Cand afirma ca e dansatoare, oamenii se uita lung la ea si o corecteaza. Putini sunt cei care cred ca o persoana in scaun cu rotile poate dansa. Si totusi Laura Jones a facut din asta o cariera. La cei douazeci si sapte de ani pe care ii are, e dansatoare profesionista si e una dintre putinele persoane cu dizabilitati motorii care a absolvit nivelul avansat al cursurilor de dans.

Laura Jones face dans la nivel profesionist inca din 2001 cand, in urma unei auditii pentru compania de dans StopGAP, a fost aleasa ca membru. Impreuna cu cei patru colegi, Laura danseaza pe scene din intreaga lume promovand artele ca mijloc de integrare a persoanelor cu dizabilitati. In vizita la Bucuresti cu ocazia prezentarii celui mai recent spectacol StopGAP, Laura Jones ne-a povestit despre misiunea pe care si-a asumat-o in cadrul companiei de dans, despre felul in care oamenii o privesc si despre cum e sa dansezi intr-un scaun cu rotile.

Si-a dorit sa danseze inca de cand era mica si a urmat aceasta directie bucurandu-se de sprijinul familiei. La varsta de 16 ani, in timpul unui curs de dans, a suferit leziuni la coloana vertebrala ce i-au afectat sistemul locomotor. S-a trezit peste noapte din dansatoare aspiranta in persoana cu dizabilitati. "Intotdeauna mi-a placut sa dansez, primele amintiri pe care le am sunt despre dans. Cand eram tanara ma gandeam ca nu se va intampla, nu voi deveni niciodata dansatoare in viata reala. Mi-am spus totusi ca trebuie sa incerc. Cand am avut leziunea, fizioterapeutul mi-a spus ca nu voi mai putea dansa, ca nu pot sa o fac, ca sunt prea slaba pentru asta, ca obosesc prea repede. Si asta mi-a dat putere, m-a incurajat… Mai apoi, dupa accident am avut norocul de a fi inca in contact cu profesorii de la colegiu. Acestia mi-au acordat mult sprijin, m-au pus in contact cu directoarea companiei de dans, m-au incurajat cu totii. A mai fost si o chestiune de sincronizare; cand am terminat colegiul, StopGAP tocmai facea auditii…", povesteste Laura.

Accidentul i-a rearanjat universul schimbandu-i pana si motivatia pentru a dansa. "Conceptia mea despre dans si ce poate fi el precum si despre limitarile propriului corp, s-a schimbat radical. Ca multi alti tineri, la cei 16 ani ai mei, aveam o viziune restransa asupra dansului. Dupa accident am devenit mai deschisa la posibilitati. M-a maturizat nevoia de a reinvata ce poate face corpul meu si de a experimenta. A trebuit sa accept ca nu pot face unele lucruri si sa descopar ceea ce pot totusi face" isi reaminteste tanara.

Vorbeste cu incantare despre StopGAP si despre colegii ei: "Ca si companie de dans am muncit foarte mult impreuna si am petrecut mult timp unul cu altul- si exista multa incredere intre noi. StopGAP s-a lansat in 1996 ca proiect comunitar- un grup de oameni lucrand impreuna pentru un spectacol si atat. Au decis sa ramana impreuna. Intre timp s-a trecut de la un proiect comunitar, la o companie profesionala de de dans". In prezent compania are cinci dansatori permanenti dintre care doi sunt cu dizabilitati (Chris Pavia, Laura Jones, Lucy Bennet, David Willdridge si Sophie Brown).

Compania independenta de dans StopGAP e una dintre putinele trupe de dans contemporan din lume care promoveaza, prin activitatea sa, egalitatea de sanse si incluziunea sociala. Membrii companiei merg in diferita tari, tin cursuri de dans si fac spectacole promovand "dansul integrat", o forma de dans ce permite persoanelor cu dizabilitati sa se exprime dansand. Dansul integrat muta atentia catre individ. "Am invatat ca obtinem maximum de la dansatori atunci cand nu plecam de la o idee preconceputa referitor la ceea ce poate face corpul uman. Cea mai buna coreografie e cea care pleaca de la dansatori si munceste cu ei individual pentru a vedea ce pot ei sa faca si cum pot munci impreuna," povesteste Laura.

Este dificil pentru o persoana cu dizabilitati sa fie perceputa ca dansator, chiar si atunci cand are pregatirea teoretica si practica. "La inceput a fost dificil sa fiu luata in serios ca dansatoare dar si per ansanmblu ca trupa de dans. Acum e mai bine insa cand am venit in companie, daca spuneam cuiva ca sunt dansatoare, mi se raspundea intotdeauna: «Adica esti profesoara de dans?».

Clarificarile facute erau negresit urmate de «cum poti sa dansezi daca esti intr-un scaun cu roptile». Din fericire preconceptiile oamenilor se schimba, devin treptat mai deschisi".

Aceasta nu e prima misiune StopGAP in Romania; la inceputul acestui an membrii companiei au fost la Cluj pentru o saptamana unde au lucrat impreuna dansatori romani, armeni si bulgari, "plantand semintele a ceea ce ei pot face in comunitatile lor in materie de dans integrat. Dupa o saptamana de cursuri am avut si un spectacol intr-o scoala cu un public format in majoritate din elevi. Astfel nu a fost doar munca de predare cu dansatori, am avut ocazia sa aratam cele doua parti ale muncii noastre. Publicul a reactionat foarte bine; copii au parut sa inteleaga ideea muncii noastre. Intr-adevar tinerii sunt mai deschisi, mai dornici sa accepte…".

"Pana una alta chiar si in Marea Britanie am descoperit ca trebuie sa facem eforturi in aceasta directie. Nu exista posibilitati de training pentru dansatorii cu dizabilitati. E fantastic sa mergem in alte tari si sa lansam, cat mai devreme posibil, ideea de dans integrat. Artele reprezinta una dintre modalitatile prin care comunitatile si societatea devin mai integrate si mai inclusive".

StopGAP a venit la Bucuresti saptamana aceasta pentru doua reprezentatii ale spectacolului "Trespass". Reprezentatia consta in doua productii coregrafice distincte apartinand lui Thomas Noone si lui Rob Tannion. Primul dintre acestea este "Within/ Inauntru" pe care Laura il descrie ca fiind "aproape traditional cu un personaj principal" ce coaguleaza interpretarile celorlalti dansatori intr-o singura poveste. "E putin ambiguu- e greu de decis daca ceilalti dansatori sunt in mintea mea sau exista- unori e mai jucaus, altadata e mai intunecat si te bantuie".

Cea de a doua parte a specatacolului, "Splinter/ Frangerea" contrasteaza cu aerul sobru al "Within". E colorat, plin de viata si aminteste de senzatiile date de o tura in montaigne russe; "incepe frumos si vesel, devine nebun, trece la intunecat iar apoi se insenineaza. E reprezentativ pentru ceea ce reprezinta StopGAP, personalitatile noastre se simt in dans" ne explica Laura.

Sursa: Smart Woman

Adauga comentariu