echilibrul este mai bun, nu prea mai am pierderi urinare si chiar am inceput sa simt cand am vezica plina sau cand trebuie sa ies afara chiar daca nu le controlez inca.

Dupa efectuarea testelor la sfarsitul sesiunii ne-am luat ramas bun de la clinica si am pornit spre casa un drum frumos (am ales sa ne intoarcem pe Italia, am trecut Mont-Blanc-ul si am vizitat Venetia) si plin de pripetii (ne-au ridicat masina in Venetia-parcata neregulamentar iar in Serbia am reusit sa ne ratacim) dar care ne-a adus cu bine acasa foarte obositi dar plini de noi sperante si hotarati sa ne intoarcem la aceea clinica micuta si cocheta dintr-o comuna si mai mica de linga un orasel istoric situat pe malul Loirei in Franta.

Costul acestei prime experiente in Franta se ridica la aproximativ 4000 € in care intra tratamentul, drumul, cazarea si masa impreuna cu familia. Urmeaza sa revin pentru cea de a doua etapa de recuperare...


A doua sedinta de laseropunctura din Franta

Ciprian in sala de gimnasticaEra mijlocul lunii martie, primavara isi intrase in drepturi dar eu nu aveam timp de asa ceva eram prea ocupat sa ma pregatesc pentru o noua calatorie in Franta la clinica doctoului Bohbot si totodata sa pun la punct ultimele detalii ale calatoriei. De aceasta data hotarasem sa facem calatoria cu avionul iar din Paris urma sa inchiriem o masina pe care sa o folosim pe toata durata sederii noastre in Franta adica 2 saptamani( 29martie-12aprilie). Zis si facut, am facut rezervare la masina si am cumparat biletele de avion cu ajutorul internetului iar tot ce ne ramasese de facut era sa pornim la drum.

In dimineata de vineri 28 martie am plecat spre Bucuresti unde urma sa dormim o noapte iar a doua zi la ora 15:30 sa plecam spre Franta. Drumul pana in Bucuresti a fost fara incidente, somnul odihnitor iar drumul de la unchi( unde petrecusem noaptea) pana la aeroport liber, cum nu-l mai vazusem niciodata in Bucuresti asa ca la ora 11:30 eram deja pe aeroport. Ceck-inul l-am facut repede si fara nici-un fel de probleme asa ca nu ne mai raminea decat sa ne imbarcam si sa ne luam zborul. Planurile erau facute, noi eram gata de zbor dar nu acelasi lucru se poate spune despre piloti si stuardeze care ramasesera blocati in traficul din Bucuresti asa de bine incat nici politia nu reusea sa-i gaseasca pt. ai include intr-o coloana oficiala. Si asa stand lucrurile avionul a reusit sa decoleze abia la ora 18:30, cu trei ore mai tarziu decat era prevazut iar noi eram cu nervii intinsi la maximum pentru ca planurile de calatorie, pe care le facusem acasa, erau date peste cap. Dupa un zbor de 2 ore, fara nici-un fel de incident am aterizat in sfarsit in Franta.

A doua parte a calatoriei spre clinica abia acum incepea (clinica este la aproximativ 250km de aeroportul Charles de Gaule), urma sa platim si sa luam masina pe care o rezervasem dar aici ne astepta o alta surpriza, cardul de credit Maestro nu ne-a fost acceptat deoarece ei nu au contract cu acesta firma iar alte carduri nu puteam folosi deoarece numele de pe card trebuie sa corespunda cu numele de pe permisul de conducere. Si iata-ne asadar pe aeroport la ora 22:00 si la 250 km de clinica fara sa cunoastem pe nimeni, fara sa avem pe cine suna si cel mai important fara un mijloc de transport la indemina sa putem ajunge unde vroiam. Dupa mai multe incercari nereusite de a inchiria o masina de la alte firme de pe aeroport am hotarat sa mergem cu trenul asa ca i-am rugat pe cei de la agentia de inchirieri auto sa se uite pe interenet la mersul trenurilor sa ne spuna cum putem ajunge la Nevers, oras important aflat la 25 km de Charite sur Loire-oraselul unde e situata clinica. Dar aici ne mai astepta o veste proasta, nu era nici-un tren care sa plece de pe aeroport spre Nevers ci trebuia sa luam un taxi pina la Gare de Lyon (in Paris) iar de acolo aveam treen spre Nevers a doua zi la ora 7 dimineata. Asa ca am luat un taxi care ne-a adus in gara unde vroiam sa ajungem(era deja ora 23:30) dar aici am mai avut parte de o surpriza neplacuta, nici nu apucasem sa ajungem bine in gara, daramite sa mai si intrebam ceva cand observam ca incet incet toate locarurile, restaurantele si hotelurile din zona se inchideau. Pina sa ne desmeticim noi totul in jur era inchis, nici macar trenurile nu circulau noaptea sa nu mai vorbesc de faptul ca pina si toaletele si salile de asteptare erau inchise in timpul noptii asa ca o noapte (era totusi doar 29 martie) intreaga am tremurat in gara in Paris cum nu tremurasem in viata mea in Romania. In sfarsit s-a facut si ora 06:30 si gara a fost readusa ca prin minune la viata, dintr-o data era plina de oameni, totate magazine si terasele erau deschise iar noi am putut in sfarsit sa ne continuam calatoria.

