Obiectivul general al Strategiei "O Romanie Echitabila" 2022-2027 este asigurarea participarii depline si efective a persoanelor cu dizabilitati, bazata pe libertatea de decizie, in toate domeniile vietii si intr-un mediu accesibil si rezilient.
Strategia nationala privind drepturile persoanelor cu dizabilitati “O Romanie echitabila” 2022-2027 promoveaza urmatoarele principii:
a) Nediscriminarea si tratamentul egal reprezinta asigurarea conditiilor de exercitare deplina si in conditii de egalitate a tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului de catre toate persoanele cu dizabilitati. Aplicarea acestui principiu presupune luarea de masuri pentru prevenirea, identificarea si sanctionarea oricarei forme de discriminare, inclusiv a discriminarii multiple la care pot fi supusi copiii, fetele si femeile sau persoanele varstnice. Principiul conduce la necesitatea adoptarii unor masuri specifice care sunt necesare pentru a accelera sau a obtine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilitati.
b) Egalitatea de sanse este rezultatul procesului de egalizare a sanselor prin care diferitele structuri din societate si de mediu, de exemplu: infrastructura, serviciile, informarea, au devenit disponibile inclusiv persoanelor cu dizabilitati. Principiul implica recunoasterea persoanelor cu dizabilitati ca participanti cu drepturi egale in cadrul societatii.
c) Transparenta presupune aducerea la cunostinta publicului, in mod regulat, a gradului de indeplinire a obligatiilor asumate prin ratificarea Conventiei, a progresului obtinut, precum si a dificultatilor in implementare.
d) Accesibilitatea informatiilor si datelor trebuie asigurata in aceeasi masura pentru persoanele cu dizabilitati ca si pentru alte persoane. Este rezultatul procesului care presupune luarea in considerare, inca din faza de proiectare, in toate politicile, programele, serviciile, produsele si resursele din comunitate destinate persoanelor cu dizabilitati, a aspectelor referitoare la cost, disponibilitate, adaptare, proximitate, pentru a preintampina crearea de noi bariere, precum si identificarea si eliminarea barierelor existente care limiteaza accesul persoanelor cu dizabilitati la toate domeniile vietii.
e) Principiul abordarii integrate presupune planificarea intr-o maniera complementara a activitatilor, la toate nivelurile, pentru a asigura o imagine completa a resurselor si responsabilitatilor, precum si coordonarea si cooperarea intre toate entitatile implicate in indeplinirea obligatiilor asumate prin ratificarea Conventiei.
f) Respectarea demnitatii inalienabile, a autonomiei individuale, inclusiv a libertatii de a face propriile alegeri, si a independentei persoanelor se refera la valoarea pe care fiecare persoana, indiferent de deficienta/afectarea ei, o poate aduce in cadrul societatii.
g) Participarea si integrarea deplina si efectiva in societate a persoanelor cu dizabilitati presupune atat identificarea si eliminarea restrictiilor, cat si adoptarea unor masuri active si eficiente pentru garantarea exercitarii depline a drepturilor fundamentale. Se refera, de asemenea, si la luarea de masuri eficiente in scopul schimbarii de atitudini si comportamente care pot duce la stigmatizare, marginalizare sau excludere. Persoanele cu dizabilitati trebuie sa fie informate, sa aiba oportunitati de participare activa si masuri adecvate pentru revendicarea drepturilor lor. Principiul privind participarea si integrarea deplina si efectiva in societate este legat de conceptele: "design universal" si "adaptare rezonabila".
h) Respectul pentru diversitate si acceptarea persoanelor cu dizabilitati ca parte a diversitatii umane si a umanitatii implica recunoasterea contributiilor valoroase, existente si de perspectiva, aduse de persoanele cu dizabilitati la bunastarea generala si a diversitatii comunitatilor din care fac parte. Societatea are obligatia de a crea conditiile care sa permita atat cunoasterea cat si recunoasterea nevoilor lor specifice pentru a le asigura participarea deplina si activa, fara discriminare.
