Mobilizari si exercitii la salteaActivitatile la saltea vor cuprinde:

I. Mobilizarea si intarirea trunchiului si membrelor
II. Antrenamentul preliminar pentru activitatile functionale

I. Mobilizarea si intarirea trunchiului si membrelor

Un grad de retractura la nivelul trunchiului va aparea in timpul saptamanilor de imobilizare la pat. Consecutiv va aparea o scurtare a muschilor paralizati. Daca se urmareste reeducarea activitatilor zilnice (ADL), o buna mobilitate este importanta.

De aceea, mobilizarea trunchiului in toate directiile si intinderea muschilor retractati reprezinta o parte importanta a recupararii in faza initiala. Exercitiile active asistate sau cu rezistenta se vor aplica pentru musculatura trunchiului, umerilor, centurii scapulare si gatului. Folosirea capului si a centurii scapulare in flexie si rotatie este esentiala in multe activitati functionale, mai ales la pacientii cu leziuni cervicale sau toracice inalte.

Precautii: Daca fractura a fost vindecata recent, mobilizarea trunchiului trebuie efectuata gradat si cu mare grija. Miscarile fortate, mai ales flexia trebuie sa fie evitate.

II. Antrenamentul preliminar pentru activitati functionale

Ridicarea feselor prin impingere in brate reprezinta baza multor activitati functionale. Ridicarea in acest mod depinde de echilibru si forta, si de modul in care sunt asezate mainile, de felul in care sunt pozitionate capul, umerii si trunchiul. Urmatoarele comentarii sunt valabile mai ales pentru pacientii cu leziuni cervicale si toracice inalte. Cand muschii abdominali sunt inervati, controlul trunchiului va fi adecvat si toate ridicarile vor fi relativ usoare.

Principii de baza

Pentru a mentine echilibrul in timpul miscarii, primul principiu ale biomecanicii trebuie aplicat, si anume ca axa gravitatiei trebuie sa cada in interiorul bazei de sprijin. Pentru a castiga aceasta in pozitie sezand, la un pacient fara activitate musculara voluntara la nivelul soldurilor, capul si umerii trebuie sa fie tinuti anterior fata de linia soldurilor. Cand ridicam trunchiul cu mainile situate in fata soldurilor, capul, trunchiul si soldurile trebuie sa fie flectate cat de mult posibil. Aceasta pozitie ofera un avantaj mecanic, astfel incat pacientul se poate ridica cu mai putin efort. Un grad optim de flexie va fi necesar pentru pacientii fara triceps. deoarece la acestia coatele sunt flectate.

Toti pacientii incep sa se ridice cu coatele extinse. Multi pacientii vor progresa astfel incat vor fi capabili sa se ridice cu coatele flectate, avantajul mecanic crescand pe masura ce soldurile sunt flectate.

In toate miscarile, extremitatea cefalica este folosita pentru a asista sau pentru a opune rezistenta. Cand bratele sunt scurte sau cand exista surplus de greutate la nivelul soldurilor, ridicarea este mai dificila (vezi capitolul 5).

Urmatoarele manevre furnizeaza baza unor activitati functionale ca imbracarea, intoarcerea in pat si transferurile:

  • 1. Ridicarea pe saltea
  • 2. Miscarile pe saltea
  • 3. Miscarea membrelor paralizate
  • 4. Ridicarea in sezut si asezarea in decubit dorsal
  • 4. Rostogolirea in decubit ventral si lateral

Terapeutul va sta in spatele, in fata sau lateral de pacient in functie de intentia de a asista sau de a opune rezistenta. La fiecare pas se vor da instructiuni exacte. Initial va fi necesara asistenta pentru a mentine flexia trunchiului si a capului, deoarece pacientii sunt tentati sa extinda trunchiul atunci cand incearca sa se ridice. Terapeutul nu trebuie sa asiste pacientul in timpul activitatilor functionale, prin ridicarea de sub axile. Aceasta actiune combate efortul pacientului de a se ridica prin coborarea umerilor.

1. Ridicarea pe saltea

Terapeutul

Terapeutul sta in spatele pacientului pentru a-l ajuta sa mentina flexia trunchiului si sa se ridice, tinandu-i mainile sub sezut. Mai tarziu, daca este posibil, stabilizarea se va face in pozitie ridicata.