In jurul orei 10:00 am ajuns la destinatie (Charite sur Loire) dar sirul incidentelor neplacute nu se terminase inca, o noua neplacere ne astepta la coborarea din tren, peronul garii unde trebuia sa coboram era pe parte stanga iar orasul se afla pe partea drepta singura solutie pentru a ajunge in oras era sa trecem prin tunelul de sub calea ferata lucru imposibil de infaptuit in situatia mea. Dar de aceasta data am avut noroc, controlorii de pe tren s-au oferit sa ma ajute asa ca au oprit trenul putin mai mult decat era stabilit, m-au luat pe sus si m-au trecut prin tunel.

Ajunsesem la destinatie dar nu eram deloc linistiti, nu aveam masina si nu stiam cum sa ajungem la gazda, nu stiam cu ce ne vom duce la clinica zilnic (casa unde stateam era la 17 km de clinica) deci intr-un cuvant tot programul nostru era dat peste cap iar de aici inainte trebuia sa improvizam dar se pare ca norocul ni se schimbase. Asadar am sunat-o pe gazda i-am expicat situatia si am rugat-o sa vina sa ne ia de la gara, lucru care s-a intimplat 30 de minute mai tarziu. In drum spre casa pe care o inchiriasem si la sugestia gazdei am trecut pe la clinica unde am vorbit cu doctorul si i-am explicat situatia iar acesta ne-a asigurat ca nu e nici-o problema si va vorbi el cu cineva sa ne asigure transportul catre si de la clinica-acasa (binenteles trebuia sa platim persoana respectiva, 400 euro pentru 2 saptamani) iar daca vroiam sa ne ducem la cumparaturi sau sa vizitam imprejurimile nu trebuia decat sa-l sunam pe "sofer". Acest sofer era chiar gradinarul de la clinica, un marocan simpatic, trecut de prima tinerete dar foarte punctual si mereu cu zambetul pe buze.

Ciprian in sala de gimnasticaUrmatoarele doua saptamani au trecut fara incidente, casa unde stateam era spatioasa, moderna si calduroasa, mobilata cu gust si foarte bine utilata singurul ei defect era faptul ca se afla in mijlocul pustietatii (dar acum aveam "sofer" asa ca nu ne faceam griji din cauza asta) iar clinica era neschimbata, aceiasi aparatura, aceiasi oameni care intr-un fel straniu mi se pareau familiari (ca niste prieteni buni pe care ii revezi dupa o lunga perioada de timp) desi nu-i cunosteam aproape deloc asa ca programul meu a ramas acelasi de la prima mea vizita aici (2 sedinte de laseropunctura, fiecare sedinta dura intre 20 si 30 de minute, cam 1-2 ore de bicicleta, 1 ora la aparatele de forta plus inca 1 ora in standing si 1 ora de stat in orteze). Testele facute la cinica au demonstrat ca simturile au coborat putin (2-3 centimetri), masa musculara imi crescuse (la piciorul drept 1 cm iar la piciorul sting 2,5 cm) si aveam mai multa forta in maini.

Drumul de intoarcere a fost mult mai usor decat ne-am fi asteptat, la sala am aflat ca este o englezoaica stabilita de curind in Franta pe nume Sue care ducea si lua pacienti de la aeroport bineinteles contra cost (100 euro) asa ca am scapat si de trenuri si de taxiuri iar simbata dimineata la ora 11:00 eram in aeroport cu toate ca avionul decola la ora 15:00. Binenteles ca nu puteam parasi Franta fara o ultima aventura asa ca la imbarcarea in avion am fost ultimii din cauza ca aeroportul din Paris e „in pana” de carucioare din acelea mici, inguste special facute pentru a intra printre randurile de scaune din avion asa ca am mai asteptat inca 30 de minute pina a aparut cineva cu un astfel de carut iar avionul a plecat cu 45 de minute intarziere. Ajunsesm in Bucuresti si dupa tot ce patisem ne simteam deja ca acasa, unchiul si matusa ne asteptau la aeroport, in aceea noapte am dormit la ei iar a doua zi dimineata eram in drum spre casa unde am ajuns fara incidente la 14:00.