i) Egalitatea intre barbati si femei se refera la necesitatea de a respecta si integra acest principiu, in special pentru fetele si femeile cu dizabilitati supuse discriminarii multiple, in toate politicile si masurile ce sustin deplina exercitare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, de catre toate persoanele cu dizabilitati.
j) Respectul pentru capacitatile de dezvoltare a copiilor cu dizabilitati si/sau CES si pentru dreptul copiilor cu dizabilitati si/sau CES de a-si pastra identitatea promoveaza increderea in potentialul de dezvoltare si in autonomia copilului, concomitent cu identificarea si acoperirea diferitelor nevoi specifice care pot aparea la un moment in evolutia sa. Pe tot parcursul evolutiei lor, copiii cu dizabilitati si/sau CES trebuie consultati si implicati in mod activ in procesele de luare a deciziilor referitoare la problemele privind persoanele cu dizabilitati.
k) Consultarea si implicarea persoanelor cu dizabilitati, a reprezentantilor si a organizatiilor lor in toate programele, proiectele, activitatile din domeniul dizabilitatii, respectand motto "Nimic pentru noi, fara noi!" in procesele de luare a deciziilor, in elaborarea de politici, programe, actiuni si masuri, presupune recunoasterea contributiilor persoanelor cu dizabilitati la bunastarea generala.
l) Subsidiaritatea, in sensul stabilirii celui mai adecvat grad de actiune si interventie la nivel local, regional sau national.
m) Asumarea raspunderii care presupune determinarea clara a sarcinilor si atributiilor institutiilor si persoanelor responsabile cu implementarea prevederilor Conventiei.
n) Eficacitatea utilizarii fondurilor, inclusiv prin implementarea programelor operationale subsecvente Acordului de parteneriat 2021-2027.
Conform Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.
La 31 decembrie 2020, numarul total de persoane cu dizabilitati comunicat de catre directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti (DGASPC), a fost de 857.638 de persoane. Dintre acestea, 98,03% (840.727 de persoane) se afla in ingrijirea familiilor si/sau traiesc independent si 1,97% (16.911 de persoane) se afla in institutiile publice rezidentiale de asistenta sociala pentru persoanele adulte cu dizabilitati coordonate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilitati.
Femeile reprezinta 53,25% din totalul persoanelor cu dizabilitati. Numarul persoanelor cu varsta de peste 50 de ani reprezinta 72,72% din totalul persoanelor adulte cu dizabilitati. Din centralizarea datelor pe grupe de varsta, rezulta ca 53,04% sunt persoane cuprinse intre 18-64 de ani (415.995 de persoane) si 46,96% au peste 65 de ani (368.369 de persoane), in total persoane adulte cu dizabilitati.
In ceea ce priveste grupa de varsta 18-64 de ani, ponderea persoanelor cu dizabilitati este urmatoarea): intre 18-19 de ani 0,98%; intre 20-24 de ani 2,11%; intre 25-29 de ani 2,44%; 30-34 de ani 4,24%; 35-39 de ani 4,14%; 40-44 de ani 5,35%; 45-49 de ani 5,80%; 50-54 de ani 7,25%; 55-59 de ani 6,29%; 60-64 de ani 10,01%.
Numarul persoanelor cu handicap grav reprezinta 40,09% din total, cele cu handicap accentuat 48,21%, iar cele cu handicap mediu si usor 11,70%.
Beneficiarii Strategiei 2022-2027 sunt reprezentati de persoanele cu dizabilitati, copii si adulti, in sensul pe care art. 1 din Conventie il da grupului, si societatea in general: membri ai familiilor care au in ingrijire persoane cu dizabilitati, reprezentanti legali, personal implicat in activitati directe, cadre didactice, profesionisti, reprezentanti ai mediului academic, ai institutiilor pentru drepturile omului, autoritati si alte entitati.
In mod aprioric, persoanelor cu dizabilitati li se creeaza cadrul de a fi consultate, ascultate si implicate in procesele de luare a deciziilor, in elaborarea de politici si programe, indeosebi a celor care le privesc in mod direct.