Actiunea pacientului

  • Pentru a se echilibra in pozitia sezand alungit, flecteaza capul, umerii si trunchiul, astfel incat linia gravitatiei sa cada in fata soldurilor. Cu bratele aproape de trunchi, pozitioneaza mainile pe saltea usor in fata soldurilor, de preferat cu palma intinsa si degetele extinse. Cand tricepsul este paralizat, rotatia laterala a bratului, asista stabilitatea cotului;
  • Se apleaca inainte cu cu capul si umerii indoiti peste genunchi. Un grad mai mare de flexie este necesar la pacientii tetraplegici. Daca muschii abdominali sunt inervati, acestia vor flecta trunchiul si si miscarile capului si ale umerilor vor fi mai putin importante;
  • Cu coatele extinse, se impinge inapoi cu mainile;
  • Coboara umerii si isi ridica fesle de pe saltea. In momentul ridicarii pacientul trebuie sa-si indrepte capul. aceasta va impiedica caderea trunchiului spre anterior.

2. Miscarile pe saltea

Ridicarea in lateral

Terapeutul

Pe langa cele mentionate mai inainte, terapeutul trebuie sa incurajeze pacientul sa-si roteasca umerii.

Actiunea pacientului

  • Plaseaza mana dreapta pe saltea in apropiere si usor in fata soldului;
  • Plaseaza mana stanga la acelasi nivel dar aproximativ la o lungime de un picior departare de trunchi. Distanta va depinde de lungimea bratului in relatie cu cea a trunchiului. Coatele sunt extinse si antebratele supinate, sau in pozitie intermediara (fig. 9.1a);
  • Se apleaca spre anterior si isi ridica fesele. In acelasi timp isi rasuceste capul si umerii spre dreapta, aducand umarul stang inainte si pe cel drept inapoi (fig. 9.1b). Daca marele dorsal este inervat, va trage pelvisul inainte aproape de brate, care sunt plasate in lateral.

Miscarile pe saltea: Ridicarea in lateral

Ridicarea spre anterior

Membrele inferioare trebuie sa fie in rotatie laterala, si flexia genunchiului trebuie lasata libera.

  • Pacientul se apleaca spre anterior, cu capul peste genunchi (fig. 9.2a);
  • Plaseaza mainile pe saltea putin in fata soldurilor si aproape de trunchi. Coatele sunt extinse si antebratele supinate;
  • Ridica fesele (fig. 9.2b);
  • Tine capul flectat, si fesele se vor muta spre anterior. Daca se depaseste punctul de echilibru, pacientul va cadea spre anterior (fig. 9.2c).

Miscarile pe saltea: Ridicarea spre anterior

3. Miscarea membrelor paralizate

Pentru efectuarea ADL-urilor pacientul trebuie sa fie capabil sa-si ridice si sa-si mute membrele paralizate.

Pacientul paraplegic va indeplini acest lucru rapid si usor, aproape automat. Pacientul tetraplegic va avea nevoie de antrenament intensiv, si nu trebuie sa fie dezamagit daca succesul intarzie sa apara.

Este necesar ca pacientul sa fie capabil:

  • sa-si mute picioarele de-a lungul saltelei;
  • sa-si incruciseze o glezna cu cealalta;
  • sa-si incruciseze o glezna cu genunchiul opus;
  • sa-si flecteze membrul inferior in pozitia sezand si din decubit lateral.

Echilibrul poate fi obtinut in timpul miscarii picioarelor prin inclinarea spre anterior, pe unul sau pe ambele coate. Aceasta pozitie lasa mainile libere pentru a putea sa ridice, sa traga sau sa impinga picioarele. Pelvisul trebuie sa fie pozitionat corect si pacientul se apleaca putin pe o parte si spre anterior, pentru a mentine greutatea corpului pe piciorul care nu este miscat in acel moment.

4. Pozitionarea in sezut si in decubit

Ridicarea din decubit dorsal in sezut

Actiunea pacientului

Metoda I

  • Printr-o miscare brusca, se arunca bratuldrept peste cel stang, se flecteaza capul si umerii si se rasucesc spre stanga. Prin aceasta se va obtine o rotatie a trunchiului superior (fig. 9.3a & b);
  • Se echilibreaza pe ambele coate (fig. 9. 3c);
  • Se preia greutatea pe cotul drept si se aduce cotul stang aproape de trunchi.
  • Se echilibreaza pe cotul stang, si tinand capul inclinat in fata si impingand umerii inainte, se transfera bratul drept spre partea dreapta a corpului si se echilibreaza pe ambele coate (fig. 9.3d);
  • Se apleaca peste cotul stang, roteste bratul drept si il extinde in spatele corpului (fig.9.3e);
  • Se ajusteaza pozitia pana cand greutatea corpului poate fi preluata pe bratul drept si se extinde bratul stang intr-un mod asemanator (fig. 9.3f);
  • Se aduc usor mainile in fata, alternativ, cativa centimetrii de fiecare data, pana cand greutatea corpului este sustinuta de picioare (fig. 9.3c).