Dupa cateva saptamini am inceput sa simt durere in abdominali cand ma loveam (dureri in profunzime, la nivelul muschilor nu dureri cutanate), echilibrul era putin mai bun si am inceput sa simt presiunea pe anumite zone de pe piciorul stang si spate.


A treia sedinta de laseropunctura din Franta

Ciprian in picioare la standingEra luna august a anului 2008 iar eu ma pregateam sa plec pentru a treia oara in Franta, la micuta clinica din Chapelle Montlinard. De data asta hotarasem sa plecam cu masina, era vara, vremea se anunta a fi superba iar noi eram hotarati sa ne bucuram cat de mult puteam de aceasta calatorie. Pe scurt intrunea toate conditiile pentru a fi o calatorie placuta si plina de peripetii. Eu unul scapasem de nelinistea si anxietatea resimtita la primele doua calatori si abia asteptam sa plecam, abia asteptam sa scap de caldura( minim 35 grade Celsius) care ma chinuise toata vara.

In sfarsit a venit si ziua de 15 august (era intr-o joi), incepeam a treia calatorie spre Franta si de data asta stabilisem un traseu nou, urma sa parasim tara pe la vama Cenad, din Ungaria mergeam in Croatia, Slovenia, Italia si in sfarsit Franta. Dimineata la ora 6:00 plecam de acasa si vroiam sa mergem cat de mult puteam in acea zi, ne facusem calculele si la pe ora 11:00 trebuia sa parasim tara, dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ si din cauza drumurilor de la noi si a stilului in care se lucreaza la ele am reusit "performanta" de a parcurge 400 km in 8 ore, asa ca pe la ora 14:00 noi abia ajunsesem in vama. Dupa ce am iesit din Romania am mers asa cum ar fi trebuit si in urmatoarele 6 ore am facut peste 600 km si ne-am oprit in Croatia la un hotel de langa autostrada. A doua zi am mers foarte bine, singurul incident de pe drum a avut loc in Italia, aproape de Mont-Blanc, cand am fost nevoiti sa tragem pe dreapta din cauza unei ploi torentiale atat de puternica incat nu vedeai la 2 m in fata, dar dupa 30 de minute ne-am putut continua drumul si nu ne-am mai oprit decat la ora 10 seara la un hotel de pe autostrada la 30 km de Lyon, asa ca Sambata dimineata ajunsesem la casa unde urma sa ne petrecem urmatoarele doua saptamani.

La clinica totul era neschimbat, parca ieri fusesem acolo si nu in urma cu 4 luni. Acest lucru m-a linistit si m-a facut sa ma simt in siguranta, era ca si cum as fi intalnit, dupa o lunga perioada de timp, un vechi si bun prieten. Vremea era superba, doctorul vesel ca-n totdeauna iar pacientii deschisi si volubili asa ca timpul petrecut la clinica mi se parea tot mai scurt in fiecare zi, iar de oboseala uitasem cu toate ca programul meu ramasese acelasi ca si la precedentele vizite (2 sedinte de laseropunctura fiecare sedinta dura intre 20 si 30 de minute, cam 1-2 ore de bicicleta, 1 ora la aparatele de forta plus inca 1 ora in standing si 1 ora de stat in orteze) si seara n-as mai fi vrut sa plec.

Cele doua saptamini au trecut foarte repede, in dialoguri interminabile si veselie la sala urmate de plimbari lungi sau partide de pescuit cand ajungeam acasa asa ca atunci cand a venit timpul si a trebuit sa plec am facut-o cu mare parere de rau. Tesele facute inainte de a pleca de la clinica au aratat ca sensibilitatea coborase putin, muschii abdominali superiori incepusera sa functioneze iar echilibrul meu era mai bun, masa musculara de pe antebrate crescuse cu 1,5 cm (dar de data asta imi scazuse masa musculara la picioare tot cu 1,5 cm) si starea mea generala era o stare de bine mai ales din punct de vedere psihic. Aceste doua saptamani petrecute in Franta mi-au fost de mare ajutor (psihic vorbind) si au reusit sa-mi ridice foarte mult moralul si sa-mi dea puterea sa lupt in continuare pentru a ma recupera.