Conventia recunoaste explicit dizabilitatea ca pe o problema a drepturilor omului si, de asemenea, faptul ca "este un concept in evolutie si ca acesta rezulta din interactiunea dintre persoanele cu deficiente si barierele de atitudine si de mediu care impiedica participarea lor deplina si efectiva in societate in conditii de egalitate cu ceilalti". Acele conditii sociale, economice, juridice, politice si de mediu care actioneaza ca bariere in exercitarea deplina a drepturilor persoanelor cu dizabilitati trebuie sa fie identificate si eliminate pentru ca persoana cu dizabilitati sa-si poata indeplini rolurile in societate, la fel ca toti ceilalti.
Strategia "O Romanie Echitabila" 2022-2027 prevede opt domenii prioritare, bazate pe drepturi: accesibilitate si mobilitate; protectia efectiva a drepturilor persoanelor cu dizabilitati; ocupare; protectie sociala, inclusiv abilitare/reabilitare; viata independenta si integrare in comunitate, inclusiv accesul la servicii publice; educatie; sanatate si participare politica si publica.
I. Accesibilitate si mobilitate:
Persoanele cu dizabilitati trebuie sa aiba acces fizic, informational si comunicational la produsele, serviciile si programele pe care societatea le pune la dispozitia membrilor sai. Accesibilitatea reprezinta baza participarii depline a persoanelor cu dizabilitati la viata sociala.
Accesul la mediul fizic reprezinta unul dintre aspectele centrale ale Conventiei si o conditie care inhiba sau faciliteaza abilitatea de a utiliza serviciile sociale, educationale si de sanatate, de a ocupa un loc de munca, de a se implica in forme de participare publica, si de a trai independent si autonom.
Principalele probleme legate de dificultatile prezente sunt determinate de mai multe elemente, printre care:
(i) lipsa unei strategii cuprinzatoare de accesibilizare la nivel national;
(ii) lipsa de continuitate a traseelor accesibile pentru persoanele cu dizabilitati in interiorul localitatilor si intre acestea, precum si a instrumentelor de verificare in acest sens;
(iii) regulile privind adaptarea cladirilor civile si a spatiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu dizabilitati nu sunt respectate;
(iv) atributiile de avizare, control si sanctiune a neconformitatii cu criteriile de accesibilitate nu sunt exercitate in mod adecvat; si
(v) cele mai multe institutii publice nu au un plan de accesibilizare etapizat, care sa includa o bugetare din timp a interventiilor, pe baza consultarilor cu persoanele cu dizabilitati beneficiare.
In ceea ce priveste accesul la mediul informational si comunicational, dificultatile tin de faptul ca legislatia si regulile existente nu cuprind standarde cu privire la criteriile de accesibilizare a bunurilor si serviciilor, implementarea prevederilor privind limbajul mimico-gestual de catre canalele de televiziune este minimala, iar implementarea prevederilor legislative privind accesibilizarea site-urilor institutiilor publice este extrem de redusa.
Pentru asigurarea accesului persoanelor cu dizabilitati la mijloace de transport, lipsesc prevederile legale cu privire la standardele minime de accesibilitate si la sanctionarea operatorilor care nu le respecta, precum si informatiile cu privire la oferta de rute accesibilizate si cererea de servicii de transport accesibilizate.
Sunt identificate probleme si in zona organizarii interventiilor in situatii de urgenta, de exemplu hartile de hazarduri si riscuri sunt incomplete si neactualizate, iar personalul implicat nu este pregatit pentru a raspunde nevoilor persoanelor cu dizabilitati.
II. Protectia efectiva a drepturilor persoanelor cu dizabilitati:
Persoanele cu dizabilitati trebuie sa beneficieze de recunoastere egala in fata legii pentru a-si exercita toate drepturile fundamentale, precum dreptul de a munci, de a se casatori, de a-si intemeia o familiei sau de a vota, si astfel de a lua decizii in toate aspectele vietii lor; recunoasterea egala in fata legii este necesara pentru a asigura faptul ca deciziile oricarei persoane produc efecte juridice.