Acolo unde este posibil, pasul 4 va fi omis.

Metoda II

  • Cu bratele in pronatie, lateral, se introduc mainile sub fese;
  • Cu coatele pe saltea, se extind cu putere mainile;
  • Se flecteaza capul, se imping umerii spre anterior, si folosind coatele ca pivot, se impinge greutatea trunchiului superior si a capului deasupra coatelor;
  • Se muta fiecare cot inapoi, cativa centimetrii de fiecare data.

Continuand ca in metoda I, se vor executa pasii 5, 6, si 7. Daca pacientului ii este greu sa-si tina mainile sub solduri, degetele mari pot sa fie agatate de elasticul pantalonilor initial, pentru a permite pacientului sa simta miscarea corecta.

Metoda III

Din pozitia in care greutatea corpului este pe ambele coate (fig. 9.3c0, pacientul poate sa “paseasca” pe antebrate de-a lungul saltelei pana ajunge in pozitia sezand (fig. 15.1).

Din sezand in decubit dorsal

  • Tinand capul flectat si umerii impinsi anterior, se apleaca spre dreapta si isi lasa greutatea pe cotul drept (fig. 9.3h);
  • Se echilibreaza pe cotul drept;
  • Flecteaza bratul stang si transfera jumatate din greutate pe cotul stang;
  • Tinand capul si umerii spre anterior (fig. 9.3i), isi strange cate un brat, pana cand ajunge in decubit dorsal.

Ridicarea din decubit dorsal in sezut

Fig. 9.3

Din decubit dorsal in sezand, utilizand un maner suspendat

Ridicarea din decubit dorsal in sezand, utilizand un maner suspendat

Pozitia manerului

Punctul de care este suspendat manerul trebuie sa fie pe linia mediana a corpului, sau usor in afara liniei mediane, spre partea pe care se realizeaza sprijinul si aproximativ la nivelul apendicelui xifoid. Manerul trebuie sa se afle la o inaltime care sa-i permita pacientului sa-l apuce cu mana extinsa.

Actiunea pacientului

Ridicarea pe un cot:

  • Se extinde bratul drept si se agata manerul cu mana extinsa (fig. 9.4a);
  • Se trage corpul spre maner si se inclina spre cotul stang (fig. 9.4b);
  • Flecteaza cotul drept peste maner, in timp ce aduce cotul stang aproape de trunchi;
  • Sustine greutatea corpului pe cotul stang (fig. 9.4c).

Pentru ridicarea pe ambele brate extinse, se poate folosi una din urmatoarele metode:

Metoda I

  • Se apleaca pe cotul stang;
  • Cu cotul flectat, isi arunca bratul drept in rotatie laterala si isi tine pumnul pe lantul manerului (fig. 9.4d);
  • Isi tine greutatea corpului cu bratul drept, roteste umarul stang si isi extinde bratul in spatele corpului (fig. 9.4e);
  • Se apleaca pe bratul stang, elibereaza manerul si extinde bratul drept in spatele corpului;
  • Isi muta mainile anterior alternativ, cativa centimetrii de fiecare data, pana cand greutatea este sustinuta de picioare (fig. 9.4f).

Metoda II

  • Se apleaca spre stanga si se echilibreaza pe cotul stang.
  • Scoate bratul drept din maner, roteste umarul, si extinde bratul in spatele corpului.
  • Transfera cea mai mare parte a greutatii corpului pe bratul drept si impinge cu bratul stang.
  • Isi muta mainile inainte alternativ, cativa centimetrii de fiecare data, pana cand greutatea corpului ajunge deasupra picioarelor.

Pacientii cu muschii pectorali paralizati, sau care au inervat doar capatul clavicular al pectoralului mare, pot sa gaseasca metoda I ca fiind mai usoara. Pacientii care au mainile functionale, apuca manerul cu o mana si se ridica pe cotul opus. De aici, procedura este la fel ca la metoda II.

Ocazional, un pacient paraplegic poate avea nevoie sa utilizeze un maner, pentru unul din urmatoarele motive: varsta, supraponderabilitate, osificari in jurul articulatiei soldului, sau antecedente de suferinta cardiaca sau pulmonara.

5. Rasucirea din decubit dorsal in decubit ventral

Actiunea pacientului

Pentru a se roti spre dreapta:

  • Flecteaza capul si umerii si isi arunca bratele spre dreapta;
  • Printr-o miscare brusca flecteaza capul si umerii si isi arunca bratele din stanga in dreapta. Cand aceasta miscare este completa, umarul drept este impins inapoi atat cat este posibil;
  • Inertia bratelor este transferata trunchiului si picioarelor si jumatatea inferioara a corpului se va rostogoli in decubit ventral;
  • Plaseaza antebratul stang pe saltea si preia greutatea corpului pe acesta;
  • Impinge umarul drept inapoi si preia greutatea corpului pe ambele antebrate;
  • Se intinde si isi aseaza bratele in lateral.

Intoarcerea pe o parte

Actiunea pacientului

  • Este asezat in sezut, folosind sau nu manerul care a fost descris mai inainte;
  • Se apleaca peste bratul stang, care este extins;
  • Agata genunchiul drept cu pumnul stang care este extins, si il flecteaza;
  • Intorcandu-se spre stanga, se apleaca posterior pe cotul stang si in acelasi timp isi trage piciorul drept in flexie, si isi incruciseaza genunchiul drept peste piciorul stang;
  • Plaseaza antebratul drept pe saltea si preia pe el greutatea corpului;
  • Isi inclina trunchiul in decubit lateral.

Intoarcerea in pat

Cand pacientul este capabil sa se intoarca in pat si sa-si schimbe pozitia picioarelor, progresia este facuta spre intoarcerea in pat.

Actiunea pacientului

Pacientul se intoarce din pozitia de decubit dorsal in decubit lateral drept si trebuie sa-si pozitioneze perna de la picioare.

Pentru a se ridica in sezut, fiecare din cele doua metode care au fost deja descrise pot fi folosite, sau pacientul poate folosi un cordon prins de marginea patului, care trebuie sa fie suficient de lung pentru a putea fi agatat cu antebratul.

  • Isi introduce antebratul stang prin inelul de la capatul cordonului si isi flecteaza cotul drept, extinzand pumnul pentru a apuca marginea saltelei (fig. 9.6a);
  • Trage de inel cu bratul stang si isi transfera greutatea pe cotul drept (fig. 9.6b);
  • Elibereaza cordonul (fig. 9.6c);
  • Extinde bratul stang in spatele corpului si preia greutatea pe el (fig. 9.6d);
  • Extinde bratul drept si preia greutatea corpului pe ambele brate. Muta mainile spre anterior, pana cand greutatea corpului ajunge deasupra picioarelor (fig. 9.6e).

Pentru a pozitiona perna:

  • Flecteaza genunchiul stang cu pumnul stang extins, si impinge perna sub genunchi (fig. 9.6f);
  • Tinand greutatea corpului pe soldul drept, se ridica piciorul situat inferior pe perna, cu ajutorul bratului drept (fig. 9.6g). Se ajusteaza pozitia pernei si a picioarelor;
  • Se intoarce trunchiul superior spre dreapta si se preia greutatea corpului la inceput pe cotul drept, apoi pe ambele;
  • Se inclina inainte si preia cea mai mare parte a greutatii corpului pe cotul si antebratul stang;
  • Se leagana pe cotul stang si isimuta pozitia bazinului incrucisand patul (fig. 9.6h);
  • Cand a fost finalizata miscarea, se modifica pozitia pernei pentru a asigura confortul;
  • Se preia greutatea corpului pe cotul stang si se coboara apoi pe umarul drept care este culcat pe pat (fig. 9.6j).

Initial, terapeutul va trebui sa asiste pacientul pentru ca aceste sa invete miscarile de leganare, impingand umerii acestuia spre posterior cu o mana si ridicandu-l de fesa dreapta cu cealalta (fig. 9.6i).

Intoarcerea in pat Intoarcerea in pat
Intoarcerea in pat Intoarcerea in pat
Fig. 9.6

Activitati in grup

Activitatile in grup sunt foarte folositoare, chiar daca unii pacientii necesita asistenta individuala. Pacientii cu leziuni la acelasi nivel pot privi si invata unii de la altii, indeplinind diverse manevre.

Exercitiile organizate sub forma de competitie, folosind mingii sau baloane imbunatatesc echilibrul in sezand si coordonarea.

Pacientii paraplegici pot ridica greutati, antrenandu-se in grup, si exercitiile sub forma de competitie folosind echipament greu, pot fi de asemenea folositoare.

Nota editorului: Acest articol nu este destinat sa ofere sfaturi medicale, diagnostic sau tratament.

Adauga comentariu

Security code
Refresh