In drumul de intoarcere acasa n-am avut parte de nici-un incident, era prima oara cand "reuseam" acesta performanta asa ca nu am prea multe de povestit doar ca ne-am facut timp sa oprim cateva ore si sa vizitam Lyon si Venetia iar duminica la ora 3 dimineata eram acasa.

Pentru mai multe detalii dosarul meu medical postat pe site-ul clinicii.


A patra sedinta de laseropunctura din Franta

Ciprian intre paraleleA patra calatorie in Franta a avut loc in luna octombrie a anului 2008. Urma sa fie cea mai scurta sesiune la clinica doctorului Bohbot si asta se datora faptului ca sezonul rece era foarte aproape (am hotarat ca de aceasta data sa stam doar o saptamana). Tot din aceste motive am decis sa mergem in Franta cu avionul iar acolo sa inchiriem o masina. De aceasta data 'am avut noroc', totul a mers perfect, fara intarzieri ale avionului (din cauza echipajului prins in traficul bucuresten sau oricare alte motive), fara controale amanuntite si deschiderea bagajelor in vama aeroportului si cel mai important fara neplacerile cauzate de calatoria cu trenul (vezi a doua calatorie). Deci la ora opt eram in masina inchiriata gata sa parcurgem cei aproximativ 300 km care despart Charite sur Loire de Bovais.

Calatoria a fost placuta, cu toate ca era deja intuneric drumul era bun si liber ( mai putin centura Parisului unde am facum 20km in mai mult de o oara) iar vremea era placuta, fara ploaie si cu o temperatura mult peste asteptarile noastre asa ca pe la ora 11 ajunsesem la destinatie. Odata ajunsi am avut parte de o surpriza neplacuta, se parea ca in casa pe care o rezervasem mai statea (cu care ulterior ne-am reintalnit si ne-am imprietenit si cu care pastram legatura) dar dupa 15-20 de minute de discutii si o reverificare atenta a discutiilor purtate pe internet cu gazda (pe care le salvasem si le scosesem la imprimanta) am descoperit ca gresisem adresa asa ca totul s-a rezolvat repede cu un telefon dat adevaratei gazde cu care ne-am intalnit in fata clinicii si ne-a condus la adresa corecta.

Perioada de sedere aici s-a terminat repede si asta nu numai din cauza faptului ca am stat o saptamana dar si datorita faptului ca programul meu era unul incarcat ( trezirea pe la ora 8 dimineata, mic dejun si pe la ora 9 eram la clinica unde stateam pana la 3-4 dupa amiaza cand, ajutati de vremea frumoasa, inainte de a ne intoarce acasa mergeam la plimbare timp de 2-3 ore in orasele din apropiere iar seara cand ajungeam acasa mancam si ne pregateam pentru o noua zi la fel de incarcata), nu am avut timp sa ma plictisesc.

Inainte de a pleca de la clinica am fost supus unei noi serii de teste care au arata ca putin cate putin incep sa recuperez si asta nu numai datorita vizitelor in Franta ci si exerercitilor fizice facute zi de zi, abdominali functioneaza din ce in ce mai bine iar asta ma ajuta la echilibru si la statul in orteze, sensibilitatea a mai coborat putin, iar senzatiile sunt tot mai puternice, simt cand am vezica plina sau cand trebuie sa folosesc toaleta mai bine (cu toate ca nu mult mai bine si inca nu pot controla dar, deocamdata, e bine si asa), forta mainilor e mai mare dar masa musculara mi-a scazut cu 1 cm.

Si astfel dupa o saptamana incarcata in Franta si cu moralul ridicat am inceput calatoria de intoarcere in Romania, calatorie care a durat aproximativ 6 ore si pe parcursul careia n-am avut parte de incidente, o calatorie plicticoasa as putea spune dar tocmai acest lucru a facut-o 'deosebita' si frumoasa.