"Diagnoza situatiei persoanelor cu dizabilitati in Romania" se refera la multe situatii in care drepturile persoanelor cu dizabilitati sunt incalcate, de exemplu: in multe cazuri, bancile refuza sa deschida conturi bancare pentru persoanele nevazatoare, pe motiv ca nu pot citi contractul, sau refuza eliberarea cardurilor bancare sau incheierea contractelor pentru credite atunci cand considera ca persoana cu dizabilitati nu ar putea lua decizii; atunci cand sesizeaza existenta unei nevoi mari de sprijin in luarea deciziei pentru persoanele cu dizabilitati in ceea ce priveste incheierea anumitor acte civile, notarii pot ajunge la restrictii privind incheierea acestora; incheierea unei casatorii poate fi limitata si de certificatul medical prenuptial privind starea sanatatii, care evalueaza "normalitatea din punct de vedere neuropsihic" drept conditie necesara care demonstreaza aptitudinea persoanei de a se casatori si altele.
Pentru a garanta ca persoanele cu dizabilitati isi pot exercita capacitatea juridica, trebuie asigurate modalitati de sprijinire a deciziei, diverse ca tip si intensitate, formale si informale. Aceasta presupune elaborarea unui cadru normativ care sa reglementeze modalitatile de luare a deciziei, serviciile specifice de sprijin in luarea deciziei, activitatile de sprijin si asistenta in luarea deciziilor.
Accesul efectiv al persoanelor cu dizabilitati la justitie presupune in mod deosebit asigurarea accesibilizarii fizice, de informare si comunicare, adaptarea tuturor procedurilor juridice, precum si accesul la asistenta si reprezentare juridica.
III. Ocupare:
Accesul limitat la ocupare determina un nivel ridicat de risc de excluziune sociala si de saracie pentru persoanele cu dizabilitati.
Romania inregistreaza cea mai scazuta rata de ocupare comparativ cu celelalte tari ale Uniunii Europene pentru persoanele cu limitari severe (cu o diferenta de peste trei ori mai mari intre Romania si cele mai bine plasate tari). Printre cauzele determinante se pot numara: limitarile in exercitarea dreptului la munca din Legea nr. 53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare (de exemplu, prin faptul ca este interzisa incadrarea in munca a persoanelor puse sub interdictie), instrumentul de stimulare a angajatorilor pentru a angaja persoane cu dizabilitati prin sistemul de cota nu functioneaza eficient, bugetul colectat din plata taxei de neangajare nu este utilizat adecvat pentru cresterea ocuparii persoanelor cu dizabilitati, iar sistemul de subventii pentru angajatori nu este suficient de atractiv.
Conform Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, orice angajator public sau privat cu cel putin 50 de angajati are obligatia de a angaja persoane cu dizabilitati, intr-un procent de minim 4%. Statisticile arata insa ca, de cele mai multe ori, angajatorii prefera celelalte optiuni din lege astfel ca, desi initiat ca o masura activa, sistemul de cota nu a dus la o rata crescuta de ocupare ceea ce determina ca una dintre provocarile viitoare sa fie legata de cresterea si diversificarea serviciilor aferente ocuparii prin utilizarea sistemului de cota intr-un mod activ.
Oferirea unor servicii de sprijin pentru ocupare adaptate la nevoile persoanelor cu dizabilitati reprezinta unul dintre cele mai eficiente mijloace de ocupare. In ceea ce priveste angajarea asistata, desi exista experiente pozitive ale unor directii generale de asistenta sociala si protectia copilului si organizatiilor neguvernamentale in ceea ce priveste furnizarea unor astfel de servicii, nu exista un program la nivel national.
IV. Protectie sociala, inclusiv abilitare/reabilitare:
Persoanele cu dizabilitati trebuie sa aiba un standard de viata adecvat, cu sanse egale cu toate celelalte persoane. Cetatenii au acces egal la un standard adecvat de viata atunci cand isi pot acoperi atat nevoile de baza pentru traiul zilnic (hrana, imbracaminte, sanatate, locuire), precum si cheltuielile necesare pentru participarea activa la toate aspectele vietii din comunitate (precum educatie, ocupare, timp liber sau participare civica), in conditii egale, neinfluentate nicidecum de dizabilitate sau de alte situatii specifice de vulnerabilitate.
In Romania, persoanele cu limitari severe ale functionarii au o probabilitate de peste doua ori mai mare decat celelalte de a suferi de deprivare materiala severa. Rata deprivarii materiale severe este unul dintre cei mai relevanti indicatori pentru a masura standardul de viata al unei gospodarii, intrucat exprima inabilitatea acelei gospodarii de a-si permite un numar minim de bunuri/servicii considerate dezirabile sau chiar necesare pentru o viata adecvata.
Dizabilitatea implica cel mai adesea cheltuieli suplimentare specifice care trebuie acoperite pentru ca persoana sa poata trai in mod adecvat in societatea din care face parte. Alte lipsuri care se rasfrang negativ asupra standardului de viata tin de lipsa unei metodologii de evaluare a nevoilor locale de servicii, de neasigurarea unui nivel adecvat de finantare pentru beneficiile pentru persoanele cu dizabilitati, de insuficienta asigurare cu dispozitive si tehnologii de asistenta si altele.
De asemenea, serviciile sociale specializate la care ar trebui sa aiba acces persoanele cu dizabilitati sunt intr-un numar extrem de redus si dispersate geografic neunitar.
V. Viata independenta si integrare in comunitate, inclusiv accesul la servicii publice:
Viata independenta constituie un drept fundamental al omului, esential pentru dezvoltarea identitatii personale si realizarea potentialului uman si recunoscut prin Conventie in mod egal persoanelor cu dizabilitati.
Viata independenta este interpretata in Conventie nu doar ca abilitatea de a desfasura activitatile zilnice pe cont propriu ci, in primul rand, ca libertatea de a alege si de a fi in controlul propriei vieti.
Orice persoana are dreptul sa traiasca independent in cadrul societatii. Pentru persoanele cu dizabilitati, exercitarea acestui drept presupune posibilitatea de a decide si a-si controla toate aspectele vietii, accesul atat la serviciile si facilitatile destinate populatiei generale, cat si la servicii de sprijin specifice dizabilitatii. Aceste servicii trebuie sa fie disponibile, accesibile, adecvate si la preturi rezonabile. In acelasi timp, serviciile trebuie sa fie suficient de diverse incat sa raspunda nevoilor persoanelor cu dizabilitati, sa corespunda preferintelor lor si sa fie controlate de acestea.
Printre dificultatile existente in prezent, constatate in "Diagnoza situatiei persoanelor cu dizabilitati in Romania" privind acest domeniu, putem enumera: standardele de calitate a serviciilor sociale pentru persoanele cu dizabilitati se realizeaza la perioade de timp mari, fara o evaluare prealabila; nu exista un mecanism predictibil pentru modificarea standardului de cost pentru servicii sociale; nu exista monitorizare/control/evaluare/auditate sistematica a situatiei serviciilor pentru persoanele cu dizabilitati. Nu putem vorbi despre o evolutie a serviciilor sociale in ultimii ani, centrele de tip respiro si centrele de criza sunt aproape inexistente, ca si echipele mobile, serviciile de ingrijire la domiciliu sunt nedezvoltate, iar asistentul personal profesionist este un serviciu nefunctional in mare parte. In ceea ce priveste asistentul personal, exista discrepante mari intre judete privind modalitatea de a alege intre angajarea asistentului personal si plata indemnizatiei lunare.
Viata independenta in comunitate poate avea loc doar in afara institutiilor rezidentiale de orice tip. Deciziile de institutionalizare luate in baza existentei unei dizabilitati pot duce la discriminare, demonstrand esecul de a oferi sprijin si servicii in comunitate persoanelor cu dizabilitati care sunt astfel fortate sa accepte segregarea in institutii.
VI. Educatie:
Copiii si tinerii cu dizabilitati si/sau cerinte educationale speciale (CES) trebuie sa aiba acces la o educatie incluziva de calitate in comunitate, in conditii de egalitate cu ceilalti elevi, astfel incat sa isi poata atinge potentialul maxim de dezvoltare.
Pentru a putea oferi elevilor cu dizabilitati educatie formala de calitate in sistemul de masa, este necesara adaptarea rezonabila a mediului scolar la nevoile fiecarui elev in parte. Totusi, fara asigurarea unor resurse corespunzatoare, umane si materiale, precum si a adaptarii rezonabile a conditiilor de invatare, simpla participare a copiilor cu dizabilitati la educatia formala de masa nu va asigura adecvarea si efectivitatea serviciilor educationale de care acestia beneficiaza, rezultand in achizitii minime sau inexistente in urma parcurgerii ciclurilor de invatamant. Pentru unii dintre elevii cu dizabilitati, serviciile educationale nu pot fi oferite separat de accesul la terapii de calitate, potrivite fiecarei afectiuni, rezultate optime obtinandu-se prin integrarea acestor terapii in actul educational.
Sistemul romanesc de educatie ofera elevilor cu nevoi speciale, o forma de instruire scolara diferentiata, adaptata tipului de deficienta si nivelului de severitate al acesteia, precum si nevoilor lor de dezvoltare, atat in unitati de invatamant special, cat si in unitati de invatamant de masa la toate nivelurile de invatamant, de la nivel prescolar la cel profesional si tehnic. Exista unitati de invatamant special, unele specializate pentru anumite deficiente, deoarece unitatile de invatamant de masa nu sunt pregatite sa acopere decat intr-o mica masura nevoile educationale ale acestor copii/elevi/tineri. Intreaga strategie didactica se bazeaza pe principiile invatarii diferentiate si individualizate pornind de la potentialul psihoindividual al copilului, ritmul sau de invatare, achizitiile si progresul inregistrat de acesta. Pentru acest deziderat, institutiile de invatamant superior de profil trebuie sa-si dezvolte oferta de formare.
Cadrul legislativ specific educatiei incluzive este amplu, insa lipseste o abordare coerenta, unitara, determinata de lipsa resurselor financiare si a resurselor umane cu pregatire in domeniul educatiei speciale.
VII. Sanatate:
Persoanele cu dizabilitati au dreptul sa beneficieze de servicii de sanatate de cea mai buna calitate, accesibile din punct de vedere fizic, informational, geografic si financiar. Persoanele cu dizabilitati au aceleasi nevoi ca populatia generala atunci cand este vorba de servicii generale si esentiale precum imunizarea, asistenta medicala primara si specializata, screening-ul bolilor transmisibile sau netransmisibile, asistenta stomatologica, sanatate sexuala si reproductiva. In acelasi timp insa, calitatea vietii lor depinde de accesul corespunzator la servicii specializate in detectia timpurie a dizabilitatii (ex. screening-ul pre si post-natal), la dispozitive medicale si la servicii de abilitare/reabilitare.
Cateva probleme relevante in "Diagnoza situatiei persoanelor cu dizabilitati in Romania" sunt: persoanele cu limitari considera ca au nevoi medicale nesatisfacute, cel mai des din motive financiare;
a) exista disparitati mari in distributia geografica a medicilor de familie si a specialistilor;
b) nu exista informatii suficiente despre capacitatea serviciilor medicale existente de a asigura accesibilitatea fizica si informationala;
c) exista procente semnificative de nou-nascuti care nu beneficiaza de screening la nastere;
d) reabilitarea fizica, cognitiva si comportamentala a pacientilor pare sa aiba o prioritate scazuta pentru sistemul de servicii de sanatate.
Accesul persoanelor cu dizabilitati la servicii de sanatate poate depinde si de adoptarea unor atitudini si practici nediscriminatorii de catre personalul implicat in ingrijirea medicala. De exemplu: exista tendinta de a subestima abilitatile fizice sau cognitive ale pacientului cu dizabilitati, de a minimiza capacitatea lui de a se (auto)ingriji sau de a adopta comportamente protective pentru sanatate, sau de a ignora importanta expertizei pe care pacientul cu dizabilitati o are in legatura cu propria afectiune; formarea de baza a personalului medical nu include cursuri sau module de curs dedicate drepturilor si nevoilor persoanelor cu dizabilitati; oferta de programe acreditate de educatie medicala continua care abordeaza teme legate de drepturile si nevoile persoanelor cu dizabilitati este redusa; nu exista mecanisme de monitorizare a respectarii drepturilor si nevoilor persoanelor cu dizabilitati in toate serviciile medicale.
VIII. Participare politica si publica:
Persoanele cu dizabilitati trebuie sa poata participa activ ca membri deplini ai societatii, cu drepturi egale. Din analizele efectuate, reiese faptul ca persoanele cu dizabilitati participa la activitati culturale intr-un numar mai mic si cu o frecventa mai scazuta decat cele fara dizabilitati, in contextul unui consum cultural redus in randul populatiei generale din Romania.
Printre problemele actuale identificate ca bariere in participare se regasesc:
a) lipsa mecanismelor specifice de finantare a unor produse culturale relevante pentru tematica dizabilitatii;
b) lipsa unui mecanism de monitorizare functional al accesului la cultura al persoanelor cu dizabilitati;
c) institutiile si scenele culturale sunt greu accesibile; oferta de evenimente si produse culturale legate de dizabilitati este limitata;
d) sprijinul pentru persoanele cu dizabilitati ca producatori de cultura este foarte redus;,
e) scolile vocationale cu profil de stiinte umane si artistice nu atrag copiii cu dizabilitati, inclusiv din cauza lipsei de accesibilitate.
In ceea ce priveste politica publica legata de sport si turism:
a) in mare parte nu se includ nevoile persoanelor cu dizabilitati;
b) legislatia sportului si regulamentele de organizare a federatiilor de profil nu creeaza un cadru adecvat in vederea asigurarii participarii persoanelor cu dizabilitati la activitati sportive de masa in sistemul scolar sau in cluburi sportive de amatori;
c) locurile de joaca din spatiul public nu contin in general echipamente accesibilizate si planurile pentru dezvoltarea acestora nu includ achizitia de astfel de echipamente;
d) costurile participarii la activitati sportive sunt adesea ridicate;
e) nu exista mecanisme de finantare publica a acestora;
f) in scoli si in cluburile sportive nu exista personal specializat in lucrul cu persoanele cu dizabilitati printre profesori, instructori, antrenori sau personal de sprijin;
g) serviciile turistice pentru persoane cu dizabilitati sunt subdezvoltate.
Dreptul la vot este garantat din punct de vedere legislativ, dar o proportie considerabila dintre persoanele cu dizabilitati nu il exercita. Exista mai multe motive principale pentru care persoanele cu dizabilitati nu voteaza. Conform "Diagnozei situatiei persoanelor cu dizabilitati in Romania", aproximativ o zecime dintre sectiile de votare nu sunt accesibilizate pentru accesul fizic al persoanelor cu mobilitate redusa, dar procentul ar putea fi mai mare daca ar fi folositi mai multi indicatori. De asemenea, lipsesc hartile online si offline cu sectiile de votare accesibile pentru fiecare dintre tipurile de dizabilitate.
Finantarea necesara indeplinirii masurilor prevazute in Strategia 2022-2027 se realizeaza de catre fiecare institutie/autoritate publica implicata in absorbtia fondurilor externe nerambursabile si asigurarea resurselor financiare necesare pentru cofinantarea proiectelor realizate cu acestea, in limita fondurilor aprobate anual in bugetele institutiilor publice implicate.
Principala resursa financiara o reprezinta fondurile externe nerambursabile, in limita sumelor alocate si cu respectarea prevederilor si regulilor de eligibilitate stabilite la nivelul fiecarui program operational. De altfel, prin adoptarea acestei Strategii, se indeplineste conditia favorizanta accesarii fondurilor aferente cadrului financiar multianual 2022-2027.
Implementarea masurilor propuse se va realiza cu incadrarea in bugetele aprobate ordonatorilor principali de credite pentru anul 2022 si in proiectiile bugetare pentru anii urmatori.
In ceea ce priveste alte surse de finantare, pentru unele masuri prevazute in strategie, cum ar fi bugetele locale sau bugetul de stat, implementarea masurilor se va incadra in limita sumelor aprobate si existente anual in legile bugetare anuale si se vor identifica sursele de finantare.
Hotararea nr. 490/2022 prevede aprobarea Strategiei nationale privind drepturile persoanelor cu dizabilitati “O Romanie echitabila” 2022-2027.