A cincea sedinta de laseropunctura din Franta

Ciprian in pozitie verticala la standing

Cea dea cincea calatorie la cabinetul Dr. Albert Bohbot, care a avut loc in primavara anului 2009, a inceput sub auspicii placute, primavara venise devreme in acel an asa ca pe 29 martie cand am plecat noi vremea era frumoasa, chiar calda pentru acea perioada iar buletinul meteo ne anunta ca asa va ramane pe toata perioada sederii noastre in Franta, toate detaliile calatoriei erau puse la punct asa ca si din acest punct de vedere nu aveam motive de ingrijorare asa ca tot ce ne ramasese de facut era sa ajungem la aeroport la timp si sa ne imbarcam pentru o noua „aventura” in Franta. Si cu toate acestea ma cuprinsese un puternic sentiment de anxietate nu-mi dadea pace (nu era ceva nou dar sperasem ca odata cu timpul acest sentiment sa dispara).

Si de aceasta data totul a mers „ca pe roate”, n-am avut parte de nici-un incident neplacut, imbarcarea, zborul si inchiriatul masinii au decurs fara probleme astfel ca la 45 de minute de la aterizare eram deja pe autostrada si singurul lucru care ne mai despartea de „maisonet-ul” inchiriat erau cei 300km de drum. Totusi un mic inconvenient a aparut pe traseu: masina inchiriata avea transmisie automata (nu rezervasem o masina, comoditatea bat-o vina, iar singurele masini disponibile era cele cu cutie automata) asa ca pana s-a obisnuit tati cu „doua pedale” am mers numai in suturi, mai ales cand am strabatut Parisul intesat de semafoare dar cand am ajuns la casa pe care o inchiriasem era deja expert asa ca tot restul sederii noastre in Franta acest lucru nu ne-a mai pus probleme.

Odata ajunsi la clinica programul nostru a intrat in linie dreapta, ne trezeam dimineata la 8.00, mancam si ne duceam la Mr. Bohbot (la ora 9.00 eram primii acolo), faceam prima sedinta de laseropunctura dupa care incepeam exercitiile fizice (bicicleta, standing, exercitii de forta pentru cresterea si tonifierea masei musculare a trenului superior urmate de o repriza de stat in picioare in orteze) iar dupa ce terminam cu ele asteptam pentru a doua sedinta de laseropunctura, toate acestea combinate cu faptul ca m-am reintalnit cu pacienti pe care ii cunosteam de la precedentele vizite au facut ca timpul petrecut la cabinet sa „zboare”. Dupa ce terminam cu „munca”, daca vremea era frumoasa si nu era prea tarziu ne urcam in masina si plecam la plimbare prin imprejurimi(incercam sa intarziem cat mai mult) iar odata intorsi acasa mancam, ne uitam la TV iar la ora 22.00 dormeam deja.

In acest fel cele 2 saptamani au trecut fara macar sa simtim si noi ne pregateam deja de intoarcerea in tara. Totusi inainte de a pleca de la clinica au avut loc nelipsitele teste plus cateva teste noi care au arata ca am mai recuperat putin, impulsul nervos ajunge la picioare(cvadricepsi si gambe) dar este inca prea slab pentru a avea miscare, abdominali continua sa se imbunatateasca si sa am un control mai bun asupra lor iar asta ma ajuta la echilibru si la statul in orteze, sensibilitatea a mai coborat putin, iar senzatiile sunt tot mai puternice si simt „cald si rece”, simt cand am vezica plina sau cand trebuie sa folosesc toaleta totusi inca fara control.

Drumul spre Romania s-a desfasurat fara incidente si cum am ajuns in Bucuresti exact de Florii asa ca am ramas aici o zi pentru a sarbatorii ziua de nume a unchiului meu iar luni dupa-amiaza ajunsesem deja acasa.

Adauga comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Leziunea medulara

Traumatismul coloanei vertebraleAfectiunile maduvei sunt rezultatul unor traume ale coloanei vertebrale. Oasele sau discurile deplasate apasa pe maduva. Traumatismele maduvei pot aparea fara fracturi evidente ale vertebrelor si puteti avea fracturi ale coloanei vertebrale fara sa fie afectata maduva.

Citeste mai mult...

Celula stem

Celula stem prezentata pe intelesul tuturorCelula stem este definita ca o celula care, prin diviziune, produce doua celule care au capacitatea de a ramane in stadiul de celula stem (pastrand astfel caracterul nediferentiat) sau de a se diferentia in urma unor diviziuni succesive.

Citeste mai mult...

Manifestul Dizabilitatii

omul in scaun rulantIn Romania, persoanele cu dizabilitati nu sunt inca respectate, ca persoane cu drepturi egale si nu li se recunoaste, pe deplin, valoarea si demnitatea umana. In acest moment, persoana cu dizabilitati se confrunta cu o serie de handicapuri create de societate.

Citeste mai mult...

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .